ETAPELE CLINICE ŞI DE LABORATOR ALE REALIZĂRII

PROTEZEI PARŢIALE SCHELETATE CU CROŞETE

Examenul clinic al pacientului

Amprenta documentară
Obţinerea modelului documentar
Realizarea tratamentelor preprotetice
Amprenta preliminară
Obţinerea modelului preliminar sau de studiu
Analiza modelului de studiu la paralelograf
Realizarea tratamentelor proprotetice
Amprenta funcţională şi obţinerea modelului funcţional
Pregătirea modelului de lucru pentru duplicare
Duplicarea modelului de lucru
Obţinerea modelului duplicat sau refractar
Desenarea scheletului metalic pe modelul duplicat
Realizarea machetei scheletului metalic pe modelul duplicat
Ambalarea machetei scheletului metalic al protezei
16. Turnarea componentei metalice a protezei parţiale scheletate cu
croşete
17. Tratamente termice, dezambalarea, prelucrarea şi finisarea
componentei metalice a protezei scheletate
18. Proba scheletului metalic în cavitatea orală
19. Confecţionarea şaboanelor de ocluzie
20. Determinarea rapoartelor de ocluzie, înregistrarea şi transferul
acestora pe articulator
21. Machetarea componentei acrilice a viitoarei proteze parţiale scheletate
22. Proba machetei protezei parţiale în cavitatea orală
23. Ambalarea, confecţionarea tiparului şi polimerizarea răşinii acrilice
24. Dezambalarea şi prelucrarea protezei parţiale scheletate
25. Aplicarea protezei în cavitatea orală
26. Amprenta finală
27. Obţinerea modelului final
26. Metode de reoptimizare a protezei parţiale scheletate
 Examenul clinic al edentatului parţial
- efectuarea examenului clinic;
-Etapa preliminară - realizarea investigaţiilor paraclinice.
Etape
- interpretarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice;
- stabilirea diagnosticului;
-Etapa secundară
- elaborarea planului de tratament pre- şi pro-protetic;
- conceperea proiectului viitoarei proteze.
Examenul clinic al edentatului parţial
A. Anamneza
1. Date de identitate ale pacientului
-nume, prenume,
-vârstă,
-sex,
-profesie,
-domiciliu.
2. Motivul prezentării
-urgenţe: durerea, edentaţiile frontale, abcesele, traumatismele;
-reechilibrarea morfo-funcţională a Ap.D.M.
3. Antecedentele heredocolaterale
-afecţiuni generale ale rudelor: părinţi, fraţi, surori;
-afecţiuni dentare ale rudelor: anomalii dentare, parodontopatii.
 4. Antecedentele personale
-generale: -fiziologice la femei: -numărul de sarcini,
-numărul de avorturi,
-regularitatea ciclului menstrual.
-patologice: -afecţiuni cardiace,
-afecţiuni metabolice: diabetul zaharat,
-afecţiuni glandulare: hiper- sau hipotiroidismul,
hiperparatiroidismul,
- afecţiuni gastrointestinale,
- afecţiuni hepatice,
- afecţiuni hematologice.

