• Publicata in 1924, integrata apoi in volumul “Joc Secund” • “Riga Crypto si lapona Enigel” este subintitulata “Balada”, insa rastoarna conceptul traditional, realizandu- se in viziunea moderna, ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric. • “Luceafarul intors”, poetul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi/regnuri. Elemente moderniste: • Raportarea polemica fata de limbajul poetic si de tehnicile inaintasilor. • Cultivarea ambiguitatii si a echivocului, specifice limbajului poetic modern. • Intelectualizarea emotiei si folosirea unor motive consacrate in contexte inedite. • Metaforele surprinzatoare, cuvintele cu sonoritati neobisnuite si innoiri prozodice. Tema : iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii, tema naturii. Motive literare: fantana, trecerea timpului, somnul, nunta. Mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in poem: al soarelui (simbol al absolutului), al nuntii si al oglinzii. Drumul laponei are semnificatia unui drum initiatic, iar popasul in tinutul rigai este o proba, trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara. In “Ritmuri pentru nuntile necesare” este infatisata inaintarea sufletulu prin trei etape cosmice, trepte ale initierii, pana la desavarsirea spirituala. • Cercul Venerii – reduce omul la ipostaza de fiinta instinctiva • Cercul lui Mercur – al intelectului, al cercetarii • Soarele – cunoasterea absoluta, “nunta” a trupului si spiritului Aspiratia solara a laponei sugereaza ca aceasta se afla deja pe treapta lui Mercur, iar chemarile personajului riga Crypto sunt ale cercului Venerii. Titlul este alcatuit din numele celor doua fiinte din lumi opuse: riga (rege) Crypto (ascuns) sugereaza apartenenta la familia ciupercilor, al fapturilor inferioare din regnul vegetal si lapona (locuitoare a tarii ghetarilor) Enigel (nume cu rezonanta nordica “angel” insemnand inger), reprezentand ipostaza umana. • Se sugereaza marile povesti de iubire din literatura universala, cum ar fi Romeo si Julieta sau Tristan si Isolda. • Membrii cuplului sunt antagonici, facand parte din regnuri diferite. • Personaje romantice cu calitati exceptionale, dar negative Compozitional: doua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta: una consumata, implinita, cadru al celeilalte nunti, povestita, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Tehnica folosita: povestirea in rama, a povestii in poveste, nunta in nunta. Interferenta genurilor: structura narativa implica interferanta genurilor. Scanariul epic este dublat de caracterul dramatic si de lirismul de masti, personajele avand semnificatie simbolica. Incipitul: formula de adresare folosita de nuntasul care incearca sa il convinga pe menestrel sa cante “incetinel”,”un cantec larg”, povestea trista a regelui Crypto si a laponei Enigel. La o prima interpretare, balada ar fi o liricizare a legendei despre originea ciupercilor. • Atmosfera lumeasca, de petrecere. • Repetarea sugereaza un ritual al zicerii unei povesti exemplare dar cu tonalitati diferite. • Prima poveste: atat de concis prezentata – este cadrul celei de-a doua. Asadar, la o nunta reala, se spune o poveste despre o alta nunta, imaginara. Partea a doua (expozitiunea): nunta povestita, este realizata din mai multe secvente poetice: portetul si imparatia lui Crypto, portretul , locurile natale si oprirea din drum a laponei Enigel, intalnirea dintre cei doi, cele trei chemari ale rigai si refuzul laponei, relevarea relatiei dintre simbolul solar si propria conditie, incheierea intalnirii si pedepsirea rigai in finalul baladei. Realizarea in antiteza a portetelor membrilor cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Imaginarul poetic: spatiu definitoriu al existentei celor doua personaje. • Pentru Crypto – umezeala perpetua si impura • Pentru lapona – spatiu rece, ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina Membrii cuplului nu isi pot neutraliza diferentele in plan real; comunicarea se realizeaza in plan oniric. Riga este cel care rosteste descantecul de trei ori. Povestea se dovedeste a fi fantastica, ea desfasurandu-se in visul fetei, ca in “Luceafarul”, dar rolurile sunt inversate. Fiinta superioara e feminina iar cea inferioasa este masculina. Formulele de adresare, repetitia “Enigel, Enigel” si epitetul “riga blanda”, sugereaza familiaritate, afectiune calda. Trei incercari ale craiului: • 1 – isi imbie aleasa cu “dulceata” si “fragi” elemente ale existentei sale vegetative. • Refuzul categoric al lui Enigel: “eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale” – are tentatie solara • 2 – este sustinut de enumerarea atributelor lui crypto: “bland”,”plapand”,”necopt” • 3 – opozitia “copt” – “necopt” este reluata prin antiteza soare – umbra • Lapona opune aspiratia ei spre absolut “ma- nchin la soarele-ntelept” Tentatia este coplesitoare si Enigel si-o reprima cu greutate, fiind pusa si ea intr-o situatie dilematica: “Eu de umbra mult ma tem” Finalul: trist; riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otravitoare – incercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu autodistrugerea. Relatiile de simetrie: sunt reprezentate de cele trei chemari- descantec ale rigai si cele trei refuzuri ale fetei. Relatiile de opozitie: sunt evidentiate, in primul rand, la nivelul celor doi protagonisti, dar si referitor la caracterticile lor. Stilistic: sugestia moderna a textului liric este sustinuta de inversiuni sintactice, epitete metaforice, elemente-simbol, exprimate intr-un limbaj oral, familiar, narativ, utilizarea unor cuvinte populare: “barfeau”,”iaca”,”puiaca”,”adasta”,”poposi”. Prozodia: la inceput este traditionala: catrene cu rima incrutisata si cu masura de 8-9 silabe. Pe parcursul textului, este schimbata cu o prozodie moderna: versuri cu masura variabila, de la 5 la 9 silabe,rima savanta – o imbinare de rima incrutisata, imbratisata si monorima - si strofe inegale, avand intre patru si sapte versuri. Concluzie: in concluzie, dupa cum afirma G. Calinescu amestecul de regnuri din balada “Riga Crypto si lapona Enigel” este de factura romantica si are rol de cunoastere a unui alt univers. Accentul pare pe antagonismul slab – puternic si prin intermediul acestui poem Barbu neaga o intreaga creatie literara inlocuind ideea opusa in liteatura ca dragostea este un miracol in sine, poetul prezentand drama incompatibilitatii si imaginea nemiloasa a iubirii.