FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE - MEDICINĂ DENTARĂ

REZIDENȚIAT STOMATOLOGIE GENERALĂ

STAGIUL DE ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE

Referat
RESTAURARE CORONARĂ PRIN FAȚETE ESTETICE

Coordonator științific: Rezident:

S.L. Dr. Rusu Magdalena Dr. Musa Melek
Anul II
 CUPRINS

Introducere.......................................................................................................................................2
Capitolul I. Comparație între fațetele realizate prin tehnica indirectă din RDC și ceramică………..3
Capitolul II. Metode de prepararea dinților pentru utilizarea fațetelor..............................................5
2.1. Preparaţia pentru faţetele ceramice...............................................................................5
2.2. Preparația pentru fațetele compozite……………………………………………….…8
Capitolul III. Impactul fațetelor asupra pacienților.........................................................................12
Concluzii........................................................................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................14
Introducere

Faţetele extind paleta de opţiuni de tratamente dentare şi oferă o cale de îndeplinire a

dorințelor pacientului de a avea un aspect estetic îmbunătăţit, ceea ce înainte nu ar fi putut fi
realizat deoarece pierderea de structură dentară ar fi fost inacceptabilă atât pentru pacient cât şi
pentru clinician. [1]
Faţetele dentare (Figura 1.) reprezintă un strat de material plasat pe suprafaţa dintelui cu
scopul de a se îmbunătăţii estetica sau rezistenţa. Faţetele pot fi confecţionate din compozit,
ceramică, zirconiu sau metal şi pot fi aplicate pe orice suprafaţă a dintelui. Prin unele similitudini
cu onlay-ul (acoperire parţială), aceste faţete le putem considera ca fiind coroane fizionomice
parţiale (1/4). Cele mai populare şi cele mai solicitate de pacienţi sunt cele ceramice aplicate pe
suprafaţa vestibulară a dinţilor frontali cu scopul de a îmbunătăţii aspectul zâmbetului. [2]

Figura 1. [3]

2
 Capitolul I.
Comparație între fațetele realizate prin tehnica indirectă din RDC și ceramic

Faţetele sunt practic jumătăţi de coroană care înlocuiesc smalţul dislocat de pe faţa
vestibulară (faţetele vestibulare) şi de pe feţele proximale (faţetele moderne totale). Faţetarea
elimină prepararea circulară de pe faţa orală, unde in zona cingulum-ului raporturile unui eventual
prag ar putea periclita integritatea camerei pulpare, diminuând concomitent rezistenţa bontului.
La ora actuală se utilizează două tipuri de faţete:
• directe, realizate din răşini composite,
• indirecte, care pot fi acrilice, compozite, ceramice sau metalice [2]
Faţetele vestibulare au fost confecţionate la început din răşini acrilice (Frank Faunce
1970), ulterior din RDC, pentru ca la ora actuală marea lor majoritate să fie realizată din ceramică.
Faţetele acrilice nu au avut succes de durată şi nu s-au impus. Ulterior, odată cu apariţia
RDC, aceste materiale au inlocuit răşinile acrilice.
Faţetele din RDC pot fi realizate direct de către medic in cavitatea bucală a pacientului sau
indirect, realizate în laborator pe baza unei amprente.
Absenţa unei translucidităţi naturale poate conduce spre un aspect „lipsit de viaţă", tem. în
plus aceste materiale au o rezistenţă mult mai scăzută la uzură şi sunt susceptibile la retenţia de
placă bacteriană. Faţetele ceramice combină cerinţele conservative cu cele de stabilitate cromatică,
biocompatibilitate, rezistenţă la uzură şi retenţie scăzută de placă bacteriană. Acestea pot mima
transluciditatea dintelui natural şi asigură stabilitatea conturului şi a culorii cu risc minim de iritaţie
gingivală.
Faţetele din materiale compozite au pierdut mult teren in detrimentul celor ceramice, ele
fiind azi realizate doar din raţiuni economice.
Faţetele ceramice au fost introduse în practica stomatologică de Charies Pincus, la
Hollywood m 1930 pentru a îmbunătăţi sau adapta estetica dentară a actorilor la diferite situatii
artistice impuse. Neexistând sisteme adezive, el le-a ataşat temporar pe dinţi cu o pulbere adezivă
asemănătoare celor utilizate pentru menţinerea protezelor mobile.
Căutând o alternativă la faţetele acrilice, Simonsen şi Calamia îmbunătăţesc calitatea
adeziunii lansând dublul gravaj acid - dinte şi faţetă. Odatâ cu dezvoltarea generaţhlor de adezivi
3
şi a SIC modeme, faţetele ceramice au devenit o metodă terapeutică de rutină în special la cazurile
unde obţinerea unei fizionomii optime reclamă sacrifîcii dentare doar de la nivelul feţei vestibulare
si partial pe feţele proximale. [4]
Rășinile composite pot fi utilizate la mascarea discromiilor dentare și/sau la corectarea unor
defecte inestetice sau malpoziții dentare minore. Cu toate acestea, asemenea restaurări au o
perioada limitată de existență, reducandu-se rezultatul estetic în timp. În schimb, fațetele din
ceramică rezistă barierei timpului, având aceeași calitate estetică și integritate. [5]

