CURS1

 Deontologia medical (cuv. grec. !eon., deont

("s) - datorie + logos – ştiinţă
 – Totalitate de norme etice necesare
medicilor pentru îndeplinirea cuvenită
a funcţiilor sale profesionale.
 este ştiinţa care studiază
modalitateaîndeplinirii de către medici a
datoriilor sale profesionale atît faţă de bolnavi
cît şide oamenii sănătoşi
 obiectul EDM este datoria profesională a
medicilor de toaterangurile faţă de bolna!i, față
de cei sănătoşi, față de tot poporul, față
desocietate.
Cu ce se ocupă?
 1,studierea principiilor, normelor şi regulilor etico-
deontologice, carefavorizează calitatea şi eficacitatea
tratamentului pacienţilor
 2. Efectuarea măsurilor necesare pentru excluderea
factorilor negativi în activitatea medicală‘
 3. Menţinerea permanentă a normelor relaţionale etico-
deontologice stabiliteîntre personalul medical şi pacienţi‘
 4. Excluderea consecinţelor negative urmate (convocate)
de asistenţamedicală necalitativă
 5. Perfecţionarea permanentă a cunoştinţelor etico-
deontologice generale şi profesionale a lucrătorilor
medicali de toate rangurile.
 6. Respectarea principiilor etico-morale în compartimentul
dezvoltăriimedicinii prin cercetările științifice efectuate pe
ființa umană.
Articole ...exemple
 Principiile fundamentale ale exercitării
profesiei de medic
 Respectul demnităţii fiinţei umane
 Primordialitatea interesului şi a binelui
fiinţei umane
 Secretul profesional
Fapte și acte nedeontologice
 Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării
profesiei de medic, în special, următoarele acte:
 a) practicarea eutanasiei şi eugeniei;
 b) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de
normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale;
 c) abandonarea unui pacient care necesită servicii de
urgenţă sau se află în pericol fără asigurarea că acesta a
fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic
ori că beneficiază de condiţii adecvate situaţiei în care se
află şi stării sale de sănătate;
 d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament
nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea
medicală, cu risc pentru pacient
Fapte și acte nedeontologice
 e) cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea
profesiei medicale în condiţii care ar putea
compromite actul profesional sau ar putea
afecta calitatea actului medical;
 f) emiterea unui document medical de
complezenţă sau pentru obţinerea unui
folos nelegal sau imoral;
 g) emiterea unui document medical pentru
care nu există competenţă profesională;
 h) atragerea clientelei profitând de funcţia ocupată
sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi
neconforme cu normele publicităţii activităţilor
medicale
 i) folosirea, invocareasau lăsarea impresiei deţinerii
unor titluri profesionale, specialităţi ori competenţe
profesionale neconforme cu realitatea
 j) încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării
profesiei de medic;
 k) respingerea publică, cu excepţia dezbaterilor din
comunitatea medicală, a unor mijloace de
diagnostic, tratament şi profilaxie recunoscute de
comunitatea ştiinţifică academică medicală, precum
şi recomandarea publică a unor tratamente
nefundamentate ştiinţific
Moralitatea/corectitudinea/
deontologia/etica ...exemplu
 Notiuni care se intrepatrund, dar care nu sunt
identice
 Ce e corect, uneori nu e moral, ce e moral nu e
deontolofic, ce e deontologic uneori nu e corect, ce e
corect uneori nu e etic
 In cazuri de probleme etice/deontologice medicale-
se solicita Comisia de Etica
 Orice institutie medicală are personal care poate fi
intrunit in luarea asistarii unei decizii medicale ce va
corespunde Codului Deontologic, ferindu-va de
implicatiile legale ale unei decizii gresite
 Uneori deontologia medicala nu corespunde
principiilor personale, religioase ale cadrului medical
in cauză
Diferenta intre a fi bine/rau-
moral/imoral- etic/inetic
 Sotia unui fermier cade grav bolnava la pat. Ajunge
la spitalul din comuna in care locuieste si medicul ii
prescrie un antibiotic precizand cat este de important
sa ii fie administrat chiar din acea seara avand in
vedere cat de grava era infectia respiratorie.
Barbatul isi adora sotia si i-a promis ca va face
intotdeauna orice pentru ea. Se porneste spre
farmacie pe care o gaseste inchisa, vazand prin
fereastra acesteia antibioticul salvator. Nu mai are
alta farmacie pe o raza de 80 km si nici posibilitatea
de a porni la drum din cauza viscolului. Barbatul
forteaza usa si intra in farmacie pentru antibiotic
lasand bani pentru medicament si pentru reparatiile
necesare.
 Este bine, corect, moral, etic?
Exemplul 2...comentati fiecare
varianta de raspuns
 Dnul popescu are 32 de ani, este casatorit cu dna
Popescu, insarcinata in 9 saptamani. Acesta se prezinta
la medicul dermatovenerolog unde este diagnosticat cu
Infectie cu Treponema pallidum (sifilis). Pacientul roaga
medicul sa nu ii comunice sotiei diagnosticul. Medicul:
 a. pastreaza secretul medical
 b. informeaza pacientul in legatura cu consecintele
pastrarii secretului medical (riscul trasmiterii la fat, cu
riscul de malformatii congenitale, imbolnavirea sotiei),
insa acesta refuza in continuare si medicul accepta
 c. face o comisie de etica pentru a incalca secretul
medical
 d. informeaza sotia in ciuda incalcarii confidentialitatii
 e. ii spune sotiei ca exista epidemie cu sifilis si trebuie
testata
 Normele morale ale
deontologiei medicale
NORMELE MORALE
 Norma reprezintă „un model de acţiune
care trebuie aplicat în anumite
împrejurări. Fiecare normă oferă un tipar
comportamental abstract, ideal pentru
un gen specific de acţiune, care lasă
deoparte aspectele accidentale şi
nesemnificative ale contextului social,
reliefând lucrurile importante care
trebuie înfăptuite sau evitate”