-loco-regionale: -evenimente patologice în cadrul erupţiei dinţilor permanenţi,

-primele tratamente stomatologice,
-prima extracţie,
-prima proteză fixă sau mobilă.
5. Istoricul bolii pentru care se prezintă
-debut,
-evoluţie,
-stadiul actual.
B. Examenul clinic general
1. Tipul constituţional: normosom, hipersom, hiposom, longilin, picnic.
2. Tipul psihologic.
C. Examenul clinic loco-regional
1. Examenul extraoral:
-Inspecţia din normă frontală:
-facies,
-tip facial,
-egalitatea etajelor feţei,
-simetria facială,
-şanţuri faciale: nazo-labiale, labio-nontonier,
-dimensiunea roşului buzelor,
-aspectul şi coloraţia tegumentelor.
-Inspecţia din normă laterală:
-profil,
-treaptă labială.
-Examenul palpatoriu:
-contururi osoase faciale,
-pereţii sinusali,
-puncte de emergenţă nervoasă trigeminală,
-tonusul musculaturii perimandibulare,
-grupe ganglionare occipitale, perimandibulare şi laterocervicale.
-Examenul A.T.M.
-Inspecţia regiunilor pretragiene şi parotideomaseterine:
aspectul tegumentelor, dimensiuni,
-Palparea condililor mandibulari în poziţia de R.C. a
mandibulei şi în cursul mişcării de propulsie a acesteia.
-Auscultaţie - zgomote articulare: frecături, cracmente, crepitaţii.
2. Examenul intraoral:
-Examenul vestibulului oral:
-inspecţie: -aspectul şi coloraţia mucoasei vestibulare,
-nivelul de inserţie al frenurilor,
-aspectul papilei canalului Stenon şi al salivei.
-palpare: consistenţă, elasticitate, mobilitate.
-Examenul boltei palatine:
-inspecţie: -forma, aspectul şi coloraţia mucoasei,
-decelarea formaţiunilor mucozale,
-direcţia de inserţie a vălului palatin,
-mărimea şi retentivitatea polului inferior al
tuberozităţii maxilare.
-palpare: rezilienţa mucozală.
-Examenul planşeului oral:
-inspecţie: -aspectul şi coloraţia mucoasei,
-nivelul de inserţie al frenului lingual şi al planşeului,
-aspectul papilelor candilor Warthon şi al salivei.
-palpare: consistentă, elasticitate, mobilitate.
-Examenul limbii:
-inspecţie: -aspectul şi coloraţia mucoasei,
-aspectul papilelor linguale,
-poziţia limbii.
-palpare: consistenţă, elasticitate, mobilitate, tonus muscular.
 -Examenul arcadelor dentare:
-inspecţie: -formă, continuitate,
-analiza fiecărei unităţi-odonto-parodontale.
-palpare,
-percuţie.
-Examenul parodontal:
-inspecţie: aspect, coloraţie, mărime,
-palpare: decelarea pungilor, sângerare.
-Examenul crestelor edentate:
-inspecţie: înălţime, lăţime, lungime, relief, muchie, orientare,
-palpare: rezilienţa mucozală.

D. Examenul funcţional al Ap.D.M.

-Funcţia fizionomică,
-Funcţia fonetică,
-Funcţia masticatorie,
-Funcţia ocluzală.
E. Examene paraclinice

Examene paraclinice generale: -T.A,

-glicemie,
-hemoleucogramă,
-T.S., T.C.
Examene paraclinice loco-regionale
a. Examene paraclinice ale mucoasei orale:

1. Examenul citologic exfoliativ: indică gradul de keratinizare, maturarea şi

descuamarea celulelor epiteliale.
2. Examenul stomatoscopic: este realizat cu un instrument optic denumit stomatoscop;
analizează textura epitelială şi vasculară, modificările inflamatorii şi arhitecturale.
3. Testul cu vitamina C: determină cantitatea de vitamină C intratisulară, aceasta
intervenind în metabolismul fosfo-calcic, iar prin capacitatea sa antioxidantă oferă
protecţie antimicrobiană.
4. Coloraţia intravitală cu albastru toluidin 1% este utilizată pentru aprecierea tendinţei
spre malignizare a celulelor dintr-o leziune ulcerativă cu evoluţie îndelungată şi
fără tendinţă la vindecare.
5. Examenul anatomo-patologic este indicat în scopul precizării diagnosticului unei
leziuni cu suspiciune clinică de malignizare.
6. Examenul bacteriologic este utilizat pentru determinarea cantitativă şi calitativă a
florei microbiene de la nivelul mucoasei orale, pungilor parodontale şi a ţesutului
pulpar inflamat.
b. Testele salivare: sunt utilizate pentru aprecierea stării de igienă orală, aceasta
influenţând planul de tratament protetic şi alegerea tipului de aliaj metalic utilizat în
protezare.

c. Examinarea paraclinică a arcadelor dentare:

