Tema: Dentinogeneza.

Structura dentinei. Pulpa

dintelui.

Catedra de histologie, citologie și embriologie

 Dentina
• Țesut conjunctiv dur, mineralizat, acelular
• Situată subiacent smalțului la nivel de coroană
• Subiacent cementului la nivel de rădăcină
• Formează baza coroanei, coletului și rădăcinii
• Separă camera pulpară de smalț și cement
 Dentinogeneza
(procesul de formare a dentinei)
presupune 2 evenimente:
1.Formarea și depunerea matricei organice
2.Mineralizarea acesteia
 Dentinogeneza
Celulele responsabile- odontoblastele
Dispuse la periferia pulpei dentare
 Preodontoblaste
• celule poligonale
• nu au capacitate de diviziune
• se alungesc
• apare prelungirea Tomes
• se transformă în dentinoblaste
Diferențierea odontoblastelor
 Odontoblastele prezintă 2 stadii
funcţionale identificabile în MO:

• Stadiul secretor

• Stadiul de repaus

• Între stadiul secretor și cel de repaus există

stadiul tranzițional (observabil în ME)
 În stadiul secretor dentinoblastul este:
• prismatic
• conține nucleu oval, situat bazal
• citoplasmă bazofilă (RER, complex Golgi),
• mitocondrii, granule secretorii
• În prelungirea Tomes- microtubuli,
filamente, vezicule
 Depunerea dentinei
• Se începe în stadiul de clopot dentar
• Începe cu zona din vârful papilei
• Apoi matricea organică se depune în jos și lateral în straturi
 Odontoblastele
• Sunt unite între ele prin joncțiuni strânse
• Prelungirea Tomes formează un tubul dentinar
 Formarea și depunerea matricii
organice și mineralizarea acesteia
implică:

• inițial dentina manta

(prima dentină formată
la nivel de coroană)
• apoi dentina circumpulpară
(miezul dintelui,
dispus în jurul pulpei dentare)
 Rata
zilnică de depunere a matricii organice este de
4mkm, la 5 zile 20 mkm.
de mineralizare este de 2 mkm la 12 ore (2 cicluri
într-o zi)
Aceste procese sunt caracteristice pentru dentina
coronară.
Depunerea dentinei radiculare are loc mai târziu.
Preodontoblastele și
odontoblastele
Diferențierea odontoblastelor
radiculare
• Necesită transformarea tecii epiteliale Hertwig în
diafragm epitelial
 Când dintele erupe
• Dentina radiculară este formată
în proporție de 66%,
restul se complectează timp de
18 luni după erupție (pentru dinții deciduali)
2-3 ani pentru cei permanenți.
 Proprietăți fizice

Dentina se caracterizează prin:

 Duritate
 Elasticitate
 Permeabilitate
 Culoare
 Duritatea
• mai mică ca la smalţ, dar mai tare ca la cement şi
ţesutul osos.

• scade de la suprafaţă în profunzime, cea mai mică-

la joncţiunea dentinopulpară.

Pot apărea zone cu grad diferit de duritate, ca

dentina sclerotică- foarte dură sau dentina cariată
cu un grad minim de duritate.
 Elasticitatea
• este foarte importantă în susţinerea
smalţului.
• Dentina reprezintă „o pernă” pentru smalţ,
amortizând presiunea efectuată asupra lui în
procesul masticaţiei.
• Elasticitatea scade concomitent cu vârsta.
 Permeabilitatea dentinei
• este înaltă, dar scade cu vârsta
• este datorată structurii tubulare
• substanţele fluide pot să circule prin tubulii dentinali,
de la pulpă spre joncţiunea amelodentinală
• sau dacă smalţul este lezat, de la joncţiunea
amelodentinară spre pulpă
 Culoarea
•este alb-gălbue, datorită transparenţei
smalţului dentina determină culoarea
dintelui.
 Proprietăți chimice:

•72% componentă anorganică

•28% componentă organică
 Componenta anorganică
Principalele elemente anorganice sunt:
Calciul
Fosforul
În cantități mai mici:
Magneziu, carbonat, sodiu, clor, potasiu
 Cristale de HA

• Componenta de bază a dentinei este fosfatul de

calciu sub formă de cristale de hidrooxiapatită, în
cantități mai mici carbonat și fluorură de calciu.

