2.

OCLUZIA
ADÂNCĂ
ACOPERITĂ
 Definiţie
◆ anomalia dento-maxilară caracterizată prin
supraacoperirea frontală accentuată (peste
1/3 din înălţimea coroanelor incisivilor
inferiori, mergând până la supraacoperirea
totală) şi prin retrodenţia tuturor incisivilor
superiori, sau doar a centralilor
◆ Supraacoperirea (supraocluzia) incisivă
accentuată apare în :
– ocluzia adâncă în acoperiş
– ocluzia adâncă acoperită
– ocluzia adâncă prăbuşită
 Terminologie
◆ Şcoala germană
→ sindromul de ocluzie adâncă acoperită
◆ Şcoala franceză
→ supraalveolodonţie incisivă şi infraalveolie molară
◆ Şcoala americană
→ Clasa II/2
◆ Şcoala engleză
→ “over bite” → acoperire de la uşor la moderat
→ “deep bite” → acoperire severă
◆ Alţi termeni
→ sindromul de supraacoperire incisivă
→ ocluzia traumatică
 Frecvenţă

◆ Boboc
→ 6,21% din totalul anomaliilor dento-
maxilare
→ 3,45% între 4-7 ani
 Etiopatogenie
◆ Caracter predominant ereditar
(Korkhaus şi Schwartz)
→ Korkhaus → existenţa unei legături etiopatogenice
între ocluzia adâncă şi progenia adevărată→au în
comun retrodenţia Isup
→ Schwartz → 14% din nou-născuţi → „ocluzia în
capac de cutie”
◆ Siderarea creşterii verticale osoase în
regiunile laterale ale arcadelor
(Boboc)
→ pacienţii cu ocluzie adâncă acoperită nu
răspund decât rar şi într-o măsură limitată
la înălţarea provizorie de ocluzie

◆ Interpoziţiei obrajilor sau a limbii în

sectoarele laterale ale arcadelor
(Chateau)
→ oprirea în evoluţia verticală a zonelor
laterale şi accentuarea supraocluziei
incisive
 Clasificare
Graber, Rakosi şi Petrovici
◆ ocluzia adâncă dento-alveolară caracterizată prin infraocluzie
molară şi supraocluzie incisivă:
▪ modelul de creştere → normal sau de tip vertical
▪ molarii → parţial erupţi
▪ spaţiul interocluzal → amplu
▪ interpunerea limbii între arcade în zona laterală
▪ distanţa dintre planul maxilar/ mandibular şi ocluzal →
redusă
◆ ocluzia adâncă cauzată de supraerupţia incisivilor:
◆ marginea incizală a incisivilor depăşeşte planul ocluzal
funcţional
◆ molarii → puţin erupţi
◆ curba Spee → puternic accentuată
◆ spaţiul interocluzal → limitat
◆ ocluzia adâncă scheletică:
◆ direcţia de creştere → de tip orizontal
◆ etajul inferior al feţei → micşorat
Gravitatea formelor → gradul de
supraacoperire frontală

– gradul I − supraacoperire 1/3−2/3 → 5mm

– gradul II − supraacoperire 2/3−3/3 → 5−9mm
– gradul III − supraacoperire > 3/3 → > 9mm
 Manifestări clinice

Examenul
exofacial
Din normă frontală
– micşorarea etajului
inferior al feţei
– ocluzia labială
fermă
– accentuarea
şanţului labio-
mentonier
Din normă laterală
– profil convex, punctul
naso-spinal situat
anterior de planul nazo-
frontal
– procheilie superioară
– buza inferioară
răsfrântă în şanţul
labiomentonier foarte
accentuat
– mentonul pare
proeminent, deşi în
câmpul de profil facial
ocupă o poziţie
posterioară
– unghiul mandibular este
micşorat
Examenul endooral:
Examenul arcadelor
alveolo-dentare
◆ arcada superioară
– aplatizarea arcului frontal
superior formă de trapez, de
„M”
– arcada superioară este largă
– baza coronară < baza
apicală
– proalveolie superioară
◆ arcada inferioară
– îngustată
– retrodenţia inferioară în 40%
din cazuri după Korkhaus
◆ planul de ocluzie este
denivelat, datorită
suprapoziţiei relative a
regiunii incisive
◆ dentar → faţete de
abraziune la nivelul
incisivilor
Bolta palatină
▪ largă
▪ adâncă
▪ cu versant anterior
abrupt
Modificări ocluzale
◆ în plan vertical
– supraacoperirea
frontală
– accentuarea curbei
Spee prin suprapoziţie
frontală
– spaţiul de inocluzie
fiziologică mult mărit
◆ în plan sagital
– ocluzia este distalizată
(≈60% din cazuri după
Korkhaus)
– rar neutrală
◆ în plan transversal
– rapoarte de ocluzie
lingualizate uni- sau
bimaxilare
ATM cavitate
glenoidă înaltă
▪ panta tuberculului
articular → foarte
abruptă
▪ condilul mandibular
→ îngust şi alungit,
situat într-o poziţie
foarte apropiată de
peretele anterior al
cavităţii glenoide
Tulburări funcţionale
→ de dinamică mandibulară
– absenţa mişcărilor de lateralitate
– limitarea mişcărilor de propulsie-
retropulsie
– stereotip tocător
 Examene complementare
Teleradiografia de
profil
◆ rotaţie de creştere de tip
anterior
◆ micşorarea etajului inferior
al feţei
◆ scăderea unghiului
mandibular
◆ proalveolie → creşte
unghiul PrAF
◆ discrepanţă între
dezvoltarea procesului
alveolo-dentar inferior şi
baza osoasă a mandibulei,
ca urmare a acţiunii
inhibatorii exercitată de
arcada superioară
◆ retrodenţia superioară →
scade unghiul IF
 Diagnosticul diferenţial