1. Modelul documentar: reproduce starea cavităţii orale a unui pacient înainte de
efectuarea oricărui tratament, exceptând tratamentul de urgenţă şi un detartraj
sumar supragingival;
2. Modelul de studiu: reproduce starea arcadelor dentare a unui pacient după
efectuarea extracţiilor şi a tratame telor preprotetice (terapia cariilor, tratamente
endodontice);
3. Diafanoscopia: se utilizează în scopul evidenţierii cariilor aproximale la nivelul
incisivilor maxilari, cu ajutorul diafanoscopului;
4. Testele de vitalitate: sunt indicate în scopul aprecierii vitalităţii unui dinte;
5. Examinarea cu camera intraorală: permite evidenţierea la nivelul arcadelor
dentare a unor detalii inaccesibile cu ochiul liber;
6. Examene radiologice:
- radiografia în incidenţă R.I.O.;
- radioviziografia: radiografia digitală;
- radiografia panoramică;
- radiografia cefalometrică;
- teleradiografia.
d. Examinarea paraclinică a A.T.M.
1. Radiografia simplă (în incidenţe Parma, Schuller);
2. Artrografia: oferă detalii asupra meniscului articular;
3. Artroscopia: necesită substanţă de contrast şi iradierea pacientului după
anestezia prin puncte în spaţiul articular, permiţând vizualizarea directă a
elementelor articulare cu ajutorul artroscopului;
4. Cineradiografia: reprezintă o metodă modernă de studiu radiologic al A.T.M. în
statica şi dinamica mandibulară;
5. Cinefluorografia: reprezintă alternativa modernă a cineradiografiei, bazată pe
efectul fluorescent al substanţei de contrast utilizată;
6. Tomografia;
7. Tomodensitometria;
8. Computer-tomografia;
9. Rezonanţa magnetică nucleară;
10. Scintigrafia osoasă.

e. Examinarea paraclinică a musculaturii:

1. Tonometria: se utilizează în scopul determinării tonusului diferitelor grupe
musculare în poziţie de repaus mandibular şi în timpul funcţiilor Ap.D.M.:
masticaţie, fonaţie;
2. Electromiografia: se utilizează în afecţiunile neuromusculare mobilizatoare ale
mandibulei.
f. Examinarea paraclinică a cinematicii mandibulare:
- Mandibulokineziografia: înregistrează traiectoriile de deplasare ale mandibulei în
cele trei planuri.

g. Examinarea paraclinică a rapoartelor de ocluzie:

1. Examenul gnatosonic: înregistrează sunetele normale sau anormale rezultate din
contactele ocluzale;
2. Examenul gnatofonic: înregistrează modificările de articulare fonetică în edentaţiile
preprotezate sau protezate incorect, obţinând astfel date asupra posibilelor
rapoarte de ocluzie;
3. T-Scan-Analiza = Analiza computerizată: reprezintă o metodă de decelare a
C.P. şi I.O. prin înregistrarea presiunilo ocluzale apărute între dinţii antagonişti în
statica şi dinamica mandibulară.

h. Examinarea paraclinică a relaţiilor mandibulo-craniene:

Presupune mai multe manevre:
- amprentarea arcadelor dentare şi obţinere a două modele;
- înregistrarea relaţiilor mandibulo-maxilare;
- transferul relaţiilor înregistrate la nivelul simulatoarelor.
 Examenul clinic al pacientului edentat parţial
<etapa secundară>

Obiective: -interpretarea rezultatelor examenelor paraclinice;

-stabilirea diagnosticului;
-elaborarea planului de tratament.

Interpretarea examenelor radiologice

Influenţează -tipul tratamentelor pre- şi proprotetice;
-alegerea elementelor componente ale protezei scheletate.
Interpretarea imaginii radiografice

Procesul alveolar Lamina dura Spaţiul periodontal Rădăcinile dinţilor stâlpi

la nivelul dinţilor la nivelul dinţilor -lărgit prin -număr,
stâlpi stâlpi traumatism ocluzal. -lungime:
-înălţime, -rezorbţie în zonele raport coroană/rădăcină
-gradul de de presiune asupra dinţilor, -dinţi monoradiculari,
mineralizare. -apoziţie în zonele de -dinţi pluriradiculari,
tracţiune asupra ligamentelor. -morfologie,
-tratamente
endodontice,
Dinte suprasolicitat -reacţii apicale.
de forţe paraxiale
 Interpretarea imaginii radiologice

Coronele dentare Crestele edentate

-carii ascunse,
-carii incipiente
sub punctul de contact,
-carii secundare,
-raportul unor obturaţii
sau carii cu camera pulpară,
-aspectul adaptării la colet
a unor coroane.
-corticala osoasă:
-importantă în examenul radiologic al edentaţiilor
terminale,
-asigură sprijinul muco-osos al şeilor protetice,
-este mai rezorbită la vârstnicii cu osteoporoză =>
mucoasa este presată între proteză şi osul
subiacent rugos.
-traveele osoase:
-mărime: -subţiri,
-groase,
-continui, discontinui,
-orientare: -verticală la maxilar,
-orizontală la mandibulă.

