CURS NR.

3
Terminologia ortodontică
 Trecerea în revistă a a tulburărilor de creștere ale
componentelor aparatului dento-maxilar (ApDM) și a
malpozițiilor dentare necesită însuşirea unei
terminologii specifice.
 Şcoala română de ortodonţie → terminologia franceză
→ diagnostic analitic amănunţit → terapiie ortodontică
corectă.
 Terminologia este pur descriptivă → nu cuprinde
elemente de etiologie, patogenie, sau tratament
 Caracterizarea anomaliilor dento-maxilare → termeni
constituiţi din trei părţi distincte: radicali, prefixe şi
calificative.
Modificările sunt studiate în cele trei planuri spaţiale folosite
și în anatomie.

?
 Planul sagital traversează corpul
uman dinspre anterior spre
posterior prin linia mediană a
acestuia.
 Planul transversal (facial sau
coronal) traversează corpul uman
din lateral în lateral, din punct de
vedere gnatologic considerându-se
că trece prin axa balama care
unește cei doi condili mandibulari.
 Planul orizontal este planul de
orientare anatomică a craniului. A
fost denumit Orizontala de la
Frankfurt și este definit de
punctele
 Tragion-Orbitale →față
 Auriculare-Orbitale → craniu
 Porion-Orbiculare →
teleradiografie
Pentru maxilare:
planul medio-sagital
traversează maxilarele dinspre
anterior spre posterior la nivelul
liniei mediene
planul transversal (planul
orizontal) trece prin vârful
cuspizilor vestibulari ai
premolarilor şi molarilor unu,
planul vertical (planul frontal
sau tuberal) este tangent la
punctul cel mai posterior al celei
mai proeminente tuberozităţi
1.Radicalii → structura anatomică
(sediul) la nivelul căreia s-a
produs deformarea
• cheilie – pentru buze
• gnaţie – pentru maxilare
• genie – pentru menton
• prosopie – față
• melie – obraji
• alveolie − pentru procesul
alveolar
• denţie – pentru dinţi
• glosie - limbă
• poziţie − pentru deplasările
dentare
• ocluzie − pentru articularea
interdentară
2.Prefixele → sensul deplasării (deformării), raportat la cele
trei planuri spaţiale

Pentru deplasările în plan sagital:

pro → deviaţii maxilare (scheletale),
alveolare şi dentare frontale spre anterior
(sau înainte),
retro → deviaţii maxilare (scheletale),
alveolare şi dentare frontale spre posterior
(sau înapoi),
mezio → deviaţiile dinţilor laterali spre
anterior,
disto → deviaţiile dinţilor laterali spre
posterior,
vestibulo → deplasările dentare frontale
spre vestibulul bucal,
linguo → deplasările dentare frontale spre
limbă.
Pentru deplasările în plan transversal :
endo → poziţia apropiată de linia
mediană a maxilarelor, proceselor
alveolare şi dinţilor laterali,
exo → distanţarea faţă de linia mediană,
latero → deplasarea maxilarului inferior
în lateral,
mezio → apropierea dinţilor frontali de
punctul incisiv,
disto → îndepărtarea dinţilor frontali de
punctul incisiv,
vestibulo → deplasările dentare laterale
spre vestibulul bucal,
linguo → deplasările dentare laterale
spre limbă.
Pentru deplasările în plan vertical :
supra - indică dezvoltarea verticală
exagerată a maxilarului şi a
procesului alveolar, precum şi
depăşirea planului de ocluzie de
către dinţi,

infra - indică insuficienta dezvoltare

verticală a maxilarelor şi proceselor
alveolare, precum şi rămânerea sub
planul de ocluzie a dinţilor
Pentru aprecierea dezvoltării
tridimensionale a maxilarelor sau a
unui grup de dinţi :
macro - pentru mai mare,
micro - pentru mai mic,
hiper - pentru mare,
hipo - pentru mic,
euri - pentru larg,
lepto - pentru îngust,
dolico - pentru lung,
brahi - pentru scurt
Euriprosop Leptoprosop Mezoprosop
mezocefalie brahicefalie dolicocefalie
3.Calificativele → precizează caracterul particular al
deformaţiei
Pentru partea anatomică lezată
 facială totală, facială inferioară / superioară
 jugală
 labială superioară/inferioară
 labio-mentonieră
 mentonieră
 mandibulară
 alveolară
 uni- sau bimaxilară
Pentru partea deplasată
 bilaterală, unilaterală
 dreaptă, stângă
 simetrică, asimetrică

