Complicaţii:

Orbitale
Edem palpebral Celulita orbitală
Abces subperiostal
Abces retrobulbar
Simptome
oftalmoplegie limitată
exoftalmie reductibilă
diminuarea oculomotricităţii

Edemul periorbital este un edem provocat de diverse afecțiuni, localizat în țesuturile din jurul
orbitei; poate fi bilateral sau unilateral; este mai vizibil dimineața, imediat după trezire (edem
matinal).

Aceasta infiltrare de lichid sub pleoapa este consecutiva unui traumatism sau unei inflamatii (ulcior,
de exemplu). Un edem palpebral se manifesta printr-o umflatura bine vizibila la una sau ambele
pleoape, uneori insotita de o inrosire, de o senzatie de caldura sau de o durere. Tratamentul face
apel la antiinflamatoarele locale sau generale.

Celulita orbitala reprezinta o boala relativ rara, dar periculoasa, manifestata prin inflamatia tesutului
grasos din interiorul orbitei, care are la origine multiple cauze. O forma mai putin grava o reprezinta
celulita preseptala (o inflamatie care apare numai la grasimea din pleoapa – partea ei anterioara).

Celulita orbitala poate proveni de la o infectie de vecinatate (sinuzita netratata, infectii dentare), prin
propagarea din aproape in aproape. Infectiile tractului respirator pot fi si ele la originea celulitei. De
aceea, de multe ori poate fi nevoie de o echipa multidisciplinara pentru a pune acest diagnostic si
pentru a cauta cauzele (medic ORL, neurolog, stomatolog, infectionist).

Celulita preseptala apare mai ales in urma intepaturilor de insecte, la nivelul tegumentelor din
apropierea pleoapelor. De multe ori, inspectia atenta a zonei, poate decela locul intepaturii. Uneori,
pacientul relateaza ca s-a trezit cu pleoapa umflata. Un ulcior (orjelet) cu evolutie complicata si de
lunga durata poate fi si el la baza dezvoltarii unei celulite preseptale.

Simptomele celulitei orbitale

Boala apare la un singur ochi, de obicei, iar pacientul are exoftalmie (ochiul este iesit din orbita),
durere din cauza inflamatiei, uneori si febra. Pentru ca afectiunea este in grasimea din spatele
globului ocular, motilitatea oculara va fi redusa si dureroasa; pacientul poate avea diplopie (vedere
dubla), lucru foarte deranjant si care aduce de obicei pacientii la controlul oftalmologic.

Ochiul este rosu, iar acuitatea vizuala poate fi scazuta (daca inflamatia apasa pe nervul optic);
pleoapa este edematiata (umflata), rosie, dureroasa si greu de mobilizat, pana la imposibilitatea
deschiderii ei.

Evolutie si tratament
Tratamentul trebuie facut promt, cu antibiotic cu spectrul larg de actiune, de cele mai multe ori pe
cale intravenoasa, raspunsul aparand in 4-5 zile de la instituire. In paralel, pentru a vedea nivelul de
afectiune in interiorul orbitei, trebuie facute investigatii imagistice (tomografie computerizata).
 In cazul in care se constata o infectie de vecinatate, se poate trece la drenajul sinusurilor paranazale
sau a abcesului dentar.

Evolutia, in lipsa tratamentului, poate fi foarte grava, deoarece orbita (cavitatea osoasa in care se
afla globul ocular) comunica in mod natural cu creierul si toate structurile din interiorul cutiei
craniene. Astfel, poate aparea infectia acestor tesuturi si chiar decesul pacientului. Afectarea
globului ocular poate fi definitiva, cu pierderea irecuperabila a vederii.

Copiii care fac celulita preseptala au risc de diseminare mult mai mare decat adultii, deoarece
structurile de separare intre tesuturi sunt mult mai subtiri si pot lasa infectia sa se propage in
interiorul creierului, ducand la aparitia meningitei sau a altor complicatii. Asadar, nu neglijati aparitia
unei pleoape umflate la copil, poate fi semnul unei afectiuni foarte grave!

Celulită orbitală
Celulita orbitală

Prezentare
 Colobomul papilar atipic – este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii
inferioare a papilei.[opticas.ro]
 Celulita este prezenta si la nounascuti care nu Celulita este prezenta in ariile cu cel mai mare Masaj
Medical. daca are varice faceţi numai neteziri. Cu toate acestea, Sugestii: rac, celulita, gemeni.
EVA.RO CLUB EVA Mai mult.[ponadytysosyhobo.xpg.uol.com.br]
 Prezentarea la consultaţie, tratamentul medicamentos, chirurgical sau terapia LASER vor fi benefice
pentru conservarea funcţiei vizuale.[novaoptic.ro]
 Necroza fibrinoida este prezenta in media arterelor si venelor, de aceea tromboflebita secundara
este de obicei prezenta. Infiltratul inflamator contine PMN, neutrofile si mononucleare.[rasfoiesc.com]
 PREZENTARE ILUSTRATĂ Generalități Sinusurile paranazale sunt cavități de aer goale în oasele
feței și capului, care, probabil, există pentru a reduce greutatea craniului și a amortiza creierul în
timpul traumei sinuzale, izolează craniul, asigură rezonanța[spital.sf.treime.md]

Sistemul întregului corp

Febră
 Celulita orbitala produce durere, eritem palpebral, exoftalmie, chemozis conjunctival, reducerea
motilitatii, diminuarea acuitatii vizuale, defect pupilar aferent, febra si leucocitoza.[mediculmeu.com]
 Simptomele de celulita orbitala pot include umflarea dureroasa a pleoapei superioare si inferioare,
sprâncene si obraz, scaderea vederii, dureri oculare, mai ales atunci când se deplaseaza
ochii, febra, în general, 102 de grade Fahrenheit (38,88 grade[beta.ivaluehealth.net]
 Simptomele celulitei orbitale Boala apare la un singur ochi, de obicei, iar pacientul are exoftalmie
(ochiul este iesit din orbita), durere din cauza inflamatiei, uneori si febra.[doc.ro]
 Este adesea o consecinta a rinitei alergice (febra fanului). Conjunctivita de Newcastle – un tip de
boala oculara de etiologie virala.[opticas.ro]
 Alte simptome: • Fatigabilitate; • Febră; • Simptome asemănătoare gripei (fatigabilitate, febră, dureri
în gât, cefalee, dureri generalizate); • Cefalee; Simptome care pot indica o afecţiune gravă: •
Sângerare de la nivelul ochiului; • Vedere dublă sau[csid.ro]

Stare generală de rău

 generală de rău 2 – Frisoane 3 – febră mare 4 – Prurit 5 – Burning 6 – Sensibilitate facial celulită
întotdeauna legate de unele probleme: 1 – Trauma 2 – probleme dentare 3 – sinuzită severă 4-
cangrenat celulita: De tip rapid progresiv de celulită Complicaţii[skincarefamily.com]

Eyes

Blefarită

 In functie de localizare, afectarea extraretiniana in diabetul zaharat se observa la nivelul: orbitei:

celulita orbitara; pleoapelor: blefarite(inflamatia marginii libere a pleoapei); xantelasme (depozite de
colesterol la nivelul pleoapelor); orjelet[diabet-si-nutritie.ro]
 Blefarita este o inflamație a pleoapelor. Aceasta apare atunci când glande mici din apropierea bazei
pleoapelor se pot infecta. Aceasta duce la mâncărime și senzație de arsură.[clickpentrufemei.ro]
 Blefarita. Acestea includ o varietate de boli, care se manifestă prin înfrîngerea marjei capac (partea
ciliar). De obicei, problema este cauzată de încălcarea glandelor sebacee ale
pleoapelor.[scrieunblog.com]
 […] sinuzită acuta) Infecții virale Mononucleoză infecțioasă Herpes zoster Infecții fungice
Aspergiloză Sporotricoză Mucormicoză Actinomicoză Infecții parazitare Trichineloză Ascaridioză
Oncocercoză Malarie Tripanozomiază ( boala Chagas ) Infecții oculare Blefarită[ro.wikipedia.org]
 […] umflate), roşii sau violacee; • Febră mare (peste 38,3 C); • Pupile dilatate sau care nu
reacţionează la lumină; • Cefalee severă; • Modificări bruşte ale vederii sau pierderea acesteia; •
Vărsături. sus Cauze posibile Cauze oculare de durere de ochi: • Blefarita[csid.ro]