• Cristalele în dentină sunt mai puține și mai subțiri

comparativ cu cele din smalț: lungime 20 nm,
lățimea 18-20 nm, grosimea 3,5 nm.
 Colagenul dentinar
•91-92% de colagen
•Colagen de tip I- predomină în
matricea organică dentinară, conferind
forță și elasticitate.
•Colagen de tip V- cantități foarte mici.
Compuși organici noncolagenici
•Fosfoproteine
•Proteoglicani
•Gla-proteine
•Glicoproteine acide
•Factori de creștere
•Lipide
Participă la procesul de mineralizare
 Tubulul dentinar
reprezintă unitatea morfofuncțională a
dentinei.
Originea tubulilor dentinari
Formarea tubulilor dentinari este strict
legată de existența prelungirilor
odontoblastice, numite fibre Tomes.
•Prelungirile odontoblastice traversează
suprafața dentinei, într-un canal îngust-
tubulul dentinar și vor fi înglobate
astfel în matricea mineralizată.

•Tubulii dentinari, prezenți în toată

dentina realizează structura dentinei.
 Tubulii dentinari
• Dispuși radiar, în coroană de la camera pulpară către joncțiunea
amelodentinară, iar în rădăcină de la peretele canalului radicular spre
suprafața rădăcinii.

• Dacă în regiunea rădăcinii și suprafeței ocluzive a coroanei tubulii

au practic o formă dreaptă, atunci în regiunile laterale ale coroanei
ele vor fi sinuoase.
 Diametrul tubulilor
• reprezintă 0,5-4 mcm
• va fi mai mare în regiunile interne ale dentinei și treptat se
îngustează către exteriorul ei.
 Tubulul dentinar conține:
•1. prelungirile odontoblastelor
•2. fibre nervoase
•3. colagen tip I și V
•4. fluid dentar
•5. componenta organică (proteoglicani,
fibronectina)
Tubuli dentinari
Tubuli dentinari
 Corpurile odontoblastelor
• Formează stratul periferic (odontoblastic) al pulpei dentare, iar
prelungirile lor trecând toată lungimea tubilor dentinari se termină în
regiunea joncțiunii amelodentinare.
 De la tubulii dentinari în direcție
perpendiculară pleacă tubuli laterali
• Multe în predentină, straturile interne ale dentinei circumpulpare, în
dentina manta
• Puține în centrul dentinei
• În tubulii dentinari laterali sunt ramuri ale odontoblastelor care
anastomozează între ele.
 Tubulii dentinali
pot avea ramificaţii şi creează un sistem canalicular.
 Ramificaţiile pot fi:
•1. majore
•2. fine
•3. microtubulii (sub un unghi drept)
 Ramificațiile majore
(500-1000 mkm in diametru)
• localizate la extremitatea terminală a tubulilor dentinari.
Ramificații fine (1) (300-700 mkm)
• sub un unghi de 450,
• multe la nivel de rădăcină
• apar pe traiectul tubulilor dentinari, la intervale regulate.
Microtubulii (2)

