Profilaxia cariei dentare prin

fluorizare si sigilare

Tigu Vlad Sergiu

MD VI,gr. VII

1
 Cuprins

1.Introducere ……………………………………………….………..pag 3

2.Fluorizarea…………………………………..……………...………pag 4
2.1 Indicatii-contraindicatii……………………………….……….pag 5
2.2 Metode de tratament……………………………………..…….pag 6

3.Sigilarea santurilor si fosetelor………………………………….pag 9

3.1 Tehnica sigilarii………………………………………..………pag 10

4.Concluzii…………………………………………………………. pag 12

5. Bibliografie…………………………………………………………pag 13

Introducere

2
Intr-o societate civilizata se acorda mare importanta preventiei, pentru evitarea episoadelor acute dureroase si
reducerea costurilor de tratament. Profilaxia consta dintr-un set de tratamente care au ca scop prevenirea
aparitiei cariei dentare si a bolii parodontale.

Mai mult, profilaxia previne si evolutia acestor afectiuni odata primele simptome au aparut. Asadar, profilaxia
dentara are 2 roluri :

 prevenirea aparitiei cariei dentare si a bolii parodontale

 prevenirea evolutiei cariei dentare si a bolii parodontale si a aparitiei complicatiilor

Principalele metode de profilaxie:

-Igiena orala

-Controale periodice regulate

-Detartrajul

-Periajul professional

-Sigilarea santurilor si fosetelor

-Depistarea si tratarea cariilor incipiente

-Schimbari de dieta

-Fluorul si fluorizarea

In aceasta lucrare vom analiza doua dintre aceste metode de profilaxie:

fluorizarea si sigilarea santurilor si fosetelor.

Fluorizarea

3
Fluorizarea dintilor este procesul prin care se aduce un aport de fluor dintilor (in compozitia
carora deja exista), crescand rezistenta la carie, oprind din evolutie carii incipiente, practice
intarind smaltul dintilor si facandu-i mai rezistenti in fata atacului carios.
Fluorizarea topică se referă la o serie de metode și tehnici destinate îmbogățirii smalțului dentar
cu fluor (element recunoscut pentru rolul său major în prevenirea cariei dentare), prin contactul
direct al dintelui/dinților cu diverse produse ce îl conțin în concentrații mari. Spre deosebire de
fluorizarea pec ale generala, nu este necesară ingestia fluorului, ci doar aplicația locală, aportul
realizându-se pe cale exogenă.
Astfel fluorizarea dintilor intra in categoria procedeelor profilactice, fiind un tratament non-
invaziv. Deoarece fluorul vine ca un beneficiu, in multe tari s-au creat programe nationale de
fluorizare, iar apa de la robinet contine fluor in anumite cantitati.  Fluorizarea apei potabile insa a
fost un subiect discutat si controversat deoarece si un aport mult prea mare de fluor poate crea
probleme si atunci este importanta monitorizarea cantitatii ingerate deoarece un aport de fluor
mai putem aduce prin pasta de dinti sau chiar suplimentele pe baza de fluor, care se
administreaza in primul rand copiilor, iar copii de cele mai multe ori inghit pasta de dinti nu o
scuipa.

Indicatii :
In primul rand tratamentul de fluorizare este indicat sa fie inceput cat mai timpuriu, fluorizarea
dintilor de lapte la  copii facandu se in perioada de formare si maturizare a dintilor permanenti.

