a) dificultatea individualizarii dreptului de proprietate ;
Dificultatea individualizarii dreptului de proprietate este legala , in principa l , de consecintele excluziunii imperfecte si de limitele obiective si subiectiv e ce pot sa apara in legatura cu transferul bunurilor sau al controlului asupra acestora Excluziunea imperfecta se manifesta , mai ales , atunci cand dreptul de propriet ate asupra unui buneconomic nu apartine unui singur subiect economic , ci este d etinut de catre un grup de persoane fizice sau chiar juridice . Spre exemplu , un drum public care apartine unei colectivitati , fiind destinat spre utilizare tuturor detinatorilor de vehicule , este greu sa fie trecut sub c ontrolul exclusiv al unui singur subiect economic , intrucat acesta trebuie sa o btina acordul fiecarui membru al grupului de utilizatori potentiali . Dificultatea incheierii acestor acorduri explica poblemele ce pot apare , in pra ctica , in egatura cu individualizarea drepturilor de control asupra utilizarii oricarui bun detinut de colectivitati mai mari sau mai mici . Un alt aspect al e xcluziunii imperfecte consta in dificultatea garantarii apararii drepturilor atr ibuite legal , fapt ce franeaza luarea unor masuri pentru inlaturarea si sanctio narea celor ce cauta si reusesc sa utilizeze ilegal un anume bun ce nu le aparti ne , actiune prin care se perturba manifestarea deplina si libera a drepturilor obtinute pe cale legala. Ansamblul masurilor pentru prevenirea , identificarea si sanctionarea faptelor d e utilizare ilegala de catre alte persoane a unui bun necesita efectuarea unor c heltuieli care sunt denumite costuri de excluziune . Nivelul si dinamica acestor costuri depind , in principal , de gradul de dificul tate al obtinerii unei excluziuni perfecte Aceasta presupune ca nivelul costurilor de excluziune este cu atat mai ridicat , cu cat dificultatea excluziunii este mai semnificativa si mai greu de depasit . Gradul redus de transferabilitate al unor bunuri se concretizeaza in faptul ca l imitarea drepturilor legale de vanzare a acestora ii impiedica pe proprietari sa incheie contractele sau tranzactiile cele mai avantajoase , in primul rand , pr in aceea ca ii obliga pe cumpartori sa-si asume anumite riscuri . Din aceasta cauza , cumparatorul este mai putin atras si este obligat sa-si ia a numite masuri de siguranta si , ca atare , ofera mai putin si solicita garantii si facilitati suplimentare din partea vanzatorului. Cu cat gradul de transferabilitate este mai redus , cu atat tranzactia efectuata necesita mai multe informatii si clauze contractuale asiguratorii pentru cumpar ator. Toate acestea sporesc costurile informationale si tranzactionale pe care t rebuie sa le suporte vanzatorul si care reprezinta tot atatea frane importante i n derularea rapida a schimburilor si in asigurarea unei alocari eficiente a resu rselor prin intermediul pietelor libere . Aceste piedici , in manifestarea libera si deplina a dreptului de vanzare a unui bun aflat in proprietate , snt mai evidente in cazul vanzarii pamantului , ca s i a altor bunuri la care se impune o limitare , sau un control al preturilor . A semenea ingradiri se materializeaza in diminuarea gradului de transferabilitate a drepturilor de proprietate si de utilizare a bunurilor respective . Se poate concide ca atat excluziunea imperfecta , cat si gradul redus de transfe rabilitate al unor bunuri si al utilizarii acestora nu permit o valorificare a o portunitatilor de schimb reprezinta situatii de esec al pietelor.
b) existenta unor costuri tranzactionale semnificative l
In conditiile economiei contemporane , un schimb avantajos necesita informatii p ertinente si operative pe baza efectuarii unor studii de piata complexe . Pentru a putea realiza schimburile dorite , atat vanzatorul , cat si cumparatoru l trebuie sa efectueze importante cheltuieli pentru cautarea si cunoasterea part enerilor , pentru intelegerea comportamentului si a performantelor acestora , pe ntru testarea si evidentierea calitatii marfurilor ce fac obiectul schimbului , cat si pentru negocierea unor clauze contractuale cat mai avntajoase . Toate aceste costuri si eforturi sporesc semnificativ in conditiile diversificar ii schimburilor si accentuarii competitiei de piata . Sporirea costurilor tranzactionale si informationale se constituie intr-o frana importanta in desfasurarea operativa a schimburilor si in efectuarea unor afacer i reciproc avantajoase , conducand la situatii de esec al pietelor . c) esecul unor negocieri de schimb reciproc avantajos Exprima faptul ca nu s-a ajuns la un acord convenabil ambilor parteneri. In oric e tranzactie , fiecare participant urmareste , prin conditiile si clauzele inclu se in acord , sa-si atinga propriile obiective si sa obtina pentru sine cat mai multe avantaje ; acesta presupune si unele concesii si renuntari reciproce . Daca in urma negocierilor nu se ajunge la o intelegere mutuala , esecul are drept principala consecinta franarea sau blocarea derularii anumitor schimburi , gener and pierderi de eficienta , risipa de resurse si degradari ale mecanismelor piet ei. Dintre cazurile cele mai frecvente de esec al pietelor: externalitatile , bunuri le publice , bunurile de merit si bunurile de nemerit , precum si orice forma de monopol.