Resturi radiculare, chisturi, dinţi incluşi, corpuri străine.

Stabilirea diagnosticului
 Indicaţiile protezei parţiale mobilizabile
1. Situaţii clinice specifice tratamentului cu proteze parţiale mobilizabile:
-edentaţiile termino-terminale,
-edentaţiile uniterminale,
-edentaţiile frontale întinse.
2. Situaţii clinice care exclud tratamentul prin punte dentară:

Edentaţia intercalată întinsă

Edentaţia intercalată întinsă
cu dinţi limitanţi afectaţi parodontal
Edentaţie L-L redusă Proteză scheletată Proteză scheletată Proteză scheletată
cu afectare cu rol de aparat unilaterală unilaterală
parodontală de imobilizare cu croşete cu culise
a dinţilor restanţi

Edentaţie cu lipsa Proteză scheletată care Edentaţie frontală redusă

dinţilor de curbură distribuie solicitările cu dinţi restanţi
pe întreaga arcadă parodontopaţi
 Amprenta documentară
-Se numeşte şi anatomică.
-Este indicată mai ales în edentaţia cu complicaţii locale grave.
-Se efectuează dupa tratamentului de urgenţă şi a unui detartraj supragingival.
-Se execută cu linguri standard pentru maxilar şi mandibulă utilizând ca material de
amprentă alginatul, mai rar hidrocoloizii reversibili.
-În timpul amprentării nu se fac mişcări ale periferiei câmpului protetic, mucoasa
rămânând în repaus, iar musculatura relaxată.
-Este necesară confecţionării modelelor documentare care se păstrează până la
sfârşitul tratamentului.

Analiza modelelor documentare

Rolul modelului documentar:

-precizarea diagnosticului şi stabilirea planului de tratament preprotetic.
-utilizarea în scop didactico-pedagocic,
-demonstrarea medico-legală a situaţiei clinice,
-explicarea complicaţiilor,
-cercetarea diferitelor aspecte clinice ale edentaţiei parţiale
 Etapele tratamentului edentaţiei parţiale prin proteze mobilizabile
1. Tratamentul preprotetic,
2. Tratamentul proprotetic,
3. Tratamentul protetic propriu-zis.

Tratamentul preprotetic
Este numit şi tratament nespecific.
Este instituit după examinarea clinică a modelelor documentare şi a radiografiilor.
Are rolul asanării cavităţii orale.
Etapele tratamentului preprotetic:
a.intervenţii chirurgicale:
1.extracţiile;
2.intervenţii ajutătoare tratamentelor conservatoare:
-rezecţia apicală,
-chiuretajul periapical,
-osteotomia transmaxilară.
3.intervenţii pentru chisturi şi tumori odontogene;
4.intervenţii pentru hiperplazii de mucoasă;
b.tratamentul medicamentos al unor afecţiuni de mucoasă;
c.tratamentul parodontal:
1.detartraj,
2.înlăturarea obturaţiilor debordante de la nivelul coletului,
3.îndepărtarea coroanelor prea lungi sau prea largi,
4.tratamentul cariilor de colet,
 5.refacerea punctelor de contact,
6.tratamentul medicamentos şi chirurgical al pungilor parodontale (chiuretaj gingivo-
parodontal, gingivectomie, gingivoalveoloplastie).

d.tratamentul de echilibrare ocluzală:

1.echilibrarea planului de ocluzie:
-slefuiri selective,
-coronoplastii,
-îndepărtarea protezelor fixe necorespunzătoare,
-extracţia dinţilor egresaţi şi rezecţia modelantă a osului.
2.depistarea şi înlăturarea C.P. şi a I.O.;
3.echilibrarea D.V.O. prin protezări provizorii şi teste funcţionale.
e.tratamentul ortodontic: are ca obiective redresarea dinţilor migraţi orizontal cu apariţia de
treme şi diasteme şi cu micşorarea spaţiului potenţial protetic pentru dinţii artificiali.

f.tratamentul conservator odontal:-tratarea cariilor simple,

-înlocuirea obturaţiilor vechi defectuoase,
-tratamente endodontice.

g.implante transfixiante: implante endodontice de tip ac utilizate când raportul

coroană-rădăcină este modificat sau când dintele este mobil.

h.protezare provizorie prin proteză parţială acrilică.