4
 Capitolul II.
Metode de prepararea dinților pentru utilizarea fațetelor.

2.1. Preparaţia pentru faţetele ceramice

Preparaţia incisivului central superior drept după GARBER, folosindu-se pietre diamantate
la turaţii înalte. Această preparaţie este indicată în situaţia în care nu se doreşte schimbarea formei
sau mărimii dintelui. [2]
Primul parametru extrem de important pentru un succes de lungă durată a fațetelor din
ceramică este alegerea cazului ideal. Cea mai importantă cerință față de pacient este ca acesta să
aibă o igiena orala riguroasă și sănătate orala foarte bună, de asemenea și o suprafață considerabilă
de smalț care poate fi gravată. Eșecul apare atunci când fațetele sunt aplicate pe dinți ce nu au o
suprafață minimă necesară gravării acide, datorită pierderii, defectelor hiperplazice sau
eroziunilor, pacienți cu ticuri nervoase, bruxism, sau alte obiceiuri ce supun lucrarea la stres
excesiv. [6]
Urmează alegerea culorii, etapă extrem de importantă, deoarece de ea depinde rezultatul
imediat al procedeului, în plus, după ce s-a realizat faţeta, este extrem de greu a se mai modifica
culoarea. Se procedează similar coroanelor fizionomice. Prepararea dinţilor se realizează pornind
de la rezultatul final, materializat prin mock-up, acceptat de pacient, îndepărtând o cantitate de
smalţ suficientă pentru a obţine rezultatul estetic propus. în această situaţie nu se
îndepărtează o cantitate uniformă de smalţ de pe toţi dinţii. Deoarece prepararea dinţilor se face
pornind de la rezultatul final dorit, este dificil de a se prezenta o preparaţie standard. [2]

5
 Etapele preparaţiei pentru faţete sunt:
1. Șlefuirea suprafeţei vestibulare
Se realizează trei şanţuri de orientare orizontale de 0,5 mm adâncime (Figura 3 şi 4) cu ajutorul
unei freze ghid diamantate. Freza ghid diamantată permite realizarea a trei şanţuri de adâncimi
egale în cele trei treimi ale feţei vestibulare. După realizarea striaţiilor (şanţurilor de orientare) se
trece la reducerea smalţului la nivelul stabilit de aceste şanţuri. Şlefuirea suprafeţei vestibulare
implică două aspecte:
• trebuie îndepărtată o cantitate mare de smalţ cu piatră diamantată cu granulaţie mare pentru a
facilita retenţia şi o mai bună refracţie a luminii;
• trebuie realizată preparaţia marginală cu piatră diamantată cu granulaţie fină pentru a asigura o
bună adaptare marginală. Din acest motiv sunt recomandate pietre diamantate cu dublă granulaţie,
special proiectate, pentru a realiza aceste două lucruri simultan, cu o singură freză.
În locul frezei ghid diamantate, se poate folosi o freză globulară diamantată de 1,4 mm
diametru care permite realizarea unui spaţiu de 0,6 mm. Urmează apoi îndepărtarea smalţul de la
nivelul feţei vestibulare, dinspre distal spre mezial, urmărind curbura gingiei de la vârful papilei
interdentare distale către punctul cel mai apical al marginii gingivale libere şi apoi către
vârful papilei interdentare meziale, de cele mai multe ori marginea gingivală a preparaţiei este
situată la nivelul marginii gingivale. La nivelul feţei vestibulare preparaţia se termină într-un prag
cervical de tip chanfrein, plasat cel mai adesea supragingival.[2]

