Universul poetic blagian: teme,

motive, ipostaze ale eului.

Lucian Blaga „Izvorul nopții”.
Clasa a XII-a
 Lucian blaga (1895 – 1961)
• Motto: „Traduc
• în limba românească
• un cântec pe care inima mea
• mi-l spune, îngânat suav, în limba
ei.” („Stihuitorul”)
• Spirit european, poet, dramaturg,
prozator, filosof, Lucian Blaga s-a
impus ca una dintre cele mai
distinse personalități ale culturii
române din perioada interbelică.
 Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga. Etape de creație

• Prima etapă a creaţiei blagiene e cea dionisiacă a viziunii dominante,

exprimată în Poemele luminii, care conţin, în mare, toate elementele
programului expresionist: sentimentul absolutului, istoria vitalistă,
exacerbarea nietzscheană a eului creator, retrăirea autentică a fondului
mitic primitiv, interiorizarea şi spiritualizarea peisajului, tensiunea
vizionară maximă etc. Atitudinile şi imaginile poeziei blagiene sînt iniţial
expresioniste, dar nu reuşesc să sugereze decît aspiraţia încrâncenată a
materiei către o întrupare cosmică absolută; existenţialul şi umanul apar
doar ca un mod de manifestare a stihialului abstract. (Marin Mincu)
 Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga. Etape de
creație
Volumele „Poemele luminii”(1919) și „Pașii Profetului”(1921) stau sub semnul luminii,
devenită metafora esențială a nașterii universului.
Dacă în „Scrisoarea I” Eminescu considera Universul creat din întunericul originar, primordial, Blaga
pune în centrul cosmogenezei lumina, natura ei misterioasă (ondulatorie/corpusculară). Lumina
este celebrată ca „stihie primordială, generatoare cosmică de viață” (Ov.S. Crohmălniceanu), în
aceeași măsură în care căderea în neființă este o trecere prin lumină
Lumina reprezintă însă și actul cunoașterii umane, lucru evidențiat în poezia ce deschide
volumul, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, poezie ce afirmă crezul artistic al
poetului.
Volumul se caracterizează printr-un vitalism specific expresionist, prin elan dionisiac, voință
de cuprindere, de contopire și asimilare a universului întreg, într-o aspirație de depășire a
limitelor proprii: „O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat/ Să nu se simtă Dumnezeu/ în
mine/ un rob în temniță – încătușat” („Joc”). Eul liric cunoaște desmărginirea, trăiește
beatitudinea cosmică, inconștiența ei fericită: „Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți,
fără mustrări, fără căinți/ și fără-ndemnuri, numai trup/ și numai lut.” („În lan”).
 Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga. Etape de
creație
• Raportul dintre eul liric și univers are, în acastă perioadă, „statutul unei teme fundamentale” (Ion Pop):
• -eul liric are despre lume viziunea unei totalități armonioase, a unui ansamblu de elemente perfect
integrate sub semnul misterului, al vrajei, al fascinației
• -eul liric este un Lucifer, „un purtător de lumină” (lux, lucis – lumină; ferre – a aduce, a purta), lumina fiind
cel mai important motiv literar al volumului
• - volumele se caracterizează printr-un vitalism speific expresionist, prin elan dionisiac, voință de cuprindere,
de contopire și asimilare a universului întreg, într-o aspirație de depășire a limitelor proprii: „O, vreau să joc
cum niciodată n-am jucat/ Să nu se simtă Dumnezeu/ în mine/ un rob în temniță – încătușat” („Joc”).
• -Blaga optează pentru cunoașterea afectivă, participativă și integratoare, al cărei instrument este iubirea.
Prin iubire, omul se deschide spre comunicarea cu absolutul cosmic, cu natura în starea sa de splendoare și
frumusețe originară
• -realitatea lumii este mereu duală și contradictorie: sfințenie/păcat, lumină/întuneric, rai/iad
• -poetul se deplasează în timp, înainte, presimțindu-și moartea („Frumoase mâini”, „Gorunul”), și înapoi,
comunicând cu strămoșii („Liniște”)
• -ființa umană este „lăcaș al furtunilor” și exclamă: „Dați-mi un trup, voi, munților, mărilor,/ dați-mi alt trup
să-mi descarc nebunia în plin!”. Nebunia, țipătul sunt forme ale modului de existență edenică, luciferică.
Ipostaze ale eului poetic blagian
• - Conștiința complexă cu atitudini grav-meditative.
• - Parte componentă a Marelui Tot.
• - Purtător de lumină, nedistrugător de taine.
• - Stihial, dionysiac, răzvrătit împotriva condiției umane.
• - Demiurgic și satanic în acelaș timp.
• - Somnolent, pasiv, contemplativ.
• - Bolnav de sentimentul Marii Treceri
• - Alunecat în zona tăcerii.
Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga.
Etape de creație
• În a doua etapă Blaga îşi adaugă aripile metafizice
pentru a realiza ceea ce am putea numi blagianizarea
expresionismului. Ea se realizează prin îndepărtarea
definitivă de real. Poetul construieşte un univers
imaginar, în care motivele şi figurile expresioniste mai
pot fi interceptate ca nişte magneţi ascunşi, în jurul
cărora s-a strîns o materie palpabilă, de identitate
blagiană, ce nu mai are funcţia de a învălui şi a obscuriza
materia iniţială, ci iradiază o tensiune metafizică. (Marin
Mincu)
 Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga. Etape de creație

