Sunteți pe pagina 1din 5

MODULUI 26

DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ

ETICA PROFESIONALĂ

Se referă la practicile şi codurile etice care guvernează activitatea celor care exercită o anumităprofesie.
În majoritatea ţărilor, avocaţii, notarii, magistraţii, contabilii, auditorii, funcţionarii publici,evaluatorii,
cadrele didactice universitare etc. trebuie să se încadreze în coduri de conduită care suntconstruite de
asociaţiile sau corpurile profesionale din care fac parte. Acestea au autoritatea deinterveni disciplinar
(chiar până la excludere) în cazurile în care membrii lor au fost implicaţi în litigiietice sau au dovedit un
comportament profesional neetic. Deşi codurile de conduită etică diferă de la oţară la alta sau de la o
asociaţie profesională tutelară la alta, ele conţincâteva teme comune

Reglementarea conflictului de interese, care se naşte în situaţia în care un angajat are uninteres personal
de natură să influenţeze sau să pară a influenţa asupra exercităriiimparţiale şi obiective a funcţiilor şi
atribuţiilor sale; interesul personal poate cuprinde oriceavantaj pentru el însuşi sau în favoarea familiei
sale, a părinţilor, a prietenilor saupersoanelor apropiate, sau a persoanelor sau organizaţiilor cu care el a
avut relaţii de afacerisau politice; de asemenea, interesul include orice obligaţie financiară sau civilă la
care esteconstrâns în exercitarea funcţiilor sale.

Dezavuarea mitei , în ambele forme ale sale:

Luarea de mită

–fapta oricărui angajat care pretinde ori primeşte bani sau alte foloasecare nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întarzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndepliniri;

Darea de mită

- promiterea/oferirea/darea de bani/foloase unui anagjat de o

persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.

Dezavuarea primirii de foloase necuvenite, aceasta reprezentând pri

mirea de către unangajat de bani ori alte foloase după ce a îndeplinit un act care intra în atribuţiile sale
deserviciu; primirea de foloase necuvenite se deosebeşte de luarea de mită prin aceea că baniisau
bunurile se dau ulterior îndeplinirii actului şi nu au condiţionat emiterea lui, fiind un spor nelegal la
salariu.
Dezavuarea traficului de influenţă, acţiunea prin care o persoană denumită promitent, careare influenţa
sau lasă să se creadă că are influenţa asupra unui angajat, pretinde bani sau alte foloase de la o persoană
fizică sau juridică pentru a-i rezolva o problema prin convingerea angajatului respectiv să facă ori să nu
facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu.

Diminuarea neglijenţei ,adică a situaţiei în care un angajat îşi neglijează sarcinile de serviciu,prejudiciind
o persoană, fără ca fapta acestuia să aibă drept mobil obţinerea de beneficii personale.

Combaterea abuzului , respectiv a situaţiei în care un angajat abuzează de funcţia deţinută

împotriva intereselor unei persoane fără ca fapta să să aibă drept mobil obţinerea de

beneficii personale.

Eliminarea incompetenţei ,determinată des ituaţia în care un angajat ocupă o poziţie pentrucare este
subcalificat şi nu îşi poate duce la îndeplinire obligaţiile şi sarcinile conf

orm cerinţelor de competenţă şi profesionalism.

ASPECTE ETICE ÎN PRACTICA MEDICALĂ

Etica medicală este o preocupare veche, nascuta mai mult ca sigur odată cu medicina. De laprimele
întrebări/dileme pe care omul primitiv şi le-a pus şi până la sistemul actual bazat pe reglementari în cele
mai variate domenii, drumul a fost anevoios şi îndelungat. Ea a devenit în ultimavreme, o problema
tratata mai ales în ziare, la radio şi TV şi mai putin o problema tratata deprofesionistii sănătăţii. Din
pacate, î n România, acestia se confrunta tot mai mult în ultimul timp cu lipsaresurselor financiare, astfel
incat, adesea, problemele de etica par secundare.