◆ compresia de maxilar cu protruzie în care

este prezentă ocluzia adâncă în acoperiş

◆ compresia de maxilar cu înghesuire

◆ ocluzia adâncă prăbuşită

 Tratament

Obiective
◆ reducerea supraacoperirii incisive şi
nivelerea planului de ocluzie prin ingresie
frontală, egresie laterală, sau combinaţii
ale acestor modalităţi
◆ rezolvarea lipsei de spaţiu din zona
anterioară, cu redresarea axului incisivilor
superiori şi alinierea acestora
◆ propulsia mandibulei, dacă există rapoarte
molare distalizate
◆ echilibrare ocluzală
◆ contenţie
Ingresiunea
frontală
◆ plăci superioare cu
platou incizal
◆ monoblocul Andressen
◆ equiplanul lui Planas
◆ arcul utilitar de
protuzie şi intruzie a
incisivilor superiori
Pedro Planas Casanovas
 Arcul utilitar
de protuzie
şi intruzie a Isup.

Rodriguez Yanez,
Casasa Araujo (2007)
Egresiunea dinţilor laterali
◆ gutiere acrilice aplicate bilateral

◆ gutiere acrilice aplicate unilateral

◆ headgear cu tracţiune cervicală − duce la

extruzie molară
Propulsia mandibulei
◆ plan înclinat anterior aplicat pe placa
palatinală

Lipsa de spaţiu din zona frontală → prin

distalizarea molarilor
◆ headgear-ul cu tracţiune cervicală
◆ sisteme de distalizare rapidă
Aparate mobile - placa Schwartz
Aparate funcţionale - Bimler tip B
Frankel tip II
Aparate fixe –arcul lingual
Utilizarea tip back-ului

Rodriguez Yanez, Casasa Araujo (2007)

superior

inferior

Arcuri “Reverse Curve”

 Bite ramps cimentate pe incisivi, elastice în
delta în zonele laterale

Rodriguez Yanez, Casasa Araujo (2007)

◆ Avantaje bite ramps
– se cimentează uşor
– sunt mai comode decât platoul incizal
– sunt igienice
– produc o rotaţie de creştere mandibulară
favorabilă deschiderii ocluziei
– creşte dimensiunea stajului inferior
– se reduce Curba Spee
◆ Dezavantaje
– se pot descimenta
– pentru pacient este dificil de realizat deglutiţia
Tratamentul chirurgical
→ în cazurile grave la adulţi
◆ frezajul alveolar, maleabilizează osul alveolar
favorizând deplasările ulterioare ale dinţilor
frontali cu ajutorul aparatelor ortodontice
(Fratu)
◆ osteotomii parţiale alveolo-dentare superioare
sau inferioare, urmate de deplasarea şi
consolidarea fragmentelor pe poziţii normale
Contenţia
◆ activator

◆ placă Hawley
3. OCLUZIA
ADÂNCĂ
PRĂBUŞITĂ
 Definiţie

→ se caracterizată prin supraacoperire

frontală accentuată consecutivă
edentaţiilor sau abraziunii patologice
 Etiopatogenie
Factori locali:
◆ pierderea precoce a dinţilor temporari din zona de
sprijin
◆ la adulţi → edentaţii laterale bilaterale ca urmare a
pierderii dinţilor prin proceselor carioase complicate
sau datorită parodontopatiilor
 Manifestări clinice

Examenul exofacial
◆ un aspect normal / o uşoară reducere a
dimensiunii etajului inferior al feţei
Examenul endooral
◆ prăbuşirea zonei de sprijin
◆ ocluzia distalizată ca urmare a retrognaţiei
mandibulare funcţionale, prin ocluzie
terminală distalizată
Examenul ATM
◆ crepitaţii
◆ cracmente
 Tratament
Tratamentul profilactic
◆ profilaxia cariei dentare
◆ terapia leziunilor odontale
◆ aplicarea menţinătoarelor de spaţiu în cazul
pierderilor precoce ale dinţilor temporari din zona
de sprijin
Tratamentul curativ
Obiectiv principal → egresiunea dinţilor laterali şi
înălţarea ocluziei
◆ mijloacele de realizare sunt similare celor utilizate
în tratamentul ocluziei adânci acoperite
◆ la persoanele adulte se va urmări înălţarea de
ocluzie prin protezarea edentaţiilor laterale, după
testarea prealabilă a reacţiei articulaţiei temporo-
mandibulare la această înălţare