4
La fel de bine insa tratamentul de fluorizare se recomanda si adultilor, pentru prevenirea cariilor
sau oprirea lor din evolutie si pacientilor care au o predispozitie la risc marit de carie. La nivelul
cavitatii bucale exista permanent procese de demineralizare (date de acizii care se produc prin
alimentatie) dar si de remineralizare. Daca vom aduce un aport prin procesul de remineralizare se
vor depune minerale mult mai dure si astfel acizii vor demineraliza mult mai greu suprafata
dentara.
-pacienții cu risc crescut de carii dentare;
- pacienții purtători de aparate ortodontice sau proteze parțiale;
-  carii incipiente;
- demineralizările de tipul white spots;
- dinții sensibili;
- cariile incipiente;
- cariile radiculare;
- pacienți cu dizabilități;
- pacienți cu eroziune dentară.
Contraindicatii :
Supradozarea. Este indicat ca fluorul sa se administreze la recomandarea medicului specialist,
deoarece o cantitate foarte mare de fluor ingerata poate da o intoxicatie cu fluor. De asemenea o
cantitate foarte mare de fluor poate da si la nivelul dintilor modificari coloristice sub forma unor
pete alb cretoase sau brun-maronii in functie de gradul de fluorizare, iar aceasta poarta numele de
FLUOROZA DENTARA.
- copii cu afecțiuni neurologice de tipul paraliziilor cerebrale – se vor folosi doar metode ce nu
implică un grad important de cooperare medic – pacient;
- copii cu puține carii și afectare renală, la care fluorizarea nu este justificată;
- copii din zone cu programe de fluoroză; în regiuni cu ape hiperfluorurate;
- pacienți aflați sub radio- sau chimio-terapie, frecvent dezvoltă ulcerații ce pot dezvoltate prin
aplicarea substanțelor pentru fluorizare dacă vin în contact;
- pacienți la care se asigurat necesarul de fluor.
Metode de tratament :

1. Fluorizarea in cabinet
Se realizeaza de obicei dupa tratamentul de detartraj, se aplica pe dinti geluri, paste sau lacuri de
fluor pentru 1-2 minute, iar pentru 30 minute nu se va clati gura sau nu se vor consuma alimente.
Pentru a mentine rezultatele pacientul trebuie sa efectueze periajul de 2 ori pe zi si sa foloseasca
si metode suplimentare de igienizare (ata dentara, dus bucal).

2. Fluorizarea la domiciliu (acasa)

Pentru acest tratament pacientul are nevoie de o gutiera (realizata in cabinetul stomatologic de
catre technician) in care va aplica gelul cu fluor. Pe langa acest tratament de asemenea se mai pot
recomanda paste de dinti, ape de gura cu concentratie mai mare de fluor.
La copii pana la 16-18 ani se pot indica tablete cu fluor, administrate pe cale orala pentru a
preveni aparitia cariilor.

5
Metodele de fluorizare locală profesională

Se folosesc doar la indicația medicului și sunt realizate în cabinet de către stomatolog.

Manevrarea și dozarea acestora sunt stricte datorită concentrațiilor ridicate de fluor pe care le
conțin aceste produse.

1. Lacurile cu fluor (varnish) sunt folosite frecvent în practică, se aplică prin pensulare pe

suprafața dentară. Numărul de aplicații necesare pe an variază de la două până la 12 și depinde
de intensitatea procesului carios.
Tehnica:
- se curăță dinții prin periaj, se izolează cu rulouri de vată și se usucă;
- cu pensula sau cu buleta de vată, se aplică lacul în strat subțire astfel încât să acopere toate
suprafețele dentare;
- mai întâi se pensulează dinții arcadei inferioare, apoi cei superiori, evitând contactul cu
mucoasa;
- după acoperirea tuturor dinților și suprafețelor, pacientul rămâne cu gura deschisă 5 minute,
timp necesar uscării stratului de lac;
- pacientul va fi atenționat că nu are voie să mănânce sau să consume băuturi în următoarele
două ore și trebuie să evite alimentele dure și periajul dinților în primele 24 de ore. În acest
interval de timp, are loc schimbul de fluor între smalț și lac. Stratul aplicat se va desprinde
singur odată cu reluarea periajului sau prin fricțiunea cu alimentele tari.

2. Aplicațiile cu soluții sau geluri fluorurate în gutiere sunt indicate pacienților cu risc crescut la
carie. Unele dintre ele prezintă dezavantajul de a colora dinții, fapt pentru care sunt
contraindicate în zona frontala. Concentrația crescută, gustul neplăcut îngreunează utilizarea lor
la copii (unele produse au fost îmbunătățite pentru a avea un gust plăcut).
Pentru 4 minute, într-o gutieră diferita pentru ambele arcade se aplică gelul (5 ml pentru fiecare),
în contact direct cu dinții.

3. Paste profilactice

6
4. Cimenturile – glasionomeri folosite pentru obturații au proprietatea de a elibera ioni de fluor

5. Sigilanții cu fluor – se utilizează pentru umplerea șanțurilor și fosetelor de pe suprafața

dentară – regiuni în care debutează frecvent procesul carios. Prin adaosul de fluor, protecția nu
devine doar mecanică, ci și chimică;

6. Diverse preparate pentru eliberarea lentă a fluorului: plăcuțe de sticlă, membrane

copolimerice, tablete adezive etc.