Pentru sediul malpoziţiei dentare

 incisiv, canin, premolar, molar
 superior, inferior
 totală sau parţială (coronară, radiculară sau apicală)
Pentru modul de producere al malpoziţiei
 gresiune → deplasarea corporală a dintelui paralel cu
axa proprie
 versiune → înclinarea corporală a dintelui (axul lui
rămâne rectiliniu)
 cudura → înclinarea diferită a coroanei faţă de
rădăcină (axul dintelui→ linie frântă)
 rotaţie → deplasarea dintelui în jurul axului vertical
 torsiune → rotare coronară
Malpoziția dentară se va Plan sagital

aprecia în funcție de: Pro(vestibulo)

Linia arcadei față de care dintele

malpoziționat se poate găsi în
următoarele situații:
 în vestibulopoziție Retro (palato)
 în oropoziție
 de prodenție - pentru în afară
 de retrodenție -pentru înăuntru,
 cu coletul poziționat în afara sau
înăuntrul liniei normale a arcadei
→ vestibulopoziție respectiv disto
oropoziție
mezio
 cu coletul pe linia arcadei și partea
incizală înclinată către anterior sau
posterior situație denumită
vestibuloînclinație sau
oroînclinație
Linia mediană față de care
dintele, funcție de înclinarea lui
axială și poziția coletului, poate fi
disto mezio
situat:
 în meziopoziție - spre linia
mediană,
 în distopoziție - în direcție exo
opusă liniei mediene,
endo
 în mezioînclinație sau
distoînclinație,
Planul de ocluzie față de care dintele
malpoziționat poate fi: supra
 în suprapoziție - dacă depășeste planul
de ocluzie,
 în infrapoziție - dacă nu atinge planul de
ocluzie,
 extrudat/intrudat - dacă dintele, fără
procesul alveolar, în deplasarea lui
depășește/nu atinge planul de ocluzie,
 egresat/ingresat - dacă dintele, cu tot cu
procesul alveolar, în deplasarea lui infra
depășește/nu atinge planul de ocluzie
 Rotațiile se definesc
utilizând fața/fețele dintelui
care sunt deplasate, direcția
de rotație și numărul de
grade de rotație.
 Rotația poate fi centrică dacă
se face în jurul axului central
al dintelui, sau excentrică
dacă are loc în jurul unei
muchii
Termeni specifici care denumesc o anumită
malpoziție, sau anomalie dentară izolată

Ectopia dentară → situarea

unui dinte în afara sau
înăuntrul liniei arcadei
dentare cu mai mult de 2-
3mm.
Heterotopia → situarea unui
dinte în altă parte, decât
locul lor normal de
formare (fose nazale,
orbită, condil mandibular,
apofiză coronoidă, sinus
maxilar).
Transpoziția → denumește
inversarea sediului de
erupție a doi dinți vecini.
Transmigrația → un dinte situat intraosos deviază de la
direcţia normală de erupţie şi traversează linia mediană.
Incluzia dentară (retenţia
primară) → un dinte
complet format rămâne
intraosos 1,5-2 ani după
termenul lui limită de
erupţie, fără a avea
posibilitatea sau tendinţa
de a erupe.
Reincluzia dentară (retenţia
secundară) → anomalia
dentară în care se constată
întoarcerea progresivă,
sau tendinţa de
reîntoarcere în
profunzimea osului, a
unui dinte care a fost
iniţial parţial sau total
erupt.
Diastema interincisivă →
existenţa unui spaţiu între
incisivii centrali
permanenţi.
Anodonţia → absenţa unuia
sau mai multor dinţi de pe
arcadă (până la numărul
total de dinţi) datorită
neformării mugurilor
dentari sau distrucţiei lor
în stadiile incipiente de
dezvoltare.
Dinţii supranumerari →
existența unui număr mai
mare de dinţi (erupţi sau
incluşi) comparativ cu
numărul normal care ar
trebui să existe într-un
anumit sector de arcadă.
Nanismul dentar → un
singur dinte este de
dimensiuni mai mici
decât normalul.
Gigantismul dentar → un
singur dinte este de
dimensiuni mai mari
decât normalul.
Alți termeni utilizați:

 Baza apicală - este linia

imaginară care trece la nivelul
apexurilor dinților unei arcade.
 Baza coronară - este linia
imaginară care trece la nivelul
fețelor vestibulare coronare.
 Înghesuirea este dispariția
relațiilor de contiguitate dintre
fețele proximale.
 Spațierea reprezintă lipsa
punctelor de contact dintre
dinți.
Mulțumesc pentru
atenție !