 Amprenta preliminară
-Este obligatorie, ca etapă de tratament.

-Se efectuează după realizarea tratamentelor preprotetice.

-Se execută cu LINGURI STANDARD sau LINGURI STANDARD INDIVIDUALIZATE, utilizând ca

material de amprentă alginatul, mai rar hidrocoloizii reversibili.

-În timpul amprentării se mobilizează periferia câmpului protetic de către medic prin masaj al
obrajilor şi buzelor şi de către pacient prin mişcări ale limbii.

-Este necesară confecţionării MODELELOR DE STUDIU ŞI DIAGNOSTIC.

 Analiza modelelor de studiu

Rolul modelului de studiu:

1.-Analiza dinţilor restanţi,

2. -Analiza crestelor edentate,

3. -Analiza rapoartelor de ocluzie,

4. -Precizarea diagnosticului,

5. -Analiza modelului de studiu in vederea stabilirii

design-ului (proiectului) protezei scheletate

6. -Analiza la paralelograf.
 Analiza modelelor de studiu

1. Analiza dinţilor restanţi: -formă,

-număr,
- topografie,
-migrări

2. Analiza crestelor edentate: - înălţime,

-lăţime,
-formă,
-orientare,
-grad de atrofiere.
3. Analiza rapoartelor de ocluzie:

Molar Canin Canin Molar

Incisiv
dreapta dreapta stânga stânga
Sagital
Transversal
Vertical
Clasa I Clasa a II-a
4. Precizarea diagnosticului

Clasificarea
Clasa a III-a
edentaţiilor după Clasa a IV-a

Cummer
 Clasificarea
edentaţiilor după Kennedy

Clasa I Clasa a II-a

Clasa a III-a Clasa a IV-a

 Clasificarea
edentaţiilor după Applegate-Kennedy

Clasa I Clasa a II-a Clasa a III-a

Clasa a IV-a Clasa a V-a Clasa a VI-a

5. Analiza modelului de studiu in vederea stabilirii

design-ului (proiectului) protezei scheletate

Removable Partial Denture Design Revision (part1) (1)

 6. Analiza modelului de studiu la paralelograf

Paralelograful:
-Definiţie: aparat necesar analizei modelului de studiu de catre medic şi a modelului
funcţional de către tehnician.

Elemente componente ale paralelografului

Părţi
Accesorii
componente
-tija de analiză,
-soclul,
-tija portmină de grafit,
-braţul vertical,
-tijele retentivometrice,
-braţul orizontal,
-spatule de ceară.
-tija verticală,
-masa.

Retenţiometre
0,25 mm 0,50 mm 0,75 mm
 -Clasificare:

Cu braţ orizontal fix Cu braţ vertical articulat

Cu braţ orizontal articulat

02 Parts of a Surveyor
 Timpii analizei modelului de studiu la paralelograf

A. Stabilirea axei de inserţie şi dezinserţie;

B. Trasarea ecuatorului protetic;

C. Stabilirea locului în care se plasează vârful

porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului;

D. Fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf

(tripodarea).
 A. Stabilirea axei de inserţie şi dezinserţie

După McCracken şi Steward, citaţi de Bratu D

axa de inserţie a unei proteze scheletate = direcţia de mişcare în sens ocluzo-gingival
a piesei protetice executată manual, de la contactul iniţial al componentelor sale
rigide cu dinţii stâlpi până la poziţia de repaus terminal, în care apare contactul
intim între baza protezei cu structurile muco-osoase şi dentare. Dezinserţia reface
în sens invers traseului mai sus amintit

Dubecq şi Lagerodie, reprezentanţi ai şcolii franceze, citaţi de Forna N.

