SISTEME AVANSATE DE FABRICATIE

PROF.DR.ING.OCTAVIAN DONŢU

APLICATII ALE LASERELOR IN

DOMENIUL MEDICAL

1
APLICATII ALE LASERELOR IN DOMENIUL MEDICAL

1. Consideratii generale

Cuvântul LASER provine din limba engleză, el fiind ancronimul pentru "Light Amplification
by Stimulated Emission of Radiation". Un laser este o sursă de lumină, dar total diferită faţă de
un bec normal. Primul laser a fost făcut de Theodore H Maiman în 1960. El a montat o bucată de
rubin tratată special intr-un bliţ folosit pentru făcut fotografii. Când lampa bliţ-ului a fost aprinsă,
o pulsaţie intensă de lumină roşie a ieşit de la capătul rubinului. Această pulsaţie a fost
monocromatică şi coerentă. Diferenţa dintre lumina emisă de un bec normal şi un laser este ca şi
aceea dintre zgomotul alb şi un ton curat.
Laserii sunt surse de radiatii electromagnetice care emit in domeniul optic al spectrului
(ultraviolet, vizibil, infrarosu). Emisia lor este total diferita de cea a surselor clasice de radiatii
electromagnetice, prezentand proprietati specifice, capabile de cele mai diverse aplicatii in stiinta
si tehnica.
Laserele forţează atomii să stocheze si să emită lumina într–un fascicul coerent. Electronii
dintr – un atom, intr –un mediu laser sunt la început pompaţi, sau energizaţi, pînă la o limita de
excitare, de către o sursa de curent electric. Ei sunt apoi „stimulaţi” cu fotoni externi, să emită
energia stocata tot sub forma de fotoni; acest proces este cunoscut sub denumirea de emisie
stimulată.
Fotonii emişi au o frecvenţă caracteristică egală cu cea a atomilor si se mişcă împreună cu
fotonii stimulatori, iar prin interferenta lor excita atomii să elibereze mai mulţi fotoni.
Amplificarea luminii se face prin mişcarea fotonilor intre doua oglinzi paralele stimulându – se
astfel emisia. Lumina monocromă, direcţionată si foarte intensă, in final, iese prin una dintre
oglinzi, care este parţial argintată.

Partile constituente ale unui laser sunt : mediul activ, sistemul de excitare si rezonatorul optic.
Partea esentiala a unui dispozitiv laser o constituie mediul activ, adica un mediu in care se
gasesc atomii aflati intr-o stare energetica superioara celei de echilibru. In acest mediu activ se
produce amplificarea radiatiei luminoase (daca avem o radiatie luminoasa incidenta) sau chiar
emisia si amplificarea radiatiei luminoase (daca nu avem o radiatie luminoasa incidenta).
Acesta poate fi solid, lichid, gaz sau un material semiconductor care poate fi excitat la un nivel
mai mare de energie. Trebuie sa fie posibilă excitarea majorităţii particulelor la un nivel mai
ridicat de energie. Aceasta se numeste inversie de populaţie. Trebuie ca emisia stimulată să
declanşeze o tranziţie pe un nivel inferior de energie.
Sistemul de excitare este necesar pentru obtinerea de sisteme atomice cu mai multi atomi intr-
o stare energetica superioara. Exista mai multe moduri de a realiza excitarea atomilor din
mediul activ, in functie de natura mediului. Acesta poate fi optic, chimic, electric. Laserele cu
gaz folosesc descărcările electrice, excitarea RF externă, bombardamentul cu electroni sau o
reacţie chimică. Dar descărcarea electrică este cea mai des folosită la laserele de putere mică
(HeNe). Exista şi un laser chimic, numit Mid-Infra Red Advanced Chemical Laser (MIRACL),
care foloseşte deuteriu şi fluorină ca şi reactanţi. Mai este descris ca şi un "motor de rachetă
între oglinzi". De asemenea, mai există unul care este încă în stadiul de cercetare, montat pe un
Boeing 747 modificat, numit AirForce's AirBorne Laser. Este un Chemical Oxygen Iodine
Laser (COIL), care a fost construit pentru doborârea rachetelor de croazieră cu rază medie de
acţiune, în faza de lansare. Laserele solide folosesc de obicei lămpi cu descarcare cu xenon (ca
şi lămpile de bliţ) pentru amorsare sau o matrice de lasere semiconductoare (diode). Laserele