• ramificații laterale,
• mai scurte,
• orientate în unghi drept.
Tipuri de dentină in funcţie de
localizare:
•1. intratubulară
•2. intertubulară
•3. manta
•4. circumpulpară
Dentina intratubulară/peritubulară
•Primul strat de dentină care tapetează
lumenul tubului dentinar.
•Grad foarte înalt de mineralizare
•Cantitatea de hidrooxiapatită este cu 40%
mai mare decât în cea intertubulară
•Lipsește în: dentină interglobulară,
dentina manta.
 Dentina intertubulară
• Zona de dentină dintre tubulii dentinari.
• Principalul component al dentinei
• Este mai slab mineralizată ca cea
intratubulară (50% substanțe organice, 50%
substanțe anorganice)
 În dentinogeneză
• Dentina intertubulară se formează mai
devreme decât cea intratubulară.
• Depunerea dentinei intratubulare are loc din
interiorul tubilor dentinali deja formați (cu
participarea activă a odontoblastelor).
 Dentina intratubulară
• La apariția cariei dentina intratubulară se va
distruge mai repede decât cea
intertubulară.
• Ca consecință – procesele de demineralizare
vor duce la dilatarea tubulilor dentinari și
sporirea permeabilității dentinare inclusiv și
pentru bacterii.
Dentina intratubulară și
intertubulară
 Grosimea
• dentinei intratubulare din regiunea părții pulpare a tubulului
reprezintă 40-50 nm, iar din partea joncțiunii amelodentinare 500-
700 nm.
 Dentina manta
• Prima zonă de dentină formată la nivelul coroanei.
• Situată sub joncțiunea amelodentinară
• Grad de mineralizare redus (doar 4%)
• Nu apare în regiunea rădăcinii
 Dentina manta

Dentina Smalţ – liniile

mantiinică Retzius
 Dentina circumpulpară
•Formează miezul dintelui
•Delimitează camera pulpară
•Grad crescut de mineralizare
Matricea organică a dentinei
• este formată din fibre de colagen și substanța
amorfă

• Direcția și structura fibrelor de colagen se vor

deosebi în dentina mantiinică și circumpulpară.

• Aceasta este de legat de faptul că inițial se

formează matricea organică a dentinei manta, iar
apoi matricea organică a dentinei circumpulpare.
 În dentina manta fibrele de
colagen
• Conțin colagen de tip I
• Sunt mult mai rezistente
• La periferie fibrile au o
dispunere „în evantai”
(fibrele von Korf) (3,5)
• Sunt mai groase
 În dentina circumpulpară:
• Fibrele de colagen sunt
• dispuse tangențial
• (fibrele Ebner) (2,4)
• Sunt subțiri
 Teaca Newmann
• Zona de limită dintre dentina intratubulară și dentina
intertubulară.
• Spațiu hipomineralizat.
 Joncțiuni
•Joncțiunea amelodentinară- separă dentina
de smalțul coronar.

•Joncțiunea dentinocementară- separă

dentina de cementul radicular
 Tipuri de dentină in funcţie de
modelul de mineralizare:
•1. predentina
•2. dentina globulară (calcosferiţi)
(circumpulpară)
•3. dentina interglobulară (zone
nemineralizate sau slab mineralizate)
•4. stratul granular Tomes.
 Predentina
•Primul strat de matrice dentinară
•Tapetează aria internă a dentinei
•Formată din fibre de colagen cu
dispoziție aleatorie
Predentina
 Microscopia electronică
• 1.2. corpurile odontoblastelor
• 3. predentina
• 4.Prelungirile odontoblastelor în tubulii dentinari
Pentru dentină este caracteristică o formă
specifică de depunere a cristalelor de HA
• Spre deosebire de țesutul osos unde depunerea
sărurilor minerale are loc uniform (sub formă de
niște cristale mici), în dentină mineralizarea are loc
în mai multe etape.

• Inițial are loc formarea unor structuri rotunde

(calcosferiți), între care mai există zone
hipomineralizate sau nemineralizate formând
dentina interglobulară.
 Dentina globulară
•Apare în urma procesului de
mineralizare a matricei organice
dentinare
•Calcosferiții (focare sferice de HA)
confluează și formează zone sferice mai
mari denumite dentina globulară
 Dentina interglobulară

