Fatetarea directa si indirecta

Primele restaurari estetice cu ajutorul fatetelor placate pe dintii naturali au fost

realizate in anii 1930 de catre medicul stomatolog Charles Pincus din California. El a fost
confruntat cu problema aspectului dintilor si cavitatii bucale la actorii de cinema.[1]
Pincus a inteles foarte bine importanta unui Hollywood smile ca parte integranta a
imaginii si personalitatii individului. Astfel , avand in vedere necestiatea realizarii unei restaurari
estetice temporare pentru actorii care nu au dorit sa li se slefuiasca dintii pentru coroane de
invelis. Pincus a creat o alternativa. Fatetele subtiri din portelan ars, care au fost mentinute
provizoriu pe dinti, cu pulberi adezive, cat timp actorii erau in fata camerei de filmare.[1]
Aceste fatete reprezentau o variant viabila pentru actorii la care surasul trebuia
schimbat pe timpul filmarii. Rezistenta era redusa, iar tehnologia fixarii permanente la structurile
dentare lipsea.[1]
Arta placarii dintilor a progresat in decursul a catorva decenii pana s-a ajuns la
conceptele, materialele si tehnicile actuale, care pot fi impartite in doua categorii[1]:
1. Fatete confectionate direct din rasini compozite;
2. Fatete confectionate indirect, prefabricate sau in laborator, din rasini acrilice , rasini
compozite sau din portelan.
Fatetele confectionate direct
Cercetarile lui Buonocore cu privire la gravajul acid al smaltului impreuna cu cele ale lui
Bowen, care au dus la realizarea rasinilor compozite, au creat tehnologia legarii directe a rasinii
compozite de dintele gravat acid.
Introducerea RDC fotopolimerizabile, in mijlocul anilor 1970, a oferit clinicianului mai
multa flexibilitate. Ele au fost folosite pentru restaurarile estetice in zona frontala inlocuind pe
cela autopolimerizabile.
Placarea directa cu RDC s-a dovedit a fi avantajoasa, dar instabilitatea cromatica, rezistenta
scazuta la uzura si absenta fluorescentei naturale au stimulat cercetarile pentru a gasi materiale
mai bune.[1]

Fatetele confectionate indirect

Ideea restaurarii dintilor in scopuri estetice a fost din ce in ce mai acceptata de catre
stomatologi, pe masura ce au aparut noi tehnici si materiale pentru restaurari estetice.
Avantajul inerent al fatetelor confectionate in laborator este acuratetea morfologica
conferita de modelajul in afara cavitatii bucale, scutind clinicianul de solicitari artistice de
metoda directa.
Fatetele confectionate in laborator din rasini acrilice si rasini compozite , prezinta suprafete
netede, capacitate buna de mascare si necesita finisare foarte redusa, daca au fost executate
corect. Totusi, aspectul lor estetic, rezistenta si longevitatea sunt depasite de catre fatetele de
ceramica.[1]
Fatetele din ceramica
Ceramica glazurata este de mult folosita in stomatologie, fiind unul din cele mai estetice si
biocompatibile materiale. Este depasita doar de smaltul insusi.
Abraziunea si rezistenta la colorare a maselor ceramice sunt excelente, fiind bine tolerate
de tesutul gingival.[1]

Procedeul de fatetare a aparut urmarindu-se ideea sacrificiului minim de tesut dentar

sanatos, in situatia efectuarii unor corecturi estetice in zona frontala.
Fatetele sunt practic jumatati de coroana care inlocuiesc smaltul dislocat de pe fata
vestibulara (fatetele vestibulare) si de pe fetele proximale( fatetele moderne totale). Fatetarea
elimina prepararea circulara de pe fata orala, unde in zona cingulum-ului rapoartele unui
evental prag ar putea periclita integritatea camerei pulpare, diminuand concomitent rezistenta
bontului.[2]
Avantajele fatetelor din compozit se refera la[2]:
Economie de tesuturi dentare
Risc minim de iritatie pulpara
Posibilitatea de relipiri, optimizari in caz de dezlipiri
Efect estetic multumitor, dar nu de durata.
Absenta unei transluciditati naturale poate conduce spre un aspect lipsit de viata,tern.
In plus aceste materiale au o rezistenta mult mai scazuta la uzura si sunt mult mai susceptibile la
retentie de placa bacteriana.[2]

Indicatii[2]:

Prezenta de fisuri amelare

Anomalii de forma
Distrofii dentare de pe fata vestibulara
Anomalii de forma(cu precadere pe incisivul lateral)
Inchideri de diastema
Dinti cu obturatii mari pe fata vestibulara, dar cu fata orala indemna.