2
semiconductoare de obicei sunt alimentate cu energie electrică, dar este posibilă si cu
bombardare cu electroni sau optică. Laserii lichizi sunt de obicei amorsaţi optic, iar cei cu raze
X cu mici dispozitive nucleare. Cu toate că s-au facut teste (secrete) există controverse în
privinţa funcţionării lor. Există si lasere cu electroni liberi (FEL - Free Electron Laser) care
sunt alimentate folosind acceleratoare de particule (de sute de milioane de dolari).
Rezonatorul optic este un sistem de lentile si oglinzi necesare pentru prelucrarea optica a
radiatiei emise. Desi la iesirea din mediul activ razele laser sunt aproape perfect paralele
rezonatorul optic este folosit pentru colimarea mult mai precisa, pentru concentrarea razelor
intr-un punct calculat, pentru dispersia razelor sau alte aplicatii necesare. De cele mai multe ori
acesta este sub forma unei cavităţi Fabry-Perot, o pereche de oglinzi, câte una la fiecare capăt
al laserului. Acestea ajută fotonii să treacă de mai multe ori prin mediul rezonator, mărind
şansele de a lovi şi alţi electroni. De obicei, una din oglinzi este total reflectorizantă, iar
cealaltă este parţial transparentă pentru a da voie razei laser să treacă prin ea. Ele sunt ori
perfect plane, ori puţin concave. Dar sunt posibile si alte configuraţii. Unele lasere au oglindă
numai la un capat (laserele cu azot) sau nici o oglindă (laserele cu raze X pentru ca este
aproape imposibilă reflectarea radiaţiei la această lungime de undă). De asemenea, este posibilă
şi prezenţa altor elemente în rezonator, cum sunt prisme, modulatoare etc.
Funcţionarea unui laser este bazată pe inversia de populaţie. De obicei, aproape toţi atomii,
ionii, moleculele al mediului laser sunt în cel mai scăzut nivel de energie ( fig. 1).
Pentru a produce emisia stimulată, energia care alimentează laserul trebuie sa fie destul de mare
pentru a realiza o inversie de populaţie. Aceasta înseamnă că majoritatea particulelor din mediul
laser trec pe un nivel energetic superior (fig. 2).
La un moment dat, câteva din particulele excitate (atomi/ioni/molecule) vor trece pe un nivel
energetic inferior. În acest proces, fiecare vor emite cate un foton într-o direcţie aleatoare. Acest
lucru se numeşte "emisie spontană", dar fenomenul ca atare nu este foarte folositor. Este acelaşi
proces prin care se aprinde o lampă cu neon (fig. 3).
Cu toate acestea, Einstein a arătat că dacă unul din aceşti fotoni se întamplă să se ciocnească cu o
particulă excitată, aceasta va trece si ea pe un nivel energetic inferior si va emite un foton cu nişte
proprietaţi foarte utile: noul foton va avea exact aceeasi lungime de undă, fază, direcţie şi
polarizare. Polarizarea nu este importantă pentru crearea unui laser, dar daca rezonatorul
favorizează o anumită polarizare (printr-un camp magnetic, printr-o fereastră la unghiul
Brewster) atunci si raza laser va fi polarizată. Ne imaginăm mediul laser emiţănd spontan fotoni
în toate direcţiile. Cei mai mulţi se vor pierde ieşind sub diferite unghiuri din rezonator. Cu toate
acestea, unii vor avea o traiectorie paralelă cu direcţia rezonatorului. (fig. 3)
În acest caz vor ajunge până la oglinzi, de unde vor fi reflectaţi în rezonator. De-a lungul
rezonatorului aceştia întalnesc alte particule excitate, pe care le stimulează să cedeze fotoni.
În acest mod, ceea ce a fost doar un foton este o "avalanşă" de fotoni. Raza rezultantă este
monocromă şi coerentă, aproape paralelă şi poate fi manipulată foarte uşor, ceea ce cu lumină
normală este imposibil.
Dacă sursa de energie are destulă putere şi destule particule sunt aduse pe nivelul superior
de energie, acţiunea laserului va continua la nesfârşit. Acesta va fi un laser continuu. Daca
energizarea nu poate fi menţinută, rezultatul va fi un laser care lucrează în impulsuri. [2]

3
 Figura 3

1.1. Parametrii, proprietati, clasificare

Radiatia laser este o radiatie electromagnetica, diferita de radiatia surselor de lumina clasice prin
proprietatile sale specifice: coerenta, directionalitate, intensitate, monocromaticitate.