axa de inserţie = trebuie să fie întotdeauna verticală, iar planul de ocluzie al modelului
se orientează cu o înclinare de 300 faţă de orizontală.
Concepţia bisectoarei a lui Ackermann
axa de inserţie a protezei scheletate = bisectoarea unghiului format de axele longitudinale
ale dinţilor care mărginesc breşa, dinţi pe care se vor aplica elemente de menţinere,
sprijin şi stabilizare. În acest scop, se vor prelungi axele dinţilor stâlpi până la unirea
lor deasupra câmpului protetic şi se va determina bisectoarea pe un cartonaş.
În cazul în care există mai mulţi dinţi stâlpi, se determină intâi bisectoarea unghiului
format de doi dinţi stâlpi, apoi se determină bisectoarea unghiului format de prima
bisectoare şi axa următorului dinte stâlp. Se continuă astfel până la epuizarea
dinţilor stâlpi. Ultima bisectoare va reprezenta axa de inserţie a protezei.

Teoria este cricată pentru faptul că în scopul determinării bisectoarei ia în considerare

axa de înclinare a dintelui stâlp doar într-un singur plan, deşi fiecare dinte are o
înclinare în mai multe planuri. Pentru aceasta s-a proiectat un paralelograf special,
cu repere în toate planurile şi care măsoară înclinaţia fiecărui dinte în cel puţin două
planuri. Astfel, axa de inserţie a unei proteze scheletate va fi media axelor amintite
anterior.
A. Stabilirea axei de inserţie şi dezinserţie
Definiţie: direcţia în care se deplasează proteza de la contactul iniţial dintre
dinţii restanţi şi părţile rigide ale protezei până la aşezarea finală a
protezei pe câmpul protetic.

Factori determinanţi:
-planurile de ghidare,

-zonele retentive dentare,

-zonele de interferenţă dentare sau muco-osoase,

-fizionomie.

Axa de dezinserţie: drumul parcurs de proteză în sens invers axei de inserţie.

1.Planurile de ghidare
>Definiţie: reprezintă suprafeţele proximale ale dinţilor stâlpi vecine spaţiilor
edentate, paralele cu axa de inserţie a protezei şi de-a lungul cărora
alunecă proteza în timpul inserţiei sau dezinserţiei.

>Analiza la paralelograf:

-cu ajutorul tijelor de reperaj sau de analiză,

-tija de analiză trebuie să ia contact la nivelul crestei d
smalţ şi nu la nivelul coletului dentar.
>Rezultatele analizei la paralelograf:
a-feţe proximale paralele,
b-feţe proximale neparalele:
-se înclină modelul spre anterior sau posterior,
-se şlefuiesc în smalţ feţele proximale.

-se acoperă dinţii cu microproteze:

-când tija de analiză ia contact cu dinţii stâlpi la coletul
acestora,
-când unul din dinţii stâlpi determină înclinarea exagerată a
modelului.
c-feţe proximale care determină apariţia de retentivităţi.
2.Zonele dentare retentive necesare aplicării porţiunii flexibile a braţelor retentive
ale croşetelor
>Definiţie: reprezintă zonele dentare la nivelul cărora se aplică porţiunile flexibile
ale braţelor retentive ale croşetelor
>Analiza la paralelograf:
-depistarea zonelor retentive
cu tija de analiză,
-măsurarea unghiului de convergenţă
ecuatorială cu tijele retentivometrice.

>Caracteristici:
-sunt localizate pe feţele vestibulare
şi orale ale dinţilor stâlpi,
-se numesc şi zone subecuatoriale,
-reprezintă zonele în care se aplică
porţiunile flexibile ale braţelor retentive
ale croşetelor.