Prepararea feţei vestibulare se realizează cu o freză cilindro-conică cu vârf rotunjit (freză

torpilă) care va fi menţinută angulată în cele trei planuri pentru a se putea respecta morfologia
convexă a suprafeţei vestibulare cu cele două curburi gingivo-incizală şi mezio-distală. Adâncimea
preparaţiei vestibular trebuie să fie de 0,3 - 0,4 mm în apropierea marginii gingivale, ajungând la
0,6 - 0,7 mm pentru restul preparaţiei (Figura 5). Pentru dinţii cu discromii se recomandă o
reducere mai accentuată, de 0,8 -1 mm a smalţului pe faţa vestibulară.[2]

6
 Figura 5. Adâncimea preparației pentnru fațetele vestibulare. [2]

Reducerea suprafeţei vestibulare trebuie să mimeze curbura naturală a dintelui pentru a se

putea realiza o faţetă de ceramică de grosime uniformă. Din acest motiv reducerea suprafeţei
vestibulare se realizează în două planuri: un plan este paralel cu axul de inserţie, iar al doilea plan
este paralel cu cele 2/3 incizale ale suprafeţei vestibulare a dintelui (Figura 6.)

Figura 6. Șlefuirea suprafeței în doua planuri.

2. Extinderea proximală.
Pentru realizarea acestei etape se foloseşte aceiaşi freză diamantală cu care s-a realizat reducerea
feţei vestibulare, preparaţia proximală realizând un unghi drept cu cea vestibulară, precum şi benzi
abrazive care remodelează punctul de contact.

3. Preparaţia gingivală.
Până la acest stadiu preparaţia se opreşte la nivelul marginii gingivale. Este de dorit ca marginea
preparaţiei să fie situată în şanţul gingival şi nu subgingival, cum este cazul unor coroane de
7
înveliş. Se va merge 0,05 - 0,1 mm în şanţul gingival, cu ajutorul aceleiaşi freze cu dublă
granulaţie. Reducerea suprafeţei vestibulare cu ajutorul frezei torpilă schiţează şi preparaţia la
nivel gingival.
4. Reducerea incizală.
Reducerea marginii incizaie se realizează cu o freză diamantată, în scopul de a creşte grosimea
stratului de porţelan la acest nivel şi a obţine un stop ce uşurează inserţia faţetei. Se îndepărtează
1 mm de smalţ de la nivel incizal, iar în situaţii de discromie severă se poate îndepărta maxim 2
mm de smalţ Dacă se urmăreşte modificarea marginii incizale fără a se modifica înălţimea dintelui
o reducere de 0,5 - 0,75 mm este suficientă.

5. Șlefuirea suprafeţei palatinale.

Când prin aplicarea faţetei nu se urmăreşte alungirea dintelui nu este necesară şlefuirea palatinală.
Dacă unul din scopurile indicării faţetei este alungirea dintelui atunci este necesară prepararea
suprafeţei palatinale, sub formă de chamfer. Reducerea incizală se continuă cu o preparaţie pe faţa
palatinală, care se va uni la nivelul unghirilor incizale cu preparaţiile proximale.