Metode de fluorizare personale

Se pot folosi de către pacient acasă, fără asistarea medicului specialist. Concentrațiile de fluor pe
care le conțin sunt mult mai mici decât în cazul celor de mai sus. Se indica mult mai eficiente
dacă se combină între ele.

1. Ape de gură/ Soluții pentru clătire orală ce conțin fluoruri

- nu se indică aceste produse copiilor sub 6 ani, deoarece există riscul inghițirii și intoxicației cu
fluor;
- au acțiune mai slabă decât substanțele folosite pentru fluorizarea profesională, de aceea sunt
indicate la pacienții la care riscul de carie nu este foarte mare;
- se clătește gura timp de 1 minut cu 10 ml soluție.

2. Paste de dinți cu fluor

Fiind cele mai accesibile produse pentru fluorizarea locală sunt și cele mai frecvent utilizate,
concentrația admisibilă fiind de maxim 0,1%. Acțiunea cariopreventivă este inferioară metodelor
de fluorizare profesională, iar dacă este folosită regulat, timp de ani de zile, contribuie la
reducerea numărului de carii. Utilizarea pastelor de dinți cu fluor nu este recomandata in zonele
cu fluoroză tomato, dar este binevenită acolo unde cantitățile de fluor din apa potabilă sunt
scăzute și insuficiente. Copiilor li se dozează cantitatea de pasta necesară pentru periaj, care
trebuie să aibă dimensiunea unui bob de mazăre pentru a preveni intoxicația. Conțin
natriummonofluorfosfat, fluorură de staniu, potasiu, natriu sau aluminiu – substanțe scindate de
către fosfatazele conținute în pasta, cu eliberarea fluorului.

3. Gume de mestecat, fluorul conținut in aceste produse trece în saliva, apoi în smalțul dinților;

4. Ața dentară și scobitorile cu fluor permit abordarea zonelor interdentare și transferă fluorul în
această zonă;

5. Saliva artificială, recomandata pacienților care suferă de „gură uscată” – unde autocuratierea
se realizeaza necrespunzator și la care riscul carios crește din acest motiv.

7
 Sigilarea santurilor si fosetelor

Sigilarea este o procedura stomatologica simpla si nedureroasa, prin care se izoleaza suprafata
dentara de mediul cavitatii bucale, cu scopul de a preveni formarea cariilor. Practic, se acopera
santurile foarte adancite de pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor, acestea avand
potential de retinere a resturilor alimentare ce nu pot fi indepartate prin periaj simplu. 

8
Sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale se realizeaza cu rasini compozite, compomeri sau cu
ionomeri de sticla (glassionomeri). Aceste materiale trebuie sa protejeze tesutul dentar prin
elberarea de fluor, sa aiba o rezistenta mare.sa fie usor de aplicat. 

Materialele sigilante se aplica pe santurile si fosetele ocluzale ale molarilor si premolarilor,

fosetele de pe suprafetele vestibulare sau orale ale molarilor si fosetele de pe suprafetele orale ale
incisivilor superiori. 

Alternativa sigilarii o reprezinta fluorizarea dentara, tot o metoda de profilaxie in tratamentul

cariei dentare, care insa actioneaza in mod diferit. Sigilarea creaza o bariera intre dinte si factorii
ce produc cariile, in vreme ce fluorizarea creste rezistenta dintelui la acesti factori. 

Tehnica sigilarii dentare 

9
• Procedura de sigilare incepe cu indepartarea placii bacteriene printr-un periaj profesional, cu
pasta non-abraziva si care nu contine fluoruri sau uleiosi ce pot scadea eficitatea acidului. 

• Apoi se izoleaza dintele cu diga de cauciuc sau aspiratorul salivar si se usuca cu ajutorul unor
pansamente absorbante. 

• Urmeaza gravajul acid, adica se aplica o solutie cu 30 – 50% acid fosforic timp de 1 minut pe
dintii permanenti si 2 minute pe dintii de lapte. Dupa aceasta perioada se spala dintele timp de 15
secunde, cu jet de apa, apoi se usuca cu aer. Se foloseste aspiratorul de saliva, deoarece pacientul
nu are voie sa clateasca gura. 