03/17/24
  Se poate afirma despre normele morale că acestea „promovează
anumite determinaţii ale binelui (cinstea, generozitatea, modestia
etc.) atât sub aspectul conţinutului valoric („calităţile” omeneşti ce
trebuie urmate), cât şi al datoriei, intenţionând să armonizeze
universul a ceea ce este dezirabil (semnificaţiile ideale) cu
situaţiile concrete.
 Totodată atrag atenţia asupra tipurilor de fapte reprobabile,
negative. În funcţie de gravitatea lor, acestea sunt fie interzise
vehement, fie sunt receptate într-un spaţiu de toleranţă graduală.
Într-o accepţie generală, normele morale stabilesc limite între care
sunt şi pot fi acceptate variaţiuni ale comportamentelor individuale,
astfel încât să fie menţinute coeziunea, stabilitatea şi
omogenitatea societăţii sau grupului social.
 Ele propun spre realizare şi imprimă actelor personale un scop
moral, care exprimă criterii colective de evaluare şi aspiraţii
validate social. De aceea, normele morale recomandă, prescriu,
interzic, permit, sancţionează, previn, anticipează şi apreciază
gesturi, conduite, atitudini, fapte ale unui subiect real sau posibil”
03/17/24
  Norma morală se bazează pe experienţa istorică, ea „este
o generalizare a experienţei colective care îşi dovedeşte
eficienţa şi asigură convieţuirea, fiind, de aceea,
transmisă, de obicei, sub forma unei reguli practice. E
 xprimările sale pot fi insistent-recomendative („fii
generos”), preponderent imperative („trebuie să fii cinstit”)
sau prohibitive („nu fi egoist”, „nu trebuie să fii mincinos”).
În formulări precise, aceste norme arată subiectului ce
trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă în situaţii concrete
de viaţă, cum trebuie să fie şi cum nu trebuie să fie pentru
ca manifestările sale să între în categoria celor „bune”,
admise şi preţuite de semeni.