Diplopie

 Pentru ca afectiunea este in grasimea din spatele globului ocular, motilitatea oculara va fi redusa si
dureroasa; pacientul poate avea diplopie (vedere dubla), lucru foarte deranjant si care aduce de
obicei pacientii la controlul oftalmologic.[doc.ro]
 Tipic, pacientul se plange de asemenea de instalarea brusca a diplopiei si durere. Encefalita.
Encefalita determina deviatie oculara si diplopie la unii pacienti.[sfatmedical.ro]
 Combinatia dintre exoftalmia usoara, diplopie, marirea muschilor si congestia oculara este frecvent
confundata cu oftalmopatia tiroidiana.[bendo.ro]
 Singura situatie cu diplopie intractabila, apare dupa traumatisme craniene, când se produce a
ruptura a fuziunii centrale asociata cu paralizii ale nervilor cranieni. Acest tip de diplopie persista si
post-operator.[oftalmix.ro]
 Pacientul acuza diplopie si dificultati de orientare in spatiu.[diabet-si-nutritie.ro]

Durere oculară

 Simptomele de celulita orbitala pot include umflarea dureroasa a pleoapei superioare si inferioare,
sprâncene si obraz, scaderea vederii, dureri oculare, mai ales atunci când se deplaseaza ochii,
febra, în general, 102 de grade Fahrenheit (38,88 grade[beta.ivaluehealth.net]
 Este o forma de celulita ce poate apare atat la adulti cat si la copii, manifestandu-se
prin dureri oculare, limitarea miscarilor globului ocular si tulburari de vedere.[opticas.ro]
 În concluzie: Orice durere oculară trebuie investigată de medic.[novaoptic.ro]
 Durerea oculară poate fi produsă de o mare varietate de afecţiuni oculare care determină inflamaţie,
precum şi de infecţii sau alergii .[csid.ro]
 oculară intensă cu iradiere fronto-orbitară la care se la medicul oftalmolog şi ORL-ist, stabilirea
cauzei inflamaţiei şi începerea tratamentului Noutăți în tratamentul ocluziilor venoase retiniene
OZURDEX.În absența tratamentului, În funcție de localizarea[ruqosovedikurigu.xpg.uol.com.br]

Strabism

 Tratamentul strabismului Tratamentul in strabism este medical si chirurgical. Tratamentul medical 1.

Tratamentul viciilor de refractie prin corectie optica.[oftalmix.ro]
 Daca pacientul sufera si de strabism si de blefaroptoza, afectiunea care are prioritate in tratare
este strabismul si mai apoi se poate efectua corectarea blefaroptozei.[retetanaturista.ro]
 Deviatia oculara disconjugata poate fi provocata de un tonus muscular inegal (strabism neparalitic)
sau de o paralizie musculara asociata cu afectarea nervilor cranieni (strabismparalitic).[sfatmedical.ro]
 Cauze: Strabism; Scleroza multipla; Exoftalmie; Astigmatism; Cataracta; Hipertensiune secundara;
Limfangiom orbital; Hipertensiune; Sindromul Borries; Hipertensiune accelerata; Irita; Atac ischemic
tranzitoriu; Fectiuni ale crerului; Afectiuni ale nervilor[ymed.ro]

Edemul periorbital

 De la Wikipedia, enciclopedia liberă Jump to navigation Jump to search Edemul periorbital în

sindrom nefrotic. Edemul periorbital din dermatomiozită. Edem periorbital în
trichineloză. Edem periorbital în abcesul facial.[ro.wikipedia.org]
 Cefaleea este cea mai comuna acuza: ea precede febra , edemul periorbital si semnele de afectare
de nervi cranieni.[i-medic.ro]
 periorbital Nas – secreţii mucopurulente, edem şi congestia pituitarei, o dâră de puroi din meatul
nazal mediu, prezenţa varietăţilor anatomice: deviaţie de sept nazal, cornete voluminoase, corpi
străini, Faringe – prelingerea secreţiilor mucopurulente[spital.sf.treime.md]

Fața, capul și gâtul

Durere faciala
 Infectie bacteriana a sinusurilor este suspectata atunci cand durerea faciala, puroi-ca nazale de
descărcare de gestiune, şi simptome care persista pentru mai mult de o săptămână şi nu sunt
răspunde la over-the-counter medicamente nazale.[medicasy.com]
 Alte simptome în cazul sinuzitei pot fi durerile de cap, durerile faciale şi sensibilitatea la presiune.
Durerea poate exista, de asemenea, şi la nivelul dinţilor premolari şi molari, care pot fi sensibili sau
dureroşi la percuţie.[dental-tribune.com]
 Infectia bacteriana a sinusurilor este suspectata atunci cand exista durere faciala, puroi nazal, si
simptomele persista pentru mai mult de o saptamana si nu raspund la medicamentele nazale fara
prescriptie.[boli.ro]
 facială izolată nu indică la o sinusită Cefaleea sinuzală Cefalee de cauza sinusală este o durere
profundă și constantă la nivelul pomeților, frunții sau rădăcinii nasului.[spital.sf.treime.md]
 Simptomele acestea ale sinuzitei rezultante sunt: congestionarea nazala cu episoade astmatice si
secretii groase si galben-verzi insotite de tusea "de noapte", durerea facialainsotita de o aparenta
rigiditate, migrena insotita de greata generalizata[netdent.ro]

Paraclinic
 Paraclinic: - examen radiologic : sinusul afectat apare voalat, mai rar cu nivel de lichid; -
ultrasonografia (mai putin utilizata la copil) evidentiaza prezenta secretiilor in sinusuri; - rinoscopia
fibrooptica vizualizeaza direct secretiile purulente[creeaza.com]
 Investigatiile paraclinice sunt reprezentate de analize de laborator si explorari imagistice.[i-medic.ro]

Tratament
 Evolutie si tratament Tratamentul trebuie facut promt, cu antibiotic cu spectrul larg de actiune, de
cele mai multe ori pe cale intravenoasa, raspunsul aparand in 4-5 zile de la instituire.[doc.ro]
 Drenajul chirurgical prompt al unui abces orbital sau al unei sinuzite paranazale este indicat in
situatia in care, in ciuda tratamentului antibiotic, functia nervului optic se
deterioreaza.[mediculmeu.com]
 Diagnostic si Tratament Se pot face teste de sange pentru a determina amploarea bolii si a culturir
pentru a identifica bacteriile.[beta.ivaluehealth.net]
 Este o afectiune grava care necesita tratament imediat pentru a preveni leziunile oculare grave cu
risc de cecitate.[opticas.ro]

Prognostic
 […] din cazuri q Maligne v Carcinomul laringian Ø Etiologie : -fumat, alcool -iradiere, azbest -vv
papiloma Ø Clasificare · carcinom glotic - frecventa: 60-65 % - intereseaza una sau ambele corzi
vocale adevarate - metastazeaza tardiv in limfoganglioni - prognostic[scritub.com]
 Prognostic. Tromboza de sinus cavernos este o infecție cu mortalitate ridicată.[mymed.ro]
 Prognosticul este foarte rezervat chiar in prezenta tratamentului corect, mortalitatea fiind de peste
35%.[rasfoiesc.com]
 Acesta este foarte expus incidentelor traumatice, insa, din fericire, doar un procent redus din
totalitatea cazurilor au afectare profunda a structurilor (si prognostic rezervat). Cele mai multe sunt
traumatisme superficiale.[sfatulmedicului.ro]
 Prognosticul este nefavorabil daca se instaleaza alterarea starii de constienta (majoritatea
pacientilor mor dupa aceasta etapa).[i-medic.ro]