Toate marginile incizale trebuiesc rotunjite, iar limita faţetă - dinte trebuie plasată deasupra
sau dedesubtul contactelor centrice, astfel încât să se evite contactele ocluzale la nivelul interfeţei
ceramică - dinte, aceastea realizându-se fie la nivelul faţetei ceramice, fie la nivelul smalţului
dentar.
Se finisează marginile preparaţiei cu o freză diamantată de granulaţie fină sau cu o freză
de finisat din carbură de tungsten. înainte de amprentare se reevaluează aspectul preparaţiei,
urmărindu-se următoarele aspecte o reducere adecvat a smalţului linii marginale netede, axă de
inserţie simplă, unghiuri rotunjite, şi modificarea zonelor de contact (Figura 7).
Consensul general este că modul de preparare al dintelui- este esenţial pentru estetica,
longevitatea şi funcţionalitatea restauraţiei. [2]
2.2. Preparația pentru fațetele compozite
Este cunoscuta și ca Metoda directă de confecționare a veneerelor, mult mai accesibilă si
comodă pentru stomatologi din considerente economice și tehnice, fiind omisă veriga laboratorului
de tethnică dentară.
8
 Metoda directă prevede modelarea veneerului din compozit fotopolimerizabil și
polimerizarea lui pe suprafața dintelui din cavitatea bucală. Inițiat fațetele au fost folosite pentru
corecția dinților frontali, mai târziu aplicabilitatea fiind exitnsă până la PM2.
Printre indicațiile pnetru acest tip de restaurare de numără corecția formei și culorii
dintelui, amelogeneza imperfecta, fluorozahiperplazia, abraziunea patologică, înghesuiri dentare
minore, traumatisme dentare,etc.
Trebuie amintit faptul că, spre deosebire de coroana artificială, veneerul confecționat prin
metoda directă este pus la dispoziția pacientului în ziua adresării la clinică. De aceea, lucrarea
poate fi considerată drept un element component al asistenței de urgență în stomatologia
terapeutică. Un aspect important este priceperea specialistului în stomatologie de a recomanda
fațete pentru dinți frontali inferiori. Ele servesc pacientului un termen mult mai redus, decât pe
dinții maxilarului superior.
Grosimea veneerului confecționate prin metoda directa diferă de grosimea celui
confecționat în laboratorul de tehnică dentară. Smalțul trebuie redus astfel, încât să fie evitată
supraconturarea și să fie asigurat un spațiu suficient (cervical 0,3-0,5 mm; central 0,8-1,0 m; la
marginea incizală 1,5-2 mm) pentru materialul compozit. Toate unghiurile vor fi rotunjite, și
întreaga preparație va fi netezită. Aplicarea acestor norme orientative minime în cazul metodei
directe esre individualizată. Grosimea veneerului în metoda directă este determinată în mare parte
de gradul manifestării modificărilor de culoare a dintelui, cu cât dintele e mai întunecat, cu atât
mai groasă trebuie să fie veneerul. Prin urmare, profunzimea preparării țesuturilor dure dentare
este decisă de către medic individual, pentru fiecare pacient. [7]

9
 Figura 8. Reprezentare schematică a tehnicii de preparare

a- cu o freză cilindrica cu vârf rotunjit, se formează 3 șanțuri verticale pe suprafața vestibulară,