1.1.1.Proprietati:
1.Coerenta. Proprietatea cea mai caracteristica a radiatiei laser, legata de fapt de insusi
procesul de producere a acesteia, este coerenta. Clasic, coerenta poate fi inteleasa ca urmare a
monocromaticitatii fasciculului (coerenta temporala) sau legata de un front de unda de faza
constanta (coerenta spatiala). In ambele cazuri fenomenul fizic caracteristic coerentei este
interferenta specifica fasciculelor provenind de la o sursa laser.

4
 Coerenta temporala poate fi usor inteleasa gandindu-ne ca o unda monocromatica inseamna o
unda sinusoidala aproape perfecta .Desi proprietatea de coerenta temporala este importanta in
alte aplicatii ale laserilor (cum ar fi holografie, masuratori interferometrice) ea trebuie mentionata
pentru ca in unele sisteme de focalizare sau in cazuri de divizare si recombinare a fasciculelor
laser pot aparea sisteme de franje a caror origine trebuie inteleasa.
Coerenta spatiala este legata de coerenta radiatiilor care trec prin diferitele puncte aflate pe o
suprafata perpendiculara pe directia de propagare a fasciculului laser. Posibilitatea de interferenta
va masura gradul de coerenta care, in ultima instanta, va rezulta tot din vizibilitatea franjelor.
2.Directionalitatea. Prin insasi mecanismul sau de functionare, laserul emite intreaga sa
putere intr-un fascicol bine directonat sau altfel zis, bine colimat. Datorita fenomenului de
difractie pe fereastra de iesire fasciculul laser trebuie sa prezinte o anumita divergenta, care la
majoritatea laserilor este extrem de redusa. Acest unghi de divergenta da de fapt masura
directionalitatii unui laser.
Difractia este inerent legata de insasi natura ondulatorie a luminii, independent de tipul de
sursa folosit, ea afecteaza deci principal divergenta fesciculului laser. Deosebirea fata de sursele
clasice este ca doar la laser se ajunge sa se atinga pragul limita inferior de divergenta implicat de
difractie.
3.Monocromaticitatea – este proprietatea laserilor de a emite fascicule de radiatie in
domenii spectrale foarte mici. Lampa cu mercur cu emisie in verde are o largime spectrala de
1013 Hz, in timp ce un laser monomod foarte bine stabilizat in frecventa poate atinge valori intre
50 si 500 de Hz. Aceasta diferenta se datoreste faptului ca oscilatia laser apare in limita data de
modurile cavitatii optice, care au largimi intrinseci cu mult mai mici decat largimea cu care emite
in mod natural mediul activ considerat. Altfel spus, factorul de calitate ridicat al cavitatii
rezonatorului implica automat o largime mica a liniei de oscilatie.
4.Distributia temporala a fasciculului. Multi laseri pot lucra in regim continuu: laseri cu
gaz, laseri cu YAG:Nd, cei cu semiconductori. Laserii cu rubin operand in in mod continuu sunt
realizati numai in instalatii de laborator. Chiar in cazul functionarii in continuu pot aparea
fluctuatii in puterea furnizata de laser. Aceste fluctuatii apar datorita efectelor termince sau
interferentei modurilor. Fiecare din aceste tipuri de laseri este caractrerizat de o largime
temporala si forma tipica a pulsului, precum si de intervalul de oscilatii si amplitudinea lor.
5.Puterea, energia si focalizarea fasciculului laser. Intensitatea fasciculului este principala
marime caracteristica a fascilulului laser atunci cand ne referim la aplicatiile legate de efectele
termice. Pentru un laser functionand in regim continuu prin intensitate prin intensitate se intelege
puterea fasciculului P exprimata de obicei in watt sau kwatt. Laserii cu functionalitate continua
folositi curent in aplicatii au puteri cuprinse intre zeci si mii de watt, iar cei pulsati au energii
cuprinse intre 1J si 100 J.
In foarte multe aplicatii sistemuul optic se reduce la o lentila subtire de distanta focala f. In
practica de multe ori se cere o anumita temperatura care pentru a fi atinsa trebuie avuta o anumita
densitate de putere. Cum puterea laserului este data, rezulta ca singura solutie este sa se
focalizeze fasciculul pe o suprafata corespunzatoare de raza a.
6.Stralucirea – sau radianta, este puterea emisa de unitatea de arie in unitatea de unghi solid,
si se masoara in W/m2ster radian. Stralucirea este o marime ce caracterizeaza sursa intrinsec:
focalizand radiatia pe masura ce aria va fi mai mica, unghiul solid va fi mai mare. Astfel incat
stralucirea va ramane neschimbata.
7.Polarizarea – o alta proprietate a unui fascicul luminos, care exprima modul in care este
repartizata oscilatia transversala electromagnetica de-a lungul fasciculului. Aceasta proprietate nu
afecteaza proprietatile de focalizare si concentrare a energiei, de ea insa trebuie tinuta seama
cand vrem sa deviem fascicule polarizate cu ajutorul oglinzilor. [1]