Normele, în general, se elaborează prin două modalităţi:

neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz (cutume,
obiceiuri, tradiţii) şi organizat (instituţionalizat): de către
organizaţii, instituţii, agenţii specializate
03/17/24
Etica medicală şi bioetica interferează ca ştiinţe, şi chiar sunt
strâns legate, dar cu toate acestea nu sunt identice.
Dacă etica se referă la practica medicală şi la problemele
aferente acestei practici, bioetica medicală este o ştiinţă mult
mai vastă care se referă la problemele morale care derivă din
practica ştiinţelor biologice.
Cerinte morale comune tuturor profesiilor
-dragostea fata de profesiunea aleasa, daruire si devotament
-dorinta de a munci, de aface ceva util prin activitatea mintii si a
bratelor
-prioritatea profesionala care se exprima prin cinste, sinceritate,
corectitudine in felul exersarii profesiunii
-indeplinirea cu constiinciozitate si la nivel calitativ superior a muncii
-princeperea si dorinta de a cunoaste noutatile in activitatea
profesionala exercitata
-spiritul inovator, initiativa, competenta in descoperirea noului
-stima si respect fata de alte profesii
-generozitate in transmiterea experientei acumulate
-inalta calificare profesionala
-spirit colectiv si de colaborare in cadrul muncii
 Bioetica medicală şi drepturile
omului
 Filosofia, mai ales cea modernă, leagă conceptul de
demnitate de cel al drepturilor omului. Omul privit din această
perspectivă are drepturi inviolabile inerente, un drept
fundamental fiind acela de a respecta şi de a fi respectat.
 Immanuel Kant, arată faptul că o persoană trebuie tratată ca
un scop şi nu ca un mijloc, acesta fiind şi principiul de bază
pe care se fundamentează drepturile omului.
 În baza articolului nr. 1 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului (1948) şi al Consiliului Europei care și-a
exprimat poziţia în Convenția de la Oviedo (1997), în articolul
12 din Declarația Universală privind Bioetica și drepturile
omului, se prevede faptul că diversitatea culturală nu poate fi
invocată sub nici o formă pentru a încălca demnitatea umană
(UNESCO, 2011) .
  -„autoritatea prescripţiilor juridice este heteronomă, dar
aparţine lumii pământeşti (este reprezentată de o
instanţă locală sau naţională), iar prescripţiile sunt
apărate şi impuse, la nevoie, prin forţă; autoritatea
normelor morale este însuşi individul, convins de
propria raţiune şi voinţă, de valabilitatea universală a
respectivelor norme; subiectul prescripţiilor juridice este
circumscris în limitele grupurilor de „supuşi” ai anumitor
autorităţi instituţionale, în timp ce subiectul normelor
morale este generic (individul îşi asumă normele morale
în mod liber şi conştient); sancţiunile prescripţiilor
juridice sunt numai punitive, de natură fizică sau
materială (cel mai adesea), iar sancţiunile normelor
morale sunt, deopotrivă, premiale şi punitive (cele mai
puternice şi cele mai specifice sunt cele care vin
dinlăuntrul conştiinţei fiecărui individ – de natură psihică
sau spirituală).