Etiologie
 Conjunctivita de Newcastle – un tip de boala oculara de etiologie virala. Boala Newcastle poate
induce aparitia unei conjunctivite cu caracter benign, in care simptomatologia nu este foarte
zgomotoasa.[opticas.ro]
 Etiologia sinuzitelor este – virala – Rhinovirus, Parainfluenza şi virusul gripal, paragripal – bacteriană
(comunitare dobândite, nozocomiale) – Pneumococ, H.[consultadoctorul.ro]
 Celulita Etiologia : foarte greu se realizeaza izolarea unor microorganisme din astfel de
leziuni.[rasfoiesc.com]
 PATOLOGIA NAZALÃ - sindromul de alcoolism fetal - ciclopia - atrezia coanalã Inflamatii
nespecifice q Rinita acutã v Faza initiala · etiologie virala: rinovirusuri, adenovirusuri, virusuri
paragripale, enterovirusuri, coronavirusuri · clinic · microscopie[scritub.com]
 Clinic exista durere usoara sau moderata deasupra zonei afectate, febra intermitenta , scurgere
nazala in cantitate si aspect variabil (in etiologia alergica este seroasa) si senzatia de “ nas
imbacsit” .[creeaza.com]

Epidemiologie
 […] realizeaza vasoconstrictia) - stroma fibroasa cu celularitate variabila · Comportament
imprevizibil:- extindere in SN, sinusurile paranazale, fosa pterigonazala, cavitatea craniana -regresie
spontana -recidiva q Maligne v Carcinomul nazofaringian · Epidemiologie[scritub.com]
Distribuție pe sexe

Distribuție pe vârste

Fiziopatologie
 Așa-numita celulită bazată pe fiziopatologie. Tratamentul intensiv al celulitei. Vliet MOrtiz A, Avram
MM, Yamauchi PS ,.[ro.namibiauraniuminstitute.com]
 Complicatiile cronice ale diabetului sunt datorate uneia sau ambelor modificari fiziopatologice de mai
jos: - ateroscleroza (depunerea de placi aterosclotice la nivelul peretilor vaselor
sanguine)...[sfatulmedicului.ro]

Evaluarea și managementul abcesului subperiostal orbital

Abcesul subperiostal (SPA) al orbitei este un proces infecțios bine descris care afectează oasele care
susțin globul. Este capabil de deteriorare rapidă atât a osului, cât și a extinderii intracraniene.
Monitorizarea clinică atentă, examinările oftalmologice seriale și screeningul radiologic comparativ al
persoanelor cu SPA suspectate, urmate de un tratament prompt și adecvat, sunt necesare pentru a
reduce riscul de complicații, cum ar fi pierderea permanentă a vederii, tromboza sinusurilor cavernoase
și abcese cerebrale.

Gestionarea acestei afecțiuni implică în mod obișnuit tratamentul anticipat cu antibiotice intravenoase,
cu sau fără intervenție chirurgicală pe baza îmbunătățirii clinice sau a compromisului vizibil emergent.

Metodologia de luare a deciziilor prezentată aici permite oftalmologului să evalueze dacă pacientul
poate fi administrat cu succes fără drenaj chirurgical sau dacă este necesară o intervenție chirurgicală
promptă pentru a preveni complicațiile potențial grave.

etiologia
Etiologia infecțiilor orbitale include o gamă largă de factori: sinuzită, infecție cutanată, septicemie
bacteriană, chirurgie orbitală / paranasală și leziuni penetrante.

Extinderea sinuzitei periorbitale rămâne mecanismul primar pentru formarea acută orbitală SPA.
Implicarea orbitală se consideră că se datorează percolației infecției printr-o dehiscență osoasă naturală
contiguă; tromboflebită locală; sau de tromboembolie la distanță de-a lungul anatomiei venoase fără
valvă. SPA poate afecta toate grupele de vârstă, dar este cel mai adesea întâlnită la populația pediatrică.

Vârsta, istoricul medical și, în cazul traumatismelor cunoscute, mecanismul de vătămare joacă un rol
predominant în determinarea entității microbiologice care provoacă o boală orbitală infecțioasă. Adulții
sunt mai susceptibili de a fi diagnosticați cu infecții de la speciile de Staphylococcus, specia
Streptococcus și speciile Bacteroides, în timp ce copiii nevaccinați pot prezenta sechele de la
Haemophilus influenzae. La toate grupele de vârstă, trebuie luată în considerare abcesul dentar cu
infecție mixtă, agresivă și aerobă și / sau anaerobă, dacă se creează un istoric sugestiv. Grasele negative
gram-negative sunt probabil cele care sunt recuperate în abcesele secundare ale traumelor. Infecțiile
fungice, inclusiv mucormicoza / zigomicoza și aspergiloza, pot juca un rol în formarea SPA, în special în
cazul pacienților diabetici sau imunocompromiși.

Istoria și examenul fizic

SPA ar trebui să fie suspectată în cazurile de celulită orbitală care nu îmbunătățesc antibioticele
intravenoase cu spectru larg. Pacienții prezintă frecvent edem / eritem / căldură a pleoapelor, injecție
conjunctivală cu chemoză și motilitate oculară limitată, cu sau fără diplopie. Sunt necesare examinări
clinice seriale atente pentru a evalua progresia și necesitatea unei intervenții chirurgicale emergente.
Clinicianul trebuie să stabilească următorul istoric:

Debutul rapid sau lent?

Durerea sau sensibilitatea la palpare?

Febră recentă, frisoane, erupții cutanate sau alte simptome sistemice?

Contact recent cu alte persoane infectate?

Operație chirurgicală recentă, spitalizare sau traumă?

Gât gât sau schimbare în starea mentală?

Istoricul cancerului, diabetului, HIV, transplantul de organe, bolile pulmonare sau renale?

Trebuie efectuată o examinare oftalmologică aprofundată, incluzând evaluarea pentru un defect relativ
aferent pupilar, proptoză, limitare sau durere cu mișcări oculare, rezistență sporită la retropulzie,
creșterea IOP, scăderea vederii de culoare, senzație scăzută de piele sau un nerv optic sau anomalie
fundus. Deplasarea non-axială a globului (ca și în hiper- sau hipoglobul) și / sau prezența unei mase
palpabile de-a lungul jantei orbitale ar trebui, de asemenea, evaluată la examinarea externă. În plus,
este important să se verifice semnele vitale, funcția neurologică brută și flexibilitatea gâtului la
efectuarea examinărilor în serie.

Protopoza poate fi evaluată cu un exophthalmometru Hertel. Măsurătorile seriale comparative pot ajuta
progresul clinicianului clinician. Limitele superioare ale limitei normale sunt de aproximativ 22 mm
pentru caucazieni și 24 mm pentru afro-americani, cu o diferență între cele două ochi mai mari de 2 mm
fiind anormale. Atunci când un instrument Hertel nu este disponibil, evaluați pentru proptoză prin
înclinarea capului pacientului înapoi și observarea de jos. Deși nu este o știință exactă, această abordare
permite examinatorului să evalueze diferențele bruște în proptoza.

Studiile de laborator și radiografia ar trebui să fie, de asemenea, incluse în lucrare. Un număr întreg de
sânge cu diferențe și culturi este util pentru identificarea naturii infecțioase a afecțiunii. Scanarea CT a
orbitelor și sinusurilor cu contrast intravenos permite identificarea și măsurarea unui abces și poate fi
utilizată în serie pentru a demonstra răspunsul clinic la administrare.

administrare

După ce SPA este suspectată pe examinarea clinică și confirmată prin imagistică, o abordare sistematică
poate ajuta la prevenirea consecințelor catastrofale, cum ar fi pierderea permanentă a vederii. Garcia și
Harris au publicat o mare parte din lucrările seminale privind tratamentul SPA la copii1. Recomandările
lor oferă orientările actuale pentru managementul pacienților pediatrici cu SPA, pe baza vârstei la
prezentare și etiologiei bacteriologice probabile a bolii (vezi " Decizie privind Chirurgia ").