5
1.1.2.Clasificare
Bazate pe felul mediului folosit, laserele, sunt in general clasificate ca solide, gazoase,
semiconductoare, sau lichide.
LASERE SOLIDE
Cele mai comune lasere au la originea lor fibrele de cristale de rubin si neodim. Mănunchiul de
fibre este fasonat la capete, prin suprafeţe paralele si acoperite cu o pelicula nemetalică
reflectantă.
Aceste tipuri de laser, oferă cea mai mare putere la ieşire in impulsuri de lumina (cu durata 12
X 10 15 secunde) si sunt folosite in studiul fenomenelor fizice de durata scurtă. Excitarea
atomilor din mediul laser solid se face prin descărcări electrice in tub cu xenon, arcuri electrice
sau lămpi cu vapori de metal. Gama de frecventa a lumini laserului, trece de la infraroşu la
violet.
Aceste lasere pot lucra în impulsuri sau continuu, depinzând de construcţia şi scopul lor.
Lungimea de undă variază de la infraroşu (1064nm - Nd tratat) până în spectrul vizibil
(694.1nm rubin). Puterea acestor lasere ajung în domeniul pentawatţilor (cele care lucrează în
impulsuri), dar în medie au în jur de 1000W. Sunt folosite la prelucrarea materialelor (găurit,
tăiat, sudură, ajustare), studierea fuziunii nucleare, lasershow-uri, armament, spectroscopie si
multe altele.

Laser solid [3]

LASERE GAZOASE
Mediul activ al unor astfel de lasere poate fi din gaze pure, amestec de gaze sau chiar vapori de
metale, într–un tub cilindric de sticla sau de quartz, cu doua oglinzi paralele aflate la capetele
tubului.
Gazul laserului este excitat prin lumina ultra violetă, fascicole de electroni, curent electric sau
prin reacţii chimice. Laserul cu mediu gazos de heliu – neon este cel mai cunoscut pentru înalta
si stabila lui frecvenţă, puritatea culorii si pentru cel mai subţire profil al fascicolului de
lumină. Laserul cu mediul gazos de dioxid de carbon este foarte eficient si e foarte apreciat
pentru cea mai puternică si continuă raza laser.

6
Tub laser cu He-Ne [3]
Sunt cele mai răspândite lasere cu gaz. Tubul lor este închis, conţin oglinzile interne şi
sursa de alimentare de putere. Lasere cu oglinzi externe sunt disponibile, dar sunt scumpe.
Lungimea de undă este de 632.8nm (portocaliu-roşu). Există lasere HeNe şi cu alte lungimi de
undă, dar acestea nu sunt la fel de eficiente si costă mai mult.
Calitatea razei este extrem de bună, nu necesită instrumente optice exterioare, Puterea îi de la
0.5mW la 200mW. Există si lasere HeNe mai puternice, dar sunt mai scumpe. Sunt folosite, ca
şi cele cu semiconductori, la măsurări, la tratări de boli, lasershow-uri medii. Nu mai sunt
folosite la CD playere si LaserDisc-uri.
Lasere cu ioni de argon şi kripton (Ar/Kr). Acestea diferă de cele cu HeNe prin gaz. De
asemenea, pot fi cu oglinzi interioare sau exterioare. Diferenţa constă în putere, care este mult
mai mare, de la 10mW până la chiar 100W. Acest tip de laser poate produce atat roşu, verde,
albastru, care combinat rezultă culoarea albă. De asemenea, unele modele au lungimea de undă
ajustabilă. Calitatea razei este foarte bună. Sunt folosite la imprimare de mare performanţă,
medicină legală, operaţii, holografie, lasershow-uri mari, cât şi pentru amorsarea altor lasere.