N.B.!!! Distribuţie uniformă a zonelor retentive -

înclinare laterală a modelului.
>Rezultatele analizei>
- se înclină modelul stânga –dreapta
-zone de retenţie excesivă => convexităţile excesive vor fi marcate cu
creion roşu pe model şi şlefuite în cavitatea orală.
-zone de retenţie absentă => realizarea de incrustaţii, obturaţii din
amalgam, microproteze care să confere convexităţile necesare.
-zone de retenţie favorabile = o,25-0,75 mm.
3. Zonele de interferenţă dentare sau muco-osoase
>Definiţie: zone incorecte de contact între elementele protezei scheletate şi cele
ale punctului protetic, apărute în timpul inserţiei şi dezinserţiei protezei.
>Analiza la paralelograf - se realizează cu ajutorul tijelor de reperaj.
>Rezultatele analizei:
Interferenţe dentare:
-datorate axei de înclinare a dinţilor:
-marginea disto-vestibulară la premolarii superiori,
-marginea medio-vestibulară la molarii superiori,
-marginea mezio-linguală la premolarii şi molarii inferiori.
-datorate lingualizării dinţilor mandibulari,
-datorate înclinării spre spaţiul edentat a dinţilor limitanţi ai breşelor:
-feţele distale ale caninilor superiori înclinaţi spre posterior,
-feţele meziale ale molarilor inferiori înclinaţi spre anterior,
-feţele proximale ale premolarilor înclinaţi spre mezial sau distal,
-feţele proximale ale dinţilori frontali înclinaţi către o edentaţie
frontală.
 Interferenţe muco-osoase mandibulare:
-zona retromilohioidiană,
-regiunea vestibulară a crestelor în dreptul premolarilor,
-regiunea vestibulară a crestelor edentate frontale,
-regiunea linguală centrală sau laterală a procesului alveolar,
-torusul mandibular cu dimensiuni mari.
Interferenţe muco.osoase maxilare:
-zona vestibulară a crestelor edentate frontale,
-zona vestibulară a crestelor în regiunea premolarilor,
-zona vestibulară sau distală a unor tuberozităţi foarte retentive,
-polul inferior al unei tuberozităţi procidente.
>Atitudinea terapeutică faţă de interferenţele dentare:
-interferenţe obişnuite => şlefuiri mici în smalţ ale dinţilor,
-ligualizări mari => se renunţă la bara linguală,
-migrări prin basculări de peste 300 => extracţie,
-înclinări sub 300 => şlefuirea feţei dentare şi acoperire cu microproteză.
>Atitudinea terapeutică faţă de interferenţele muco-osoase:
-interferenţe exagerate => intervenţii chirurgicale,
-creste alveolare cu retentivităţi vestibulare mici => folierea modelului,
-procese alveolare retentive lingual => schimbarea conectorului principal,
-zonă retromilohioidiană retentivă => oprirea şeii protetice la distanţă de
această zonă.
4. Fizionomia: alegerea unor croşete cât mai puţin vizibile pentru axul de inserţie
stabilit fără a prejudicia însă ceilalţi factori care determină axa de
inserţie sau influenţează menţinerea protezei.

Pe cât posibil axa de inserţie trebuie să fie

perpendiculară pe planul de orientare ocluzală

Direcţia axei de inserţie:

-ed. clasa I şi a II-a Kennedy – axă multipoziţională
-ed. clasa a III-a Kennedy – axa este direcţionată de dinţiilimitanţi ai breşei
-ed. clasa a IV-a Kennedy – axa este influenţată de dinţii limitanţi ai breşei
B. Trasarea ecuatorului protetic
Ecuatorul de implantare reprezintă linia care uneşte convexitaţile coronare maxime când dintele
este poziţionat pe măsuţa paralelografului conform axului său de implantare. Nu este utilizat
pentru plasarea braţului retentiv al unui croşet.

Ecuatorul de malpoziţie reprezintă linia care uneşte convexităţile maxime ale dinţelui stâlp
malpoziţionat prin migrarea dentară către spaţiul edentat. Este utilizat numai pentru aplicarea
croşetelor din sârmă ale protezelor acrilice.