Tineri mai mici de 9. În funcție de culturile prelevate din specimene chirurgicale, copiii mai tineri de 9
sunt susceptibili de a fi fie cultura negativă, fie de a produce nu mai mult de o specie bacteriană aerobă.
Garcia și Harris menționează că 93% dintre copiii din această grupă de vârstă nu au nevoie de drenaj
chirurgical și au fost tratați cu succes cu antibiotice intravenoase.1 Cu toate acestea, orice pacient cu
dovezi clinice ale unei neuropatii optice trebuie evacuat chirurgical urgent, indiferent de vârstă.

Mai mult de 14 ani. Pentru copiii cu vârsta peste 14 ani, culturile sunt mai predispuse să producă floră
mixtă, organismele anaerobe fiind prezente aproape universal. Ca urmare, orientările actuale
recomandă drenaj chirurgical împreună cu antibiotice intravenoase pentru a obține o rezoluție completă
a infecției.

Mai mult de 14 ani. Pentru copiii cu vârsta peste 14 ani, culturile sunt mai predispuse să producă floră
mixtă, organismele anaerobe fiind prezente aproape universal. Ca urmare, orientările actuale
recomandă drenaj chirurgical împreună cu antibiotice intravenoase pentru a obține o rezoluție completă
a infecției.
Vârstele 9-14. Experiența clinică și arta medicinii devin mai importante în determinarea necesității
intervenției chirurgicale la copiii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani. Culturile aerobe și anaerobe mixte
predomină în această grupă de vârstă, iar recomandarea actuală este de a lua în considerare intervenție
chirurgicală în funcție de prezentarea clinică și / sau progresie.

Dacă sunt prezente oricare dintre următoarele criterii1, intervenția chirurgicală este justificată:

Prezența sinuzitei frontale

SPA mare, nealimentară

Suspiciunea infecției anaerobe (prezența gazului în absces pe CT)

Re-acumularea SPA după drenaj anterior

Dovada sinuzitei cronice (de exemplu, polipii nazali)

Neuropatia optică acută

Infecția de origine dentară în cazul în care etiologia anaerobă este mai probabilă

Dacă nu există niciunul dintre aceste criterii, se poate oferi un management conservator cu terapie
medicală.

Interventie chirurgicala. Adesea, o procedură combinată cu un chirurg orbital, un otolaringolog și / sau

un neurochirurg este necesară pentru o gestionare chirurgicală optimă, deoarece drenajul poate
necesita o incizie externă spre deosebire de o abordare endoscopică; acesta din urmă este rezervat
abceselor mediale mici. După ce pacientul se întoarce din camera de operație, scurgerea este de obicei
lăsată timp de 24 până la 48 de ore pentru a asigura evacuarea completă a conținutului de abces, cu o
îmbunătățire rapidă care poate fi așteptată în perioada postoperatorie timpurie. Dacă ameliorarea nu
apare mai devreme, explorarea și drenajul suplimentar pot fi indicate pe baza imaginilor repetate și a
deteriorării clinice.2 Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că îmbunătățirea imagistică rar rămâne în
spatele răspunsului clinic al pacientului cu 48 până la 72 de ore. Acest fapt consolidează importanța
efectuării unor examinări clinice seriale comparative pentru confirmare.

Tromboza de sinus cavernos

Publicat la data de: 16 Noiembrie 2008 | Actualizat la data de: 09 Octombrie 2018

Autor: SfatulMedicului

Generalitati
Sus
 Tromboza de sinus cavernos a fost descrisa initial de Bright in 1831 drept o
complicatie redutabila a infectiilor epidurale si subdurale. Tromboza de sinus cavernos
consta de fapt in aparitia unui cheag (tromb) in sinusul cavernos si apare de cele mai multe
ori in complicatiile tardive ale infectiilor sinusurilor frontale si paranazale.

Alte cauze pentru aparitia ei sunt: bacteriemia, traumatismele, infectiile urechii (otite) sau
ale danturii maxilare. Este un proces infectios cu evolutie fulminanta si cu o rata a
morbiditatii si mortalitatii destul de ridicata. Totusi, prin utilizarea prompta si eficienta a
agentilor antimicrobieni, incidenta trombozelor s-a redus semnificativ in ultima perioada.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Anatomie
3. Mecanism fiziopatogenic
4. Epidemiologie
5. Semne si simptome
6. Cauze
7. Diagnostic diferential
8. Investigatii
9. Tratament
10. Urmarirea pacientului
11. Prognostic
12. Citeste pe aceeasi tema
Anatomie
Sus

Sinusurile cavernoase reprezinta de fapt o colectie de vene cu peretele foarte subtire, care
creeaza o cavitate marginita de oasele temporal si de sfenoid. Forma lor este complet
neregulata si ele sunt considerate a avea cea mai centrala localizare dintre toate sinusurile
durale: se gasesc de-o parte si de alta a seii turcice, lateral si superior de sinusul sfenoid si
posterior de chiasma optica. Intre vene exista numeroase conexiuni si anastomoze si au
foarte multe vene tributare, care dreneaza aici sangele venos.

Sinusul cavernos primeste sange de la venele faciale, prin venele oftalmice inferioara si
superioara, si primeste si sange prin venele cerebrale medii si venele sfenoidale.

La randul lor, sinusurile dreneaza in sinusul pietros inferior, iar acesta in venele jugulare.
De asemenea, are conexiuni si cu plexul pterigoidian prin intermediul venelor oftalmice
inferioare, venelor faciale profunde si venelor emisare.

Acest sistem complex de vene nu contine valve in interior (astfel sangele poate circula in
orice directie, in functie de presiunile din interiorul cutiei craniene care guverneaza acest
traseu).
Mecanism fiziopatogenic
Sus

Deoarece sinusul cavernos primeste sange prin acest sistem intricat, infectiile se pot
raspandi cu foarte mare usurinta din suprafata (germenii pot fi vehiculati prin venele care
ajung in sinus) in interiorul craniului. Cel mai frecvent disemineaza infectiile cu localizare
faciala, amigdaliana, stomatologica, nazala, periorbitala (furunculi nazali 50%, sinuzite
sfenoidale si etmoidale 30%, infectii stomatologice 10%).
Artera carotida interna impreuna cu fibrele nervoase simpatice care o inconjoara, trece si
ea prin sinusul cavernos, iar pe peretele lateral al sinusului se gasesc nervii cranieni III, IV,
VI.

Ramura oftalmica si maxilara a nervului cranian V adera intim la peretii ososi ai sinusului.
Toate aceste structuri nervoase sunt necesare controlului miscarilor oculare, dar si pentru a
simti atingeri la nivelul fetei, scalpului (in special pe mijloc). De aceea, orice infectie din
aceasta zona (furuncul, foliculita, si altele) pot duce la aparitia celulitei care se va extinde
apoi spre sinusul cavernos.
Raporturile pe care sinusul cavernos le are cu structuri si elemente anatomice atat de
importante, cum ar nervii oculomotor, trohlear, oftalmic, abducens, si cu artera carotida
interna (si plexul simpatic al acesteia) explica o parte din manifestarile clinice ale trombozei,
dar si particularitatile etiologice si caile de diseminare ale infectiilor pana la acest nivel.
Din cauza acestei proximitati, complicatiile pot sa apara frecvent, cele mai dese si grave
fiind reprezentate de: meningoencefalite, abcese cerebrale, accidente vasculare cerebrale,
orbire, insuficienta de glanda hipofizara.
Cel mai frecvent implicat germene in aparitia acestei boli (atunci cand se recunoaste drept
cauza o infectie raspandita de la suprafata) este Staphylococcus aureus (in peste 70% din
cazuri). Streptococcus pneumoniae, bacilii gram negativi si germenii anaerobi sunt mai rar
intalniti si apar in special cand cauza trombozei este infectia stomatologica. Fungii apar si ei
descrisi ca agenti etiopatogenici, in special cei apartinand speciilor Aspergillus, Rhizopus.
Epidemiologie
Sus

Tromboza de sinus cavernos apare destul de rar in momentul actual, literatura de

specialitate recunoscand doar cateva sute de cazuri, datand in special din perioada
preantibiotica (in acea vreme toate infectiile aveau, insa, prognostic infaust).