• Începând cu volumul „În marea trecere”(1924) și continuând cu „Lauda

somnului”(1929), apare vocea poetică distinctă a lui Blaga. Tonul devine
elegiac, exprimând tristețea metafizică, generată de conflictul tragic ce sfâșie
sufletul omenesc, blestemat să nu poată trăi la nesfârșit în nepăsarea fericirii.
Întreaga fire pare măcinată de o astfel de boală, natura se înstrăinează de om.
Viața înseamnă alunecarea inexorabilă spre moarte: Marea trecere („…
pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit”).
• Expresionismul este prezent în viziunile de coșmar ale cetăților mistuite, ale
cataclismelor spre care se îndreaptă lumea sub demonia civilizației moderne
(ex. „Paradis în destrămare”, „Veac”). În „Lauda somnului” se naște dorul de
revenire la începuturi, la obârșii, la tiparele originale ale vieții. Prin somn,
poetul reintră în noaptea primordială, ancestrală, în care își retrăiește
existențele trecute (un fel de inconștient colectiv): „sângele meu ca un val/ se
trage din mine/ înapoi în părinți”. („Somn”)
Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga. Etape de
creație

• În a treia etapă a discursului blagian apare structura

spunerii. Poezia blagiană iese, în sfîrşit, la suprafaţă,
discursul blagian nemaiavînd nevoie să fie ritm, rimă şi
alte elemente prozodice tradiţionale, ba chiar abuzînd
de acestea prin recurgerea la modele folclorice. Temele
poeziei se autohtonizează în mod programatic. Eul nu
mai este nici stihial, nici anonim şi problematizat, ci
aproape unul domestic, ce se întoarce către bucuriile
intime şi patriarhale ale vieţii. (Marin Mincu)
 Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga.
Etape de creație
Volumele „La cumpăna apelor”(1933) și „La curțile dorului”(1938) marchează o mai
accentuată inspirație folclorică a poetului, aflat la momentul scrierii lor, departe de țară.
Poeziile sunt evocări ale satului românesc în care miracolul mai este încă posibil.
Panismul blagian se identifică acum cu stilul de viață al satului arhaic românesc. Dar
poetul încearcă aceeași senzație de frustrare: o maladie secretă mistuie încet ființele și
lucrurile. Apare ideea tragismului existenței, deoarece viața nu poate fi definită decât în
raport cu moartea („Purtăm fără lacrimi/ o boală în strune/ și mergem de-a pururi/ spre
soare apune” – „Cântăreți bolnavi”.
Blaga mitizează satul românesc ce se integrează într-un destin cosmic, exaltă mentalitatea
primitivă (opusă civilizației orașului – fragmentară și superficială), reabilitează magicul.
În „La curțile dorului” sunt reluate motivele anterioare în trăirea nostalgiilor plaiului natal
proiectat într-un plan mitic. „Lângă fântânile harului/ pâlpâie boalele, țipă lăstunii./ Plin
este satul de-aromele zeului/ ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.” („Satul minunilor”)
 Particularități ale liricii poetului Lucian Blaga. Etape de creație

Volumul „Nebănuitele trepte (1943) se înscrie, precum și postumele sale,

sub semnul anonimatului, mitului și cântecului. În „Mirabila sămânță”,
poezie ce deschide volumul postumelor, viața nu mai apare ca o dureroasă
trecere în noapte. Poetul laudă forța zămislitoare a Ființei care se
reînnoiește continuu. Blaga depășește astfel impasul viziunii expresioniste,
ajungând la un echilibru clasic, regăsind unitatea dintâi.
„Sete de lumină – fugă de lumină, sete de tăcere – aspirație la cuvânt,
tendințe ambivalente ce constituie mareele, fluxul și refluxul acestui univers
poetic.” (Nicolae Balotă, „Lucian Blaga, poet orfic”)
Impresii după prima lectură. Notează primele tale
impresii despre poezia Izvorul nopții, compectând
enunțurile din cele patru cadrane:

• Cel mai mult mi-a • M-a surprins...

plăcut...