Diferite raze ale unui laser Ar/Kr. [3]

Lasere cu dioxid de carbon (CO2). Necesită o sursă electrică de alimentare de foarte mare
putere. Lungimea de unda este în domeniul IR (10.6um). Calitatea razei este foarte bună, şi,
datorită puterii de până la 100kW sau chiar mai mult sunt folosite la tăierea, sudarea sau tratarea
metalelor, la fabricarea materialelor plastice, tăierea lemnului, cat şi la operaţii medicale.
Lasere cu heliu-cadmiu (HeCd). Au tuburile sigilate, cu oglinzi interne. Sunt mai complexe
decat alte tipuri de lasere din cauza faptului că trebuie controlată presiunea şi temperatura

7
 vaporilor de cadmiu. Descărcarea la aceste tipuri de lasere este la o tensiune cuprinsă între 1kV -
2kV şi la un curent în jur de 100mA. Lungimea de undă a razei se situeaza spre spectrul violet şi
ultraviolet (442nm sau 325nm). Raza generată de acest tip de laser are o calitate foarte mare, iar
puterea este de la câteva zeci până la câteva sute de mW. Din cauza sistemului de control, aceste
lasere nu sunt foarte răspândite. Se folosesc în spectroscopie.

LASERE SEMICONDUCTOARE
Sunt cele mai compacte lasere, care sunt formate din joncţiuni intre semiconductoare cu
propietăţi electrice diferite. Arsenidiu de galiu este cel mai comun semiconductor folosit. Mediul
semiconductoarelor este excitat prin aplicarea directă de-a lungul joncţiunii,

O metoda ce permite o creştere de randament, este aceea de a monta vertical lasere

miniatura, in circuite electronice. O astfel de aplicaţie este folosita in tehnica video si audio
digitala (compact disk) si la imprimante laser.

2. Aplicatii ale laserelor

Numarul aplicatiilor laser este foarte mare. Domeniile in care laserele au o larga aplicabilitate
sunt:
- Domeniul industrial: prelucrarea metalelor in operatiuni de taiere, sudare, tratamente
termice, topire, evaporare, fotolitografie, maduratoro 3D etc;
- Domeniul chimiei: excitatia moleculelor catre nivelurile de energie specifice, si
examinarea radiatiilor emise, dezbinarea legaturilor chimice in anumite regiuni ale
moleculelor, spectroscopia Raman, etc;
- Procese optice;
- Industria de armament: marcarea tintei cu ajutorul laserului, arme laser (Star War), locatia
armelor laser, etc;
In continuare voi detalia aplicarea laserelor in domeniul medical si cu precadere in domeniul
stomatologiei.

3. Aplicatii ale laserelor in medicina

Exista multe aplicatii medicale a laserilor, si exista diferite moduri de a le clasifica in
grupuri:
- In functie de organele tratate prin laser, cum ar fi: vaselor sanguine ale ochiului, cardiace. In
functie de tipul de laser utilizat pentru tratament, cum ar fi: CO2, YAG, si argon.
- In functie de tipul de tratament, cum ar fi de diagnostic, chirurgie, conectarea vaselor
sanguine.
Clasificarea utilizata aici este, in principiu, in functie de tipul de tratament, cu comentarii
asupra laserilor adecvati utilizati pentru fiecare aplicatie:
- Lasere medicale chirurgicale.
- Lasere de diagnostic in medicina, si in asociere cu medicamente.
- Laseri pentru aplicatii speciale: lasere soft.
Cand se foloseste laseri pentru tratamente medicale, o buna intelegere a interactiunii dintre
radiatia laser cu tesuturile biologice specifice este necesara.

8
3.1 Domenii ale medicinei in care se folosesc laserii
3.1.1 Chirurgire
Aproape fiecare interventie chirurgicala in care o indepartare de tesut este necesara o
taietura, se poate face cu un laser. In general, rezultatele interventiilor chirurgicale cu
ajutorul laserelor sunt mai bune decat folosind un cutit chirurgical.

Avantajele laserilor chirugicali:

Zona de lucru uscata de interventie, pentru ca energia laser inchide mici vase de sange.
Mai putina durere post operatorie, datorita sistemului de cauterizare a nervilor.
Niciun contact cu instrumente mecanice, asa ca sterilizarea este inclusa. O vedere clara
asupra zonei de lucru,din cauza ca niciun instrument mecanic nu este folosit.
Posibile reactii colorate ale tesutului biologic la unele lungimi de unda.
Posibilitatea de a efectua microchirurgie la microscop. Fasciculul laser trece prin acelasi
microscop.
Posibilitatea de a efectua proceduri chirurgicale in interiorul organismului, fara
deschiderea acestuia, folosind fibre optice pentru a transmite fasciculul laser.
Laserul poate fi folosit ca un instrument de taiere precis.
Poate fi controlat de un computer, si sa opereze cu un foarte mic spatiu la microscop.