Mortalitate/morbiditate
Inainte de descoperirea antibioticelor, rata mortalitatii era 100%. Pacientii decedau din
cauza septicemiei sau din cauza infectiilor sistemului nervos central. In prezent, in conditiile
unui tratament corect, agresiv si rapid instituit, mortalitatea a scazut la 30%. Morbiditatea se
mentine insa crescuta, iar recuperarea totala a functiilor normale este destul de rara: 1/6 din
pacienti raman cu un anumit grad de afectare vizuala si nu isi vor relua niciodata functiile
complete ale nervilor cranieni prinsi in procesul infectios initial.
Tromboza de sinus cavernos nu afecteaza cu predilectie o anumita rasa sau un anumit sex,
insa s-a observat ca varsta medie de aparitie este destul de scazuta: 22 de ani.

Semne si simptome
Sus

Semnele si simptomele initiale ale trombozei de sinus cavernos sunt de cele mai multe ori
nespecifice si din aceasta cauza diagnosticul corect poate fi intarziat (deoarece tromboza
este rara, ea este mai putin suspectata ca diagnostic initial). Pacientii prezinta o paleta
larga de semne si simptome.

De aceea, orice persoana care acuza cefalee persistenta, refractara la tratamentul analgezic
obisnuit si care are semne neurologice obiective de afectare a nervilor cranieni, trebuie sa
fie investigata corespunzator si pentru tromboza de sinus cavernos. Simptomele pacientului
sunt corelate cu structurile anatomice afectate de procesul infectios, astfel:
- Sinuzita sau infectia dermatologica cu localizare in segmentul median al fetei (pe mijloc) -
cel mai frecvent un furuncul (peste 50% din cazuri) - cu evolutie de 5- 10 zile.
Cel mai adesea, in peste 25% din cazuri furunculul este factorul precipitant al infectiei, in
special daca a fost drenat in vreun fel (personal de pacient sau prin proceduri chirurgicale).
- Cefaleea este cea mai comuna acuza: ea precede febra, edemul periorbital si semnele de
afectare de nervi cranieni. Durerea este de obicei acuta, creste progresiv in intensitate si
este localizata in regiunile inervate de nervul oftalmic si de ramura maxilara din nervul
trigemen.

- Exista si pacienti care nu au un tablou clinic atat de bogat, semnele periorbitale aparand
destul de tarziu.

- Daca infectia difuzeaza posterior, pacientul acuza dureri orbitale si senzatie permanenta
de tensiune, insotita de edem periorbital si tulburari vizuale.

In absenta tratamentul eficient, semnele apar si la ochiul controlateral (infectia se extinde

pe calea venelor comunicante ale sinusului cavernos controlateral).

Edemul periorbital debuteaza ca un proces unilateral, dar se extinde rapid si la ochiul

celalalt (in maxim 24-48 de ore daca infectia ia calea sinusului intracavernos). Aceasta
afectare bilaterala este patognomonica pentru tromboza de sinus cavernos.

- Alterarea starii de constienta: procesul apare rapid. Pacientul devine confuz, ametit si in
scurt timp comatos (aceasta modificare se datoreaza afectarii sistemului nervos central si
sepsisului). Prognosticul este nefavorabil daca se instaleaza alterarea starii de constienta
(majoritatea pacientilor mor dupa aceasta etapa).

Alte simptome (mult mai nespecifice, insa) sunt:

- Febra inalta, tahicardie, redoare nucala, slabiciune musculara, vedere incetosata, durere
auriculara, slabirea auzului.

Examenul fizic general

Pe langa semnele initiale ale infectiei care a determinat aparitia trombozei de sinus
cavernos, aceasta boala prezinta, in mod caracteristic, urmatoarele:

- edem periorbital (poate fi unul din cele mai precoce semne);

- paralizie de nerv VI (privire fixa spre lateral);

- ptoza palpebrala, midriaza, atonie de muschi oculari (din cauza disfunctiei de nerv cranian
III);
- manifestari ale cresterii presiunii retrobulbare;

- exoftalmie;

- oftalmoplegie;

- semne de crestere a presiunii intraoculare;

- reflexe pupilare diminuate;

- acuitate vizuala diminuata (ca urmare a cresterii presiunii intraoculare si a presiunii

exercitate asupra nervului optic si a arterei retiniene centrale);

- edem conjunctival;
- edem papilar, hemoragii retiniene;

- hipoestezie sau hiperestezie in dermatomul nervului oftalmic si maxilar (ramura din nervul
cranian trigemen);

- aparitia de semne si simptome la nivelul ochiului controlateral sunt foarte sugestive pentru
tromboza de sinus cavernos, insa procesul poate ramane localizat la nivelul unui singur
ochi (cel afectat initial);

- semne de atingere meningeala (rigiditate nucala, redoarea cefei - incapacitatea de a flecta

capul inainte din cauza rigiditatii musculaturii cervicale), semnul Kernig si Brudzinski (este
miscarea involuntara de ridicare a picioarelor cand este flectat capul pacientului);

- semne si afectiuni sistemice care sa fie sugestive pentru sepsis; ele includ frisoane, febra,
delir, soc, coma.

De retinut!
Clasic, pacientii cu tromboza de sinus cavernos se vor prezenta pentru edem periorbital
unilateral, cefalee intensa, fotofobie si exoftalmie, toate cu debut brutal si foarte intense.
Cauze
Sus

Majoritatea cazurilor de tromboza de sinus cavernos se datoreaza unei infectii acute,

propagate de la suprafata catre structurile profunde, aparute la un individ sanatos anterior
acestui episod.

Aceasta diseminare este posibila din cauza sistemului venos plurianastomotic si lipsit de
valve al sinusurilor paranazale, care permit patrunderea retrograda a infectiei spre sinusul
cavernos prin venele oftalmice superioara si inferioara.

Totusi, pacientii cu sinuzita cronica sau diabet zaharat prezinta un risc mai mare comparativ
cu populatia generala de a dezvolta tromboza de sinus cavernos.
Agentul etiologic cel mai frecvent incriminat este Staphylococcus aureus, dar exista si
cazuri datorate pneumococilor, streptococilor si chiar fungilor. Staphylococcus aureus este
responsabil de 50- 60% din infectii.

Diagnostic diferential
Sus

Datorita faptului ca simptomatologia este atat de complexa si nu este intotdeauna specifica,

medicul trebuie ca inaintea emiterii unui diagnostic de certitudine sa faca si un diagnostic
diferential pentru a exclude alte boli cu manifestari clinice asemanatoare, cum ar fi:

- anevrism sau fistula de artera carotida (anevrismul este o boala cerebrovasculara

caracterizata prin hipotonia peretelui vascular, ceea ce duce la dilatarea vasului);
- exoftalmie din gusa tiroidiana;
- neoplasm orbital, celulita periorbitala;

- blefarita - este o boala inflamatorie oftalmologica caracterizata prin inflamarea pleoapei –

seamana clinic cu conjunctivita si din cauza recurentei sale este uneori numita si
conjunctivita recurenta;
- tumori cerebrale;
- meningita este inflamarea foitelor protectoare cerebrale care formeaza meningele
(duramater, arahnoida, piamater);
- traumatisme cerebrale;
- mucormicoza - este o infectie cauzata de fungi care apare la pacientii imunocompromisi si
care afecteaza in majoritatea cazurilor sinusurile, creierul si plamanii.