03/17/24
Regula de Aur.
 Cel mai cunoscut şi susţinut principiu este
Regula de Aur. Acesta se bazează pe
reciprocitate şi cere ca în luarea deciziei
individul să se întrebe dacă ar vrea să fie
tratat la fel, cum vrea el să îl trateze pe alt
individ. Regula de aur este: Nu trata o altă
persoană aşa cum nu ai dori să fii tratat tu
însuţi (forma negativă a Regulii de Aur) sau:
Tratează altă persoană aşa cum ai dori să fii
tratat tu însuţi (forma pozitivă a Regulii de
Aur).
03/17/24
Etica și integritatea în cercetarea
științifică
 -când oamenii reali nu fac „ce trebuie” din punct de vedere moral,
explicația rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a
cunoașterii. Un hoț știe foarte bine că „nu e bine” să fure. Sau, chiar
dacă nu internalizează norma, este conștient că o încalcă prin
acțiunea sa.
 Aristotel -akrasia (slăbiciunea voinței)- caracteristica ființelor umane
care produce deficitul tipic de moralitate.
 Organizațiile academice, ca și orice alte cadre de interacțiune
umană, nu sunt imune la comportamentele imorale. În măsura în
care ele sunt populate de ființe umane (să admitem, de dragul
discuției măcar, că așa stau lucrurile), akrasia este o posibilitate
mai mult decât plauzibilă.
Etică academică- definitie
 Cuprinde două lucruri diferite:
 un domeniu de cercetare, cu toate
caracteristicile atașate (reviste dedicate,
conferințe, proiecte de cercetare etc.)
 și o mișcare mai generală, care își
propune să crească gradul de atenție
pentru cerințele etice și de internalizare
a lor în viața academică
Persoana autonomă
 Imaginați-vă cazul unei persoane căreia,
sub hipnoză, i se poruncește să fure
ceva. Nu își aduce aminte nimic din
episodul hipnotic dar, ulterior,
îndeplinește cerința hipnotizatorului.
 Vom considera acel furt ca fiind
condamnabil din punct de vedere
moral?
 Trăim în societate și interacționăm cu alți
oameni. În mod voit sau nu, familia, școala,
grupul social, lecturile pe care le avem și
mulți alți factori ne vor influența opțiunile și
valorile personale (sperăm că și acest curs
va avea o mică influență!).
 Putem fi țintele sau chiar victimele
manipulării politice sau comerciale.
Decurge oare de aici că tot acest buchet
de influențe ne anulează autonomia?
„autonomia”
 Sensul uzual al „autonomiei” în filosofia morală trimite, într-
un fel, la un ideal către care ar fi de dorit să tindem și care
se apropie de înțelesul etimologic al termenului. A fi „auto-
nom” înseamnă „a-ți da singur regulile”.
 autonomia nu este același lucru cu un soi de anarhie
morală. Nu înseamnă „a-ți da orice reguli care îți convin sau
îți aduc avantaje la un moment dat”.
 Idealul moral al autonomiei presupune că vom adera doar la
acele reguli care rezultă dintr-un proces de deliberare
rațională și imparțială, care nu acordă o greutate specială
intereselor noastre imediate.
 În etica academică, autonomia, responsabilitatea și
libertatea (atât pentru organizațiile academice, cât și pentru
membrii lor individuali) sunt concepte centrale.
