Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad

Facultatea de Medicina Dentara

PSIHIATRIE

DEPRESIA

Realizator:Grupa 1,MD IV
Opris Petru
 Oare eu sunt singurul care nu simte absolut nimic? Fizic şi psihic. Sunt ca un
spaţiu gol”. Aceasta este mărturia tulburătoare a unei persoane care
recunoaşte că suferă de depresie. Asemeni ei, în întreaga lume peste 350 de
milioane de oameni sunt diagnosticaţi cu această boală, în timp ce mulţi alţii
suferă în tăcere, fără să ştie ce se întâmplă cu ei, sau fără să accepte
realitatea şi să ceară ajutor.
Din păcate, boala trece deseori nediagnosticată, pentru că simptomele sunt
greu de observat, iar alteori pentru că bolnavii nu vor să ceară ajutor, de teamă
că vor fi stigmatizaţi şi consideraţi nebuni.
Problema depresiei a fost readusă în discuţie după sinuciderea actorului
Robin Williams, moarte care i-a întristat profund, dar i-a şi uimit de mulţi
dintre fanii săi.
Unii s-au întrebat ce motiv avea celebrul actor ca să-şi pună capăt zilelor, din
moment ce avea orice şi-ar putea dori un om normal: o familie care îl iubea,
carieră, talent, faimă, bani???
Boala poate fi determinată de un dezechilibru chimic în creier, de aceea
sunt necesare medicamentele (antidepresivele), care pot rezolva această
problema.
Afecţiunea poate să apară însă şi ca un răspuns nepotrivit, exagerat, la stres, la
traume.

Ce este depresia şi cum se poate trata?

DEPRESIA este o tristeţe patologică prin intensitate, durată, mod de

apariţie (în cazurile când depresia nu este justificată de un eveniment
negativ de viaţă) şi reactivitate (încurajările, veştile bune nu ameliorează
dispoziţia afectivă).
  Persoana resimte depresia ca o durere profundă, intensă, “morală”, în
care totul îşi pierde valoarea: viaţa sau propria persoană (apar
sentimente de autodepreciere: incapacitate, inutilitate, culpabilitate).
 Individul resimte incapacitatea de a face planuri de viitor ( pierderea
speranţei).
 Prezentul nu mai oferă nici o bucurie (apare anhedonia).
 Atracţia pentru trecutul dureros (eşecuri, greşeli)care provoacă
sentimente de culpabilitate.
 Participare afectivă intensă
 Ideaţie lentă, conţinut trist (bradipsihie)
 Pot apărea tulburări senzoriale: halucinaţii negative
 Atenţie scăzută, memoria prăbuşită, verbalizare lentă
 Inhibiţie motorie marcată sau nelinişte anxioasă
 In tot ce simte, intrezăreşte nenorocirea, prevestirea de rău
 Mimică hipomobilă, comisuri bucale coborate
 Corpul incovoiat, braţele pe langă corp
 Forma culminantă poate antrena raptus suicidar (riscul mare de suicid
este in perioada de iniţiere sau terminală)

Tulburarea este deseori întâlnită şi în rândul veteranilor, mai ales al

militarilor care au lipsit mult timp de acasă, fiind în misiune în străinătate.
O altă categorie cu risc mare de depresie este cea a artiştilor, a persoanelor
creative, cum a fost şi cazul lui Robin Williams. Mulţi scriitori celebri au suferit
de depresie: Charles Dickens, Tennessee Williams, Eugene O’Neil, Ernest
Hemingway, Lev Tolstoi,Virginia Woolf, Sylvia Plath sunt doar câteva exemple.

Aceste persoane sunt mai sensibile şi văd viaţa într-un mod original, unic,
greu de înţeles. Dar nu este vorba doar de asta. Ei se confruntă deseori cu
respingere din partea altora, nu sunt susţinuţi, se simt singuri, izolaţi şi nu
primesc ajutorul şi încurajarea de care ar avea nevoie pentru educaţie şi
carieră, deoarece arta nu este o alegere banală, considerată firească, la fel ca
alte meserii
Ce legătură este între depresie şi tentativele de sinucidere?

Există multe mituri legate de depresie, iar unul din cele mai populare este cel
potrivit căruia numai persoanele depresive se sinucid. Desigur, în cazul unei
depresii majore, sau clinice, cum este numită această criză, există un risc de
suicid de 6%, mult mai mare ca în cazul unor persoane care nu suferă de
această tulburare, unde riscul este de doar 1%.
Potrivit psihologilor, deseori, în cazul persoanelor depresive, tentativele de
sinucidere apar abia după ce starea lor se ameliorează, pentru că abia atunci
capătă suficientă energie pentru a acţiona în această direcţie.
Cu toate acestea, cei mai mulţi bolnavi nu ajung la tentative de sinucidere şi
mulţi nici nu se gândesc la acest lucru. De asemenea, potrivit statisticilor,
pentru fiecare sinucidere sunt necesare 25 de tentative, deci de multe ori acest
gest disperat nu reprezintă şi cauza morţii bolnavului.
De cele mai multe ori, tentativa de sinucidere apare brusc, este un impuls, nu
ceva premeditat şi de aceea poate fi deseori oprită
Declaraţia lui Ken Baldwin, care a încercat să se omoare aruncându-se de pe
Podul Golden Gate, este emoţionantă şi ilustrează foarte bine ce se petrece în
mintea unei persoane deprimate: „Imediat ce am sărit în gol mi-am dat seama
că toate problemele din viaţa mea, despre care credeam că sunt imposibil de
rezolvat, puteau fi de fapt îndreptate, cu o singură excepţie – faptul că sărisem
în gol de pe pod”.
 In afara de vedetele amintite mai sus care au trecut printr-o perioada
depresiva cu siguranta ca mai sunt destui oameni care se lupta cu aceasta
afectiune psihiatrica si care din cauza rusinii fata de reactia pe care ar avea-o
ceilalti oameni sufera in tacere.
NU asta trebuie sa se intample! Trebuie sa fim tari si sa ne imbarbatam fiindca
putem si suntem in stare sa ne uimim pe noi insine! In cartea sfanta gasim
urmatorul gand care ar tebui sa ne dea curaj: Domnul Însuși va merge
înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te
teme și nu te înspăimânta!” (Deut.31,8)!
Realizator:Grupa 1,MD IV
Opris Petru