3.1.2. Dermatologie
Laserii pot elimina aproape toate defectele de pe piele. Uneori laserul este singurul
instrument pentru a efectua procedura specifica. Cele mai multe interventii dermatologice
procedurile sunt efectuate intr-o clinica ambulatorie, sub anestezie locala.
Printre aceste defecte sunt: pigmentarea pielii, cresterea anormala a pielii, carcinoame si
neoplazii, vatamari, tatuaje. Astazi, cu marea varietate de lasere in uz, tatuajele pot fi
sterse aproape complet de pe piele. Diferite lungimi de unda sunt utilizate pentru a
elimina diferite culori de cerneala din piele.Lungimea de unda laser specifica este selectiv
absorbita de culoarea specifica, fara deteriorarea celulelor inconjuratoare. De obicei,
tratamentul se face intr-o serie de sedinte.

Principalele avantaje ale laserilor pentru dermatologie, sunt:

Aproape nici o hemoragie.Aproape nici o cicatrice dupa indepartarea defectelor.
Laserii folositi cel mai des pentru piele sunt:
Laserii cu argon - foarte absorbiti de pigment si melanina (tesutul intunecat). Utilizat pentru
tratarea leziunilor vasculare. Penetreaza pielea la aproximativ 0.5-2 mm.
Laserul Dye - Preponderent folosit, din cauza reglarii de lungimii de unda, care poate
fiadaptata in functie de organele care trebuiesc eliminate.Lungimea de unda maxima
absorbita de tesutul defect poate fi aleasa, in timp ce are o absorbanta scazuta in tesutului
normal.
3.1.3 Oftalmologie
Laserul a fost inventat in 1960, si in 1961 acest laser (cu rubin) a fost folosit de medici
pentru ochi. Este firesc ochiul a fost ales pentru a fi primul organ pentru efectuarea
experimentelor medicale, deoarece ochiul este transparent pentru spectrul
electromagnetic in spectrul vizibil. Un alt aparat naturalcare a ajutat a fost lentila din
ochi, care concentreaza radiatiile electromagnetice pe retina. Astfel,o crestere
seminficativa a densitatii de putere a fost posibila.

Laserii excimer pentru chirurgia oculara

9
 Cea mai mare schimbare de directie (refractie) a razelelor de lumina care intra in ochi este
efectuata de catre cornee, deoarece lumina trece din aer (indicele de refractie de
aproximativ 1), in tesut (indicele de refractie aproximativ 1,3). Astfel, o mica schimbare a
razei de curbura a corneei produce o mare schimbare in concentrarea luminii in ochi.

3.4. Aplicatiile laserului in Oftalmologie:

Fotocoagularea laser este o modalitate de tratament prin care se obţine un efect de

coagulare termică asupra straturilor profunde retiniene. Rezultatul final constă în apariţia
unor cicatrici de dimensiuni foarte mici care au un efect benefic în controlul unor boli
oculare.
Aparatul din clinica utilizează laserul diodă cu lungimea de undă de 531 nm. El
realizează pe retină impacte de dimensiuni diferite care se aplică pe retină succesiv, unul câte
unul, sub vizualizare directă. Intensitatea energiei laser este reglată astfel încât să se obţină o
culoare gri a retinei fotocoagulate şi în circa 3 săptămâni se formează la locul impactului o
cicatrice.

Modalitatea de aplicare a laserului pe retină

Fotocoagularea laser se efectuează după anestezierea ochiului cu picături. Pacientul stă aşezat
pe scaun şi pe ochi se aplică o lentilă de examinat; medicul vizualizează ochiul prin intermediul
lămpii cu fantă, un microscop care formează o imagine mărită a retinei. Impactele sunt aplicate unul
câte unul pe zona ţintă sub controlul direct al doctorului.

Indicaţiile fotocoagulării laser

Fotocoagularea laser se aplica la unele afecţiuni retiniene vasculare, dezlipirea de retină,

tumorile oculare. Cel mai frecvent se foloseşte în retinopatia diabetică şi în ocluziile vasculare
retiniene.