Kant
 susține că persoanele sunt prin excelență ființele care
posedă rațiune, fără să înțelegem prin asta simpla
inteligență sau capacitate de a face calcule.
 Kant avea în vedere ceva mai complex, anume capacitatea
de fi autonom.
 Ființa autonomă este cea care nu se ghidează doar după
impulsuri, ci și după deliberare rațională, proces prin ne
stabilim singuri scopurile acțiunilor și le evaluăm critic. Dar
ceea ce permite exercitarea autonomiei este capacitatea de
a fi conștient de propriul sine. Mulți cred că doar oamenii au
capacitatea de a fi conștienți de propria existență.
Discutati exemplul de mai jos
 Te trezești într-o dimineață spate-n spate într-un pat cu un violonist
inconștient, dar celebru. S-a descoperit că are o afecțiune renală
fatală, iar Societatea Melomanilor a cercetat cu minuțiozitate toată
documentația medicală existentă și a aflat că numai tu ai grupa
sanguină necesară în acest caz. Prin urmare te-a răpit, iar noaptea
trecută trupul violonistului a fost conectat la al tău, astfel încât
rinichii tăi să poată fi folosiți pentru a extrage substanțele
otrăvitoare atât din sângele lui, cât și din al tău. Directorul spitalului
îți spune: „Uite ce este, ne pare rău că Societatea Melomanilor ți-a
făcut treaba asta – nu am fi îngăduit-o dacă am fi știut. A-l
deconecta ar însemna să-l ucidem. Dar să nu-ți faci probleme, totul
va dura numai nouă luni. Până atunci el se va vindeca și se va
putea deconecta de tine fără pericol.” Este obligatoriu din punct de
vedere moral să accepți această situație?
Codul de etică
 este un ansamblu coerent de reguli morale (interdicții sau obligații
morale).
 Regulile morale pot fi prezentate sub forma unor interdicții (nu
trebuie să plagiezi) sau a unor obligații morale (trebuie să îți tratezi
cu respect colegii).
 Codurile de etică vor fi mai ales utilizate ca instrumente
instituționale pentru a le oferi membrilor unei comunități academice
un sistem de reguli care să îi ghideze, să știe ce este interzis din
punct de vedere moral. Din acest punct de vedere, un cod de etică
este util într-o universitate, deoarece le oferă membrilor un punct de
reper.
 Un cod de etică poate îndeplini mai multe funcții într-o universitate.
În funcție de aceste funcții, un cod poate fi: (i) aspirațional; (ii)
educativ; (iii) sau punitiv (sancționează abaterile de la cod)
Comisia de etică a Cercetării
 cea care evaluează, din punct de vedere etic, toate proiectele de
cercetare din cadrul Universității.
 Pentru a evalua proiectele de cercetare, membrii Comisiei fac apel
la Ghidul și Codul de Etică dezvoltate special de către aceștia
pentru Comisia de etică a Cercetării. Sunt avute în vedere
principiile unanim recunoscute de către comunitatea academică: (
 i) principiul respectării demnității;
 (ii) principiul binefacerii;
 (iii) principiul dreptății;
 (iv) principiul integrității;
 (v) principiul vulnerabilității.
Principiul respectării
demnității
 Definiția este preluată din Codul de Etică a Cercetării