• Citind textul, m-am • Starea pe care mi-a

gândit la... generat-o lectura textului
a fost ...
Ascultați pe YouTube piesa muzicală Izvorul nopții de
Florin Bogardo, inspirată de poezia lui Lucian Blaga.
https://www.youtube.com/watch?v=XLCuD0WcluE

Unii poeți consideră că poezia este apropiată de dans, de

muzică sau de artele vizuale. Ești de acord cu vreuna
dintre aceste apropieri? Justifică-ți răspunsul, folosind și
citatele de mai jos.
• „Dacă proza este mers, poezia înseamnă dans.“ (Paul
Valéry)
• „Poezia viitorului nu va fi decât muzică și imagini.“
(Alexandru Macedonski)
 INVESTIGAȚIE
• Ce sunete predomină în poezie?
• Credeți că poezia are muzicalitate, chiar dacă nu are rimă? Explicați.
• Care sunt cuvintele/îmbinările de cuvinte care ies în evidență prin
modul în care sunt dispuse în pagină versurile? Unde sunt plasate
acestea?
• Ce imagini vizuale ați reținut din text?
• La ce se referă poezia?
• Care credeți că este cuvântul-cheie al textului? Dar cel mai important
vers/cele mai importante versuri?
• Care este cea mai importantă idee pe care ați reținut-o? Formulați-o
cu propriile voastre cuvinte.
REȚINEȚI
În poezia modernă, versificația este mult mai liberă de constrângeri față de
poezia din epocile anterioare. Această eliberare de formele tradiționale le permite
poeților să-și exprime gândurile sau trăirile într-un mod cât mai apropiat de ritmul
propriei gândiri, al înregistrării percepțiilor sau al trăirilor sufletești. Astfel, apar noi
tipuri de versuri, a căror grupare în strofe este opțională:
› versurile albe, care păstrează ritmul și măsura, dar nu au rimă;
› versurile libere, care renunță la ritm și rimă și au măsură variabilă.
Imaginile vizuale îl ajută pe cititor să-și reprezinte mental obiectele/ființele
descrise în text. Ele sunt realizate cu ajutorul unor figuri de stil precum epitetele,
comparațiile, metaforele. Identificarea cuvintelor-cheie este importantă pentru a
ajunge la înțelegerea textului poetic. Acestea reprezintă elemente care sunt repetate
în text sau asupra cărora se concentrează discursul liric
Aplicați
1. Ce fel de versuri sunt cele din poezia Izvorul nopții:
versuri albe sau versuri libere? Justifică-ți răspunsul.

2. Poezia Izvorul nopții nu are versurile grupate în strofe.

Crezi că acest fapt ușurează lectura sau o îngreunează?
Justifică-ți răspunsul.

3. Precizează cărui registru al limbii îi aparțin îmbinările

de cuvinte scrise italic în exemplele următoare: „ți-s ochii-
așa de negri“, „așa-s de negri ochii tăi“.
 Explorare
1 Precizează cui îi aparține vocea ficțională în poezia Izvorul nopții și indică mărcile
lexico-gramaticale din text care te ajută să o identifici.
2 Poezia este construită ca o adresare către ființa iubită. Precizează cuvintele din
text prin care este numită aceasta.
3 Indică prin ce mijloc intern de îmbogățire a vocabularului s-a format cuvântul
frumoaso din text.
4 De ce crezi că a ales Lucian Blaga să folosească un substantiv și nu un adjectiv
în primul vers al poeziei? Alege dintre variantele de mai jos sau propune tu alta:
• a pentru a preciza cine este ființa căreia îi este adresată confesiunea lirică;
• b pentru a contura de la început o trăsătură deosebită a iubitei;
• c pentru a accentua ideea că o calitate a unei persoane poate fi echivalată cu
persoana însăși.
5 Ce legătură crezi că există între primul și ultimul vers al poeziei (frumoaso,
respectiv lumina mea)? Justifică-ți răspuns
 Explorare
6. Asociază fiecăreia dintre următoarele elemente referitoare la ochii iubitei figura
de stil prin care este evidențiată o trăsătură a acestora:
• așa de negri metaforă
• izvorul epitet
• tainic epitet cromatic
7. La ce se referă fiecare dintre figurile de stil de mai sus? Ce trăsătură a iubitei
pune în valoare fiecare? Poți alege dintre următoarele variante:
a capacitatea ei de a transfigura întregul univers al îndrăgostitului;
b frumusețea chipului;
c profunzimea interioară.
8. Indică tipul de superlativ folosit pentru descrierea ochilor în exemplul așa de
negri. Ce sugerează acest tip de evidențiere? Poți alege una sau mai multe dintre
următoarele variante: a unicitatea ochilor iubitei; b fascinația îndrăgostitului;
c percepția subiectivă a celui îndrăgostit.
Reflecții
9 Ce semnificație crezi că are poezia Izvorul nopții? Poți alege
dintre variantele propuse sau poți formula o interpretare proprie.
• a Iubirea este un sentiment atât de puternic, încât poate schimba
percepțiile despre lume ale celui îndrăgostit.
• b Frumusețea adevărată nu este cea care se vede, ci aceea care
se lasă descoperită dincolo de aparențe, în mintea și sufletul unui
om.
• c Iubirea înseamnă cunoașterea lumii.
10. Îți amintește poezia Izvorul nopții de alte texte citite de tine?
Dacă da, ce elemente te-au determinat să faci această conexiune?