Investigatii
Sus

Diagnosticul de tromboza de sinus cavernos se pune destul de greu deoarece boala este
rara. Posibilitatea ca pacientul sa aiba o astfel de tromboza trebuie sa fie avuta in vedere
daca la examenul clinic se descopera anomalii in functionarea nervilor cranieni, afectare
oculara bilaterala si modificari ale starii de constienta. Investigatiile paraclinice sunt
reprezentate de analize de laborator si explorari imagistice.

Desi analizele de laborator sunt destul de nespecifice, ele se realizeaza in cazul pacientilor
suspectati de tromboza de sinus pentru a se investiga starea de sanatate generala.

Hemoleucograma arata leucocitoza cu cresterea polimorfonuclearelor (creste mult procentul

PMN imature) in sangele periferic.
Pacientul poate avea fibrinogen si viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) crescute ca
urmare a infectiei. Pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului etiologic se pot realiza
culturi bacteriologice din sange sau secretiile sinusale.
Examinarea lichidului cefalorahidian este obligatorie, acesta putand fi modificat daca pacientul
are meningita sau inflamatie parameningeala. Colectarea lichidului se face prin punctie
lombara. Aceasta evidentiaza existenta de celule inflamatorii in aproximativ 75% din cazuri.
Daca insa pacientul este suspectat ca avand presiune intracraniana crescuta, aceasta
manevra este contraindicatat.
Explorari imagistice
In trecut se foloseau un numar mare de tehnici pentru a diagnostica corect tromboza de
sinus cavernos, incluzand radiografia craniana simpla (cu evidentierea corecta a
sinusurilor), angiografia de artera carotida si venografia orbitala.

In momentul actual, insa, aceste investigatii au fost inlocuite cu CT (computer tomografia)

sau cu RMN (rezonanta magnetica nucleara) cu sau fara substanta de contrast.
Astfel de tehnici nu doar stabilesc diagnosticul exact de tromboza de sinus, dar sunt utile si
pentru diferentierea trombozei de alte patologii cu semne clinice asemanatoare (cum ar
fi sinuzita, celulita orbitala).
CT poate fi realizat cu sau fara substanta de contrast. Indicatia este stabilita de medicul
specialist si trebuie sa tina cont de numeroase aspecte, printre care si posibilitatea ca
pacientul sa fie alergic la substantele folosite.
La CT fara substanta de contrast tromboza de sinus cavernos apare ca o zona cu densitate
crescuta. Daca se foloseste contrast (administrat intravenos) se vor observa defecte in
structura sinusului si ingrosarea venei oftalmice superioare.

Exista cazuri in care imaginile obtinute la CT sunt neconcludente sau nespecifice. Un CT

fara modificari, in prezenta unor simptome clinice, nu exclude diagnosticul de tromboza de
sinus cavernos si trebuie repetat.

Angiografia de artera carotida poate sa obiectiveze ingustarea lumenului sau obstructia

segmentului intracavernos al arterei carotide. Totusi, procedura este invaziva si rezultatele
sunt destul de nespecifice. Aceleasi modificari pot sa apara si pe CT sau RMN. La RMN se
pot vedea imagini cu densitate crescuta in interiorul sinusului trombozat.
Venografia orbitala, in ciuda faptului ca este dificil de realizat, este extrem de fiabila in
diagnosticarea cazurilor de ocluzii de sinus cavernos.
Tratament
Sus

Tratament la camera de garda

Unul din cele mai importante aspecte ale terapiei este instituirea rapida si agresiva
a tratamentului antibiotic. Desi in majoritatea cazurilor agentul etiologic este
Staphylococcus aureus, pana la determinarea cu precizie a acestui fapt pacientii trebuie sa
primeasca antibiotice cu spectru larg (care sa acopere atat germenii gram negativi, cat si pe
cei pozitivi si anaerobi).
Tratamentul antibiotic empiric trebuie sa cuprinda o penicilina si o cefalosporina de
generatia III sau IV. In cazul in care infectia are punct de plecare stomatologic, cel mai
frecvent este vorba de un germene anaerob si atunci antibioticul trebuie sa fie eficient si
asupra acestui tip de microorganisme. Antibioterapia se realizeaza pe cale intravenoasa iar
perioada de administrare este de 3-4 saptamani, nu doar pana la remiterea aparenta a
simptomelor.
In momentul actul se considera ca cele mai bune antibiotice cu spectru larg (in cazul
trombozei de sinus cavernos) sunt nafcilina (1,5 g administrate intravenos la 4
ore), cefotaxim (1,5 g la 4 ore) si metronidazol (500 mg la 8 ore), in special daca este vorba
de sinuzite sau infectii stomatologice. Vancomicina este si ea o alternativa buna si poate
inlocui nafcilina daca exista posibilitatea ca agentul patogen sa fie meticilino-rezistent (cum
este cazul Staphylococcus aureus) sau rezistent la nafcilina (cum este Staphyloccocus
pneumoniae).
Tratament adecvat trebuie sa tina cont de sursa primara a infectiei si de varietatea de
germeni implicati in fiecare din aceste cazuri, dar si de posibilitatea aparitiei diverselor
complicatii, cum ar fi abcesul cerebral, meningita, empiem subdural (colectie de puroi cu
localizare subdurala).

Oricare este terapia la care se apeleaza, scopul instituirii ei trebuie sa fie acelasi, si anume
recunoasterea si tratarea sursei primare de infectie cat mai rapid cu putinta, fie ca este
vorba de celulita faciala, otita, sinuzita.

Administrarea de anticoagulante pentru tromboza de sinus cavernos ramane

controversata. Datorita incidentei rare a trombozei de sinus cavernos nu au fost efectuate
studii extensive care sa demonstreze eficienta unui astfel de tratament. Studiile
retrospective demonstreaza insa ca terapia anticoagulanta scade atat mortalitatea cat si
viteza de avansare si propagare a trombului.
De aceea, tratamentul cu heparina, ca anticoagulant de prima alegere, in acest caz poate fi
luat in considerare si practicat pentru a se preveni continuarea extinderii trombozei si a
reduce incidenta de aparitie a emboliilor septice. Heparina este contraindicata in prezenta
hemoragiilor intracerebrale sau a altor diateze hemoragice.
Tratamentul cu corticosteroizi poate reduce inflamatia si edemul si poate reprezenta un
tratament adjuvant foarte util. Se recomanda ca aceasta corticoterapie sa fie instituita dupa
administrarea antibioticelor si dupa ce acestea incep sa isi faca efectul.
Doar daca tromboza de sinus cavernos duce rapid la insuficienta hipofizara, tratamentul
corticosteroid trebuie initiat imediat pentru a preveni o eventuala criza adrenala.

Cele mai folosite sunt dexametazona si hidrocortizonul. Corticosteroizii sunt tratament de

linia 2. Dexametazona (administrata 10 mg per la 6 ore) poate corecta, intr-o anumita
masura, afectarea de nervi cranieni.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical in tromboza de sinus cavernos este destul de complicat si
rezultatele sale nu sunt incurajatoare - specialistii nu au stabilit insa daca abordarea
terapeutica este mult mai buna decat tratamentul medicamentos. Totusi, in cazul in care
este vorba de sinuzita sfenoidala sau abces facial, majoritatea specialistilor sunt de parere
ca acestea trebuie drenate chirurgical.