Aceasta etapa are rolul de a asigura aderenta sigilantului de suprafata dentara. Exista si o
procedura mai moderna, ce foloseste ionomeri de sticla in loc de rasini, acestia aderand la
suprafata dintelui fara ajutorul substantei acide. In plus, ionomerii de sticla elibereaza treptat
fluor in structura dintelui, pe o perioada indelungata de timp, intarind astfel smaltul. 

• Se aplica sigilantul in forma lichida, apoi se polimerizeaza cu lampa cu uv, timp de 10 – 20
secunde, pana cand se intareste. 

• La final se verifica inaltimea sigilarii, cu ajutorul hartiei de articulatie;cand procedura este
finalizata, pacientul este liber sa consume alimente si lichide. 

• In cazul in care smaltul de la nivelul santurilor si fosetelor este lezat, se recomanda sigilarea
largita, adica intai se indeparteaza smaltul afectat, apoi se continua cu procedura de sigilare. 

Indicatii pentru sigilarea dentara 

Sigilarea este recomandata la 6 luni de la eruptia dintelui, pentru dintii cu reliefuri sau santuri
profunde, in special premolari si molari. Acestia apar in jurul varstei de 5 – 7 ani, pana la 11 – 14
ani, dar perioada variaza de la un copil la altul. Se sigileaza fiecare dinte, pe masura ce erupe. 

10
Sigilarea se practica atat la dintii temporali cat si la cei permanenti. In general se sigileaza dintii
de lapte ce prezinta un risc foarte crescut de aparitie a cariilor. 

Procedura de sigilare se poate realiza si la persoanele adulte, insa nu este recomandata. Un motiv
este faptul ca sigilantul modifica senzatia muscaturii, iar copiii se adapteaza acestor schimbari
foarte bine. De cele mai multe ori adultii nu reusesc sa se obisnuiasca cu noua senzatie si in timp
poate aparea scrasnirea dintilor. 

Cat timp dureaza efectul sigilarii santurilor si fosetelor ocluzale? 

Sigilarile au o durata medie de 2 – 3, pana la 5 ani, insa sunt necesare consultatii periodice la
stomatolog, pentru ca acesta sa verifice integritatea sigilantului. Odata ce materialul sigilant a
disparut, dintele este din nou vulnerabil in fata cariilor

Concluzii

Avand in vedere toate dezideratele dezbatute in tema acestui referat, putem concluziona faptul
ca: profilaxia cariei dentare prin fluorizare si sigilarea santurilor si fosetelor reprezinta niste acte

11
terapeutice care se realizeaza prin proceduri simpliste ca si tehnica, necostisitoare pentru pacient,
dar de o importanta si eficacitate foarte mare.

Bibliografie

12
1. Iliescu A., Gafar M., Cariologie și odontoterapie restauratoare. Editura Medicală, București,
2011
2. Rolul fluorului în profilaxia cariei la copii. http://sibac.info/index.php/2009-07-01-10-21-
16/768-2012-01-23-09-04-25
3. Tratamente topice cu fluor. http://www.dentalcare.com/media/en-
US/research_db/pdf/fluoride/fluoridecatalyst2007.pdf
4. Ghid în terapia cu
fluor. http://www.aapd.org/media/Policies_Guidelines/G_fluoridetherapy.pdf
5. Terapia cu fluor. http://en.wikipedia.org/wiki/Fluoride_therapy
6. Utilizarea fluorului în profilaxia cariei dentare. http://www.mednovosti.by/journal.aspx?
article=1161
7. Administrarea de fluor pe cale generală și
locală. http://www.medica.ro/reviste_med/download/stoma/2008.3-s/Stoma_Nr-3-s_2008_Art-
0.pdf
8. Strategii preventive adaptate grupelor de risc pentru afecțiunile
orale. http://www.sser.ro/docs/ghid-de-profilaxie-2011-09.pdf

9.Sigilarea santurilor si fosetelor. https://medium.com/@dr.ionescu.alexandru/sigilarea-dentara-ce-

trebuie-sa-stim-6dc73d4e7522

10. Rolul sigilarii santurilor si fosetelor https://www.doctoruldedinti.info/tratament-profilactic-sigilare-

santuri-si-fosete/

13