10
 Tratamentul laser a trecut proba timpului (se foloseşte de peste 40 ani) şi scade riscul de
orbire în diabet cu 60%. Cei mai mulţi pacienţi cu diabet dezvoltă modificări ale retinei după
aproximativ 10 de ani, iar afecţiunea se numeşte retinopatie diabetică. Gradul de retinopatie este
corelat cu durata evoluţiei diabetului şi cu rigurozitatea controlului glicemiei.
În cursul acestei afecţiuni apar alterări ale peretelui vaselor care generează microanevrisme - dilataţii
vasculare - prin care se pierde conţinutul intravascular (sânge sau plasmă) în spaţiile intraretiniene.
Dacă se pierde sânge apar hemoragii intraretiniene. Dacă se pierde plasmă apare edemul retinian sub
formă de plăci albe sau zone de îngroşare retiniană. Toate aceste fenomene patologice - sângele şi
edemul - produc o scădere a vederii, progresivă şi uneori ireversibilă dacă nu se acţionează la timp.

Tratamentul laser al edemului retinian macular

Edemul central este denumit edem macular. Dacă edemul retinei afectează macula, se
produce scăderea vederii. Pe lângă vederea înceţoşată mai poate apărea şi senzaţia de distorsionare a
obiectelor, de ştergere a culorilor.

Diagnosticul clinic şi urmărirea evoluţiei se face prin fotografia digitală, prin tomografia
retinei şi prin angiofluorografia vaselor retiniene. Atunci când edemul afectează retina la mai puţin
de jumătate de milimetru de centru se intervine prin aplicarea unor impacte laser de dimensiuni de
100 μm. Acestea au ca efect resorbţia lentă a edemului macular şi implicit recuperarea parţială sau
menţinerea vederii la acelaşi nivel. În edemul macular vechi în care fotocoagularea nu a dat rezultate
şi vederea e scăzută se poate încerca intervenţia chirurgicală (vitrectomie) şi/sau se pot injecta în
ochi substanţe care reduc temporar edemul retinei (gen Avastin sau Triamcinolon). În ţara noastră se
efectuează aceste intervenţii cu succes, îmbunătăţind mult prognosticul vizual al diabeticilor.

Tratamentul laser al retinopatiei proliferative

Altă utilizare a laserului este pentru prevenirea formării neovaselor (în retinopatia
neproliferativă severă denumită şi preproliferativă) şi pentru tratamentul vaselor retiniene nou
formate (retinopatiei proliferative); acestea cresc sub formă de buchete în retină şi apoi se ridică pe
suprafaţa acesteia. Dacă vasele se întind şi cresc pe suprafaţa retinei ele se însoţesc cu membrane din
fibrină, ca nişte voaluri albe, formând vitroretinopatia proliferativă.
Cel mai frecvent, retinopatia proliferativă apare în diabetul zaharat; ea reprezintă un stadiu
avansat al afectării oculare în diabet şi are un risc important de scădere a vederii. Retinopatia
proliferativă este urmărită periodic prin intermediul fotografiei digitale retiniene (controale la
intervale între 3 şi 6 luni). Ea se tratează în funcţie de gravitatea ei, începând de la terapia laser în

11
cazurile incipiente, până la intervenţii chirurgicale şi injecţii intraoculare în cazurile severe sau care
s-au complicat cu alte afecţiuni. Riscurile retinopatiei sunt hemoragia intraoculară şi dezlipirea de
retină (prin tracţiunea membranelor de fibrină). Ambele complicaţii se pot opera, dar rezultatul
vizual poate fi slab în cazurile avansate.
În cazurile cu risc de complicaţii sau chiar în cazurile incipiente (este tendinţa actuală),
retinopatia diabetică se fotocoagulează. Impactele trebuie cel mai adesea să acopere retina pe 360
grade, ocolind zona centrală. Dimensiunea lor este aproximativ 300 μm şi se aplică în jur de 2000
de impacte. În fiecare şedinţă de coagulare se aplică impacte care acoperă câte un sector şi pentru
acoperirea întregii retine sunt necesare mai multe şedinţe. După formarea cicatricilor retiniene,
buchetele de neovase încep să regreseze şi se reduce substanţial posibilitatea hemoragiei vitreene
(cam cu o treime, de la 50% la 15 %) şi a proliferării membranelor fibrovasculare în cavitatea
vitreană. In cadrul acestei afectiuni exista doua situatii in care se foloseste cu succes LASER-ul:
edemul macular (acumularea de lichid la nivelul zonei cu acuitate vizuala maxima a retinei) care
este refractar la tratament medicamentos, si retinopatia proliferativa in care se formeaza noi vase de
sange, foarte fragile, cu risc mare de sangerare si dezlipire de retina. In ambele situatii performanta
acestei interventii LASER nu consta in imbunatatirea vederii ci in prevenirea evolutiei spre orbire.
Dacă apare hemoragia vitreană, vederea scade brusc şi apar voaluri dense în câmpul vizual.
De obicei se clarifică în câteva săptămâni sub tratament, dar dacă persistă, atunci se intervine
chirurgical (operaţie denumită vitrectomie). Vitrectomia este o soluţie chirurgicală aplicabilă
pacienţilor care suferă o hemoragie vitreană sau dezlipirea de retină. În timpul operaţiei de
vitrectomie, chirurgul îndepărtează cu atenţie sângele şi membranele vitrosului aderente de retină; de
asemenea, el reataşează retina dezlipită de peretele posterior al ochiului şi aplică impacte laser pentru
distrugerea neovaselor.