Periculoasa este in special sinuzita sfenoidala care are evolutie rapida si se poate extinde in
sinusul cavernos. Sinuzita sfenoidala este indicatie de drenaj dar si de sfenoidotomie
(aceasta este de fapt o procedura chirurgicala relativ nou aparuta, care utilizeaza un
endoscop foarte fin si care introdus prin nas poate sa ajunga in sinusul sfenoidal).
Procedurile chirurgicale se realizeaza sub anestezie iar pacientul va fi apoi tinut sub
supraveghere in unitatea de terapie intensiva pana cand isi revine complet.
Toti pacientii, indiferent daca sunt sau nu supusi unor interventii chirurgicale trebuie
monitorizati in vederea detectarii precoce a eventualelor semne de infectie, sepsis sau
emboli septici (in special in cursul terapiei antibiotice).
Tratamentul medicamentos
In mod ideal, tratamentul antibiotic este initiat de indata ce sosesc rezultatele antibiogramei.
Insa de cele mai multe clinicianul nu are timp sa astepte aceste rezultate si este fortat de
imprejurarile clinice sa instituie antibioterapia de indata ce isi formuleaza un diagnostic. In
functie de tipul de infectie si de localizarea ei se poate presupune agentul microbian.

Antibioticele alese la inceput, pana vin rezultatele de laborator trebuie sa fie cu spectru larg,
active in special pe Staphyloccocus aureus si trebuie sa aiba proprietati fizico-chimice care sa
le permita sa realizeze concentratii eficiente in lichidul cefalorahidian.
Antibioticele
Sunt necesare pentru germeni gram negativi, pozitivi si anaerobi. Cele mai utilizate sunt:

Oxacilina: este un antibiotic bactericid (care omoara germenul, nu doar ii stopeaza cresterea
si inmultirea). Aceasta actiune se realizeaza prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Este utilizat in tratamentul infectiilor cauzate de stafilococi producatori de penicilinaza
(enzima care distruge penicilinele - de aceea astfel de stafilococi au dobandit rezistenta la
antibioticele din clasa aceasta). Este indicata in special in initierea terapiei in infectiile
suspectate ca fiind cauzate de stafilococi.

Dozele eficiente la adulti sunt 2 grame i.v la 4 ore, iar la copii 50-100mg/kg corp/zi per os,
fractionat la 6 ore, sau 150- 200 mg/kg corp/zi, i.v sau i.m, fractionat la 6 ore. In cazul
copiilor, oxacilina nu trebuie sa depaseasca 12 grame/24 ore.

Contraindicatii sunt reprezentate de fenomene alergice sau hipersensibilitate la acest

produs. Trebuie administrat cu multa prudenta in cazul pacientilor cu insuficienta renala.
Produsul nu pune probleme deosebite in sarcina (a fost incadrat in grupa de risc B).
Interactiunile medicamentoase:

- se pare ca oxacilina scade efectul anticonceptionalelor orale si al tetraciclinelor;

- disulfiramul si probenecidul pot sa creasca nivelul lui plasmatic, iar in doze mari
administrat intravenos poate sa creasca actiunea anticoagulantelor.

Ceftriaxona: este o cefalosporina de generatia III care este foarte eficienta pe bacterii gram
negative, dar mai putin eficienta pe bacterii gram pozitive. Cefalosporinele de generatia a
III-a actioneaza cu mult mai mult succes pe germenii putin sensibili la cefalosporine de
gereratia a II-a.
Ceftriaxona are o eficienta scazuta pe Staphyloccocus aureus, insa poate traversa usor
bariera hemato-encefalica (realizeaza concentratii bune in lichidul cefalorahidian). Este un
antibiotic indicat in infectii grave, in septicemii.
Cefalosporinele sunt asemanatoare penicilinelor (actioneaza pe proteinele receptoare
specifice proteinelor) si au efect bactericid, inhiband sinteza peretelui celular si stimuland
autodistrugerea germenului.

Doza recomandata pentru adulti este de 2 grame intravenos la 12 ore, iar pentru copii de
75 mg/kg corp/zi, intravenos, fractionata la 12 ore. Nu are riscuri majore pentru sarcina
(apartine grupei de risc B).

Contraindicatiile sunt reprezentate de fenomene de hipersensibilitate la antibiotice

(existente in antecedente). Deoarece pot fi nefrotoxice, se recomanda administrarea lor cu
prudenta in cazul pacientilor cu probleme renale.

Se administreaza cu precautie si in cazul femeilor care alapteaza sau pacientilor cu alergie la

penicilina (fenomene alergice sunt asemantoare cu ale penicilinei si 5-10% din pacienti cu
intoleranta la penicilina nu pot primi nici cefalosporine de generatia III).
Interactiuni:

- aminoglicozidele, acidul etacrinic si furosemidul le cresc nefrotoxicitatea;

- probenecidul poate creste concentratia plasmatica.

Trebuie precizat ca, din cauza faptului ca cefalosporinele de generatie III sunt ineficiente pe
germeni gram pozitivi, utilizarea lor poate favoriza aparitia infectiilor cu astfel de bacterii.

Metronidazol: este o substanta cu actiune bactericida fata de bacilii gram negativi, dar si fata
de germenii anaerobi si paraziti (Entamoeba histolytica, Giardia intestinalis, Trichomonas
vaginalis).
Se administreaza de obicei in combinatie cu alti antimicrobieni (cu exceptia utilizarii lui in
tratamentul enterocolitei cu Clostridium difficile, cand monoterapia are cele mai bune
rezultate).
Metronidazolul se absoarbe foarte bine dupa administrarea orala si ajunge in LCR si creier.
Doza optima la adulti este de 500 mg iv administrata la 6 ore, iar doza pediatrica acceptata
si tolerata de organism nu a fost deocamdata stabilita. Metronidazolul face parte din grupa
B de risc pentru sarcina.

Contraindicatiile administrarii lui sunt reactii alergice in antecedente si sarcina evolutiva in

trimestrul I. In cazul pacientilor cu afectare hepatica dozele trebuie reconsiderate. Pacientii
trebuie supravegheati in timpul administrarii intravenoase a medicamentului deoarece
exista riscul de aparitie a convulsiilor, vertijului, ataxiei sau a neuropatiei periferice.
Metronidazolul provoaca frecvent tulburari digestive.
Interactiuni:

- metronidazolul poate creste toxicitatea anticoagulantelor, a litiului si a fenitoinei;

- cimetidina ii poate creste toxicitatea;

- nu este recomandat consumul de alcool pe parcursul tratamentului cu metronidazol

deoarece pot sa apara reactii de tip disulfiram (manifestate prin inrosire generala,
greata, varsaturi, tahicardie, dispnee).
Cloramfenicol: este un antibiotic bacteriostatic (inhiba sinteza unor proteine esentiale
cresterii bacteriilor) si in acelasi timp bactericid (fata de N. meningitides, in special) cu
spectru larg de actiune (pe gram negativi, pozitivi si anaerobi).
Trece usor prin bariera hematoencefalica si in LCR si astfel in SNC. Este inactivat prin
metabolizare hepatica si se elibereaza urinar sub forma inactiva. Doza eficienta este in
cazul adultilor 1.5 grame administrate intravenos la 6 ore, iar in cazul copiilor 50-75 mg/kg
corp/zi per os sau i.v, fractionate la 6 ore.

Contraindicatiile cloramfenicolului sunt alergiile la acest compus.

Cloramfenicolul interactioneaza cu o gama larga de substante, cum ar fi:

- barbituricele (scad concentratia plasmatica a cloramfenicolului, insa cloramfenicolul creste

nivelul barbituricelor, ducand la aparitia toxicitatii,

- rifampicina scade nivelul plasmatic al cloramfenicolului (probabil prin inductie enzimatica),

- cloramfenicolul creste efectul anticoagulantelor,

- creste concentratia serica a hidantoinei (ceea ce poate avea efecte toxice); la randul ei,
hidantoina poate sa creasca sau sa scada nivelul cloramfenicolului,

- in prezenta sulfonilureazelor poate sa apara hipoglicemie.

Precautii - cloramfenicolul se utilizeaza doar in infectii grave, cand agentul cauzal este
rezistent la alte antibiotice sau cand pacientul nu tolereaza alte substante.