Etica nu este doar o disciplina studiata în sistemul academic de învaţamant, ci presupune

abordarea unor probleme reale ale îngrijirii sănătăţii şi cautarea unor solutii concrete, rationale.
Dinpacate, în societatea românească actuală problemele de etică par adesea abstracte, iar cei
carediriguiesc învaţamantul şi sănătatea în România sunt prea adesea înclinaţi să considere aceste
problemelipsite de importanţă reală, în comparaţie cu preocuparea pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor
teoreticesau practice legate de abilităţile necesare personalului medical.

Folosirea aparaturii moderne a dus la aparitia unor noi probleme de etica pe care adesea omul modern
pare incapabil să le rezolve. Problemele legate de menţinerea unei persoane în viaţa cu ajutorul
aparatelor, cele legate de fertilizarea învitro, trebuie să preocupe în viitor şi asistentele medicale din
România. În context este necesară elaborarea unor standarde moderne în etica medicală, care pot
ajutaprofesionistii să rezolve, fără intarziere, aceste probleme ce se ridica în asistenta medicală de
astazi.Devine astfel necesar să stabilim care este aria subiectelor posibile de etica şi care ar fi solutiile de
baza în o serie de probleme de etica. Aceste posibile solutii nu trebuie privite ca pe tabu-uri, ci mai
degraba ca pe un punct de vedere care să incite la discutii şi analize ulterioare şi care să permita
dezvoltarea în viitor a eticii. Etica medicală poate fi considerata fără indoiala ca cel mai dinamic spatiude
analiza a activităţilor medicale, ca un loc unde opiniile diferite pot să se afle nu într-o irevocabila
opozitie, ci într-un dialog permanent şi adecvat.

Principiile eticii, atât cele cunoscute, cât şi cele care vor reiesi în urma discutiilor la acest

congres, nu sunt decât rezultatul exprimarii unui set de valori individuale aflate în consonanta cu celeale
grupului profesional sau social.

Din competitia şi controversa ideilor trebuie să razbata acele valoriumane, universal valabile, bazate pe
bunatate, respectarea autonomiei fizice şi psihice a individului, pe

dreptate. Experienta actuala ne arata ca argumentele pe care le avem la indemâna trebuie folosite cu
prudenta şi după o analiza profunda. Atunci când doua principii intra în conflict (dreptul de a
decidesingur asupra îngrijirilor de sănătate şi dreptul de a beneficia de aceste îngrijiri), atitudinea a doua
persoane poate fi diferita, în funcţie de ce considera acele persoane ca este mai important. O
persoanăpoate considera că e mai important să trateze bolnavul indiferent de opţiunea acestuia
(exemplu: atuncicând o transfuzie de sânge este vitală şi aceasta este refuzată de pacient sau de
aparţinători), alta vaconsidera că dreptul persoanei la autonomie este cel mai important. Din punct de
vedere al eticii,evident că este foarte important ca decizia să fie luată cu bună credinţă. În societatea
actuală valorile

etice pe care le stabilim trebuie să plece de la prioritatea individului în faţa societăţii, a acelei
societăţicare nu este doar o suma de indivizi, ci un sistem în care individualitatea fiecăruia trebuie să se
dezvolte în strânsă corelaţie cu ansamblul societăţii, a acelei societăţi care trebuie să invete să aibă grija
de toţimembrii ei. Din pacate, o societate în tranziţie trebuie adesea să-şi stabilească priorităţile în
domeniuldezvoltării sectorului de sănătate astfel încât să poată face faţa din punct de vedere economic
posibilităţilor pe care le are.

Domeniul sănătăţii, insuficient pus la punct, pune o serie de probleme de etică de maximăimportanţă şi
ridică o serie de întrebări la care sunt puşi să răspundă, din nefericire, cei care decid în privinţautilizării
resurselor şi nu cei care lucrează direct cu pacientul. Trebuie uneori să negăm dreptul unei persoanela un
anumit tip de asistenţă medicală (vezi transplantul), care e foarte costisitor, pentru a trata alţi
pacienţipentru care ne sunt necesare mai puţine resurse. O astfel de problemă de etică ridică o serie de
intrebări lacare organismele abilitate ar trebui să răspundă dacă ar deveni parte la un proces activ de
evaluare a normelor etice în societatea românească. Lipsa reală de experienţă în abordarea
activă,permanentă, aproblemelor de etică, lipsa unui cadru instituţional, independent-aşa cum ar fi un
institut de etică, lipsa unuisuport real material şi logistic din partea tuturor organizaţiilor profesionale,
fac ca aceste probleme de eticăsă fie neglijate, minimalizate. O atitudine adecvată va reuşi să modifice
nu numai modul de percepere aprofesiei medicale ci şi atitudinea oamenilor faţă de profesioniştii din
sănătate.
DECALOGUL PERSONALULUI SANITAR