• Arii de matrice organică hipomineralizată

sau complet nemineralizată
• Mai frecventă în zona coronară
• Apare în situații de deficit al vitaminei D
Dentina interglobulară
Dentina interglobulară
 Stratul granular Tomes
• Localizat la suprafața externă a dentinei, în
zona radiculară
• Mai dezvoltat în zona de apex a dintelui
• Zone imperfect mineralizate
 Tipurile de dentină in functie
de modelul de dezvoltare:
•1. dentina primară
•2. dentina secundară
•3. dentina terţială
(in zone care au
fost afectate direct)
 Dentina primară
(fiziologică)

• Formată înainte și în timpul erupției active

• Produsă de odontoblaste cu o viteză de 4-8

mcm/24 ore cu alternarea perioadelor de
secreție și repaus, ce duce la prezența în
dentină a liniilor de creștere și contur (vezi
mai jos).
Dentina primară, secundară și
terțiară
 Dentina secundară
• Produs de odontoblaste
• Se formează din momentul în care dezvoltarea rădăcinii este completă
• Se depune sub forma unui strat regulat în jurul cavității pulpare, ce
duce la micșorarea camerei pulpare
• Element distinctiv- modificarea direcției și cantității tubulilor dentinari,
ei devin mai neregulați
• Mineralizare slabă
• La bărbați intensitatea depunerii dentinei secundare este mai mare.
• Odată cu înaintarea în vârstă intensitatea depunerii dentinei secundare
scade.
 Dentina terțiară
• Produsă local în urma acțiunii stimulilor
externi:
eroziuni, carii, proceduri restaurative.

Reactivă/reacțională- când este sintetizată

de odontoblastele pulpei dentare încă
intacte și viabile.

Reparativă- când este sintetizată de celule

nou diferențiate din pulpa dentară.
Dentina reactivă și reparativă
Dentina reparativă
 Dentina reparativă (iregulată)
Pulpa
Dentina reparativă
Particularitățile de vârstă a dentinei
• Cu vârsta are loc depunerea dentinei secundare și
terțiale ce duce la micșorarea camerei pulpare.

• La vârstnici se poate observa sectoare de dentină

unde sărurile minerale se depun nu numai în
substanța amorfă, dar și în interiorul tubulilor
dentinari (pe fonul proceselor de degenerare a
prelungirilor odontoblastice).

• Ca rezultat are loc obliterarea deplină a tubilor

(scleroză fiziologică) cu apariția dentinei sclerotice.
Dentina sclerotică
 Liniile de creştere:

• 1. liniile de creştere zilnică (depunerea zilnică cu o periodicitate de 4

mcm)
• 2. liniile von Ebner (depunerea la 5 zile cu o periodicitate de 20
mcm)
• 3. liniile de contur Owen (indică perioade alternative de
mineralizare/maturare)
• 4. linia neonatală (separă dentina prenatală de cea postnatală)
Liniile von Ebner au traiect orizontal,
aproximativ sub unghi drept faţă de tubulii
dentinali (verticali) Depunerea matricei organice
la interval de 5 zile
Liniile von Ebner
 Liniile de contur Owen
• sunt situate în unghi drept cu tubulii dentinali
• corespund „perioadelor de repaus” în activitatea
odontoblastelor când se va produce o mineralizare
slabă - cu formarea unor spații interglobulare foarte
mici.
Numărul liniilor lui Owen poate crește în cazul unor
stări patologice care afectează procesele de
mineralizare a țesuturilor dentare dure.
Liniile de contur Owen
Liniile Owen
Liniile Owen
Liniile Retzius Liniile Owen în dentină
în smalţ
 Căi moarte în dentină
• Apar când o parte din odontoblaste mor
• Unii autori consideră că la dezgolirea 1 mm de suprafață a dentinei
duce la distrugerea până la 30 000 de odontoblaste.
• În acest caz prelungirile aflate în tubuli se distrug, iar cavitățile
tubulilor dentinari vor fi ocupate de produse de descompunere.
 Grație acestui fapt tubulii dentinari arată
negru pe secțiunile subțiri ale dinților.
• Sensibilitatea dentinei în aceste sectoare este scăzută, iar din partea
pulpei dentare aici se va forma intens dentina terțială.