 „Este moral să alegem acele căi de acțiune prin care să

respectăm ființa umană ca valoare supremă în lumea
naturală studiată de științe; aceasta înseamnă să nu o
tratăm niciodată doar ca mijloc pentru a ne satisface
interesele egoiste, ci întotdeauna ca scop suprem, dat fiind
statutul său de ființă autonomă, adică de ființă rațională
unică, aptă să își orienteze în mod decisiv comportamentul
prin reguli pe care și le creează singură.”
Principiul binefacerii
 Codul de Etică a Cercetării
 „Cercetătorii au obligația să aleagă
acele căi de acțiune prin care să evite
facerea răului şi să promoveze acele
interese care sunt importante și legitime
punând în balanță beneficiile, daunele și
riscurile în vederea obținerii celui mai
mare beneficiu net pentru toți cei
implicați, tratați în mod imparțial.”
Principiul dreptății
 „Trebuie să distribuim echitabil
(nepărtinitor) resursele cercetării și
beneficiile ei, să nu discriminăm
persoanele care participă la cercetare
sau care sunt subiecții acesteia, să le
apreciem diferențiat, în funcție de nevoi,
contribuție și responsabilitate, ținând
cont de resursele disponibile.”
Principiul integrității
 „Trebuie să alegem acele căi de acțiune
prin care să protejăm de orice ingerință
externă valorile și credințele (religioase,
morale, politice, filosofice etc.) prin care
indivizii umani (cercetători şi participanți
la cercetare) sau instituțiile privite, ca
entități morale, își identifică felul lor
esențial de a fi sau a munci şi care,
dacă sunt afectate, pun în pericol
identitatea acestora.”
Principiul vulnerabilității
 „Este moral să avem o grijă specială
față de cei vulnerabili (ființe umane,
animale), adică de cei a căror
autonomie, demnitate sau integritate
este posibil să fie amenințate prin
distrugere sau limitare. Principiul se
extinde asupra oricărui sistem viu
(plante, animale, ecosisteme) în sensul
protejării integrității fizice și psihice și a
capacității lor de perpetuare.”
VULNERABILITATEA
 Vulnerabilitatea cognitivă sau
comunicațională
 vulnerabilitate instituțională.
 Vulnerabilitatea cauzată de
subordonarea socială informală este o
formă de vulnerabilitate similară
vulnerabilității instituționale.
 vulnerabilități medicale, sociale sau
 economice.
Comisia de Etică a
Cercetării (CEC)
 evaluează și avizează proiectele de
cercetare câștigate sau aflate în
implementare.
 Evaluarea se realizează în baza unei
cereri care poate fi depusă doar de către
un cadru didactic sau un cercetător
afiliat Universității
 Este important de reținut că avizul de
etică trebuie obținut, atunci când este
cazul, înainte de a demara procedura de
cercetare propriu zisă. Avizul nu se
obține la finalul cercetării, sau când
revista unde vreți să publicați rezultatele
studiului vi-l solicită.
 Procesul de evaluare din punct de
vedere etic a unui proiect de cercetare
arepatru etape:
 (i) contactarea CEC;
 (ii) completarea documentelor cerute de
către Comisie;
 (iii) evaluarea cererii de către membrii
comisiei;
 (iv) comunicarea deciziei
ATENTIE
 Revistele nu sunt singurele care le solicită cercetătorilor avizul de
etică. Pentru a desfășura o cercetare în penitenciare, de exemplu,
în afară de un acord de colaborare instituțional, veți avea nevoie și
de avizul din partea Comisiei de Etică a Cercetării.
 Uneori chiar și anumite instituții de cercetare le cer colaboratorilor
săi obținerea avizului anterior demarării activităților de
cercetare.Recent, Unitatea Executivă pentru Finanțarea
Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării
(UEFISCDI) le-a cerut celor care s-au înscris la o competiție cu
proiecte experimentale să obțină avizul de etică a cercetării.
În funcție de votul membrilor, CEC poate lua următoarele
trei decizii:

 (a) Aprobarea proiectului așa cum a fost prezentat comisiei (

 b) Proiectul este aprobat, dar cu solicitarea unor rectificări.
Activitățile de cercetare din proiect vor putea fi demarate doar după
ce modificările sugerate de către membrii comisiei au fost
implementate;
 (c) Proiectul este respins. Comisia trebuie să explice foarte clar ce
deficiențe majore s-au constatat și să îi ofere cercetătorului sugestii
foarte clare pentru a-și îmbunătăți proiectul. Ulterior, cercetătorul
poate redepune proiectul pentru a fi evaluat de către membrii
comisiei.
 Imediat după ce 2/3 dintre membrii CEC și-au exprimat votul
se completează un proces verbal, iar decizia este
comunicată prin e-mail.
 În cazul în care cercetătorul primește avizul, el se
angajează: să înștiințeze comisia când începe procedura de
cercetare propriu-zisă; să raporteze către CEC orice
descoperiri accidentale sau evenimente neprevăzute; să
raporteze periodic modul în care și-a desfășurat activitatea
de cercetare; la finalul cercetării să raporteze, dacă este
cazul, ce impedimente a întâmpinat.
BIBLIOGRAFIE

Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni

Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu - ETICĂ ȘI
INTEGRITATE ACADEMICĂ,Editura Universității din Bucuresti ,
2018
Gabos Grecu Marieta: Bioetica, Ed University Press, Tg Mureș,
2015
Sercan Emilia: Deontologie academică-ghid practice, Ed
Universității București, 2017
Mureșan Valentin: Managementul eticii în organizații, Ed
Universității București, 2009
Vă multumesc