Tratamentul laser al rupturilor retiniene

Fotocoagularea laser se utilizează şi în cazul riscului de dezlipire de retină. Această afecţiune

apare atunci când între retină şi straturile oculare situate în spatele ei se infiltrează un lichid. Cea mai
frecventă cauză de dezlipire este apariţia unor găuri în retină prin care intră lichidul sub aceasta şi o
desprind. Prevenirea dezlipirii se poate face prin etanşeizarea găurii retiniene cu laserul, prin
aplicarea a 2 sau 3 rânduri de impacte care se unesc între ele şi formează un baraj în jurul rupturii.
Prin cicatrizarea impactelor în circa 3 săptămâni retina aderă de straturile de dedesubt şi ruptura e
sigilată.

Corectarea viciilor de refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism)

Miopia se poate reduce cu mare exactitate pana la 6-7 dioptrii, hipermetropia pana la 3-4
dioptrii, iar astigmatismul max. 3 dioptrii. In acest scop exista mai multe tipuri de interventie
LASER folosite in mod curent si anume: LASEK, LASIK si PRK.
Toate cele trei interventii prezentate se realizeaza in ambulator cu anestezie topica (picaturi
in ochi).
Pregatirea preoperatorie implica un consult oftalmologic complet si masuratori specifice ale
corneei. Purtatorii de lentile de contact intrerup portul lor cu 1-2 saptamani inainte de operatie. Cei
care doresc aceasta interventie trebuie sa aiba peste 20 de ani (atunci se stabilizeaza dioptriile), sa nu
aiba alte afectiuni oculare sau sistemice (precum diabet zaharat, boli autoimune, boli de colagen,
reumatism articular acut, neoplazii etc.) si sa fie informati asupra beneficiilor si riscurilor.
Alta indicatie majora o reprezinta retinopatia de prematuritate care consta in formarea de
neovase retiniene la prematurii cu greutate mica. Aplicat in fazele initiale ale afectiunii (in prima
luna de viata) sub anestezie generala, LASER-ul previne progresia retinopatiei care poate duce la
orbire.

12
 LASER-ul se mai utilizeaza in glaucom, cand tratamentul medicamentos nu mai controleaza
boala, in scopul reducerii pe o perioada limitata de timp a presiunii intraoculare. Ca procedee se pot
enumera – trabeculoplastia laser, indicata in glaucom cu unghi deschis – iridotomia laser,
recomandata la glaucom cu unghi inchis.
In degenerescenta maculara senila (legata de varsta), care in tarile dezvoltate reprezinta
principala cauza de orbire legata de speranta crescuta de viata, se poate stabiliza vederea cu ajutorul
interventiei LASER asociata cu o substanta care se introduce la locul leziunii – injectie intravitreana
cu Avastin sau Triamcinolon.
O alta situatie mai rara in care LASER-ul e folosit cu succes si rezultate imediate este o
complicatie aparuta dupa operatia de cataracta (opacifierea capsulei posterioare) asa numita cataracta
secundara, ca reactie a organismului la implant-cristalin artificial.
In scop profilactic LASER-ul se utilizeaza in tratamentul adjuvant al unor tumori intraoculare
sau in profilaxia dezlipirii de retina (cand la unul din ochi s-a produs dezlipirea de retina, LASER-ul
se aplica la celalalt ochi daca acesta este expus acelorasi factori de risc).
LASER-ul si-a dovedit in timp importanta terapeutica fiind un instrument foarte util pentru
medicul oftalmolog, insa nu trebuie ignorate nici limitele, riscurile si complicatiile acestei metode.

13