Utilizarea lui este restransa din cauza reactiilor adverse pe care le are. Acestea sunt in
principal de natura hematologica iar cele mai grave sunt anemia aplastica cu leucopenie,
care frecvent este ireversibila.

De asemenea, pot sa apara si discrazii sangvine fatale (la administrarea de doze mari de
cloramfenicol), agranulocitoze, granulocitopenii, anemii hipoplastice, anemie hemolitica
severa (in special la pacientii cu deficit in enzimele responsabile de metabolizarea
compusului). Mai rar, pacientii pot dezvolta si complicatii neurotoxice.

Din cauza afectarii hematologice grave se recomanda atenta supraveghere a administrarii

cloramfenicolului prin efectuarea de hemoleucograma la 2 zile. Cloramfenicolul trebuie
sistat daca apare reticulocitopenie, leucopenie, trombocitopenie, anemie.
Daca pacientul are o patologie hepatica sau renala care afecteaza metabolizarea corecta a
compusului, dozele administrate trebuie reduse pentru a evita instalarea efectelor toxice si
pentru a nu agrava boala de fond.

Cloramfenicolul trebuie administrat cu prudenta in sarcina sau in travaliu deoarece are

efecte toxice asupra fatului (determina aparitia sindromului cenusiu - o reactie adversa
foarte grava, adesea fatala, care se manifesta prin diaree, voma, deshidratare, coma si se
datoreaza incapacitatii ficatului fetal de a metaboliza cloramfenicolul).
Anticoagulante
Cele mai importante optiuni terapeutice in tratamentul anticoagulant sunt reprezentate de
heparina nefractionata (administrata intravenos) si heparina cu greutate moleculara mica
(care se administreaza subcutanat).

Heparina: stimuleaza activitatea antitrombiniei III si previne transformarea fibrinogenului in

fibrina. Nu lizeaza insa in mod activ trombul, insa este capabila sa inhibe trombogeneza
(daca aceasta a debutat). Previne refacerea cheagurilor dupa fibrinoliza spontana. Doza
recomandata adultilor este de 80 UI/Kg corp in bolus intravenos, apoi 18 UI/kg corp/ora in
perfuzie intravenoasa.
Administrarea in perfuzie continua este necesara deoarece heparina are timp de
injumatatire redus (o ora). Heparina se administreaza apoi pana se obtine aPTT dorit.
Dozele in cazul copiilor sunt asemanatoare cu cele administrate in cazul adultilor. Din
cauza faptului ca este degradata de sucul gastric, heparina nu poate fi administrata
parenteral. De asemenea ar trebui evitata si administrarea intramusculara deoarece de cele
mai multe ori se formeaza un hematom la locul injectarii.

Contraindicatiile principale sunt: hipersensibilitate la administrarea

heparinei, endocarditasubacuta bacteriana, hemoragie intracraniana sau orice alta forma de
hemoragie activa, antecedente de trombocitopenie indusa de heparina. Heparina nu se
recomanda a fi administrata in sarcina deoarece efectele ei asupra mamei si fatului (ca
agent teratogen) nu au fost clar stabilite (face parte din grupa de risc C).
Interactiuni cu alte substante:

- efectul ei este scazut de digoxina, tetraciclina, nicotina si antihistamince,

- toxicitatea este crescuta de antiinflamatoare nesteroidiene, aspirina, dextran, dipiridamol
si hidroxiclorochina.

Precautii la administrare: in cazul nou-nascutilor se recomanda administrarea de heparina

libera pentru a se evita actiunea toxica a acesteia asupra organismului (sindromul de
detresa respiratorie).

Pacientii trebuie sa fie supravegheati pentru a nu aparea hipotensiunea severa si soc si

trebuie monitorizate si eventualele stari patologice sau fiziologice ale pacientului (stari care
sunt puse in pericol prin administrarea de tratament anticoagulant), cum ar fi: ulcer peptic
sangerand, menstruatie, modificarea permeabilitatii capilare.

Efectele adverse ale heparinei (care pot sa apara chiar si la administrarea intramusculara a
heparinei) sunt: trombocitopenie indusa de heparina, hiperkaliemie (apare la 10% din
pacienti), alopecie, osteoporoza. Supradoza de heparina poate fi fatala, de aceea se
recomanda atentie la administrarea ei.
Corticosteroizii
Acesti agenti terapeutici au proprietati antiinflamatoare si diverse efecte metabolice. Au
capacitatea de a modifica raspunsul imun al organismului la diversi stimuli. Corticoterapia
este indicata in tromboza de sinus cavernos complicata cu insuficienta hipofizara cand
trebuie instituita imediat pentru a evita aparitia crizei adrenale.

Aceasta este o urgenta medicala iar semnele si simptomele ei includ: hipoglicemie, diaree si
varsaturi severe (care duc la deshidratare), letargie, convulsii, febra.
Hidrocortizonul reprezinta de fapt forma chimica a cortizolului (un glucocorticoid produs de
glanda suprarenala).
Se administreaza prin injectie intravenoasa sau parenteral. Este capabil sa reduca din
inflamatie ca urmare a inhibarii migrarii leucocitelor in focarul inflamator, a inhibarii
fagocitozei, scaderii permeabilitatii capilarelor.

Sunt utile in inflamatiile cauzate de raspuns imun al pacientului (boli autoimnue). Doza
recomandata este de 100 mg la 6 ore (in administrare intravenoasa) pentru un adult.

Pentru copii se recomanda 1-2 mg/kg corp/intravenos in bolus, apoi 25-150 mg/zi, fractionat
la 6-8 ore. Contraindicatiile administrarii hidrocortizonului sunt: reactii alergice la aceasta
substanta, infectii active (virale, fungice sau tuberculoza). De obicei, este un produs sigur
ce poate fi administrat in sarcina, insa beneficiile administrarii lui trebuie sa depaseasca
riscurile.

Interctioneaza cu:
- estrogenii - ei scad clearance-ul lui (va fi prezent mai mult timp in organism),

- poate creste toxicitatea digitalicelor (secundar hipokaliemiei).

Precautii in administrarea sunt reprezentate de pericolul de declansare a crizei adrenale

(daca se intrerupe brusc administrarea). Pacientii cu hipertiroidie, osteoporoza, ulcer
peptic, ciroza, colita ulcerativa, diabet si miastenia gravis trebuie sa fie atenti la modificarile
simptomelor si evolutiei bolii daca sunt sub tratament corticosteroid.
Urmarirea pacientului
Sus

Dupa efectuarea tratamentului chirurgical si in perioada initiala de antibioterapie, pacientul

trebuie sa fie internat in unitatea de terapie intensiva.

Pentru a putea preveni tromboza de sinus cavernos pacientii trebuie educati, trebuie sa
inteleaga sa nu agreseze eventualele furuncule sau abcese localizate facial in absenta unui
tratament antibiotic.

Complicatiile bolii sunt reprezentate de: meningita, emboli septici, cecitate, paralizie de
nervi cranieni, extensia trombului in alte sinusuri durale, tromboza de artera carotida (ce
poate duce la aparita unui accident vascular cerebral), empiem subdural, abces cerebral,
insuficienta hipofizara, hemipareze, sepsis si soc. Embolii septici pot ajunge in plaman
determinand aparitia sindromului de detresa respiratorie, abcese pulmonare, empiem
sau pneumotorax.
Prognostic
Sus

Rata mortalitatii este in prezent de 30%, insa supravietuitorii raman cu sechele neurologice
importante.

De retinut!
Tromboza de sinus cavernos este o boala amenintatoare de viata, cu caracter rapid
progresiv, ce apare in general de la o infectie superficiala a carei mortalitate si morbiditate
se mentin ridicate chiar si in era antibioticelor.

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze imediat medicului daca prezinta: exoftalmie, ptoza
palpebrala, durere oculara cu paralizie de musculatura oculara si periorbitala sau scaderea
acuitatii vizuale.