Deşi capodopera medicinei antice în ceea ce priveşte etica profesională rămâne documentul

cunoscut sub numele deJURĂMÂNTUL LUI HIPPOCRATE, pentru a concretiza normele de etică
şideontologie medicală, este relevant cel mai elevat document de morală medicală numit

DECALOG ALPERSONALULUI SANITAR, formulat de profesorul spaniolMasci:

1)Onoreaza pe bolnavul tău de orice vârsta ar fi: copil, tanar, sau bătrân. când a ajuns în mainile tale,este
o fiinţa fără aparare care nu are alta arma de sustinere decât apeland la ştiinţa şi la caritatea ta.

2)Da acceasi stima şi atenţie saracului ca şi bogatului. În dragostea ta de oameni, saracul se simte
bogat.Respecta nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei şi al suferintei.

3)Respecta nobila ta misiune, începand cu însăşi persoana ta. să nu o profanezi. Poarta

-te demn,cuviincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesiunea ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul
tau,ajutorul tău nu pot fi pretuite ca o meserie obisnuita.

4)Oboseala ta să fie luminata de credinta şi de dragoste. Atunci când ştiinţa nu mai poate

face nimic,bunatatea ta, purtarea ta, să sustina pe bolnav. Invinge greutatile inerente profesiunii tale,
stapanestesupararea şi nerabdarea ta; gandeste-te ca cel suferind este dezarmat, fără putere şi are
nevoie deajutorul şi îngrijirea ta.

5)Sa nu umilesti niciodată pe bolnav, care şi asa e umilit de boala lui, oricare ar fi boala, să nu
pronunticuvantul deznadejde. să nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecarii, chiar de ar fi vorba de un
muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i insotesti până laultima lor clipa, pentru a nu-i lasa
săghiceasca sfarsitul

.6)Sa nu uiti niciodată ca secretul ce ti se incredinteaza în ceea ce priveste o maladie este ceva sfant, care
nu poate fi tradat, destainuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdontiu. Tu nu trebuie să facinici
o deosebire de clasa sociala, de credinte religioase. Inaintea ta toţi să fie tratati deopotriva, cacitoţi
oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii...

7)Sa nu vezi în îngrijirea bolnavilor tăi o povara, o corvoada. Acest sentiment ar îngreuna exercitiul
meseriei tale. Învaţa să cunosti bolnavii tăi şi sa-i înţelegi în felul lor de a cere ceva, când au nevoie de
ajutorul tau, când au nevoie de somn, de odihna, de mancare, etc. Defectele, pretentiile,
toanelebolnavilor sunt datorate suferintei. La fel ai fi şi tu când ai fi bolnav.

8)Niciodată, faţa de bolnav să nu te arati neincrezator în reusita tratamentului. Menţine-i


speranta,credinta. Fa ca bolnavul să nu se simta singur, izolat. Daca a suferi e greu, a suferi singur e
incomparabil mai greu. Poarta-te astfel, ca bolnavul să fie sigur ca are în tine un sprijin, da-i curaj când îl
vezi trist, amarat, disperat.
9)Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere şi ştiinţa în îngrijirea bolnavilor. Zilnic, se descopera noi
mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi şi nu te margini numai la ştiinţele şi cunoştinţele ce
le-ai dobandit în şcoala ! Improspateaza-le mereu! Învaţa mereu! Citeste mereu carti şi revistemedicale!

10)Nu discuta şi nu contrazice niciodată prescriptiile medicale în faţa bolnavului. Îi rapesti încrederea în
medicina, îi distrugi speranta în vindecare...