începând de la marginea incizală și la ½ din înalțimea coroanei dentare.
b- Șanțurile sunt continuate în zona perigingivală. Fundurile șanțurilor trebuie sa respecte un
paralelism strict cu peretele vestibular al dintelui.
c- Șantțurile de ghidare sunt preparate la aprox 0,5 mm, apoi aceste sulcusuri sunt unite prin
utilizarea unei freze cilindrice lungi.
d- Se realizează o convexitate ușoara a suprafeții vestibulare, determinată de grosimea dintelui.
Este subțiată cu 0,75-1,50mm
e- Marginea gingivală a preparației trebuie sa se termine la nivelul marginii gingivale libere. Se
formează un prag de-a lungul marginii gingivale cu o adâncime de cel puțin 2 mm.
f- Menținând freza cilindrică, lungă paralel cu axul vertical al dintelui, este necesar de preparat
suprafața vestibulară în sens proximal în măsura în care devine posibilă ascunderea marginii
veneerului. Marginile suprafeței se bizotează la 130°. Marginile proximale sunt dispuse complet
vestibular față de punctul de contact interdentar.
La început, pacientul este rugat să angreneze dinții în poziția de ocluzie centrală, aplicând
în prealabil hârtie de indigo între dinții maxilarului superior și celui inferior. Se trasează o linie
orizontală între punctele de contact. Aceasta se face pentru că după prepararea suprafeței
vestibulare, când se va prepara suplimentar fața palatinală, linia limitei preparării la suprafața
10
palatinală să nu coinicidă cu linia care unește punctele de contact. Este necesară evitarea
contactului central al antagoniștilor cu această regiune. Dacă dintele vecin e foarte transparent,
pentru un aspect estetic mai bun, modelarea veneerului în zona suprafețelor preximale pot fi
folosite nuanțe mai albe, chiar transparent.
Marginile și suprafața sunt nivelate cu o freză diamnatată cu granulație fină. Suprafața
linguală preparată este netezită cu o freză pară, iar cea aproximală, cu o frezăa aciculară fină.
Prelucrarea se finalizează cu ajutorul unor discuri, pietre abrazive, paste de lustruit, stripsuri.
Urmează aplicarea matricei, a sistemului adeziv, polimerizarea sistemului adeziv, aplicarea
stratificată a compozitului și polimerizarea lui. Apoi înlăturarea matricei și a aței de retracție,
șlefuirea, modelarea formei dintelui și corecția marginii incizale.
La etapa șlefuirii suprafețelor proximale este necesar de lucrat cu stripsuri mai înguste.
Particularitățile anatomice a dinților se reproduc și în moemntul modelării, și în timpul
finisării. Dacă se dorește păstrarea unui punct de contact bun, se șlefuiește cu stripsuri în special
la colet și în treimea inferioară a coroanei, protejând punctul de contact.
Punctul de contact urmează sa fie restaurat la etapa finala a restaurării.
Pentru aceasta se recoamndă folosirea matricilor plastice de contur pentru premolari și
molari.
La femei se rotunjesc unghiurile incizale ale dinților grupului frontal, iar la bărbați se
păstrează unghiurile ceva mai drepte.
Apoi urmeaza verificarea și corectarea ocluziei centrice, dacă supraacoperirea cu compozit
a fost facută la marginea incizală, prelucrarea suprafețelor de contact cu stripsuri de lustruit,
lustruire cu paste speciale, luminarea finală si prelucrarea suprafeței cu silanți.
Aprecierea finala a lucrării se face peste câteva zile, doarece țesuturile dentare iși revin
treptat dupa desicare și după stresul prelucrării cu acid. Parametrii estetici pot să se imbunătățească
într-o săptămână.
Pacientul trebuie preîntâmpinat despre necesitatea igienei orale minuțioase zilnice, care
duce la păstrarea luciului veneerului. Este recomandată vizita la cabinetul dentar la fiecare
jumătate de an-pentru corecția restaurării și lustruirea profilactică a suprafeței fațetei. [7]

11
 Capitolul III
Impactul fațetelor asupra pacienților.

În urma unui studiu efectuat de S. Nalbandian și B. J. Millar în British Dental Journal, în

anul 2009, 145 de pacienți tratați cu ajutorul fațetelor, atât de compozit (66), cât și de ceramică
(30), au fost rugați să răspundă unui chestionar format din 22 de întrebări legate de experiența lor
cu fațetele. Aceștia au fost rugați sa iși evalueze zâmbetul inainte și după tratament din punct de
vedere al culorii dinților, formă, mărime, dimensiuni, linia zâmbetului, dar și experiența per total
a tratamentului, cât și îmbunătățirea stării lor. Ambele tipuri de fațete, compozite și ceramică, au
fost puse de același medic stomatolog.
Efectul veneerelor ca și imbunătățire cosmetică este greu de măsurat obiectiv, deoarece nu
există un etalon al frumuseții. Satisfacția estetică, în general, incluzând fațetele este un proces
complex și nu poate fi cu totul explicat de culoarea sau forma dinților, fiind un lucru subiectiv.
S-a constatat că, în cazul majorității pacienților, aceștia au luat în considerare conservarea
țesuturilor dentare, astfel încât, aceștia au fost complet conștienți de costul biologic al ambelor
tipuri de tratamente.
Având in vedere faptul că în cazul compozitului, sacrificul de substanță dentara este
minimal, pacienții au fost mai înclinați în a alege acest tip de tratament. 76% din cei care au ales
veneerele din compozit, și-ar dori pe viitor un nou set de fațete din același material. Pacienții care
au ales ceramică, au fost mai puțin entuziasmati de alegerea făcută, întrucât aceștia nu au fost
suficient de satisfăcuți cu rezultatele de alinierea a dinților după fațetare.
Obiectivul acestei lucrări a fost să demonstreze importanța conservării materialului dentar
a unor dinți relativ sănătoși, untilizând fațete din compozit în locul celor din porțelan, care necesită
o intervenție mai invazivă, pentru pacientții cu cerințe estetice mari, la care tratamentul ortodontic
nu a fost o opțiune și unde au fost cereri de schimbare a culorii, formei și dimensiunii dinților.
Rezultatele au arătat ca așteptările estetice ale pacienților sunt complexe și se pot schimba cu
timpul.