Contraindicatii[2]:

Predispozitii la carii dentare

Igiena bucala defectuasa sau inexistenta
Prezenta unor obturatii coronare masive
Bruxismul

Dupa aplicarea de mii de fatete ,Christensen a ajuns la concluzia ca in discromiile severe

tetraciclinice, sau cand stigmatele distrofice afecteaza structural coroanele dentare (cu toate
ca suprafetele orale sunt integre), se obtin rezultate mai bune cu ajutorul coroanelor de
invelis decat prin fatete.
Suprafata preparata pentru o fateta din compozit se va situa pe cat posibil in grosimea
smaltului , astfel incat sa realizeze un contact cat mai mare cu cimentul diacrilic si va fi lipsita
de zone retentive, respectiv unghiuri acscutite. Suprafata preparata va fi usor convexa spre
marginea incizala, cat si pe suprafele proximale spre aria de contact.In cazul unor suprafete
proximale necolorate si intacte preparatia va respecta suprafata de contact. Reducerea
marginii incizala va fi de cel putin 1,5-2mm nedepasind, pe cat posibil, limita jonctiunii amelodentinare. Preparatia se va prelungi si pe fata palatinala pentru a proteja marginea fatetei si a
preveni efectul de pana ce ar putea aparea in cursul miscarii de propulsie.Adancimea de
preparatie va fi cuprinsa intre 0,3-0,7mm, in functie de gradul de discromie si pozitia dintelui
iar granulatia frezelor diamantate va fi cuprinsa intre 70-100m.Nu este necesara finisarea
ulterioara a etapei de preparare.
Dupa amprentare se va realiza o fateta provizorie cu o fateta prefabricata cimentata cu
ciment provizoriu fara eugenol.[2]

Dezavantajele fatetelor din compozit[2]:

Modificari cromatice la marginea mingivala si la inchiderea marginala
Modificari cromatice ale fatetei
Dezlipirea fatetelor ce se produce cand preparatia consta in mai mult de 50% suprafete
de dentina
Fracturi la nivelul marginii incizale

Forma preparatiei dentare depinde in mare masura de modificarile culorii si se reflecta

mai ales in localizarea zonelor proximale si de colet.
Zona statica de vizibilitate se refera la toata suprafata vestibulara a dintelui, incluzand
zona gingivala si ambrazura vestibulara. Aceasta zona este vizibila cand lumina este
corespunzatoare si perspectiva clinicianului este optima. Zona statica de vizibilitate este
evidenta cand pacientul se gaseste in scaun, iluminarea este corespunzatoare si buzele sunt
complet retractate. Ea se deosebeste semnificativ de zona dinamica de vizibilitate din cursul
functiei normale.[1]
Zona dinamica de vizibilitate a ambrazurii vestibulare depinde in mare parte de
perspectiva observatorului. Ea este influentata de umbrele structurilor invecinate. Buza,
conturul dintilor invecinati si pozitia lor, arhitectura gingivala precum si controlul, culoarea si
pozitia dintelui implicat sunt factori ce trebuie avuti in vedere. Zona dinamica a treimii gingivale
depinde de pozitia buzei in timpul zambetului maxim( linia surasului)

Fatetarea este ,deci, o alternativa moderna la coroanele fizionomice, inlocuinindu-le cu

succes in multe situatii, avand unele indicatii comune, dar avantaje in plus.
Avantajele fatetarii:[3]

Estetice-reabiliteaza fizionomia
Biologice-mai conservative, mai putin invazivedatorita slefuirilor reduse si a
contactului mai redus cu parodontiul; pericolul pentru pulpa dentara fiind redus
Functional-nu modifica ghidajul anterior
Mecanic-pericol mai mic de reducere a rezistentei dintelui
Ergonomic-timp mai redus
Economic- mai ieftine pentru pacient.

Dezavantajele fatetarii:[3]

Cer o buna manualitate:modelare , imbinarea culorilor

Finisarea este imperfecta
Deteriorare posibila-alterarea culorii, desprindere
Vizibilitatea jonctiunii dento-protetice
Pot produce gingivita

BIBLIOGRAFIE:
1.Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Dorin Bratu si Robert Nussbaum,editia a IIIa,capitolul 12.6, pag 702-703;
2. .Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Dorin Bratu si Robert Nussbaum,editia a III-a,
Capitolul 7.2.1, pag 211-213;
3.Refacerea aspectului esthetic in zona frontal cu ajutorul materialelor composite,Ada
Gabriela Delean,editia 2008,capitolul 4,pagina75;