Ecuatorul anatomic reprezintă linia uneşte cele mai convexe puncte de pe suprafaţa coroanei
unui dinte izolat, plasat în poziţie verticală pe măsuţa paralelografului. Nu este utilizat pentru
plasarea braţului retentiv al unui croşet.
 Ecuator protetic: linia care uneşte cele mai mari convexităţi ale unui dinte stâlp atunci când
modelul este fixat conform axei de inserţie determinată în etapele anterioare.
>Alte denumiri: -Kennedy: -înălţimea celui mai mare contur,
-înălţimea de contur.
-Cummer: -linie ghid.
> Determinare: cu ajutorul minei de grafit montată la tija verticală a paralelografului,
se unesc punctele de convexitate maximă de pe supprafeţele laterale
ale modelului poziţionat conform axei de inserţie
>Traiectorie generală:
-feţele vestibulare şi orale:
-convexe spre gingival.
-feţele proximale:
-concav spre gingival,
-drept.
>Zone dentare determinate
prin trasarea ecuatorului protetic:
-supraecuatorială, situată între linia ecuatorială şi
suprafaţa ocluzală a dintelui; la acest niuvel sunt
plasate elementele rigide ale unui croşet
-subecuatorială. situată între linia ecuatorială şi
coletul dintelui; la acest nivel se plasează
porţiunea terminală, flexibilă a braţului retentiv.
În funcţie de traseul pe care îl au, liniile ecuatoriale se pot clasifica astfel:
- linie ecuatorială tipică, când linia ecuatorială pleacă de la mijlocul feţei
proximale dinspre edentaţie, traversează oblic feţele vestibulară şi orală
şi se termină pe faţe proximală opusă edentaţiei în apropierea coletului

- linie ecuatorială diagonală care pleacă de pe faţa proximală dinspre

edentaţie din apropierea feţei ocluzale, coboară oblic pe feţele
vestibulară şi orală şi ajunge pe faţa proximală opusă edentaţiei în
vecinătatea coletului;
-linie ecuatorială înaltă care este situată în apropierea feţei ocluzale atât
vestibular cât şi oral; apare frecvent la premolarii inferiori lingualizaţi şi
la premolarii superiori vestibularizaţi
După Lejoyeux şi De Rizi, liniile de ecuator protetic tradiţionale sunt:
Linia ecuatorială nr. 1 – traversează suprafaţa vestibulară a dintelui stâlp: spre
edentaţie este aproape de coletul dinţilor, iar spre dintele vecin este aproape de
suprafaţa ocluzală
Linia ecuatorială nr.2 – traversează tot oblic faţa vestibulară dar în sens traseului
descris mai sus
Linia ecuatorială nr. 3(mixtă) – este o combunaţie a celor două trasee descrise mai
sus: pe una din fefeţe(vestibulară) se gaseşte traseul nr.1 şi pe faţa orală traseul nr. 2
sau invers
Linie ecuatorială nr.4 – are un traseu situat în apropierea marginii ocluzale(la dinţii cu
retentivitate mare)
Linie ecuatorială nr. 5 se caracterizează prin plasarea conturului vestibular în treimea mijlocie,
iar oral spre ocluzal
Linie ecuatorială nr. 6 – în vecinătatea coletului dintelui stâlp
C. Stabilirea locului în care se plasează vârful
porţiunii flexibile a braţului retentiv al croşetului

>Depinde de tipul de croşet,

>Depinde de mărimea retentivităţii zonei subecuatoriale,
>Depinde de traiectul ecuatorului protetic.

D. Fixarea modelului faţă de

paralelograf (tripodarea)
>Definiţie tripodare: metodă prin care modelul este repus pe
măsuţa paralelografului în aceeaşi poziţie
ori de câte ori este îndepărtat.
>Tehnici de tripodare:
-cu mina de grafit montată la paralelograf se trasează pe model 3 linii: o linie
anterioară şi două laterale stânga şi dreapta în regiunea posterioară a modelului;
ori de câte ori modelul este îndepărtat înclinarea măsuţei este schimbată iar
revenirea la poziţia iniţială se realizează prin adaptarea măsuţei cu modelul fixat
până când tija de reperaj atinge cele 3 linii;
-cu o spatulă ascuţită fixată pe tija de reperaj se trasează 3 şanţuri, două pe feţele
laterale ale soclului modelului şi unul în zona distală a acestuia; repoziţionarea
modelului după îndepărtare se va face cu ajutorul tijei de reperaj care trebuie să
realizeze paralelismul celor 3 şanţuri.
 Exemplificare analiza la paralelograf a modelului de studiu

Análisis en Tangenciógrafo

Varilla de retención (El paralelómetro en la Prótesis Parcial Removible)

Survey The Cast (2)

 Transferul desenului proiectului viitorului schelet

al protezei pe modelul de studiu

Removable Partial Denture - Reviewing design and how to draw (1)

Tehnici moderne de realizare a design-ului protezei scheletate

Removable Partial Dentures Clasp

REMOVABLE PARTIAL DENTURE