12
 Concluzii

Aşadar indicaţiile faţetelor ceramice se regăsesc în toate situaţiile clinice dominate de

priorităţi estetice, ele fiind o altemativă viabilă pentru multe cazuri, care până nu demult se
rezolvau doar prin coroane de înveliş. Scopurile pe care le urmăresc acest gen de restaurări
protetice sunt obţinerea unor morfologii, texturi şi cromaticii cât mai naturale. [4]
În schimb, pacienții pot opta pentru fațetele din compozit ca fiind o alternativă mai puțin
sau deloc invazivă, cu costuri mult mai reduse decât fațetele din ceramică, dar și cu un timp limitat
de așteptare, fiind necesară doar o vizită în cabinetul stomatologic. [3]
Tehnicile minimum invazive, cu referire specială la faţetarea vestibulară ceramică,
reprezintă proceduri din ce în ce mai utilizate în cabinetele dentare. Realizarea unor analize
diagnostice corecte asociate cu experienţa operatorului şi respectarea unui protocol terapeutic strict
pot determina creşterea ratei de supravieţuire a faţetelor realizate din materiale ceramice. [8]

13
 Bibliografie

[1] https://romd.dental-tribune.com/news/restaurarile-anterioare-minim-invazive-cu-fatete-non-
prep/
[2] CAPITOLUL XI FAŢETELE DENTARE, “Protetica Osteo-Articulara”, Universitatea Titu
Maiorescu,2019-2020,https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-titu-
maiorescu/protetica-osteo-articulara/cap-11-fatetele-protetica/10209834
[3] Nalbandian, S., Millar, B. The effect of veneers on cosmetic improvement. Br Dent J 207, E3
(2009). https://doi.org/10.1038/sj.bdj.2009.609
[4]. Bratu D., Nussbaum R. - BAZELE CLINICE ŞI TEHNICE ALE PROTEZĂRII FIXE ,Ed.
Signata Timisoara 2000.
[5] BT Rotoli, DANL Lima, NP Pini, FHB Aguiar, GDS Pereira, LAMS Paulillo; Porcelain
Veneers as an Alternative for Esthetic Treatment: Clinical Report. Oper Dent 1 September 2013;
38 (5): 459–466. doi: https://doi.org/10.2341/12-382-T
[6] S, Sowmya & Sunitha, S. & Dhakshaini, M R & Swamy, K.N.. (2015). Esthetics with Veneers:
A Review. International Journal of Dental Health Concerns. 1. 46-50. 10.15713/ins.ijdhc.11.
[7] Odontologie Practica Moderna / Sub Redactie Gheorghe Nicolau; Alexei Terehov; Corneliu
Nastase; Gheorghe Nicolau, Valentina Nicolaiciuc; - Iasi; “NASTICOR”, 2010. – Ch.:
“VECTOR”,2010. – 448 P. ISBN 978-9975-9857-9-6 373.2
[8] C. Sindila, Anamaria Florescu, A. Burcea, Cornelia Bîcleşanu Disciplina Odontoterapie,
Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea „Titu Maiorescu“, Bucureşti, “Studiu statistic
privind gradul de interes al medicilor dentişti legat de utilizarea tehnicilor de faţetare ceramică”

14