Sinuzita: tipuri, cauze, simptome, diagnostic,

tratament
Ce este sinuzita: cauze, simptome și tratament
Sinuzita reprezintă infecția sinusurilor paranazale, ocluzia orificiilor de
comunicare sinusale și inflamația mucoasei nazale și paranazale.

Sinuzita este o importantă afecțiune ORL, cu o incidență mare, cu o evoluție

trenantă, afectând în mod direct calitatea vieții pacienților diagnosticați,
necesitând de cele mai multe ori consult interdisciplinar. Sinuzitele cronice
afectează calitatea vieții într-o masură mai mare decât insuficiența cardiacă.

Sinuzitele pot avea în evoluție complicații grave, cum ar fi: tromboflebita

sinusului cavernos, celulita palpebro-orbitală, flegmonul orbital, nevrita optică,
meningita, abcesul cerebral, abcesul subperiostal.

Trebuie să apelezi la medicul ORL-ist atunci când: ai o durere puternică la

nivelul feței, a danturii, a piramidei nazale, în jurul ochilor; dacă ai o durere de
cap care nu cedează cu analgezice; ai febră; ai sângerări nazale.

Factori de risc și cauze

Cauze generale:

 Deficiențe imunologice
 Hipo sau avitaminoze
 Dereglări metabolice și neuroendocrine
 Hipercolesterolemie, hiperuricemie
 Obezitate, tuberculoză, reumatism, diabet zaharat, boli infectocontagioase
 Boli cardiovasculare și pulmonare decompensate
Cauze locale:

 Rinitele acute și cronice

 Deviație de sept nazal
 Tumori ale nasului
Cauze regionale:

 Abcese gangrenoase, periapicale, chist paradental

 Amigdalită cronică cu acutizări
Cauze de mediu ambiant:

 Frig
 Umiditate
 Schimbări bruște de temperatură
 Factori nocivi ai mediului ambiant și de producție (praf, substanțe chimice)

Există mai multe tipuri de factori de risc precum:

 factori inflamatori (infecții de tract respirator superior, rinita alergică, rinita

vasomotorie, barotrauma, înotul, afecțiuni stomatologice)
 factori sistemici (astmul bronșic, fibroza chistică, hipotiroidism, sindroame
imunodeficitare)
 factori mecanici (deviația de sept nazal, vegetații adenoide, traumatisme,
tumori)
 factori medicamentoși (abuz de decongestionante nazale, cocaina,
betablocantele)

Tipuri
După agenții etiologici infecțioși se întâlnesc sinuzitele virale și non virale.

Sinuzitele virale (comune) sunt asociate cu infecțiile respiratorii sezoniere, au o

durată a simptomelor mai mică de 10 zile, remiterea simptomelor se face
treptat și complet, nu necesită antibioterapie.

Sinuzitele non virale prezintă o agravare a simptomelor după 5 zile sau o

persistență a lor după 10 zile de la debut. Ca germeni responsabili se descriu
Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumonie, Moraxella catharrhalis în
rinosinuzitele acute, iar germenii anaerobi și stafilococcus aureus sunt implicati
mai frecvent în sinuzitele cronice.

După localizare se descriu sinuzitele maxilare, frontale și etmoidale. Când

sunt interesate toate sinusurile vorbim despre pansinuzite.

După durată, afecțiunea se clasifică în acută (cu durată sub 12 săptămâni, cu

rezoluția completă a simptomelor) sau cronică (cu durată de peste 12
săptămâni, persistența simptomelor, exacerbarea lor, apariția complicațiilor).
Sinuzita maxilară acută este consecutivă unei rinite acute. Se manifestă prin
febră, obstrucție nazală, durere locală, rinoree mucopurulentă. Sinuzita
maxilară de origine odontogenă este de obicei unilaterală. Rinosinuzitele
cronice maxilare determină hipertrofi a mucoasei cornetului inferior (la
rinoscopie) iar secrețiile nazale sunt fetide (implicarea germenilor anaerobi).

În sinuzita acută frontală apare durere la nivelul unghiului anterosuperior al

orbitei, accentuată dimineața și diminuată în cursul zilei și spre seară, de cele
mai multe ori are un caracter pulsatil. La fl ectarea capului spre înainte durerea
se accentuează considerabil. Durerea este însoțită de obstrucție nazală,
hiposmie, rinoree mucopurulentă.

Sinuzitele etmoidale (etmoiditele) sunt mai frecvent de origine rinogenă

interesând mucoasa tuturor sinusurilor (pansinuzită) clinic manifestându-se cu
durere cu caracter pulsatil, febră importantă, rinoree inițial seromucoasă cu
striuri sangvinolente apoi purulentă, uneori conjunctivită, stare generală
alterată.

Simptome
Semnele locale:

 Senzația de tensiune, plenitudine intranazală

 Rinoree purulentă
 Obstrucție nazală (prezența congestiunii mucoasei, edemațierea ei)
 Durere spontană în regiunea sinusului la palpare
 Hiperestezie, hiposmie
 Insuficiență respiratorie nazală
Semnele generale:

 Febră
 Frisoane
 Oboseală
 Congestie nazală
 Tuse
 Insomnie
 Cefalee
 Slăbiciune
 Intoxicație generală a organismului
 Inapatență

Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic și paraclinic: anamneza,
examenul clinic obiectiv, examenul de specialitate ORL, investigații paraclinice
(examinări de laborator, radiografia sinusurilor și examinare computer
tomograf după caz.

Tratament
Un management corect al sinuzitelor presupune în primul rând identificarea
etiologiei acestora, tratarea precoce a cauzei și evitarea pe cât posibil a
complicațiilor și cronicizării.

Tratamentul indicat în sinuzite și rinosinuzite este decongestionant, mucolitic,

corticosteroid topic, antibiotic oral (după 5 zile sau în cazuri severe), steroid
topic combinat cu antibiotic local (în rinosinuzite), antihistaminic oral (la
pacienții cu teren atopic), corticosteroid oral (în cazurile severe, pentru
reducerea durerii intense).

Antibioterapia orală poate fi de scurtă durată (mai puțin de două săptămâni)

sau cu durată lungă (peste 12 săptămâni) în funcție de evoluție. La pacienții a
căror evoluție nu este influențată de medicație, se recomandă intervenția
chirurgicală.
Tratamentul chirurgical

Scopul principal este în deschiderea sinusului, îndepărtarea tuturor

modificărilor patologice locale și formarea unei stome largi cu fosele nazale
pentru eliminarea liberă a conținutului patologic al sinusului. Se poate efectua
prin două metode:
 Metode endoscopice microchirurgicale - se efectuează puncționarea unui
chist, ablația unui granulom, deschiderea largă a sinusului maxilar la nivelul
meatului inferior cu drenaj temporar larg.
 Metoda chirurgicală radicală - se deschide larg sinusul maxilar afectat, se
chiuretează și se înlătură toate procesele patologice și se efectuează o
anostomoză cu fosa nazală.
Tratamentul igieno-dietetic

 repaus
 căldură locală
 evitarea expunerii la frig
 igienă locală corespunzatoare
 consum crescut de lichide
 băi de abur
 lavajul cu soluții saline
 evitarea aerului uscat, fumului, alergenilor nocivi
 tratament naturist: ceai de ghimbir, coada șoricelului, muguri de pin,
cimbru, ceai de salvie, de mușețel