• 1. căi moarte
• 2. pulpa dintelui
• 3. dentina terțială
Dentina Dentina

Pulpa
 Pulpa dentară
• Componenta centrală a dintelui

• Formată din țesut conjunctiv moale, lax,

nemineralizat, bine vascularizat și inervat.

• Derivă din papila dentară, de origine

mezenchimală/ectomezenchimală
Pulpa dentară ocupă spațiul pulpar ce
prezintă 2 compartimente:
1) porțiune coronară camera pulpară (pulpa coronară)
2) porțiune radiculară canal radicular (pulpa radiculară)
 Foramen apical
orificiu la capătul terminal al canalului radicular ce permite trecerea
principalilor nervi și vase ale pulpei
Structura pulpei dentare
- matricea extracelulară
- celulele pulpei dentare
 Matricea extracelulară
Constituită din:
1)Matricea amorfă
-gel coloidal
- până la 90% apă
- conține macromolecule: glicozaminoglicani
proteoglicani
glicoproteine
2) Fibre- colagen tip I și tip III
fibre elastice (la nivel vascular)
Zonele pulpei dentare

• 1. zona odontoblastică
• 2. zona acelulară Weil (strat
subodontoblastic)
• 3. zona bogat celulară
• 4. miezul pulpei
 Zona odontoblastică
• Formată din corpurile odontoblastelor așezate într-
un strat continuu ce tapetează periferia pulpei
dentare
• Trimite prelungirile odontoblastice în dentină
 Odontoblastele
• Se conțin mai multe pe o unitate de suprafață din pulpa coronară,
decât cele dispuse în dentina radiculară.
• Odontoblastele pulpei mature sunt prismatice, în pulpa radiculară
devin cubice, iar în apropiere de apex ele devin plate.
• Între odontoblastele vecine sunt joncțiuni de tip desmozom, nexus,
zonula ocludens, care sunt multe în timpul formării dentinei primare.
• Desmozomii sunt dispuși în partea apicală a celulelor.
• Nexusurile formează canale care asigură trecerea rapidă a excitațiilor
electrice de la o celulă la alta.
• Zonulele ocludens asigură permeabilitatea stratului odontoblastic
pentru limitarea transportului de molecule, ioni, fluide între spațiul
intercelular al pulpei și predentina.
Stratul de odontoblaste
 Zona acelulară Weil
• Dispusă sub stratul de odontoblaste în pulpa
coronară
• Prin ea trec capilarele sangvine, fibre nervoase
amielinice și prelungirile fibroblastelor din stratul de
mai interior
• Prezența sau absența acestei zone depinde de
starea funcțională a pulpei:
în pulpa tânără sau senilă unde se formează dentina
reparativă ea poate să fie slab reprezentată
 Zona bogat celulară
• Populație celulară densă, neuniformă (multe
fibroblaste, o cantitate variabilă de macrofage,
celule dendritice, limfocite)
• Mai bine reprezentată în pulpa coronară, decât cea
radiculară
• Se formează ca rezultat al migrării periferice a
celulelor ce au invadat partea centrală a pulpei care
se începe în timpul erupției dentare
• În normă diviziunea acestor celule este rară, iar
distrugerea odontoblastelor provoacă numeroase
mitoze în aceste celule care formează un strat nou
de odontoblaste
 Zona centrală
• Țesut conjunctiv fibros lax, nemineralizat
• Vase sangvine mari și nervi
 Celulele pulpei dentare
• Odontoblaste
• Celule ectomezenchimale nediferențiate
• Celule Hohl
• Fibroblaste
• Fibrocite
• Macrofage
• Celule dendritice
• Limfocite
• Plasmocite
• Mastocite
Celula ectomezenchimală nediferențiată

• Celulă de rezervă pentru țesutul conjunctiv al pulpei

dentare
• Formează fibroblastele și odontoblastele
• Localizată în zona centrală a pulpei
 Fibroblastul, fibrocitul
• Celula tânără în activitate- fibroblastul

• Celula în repaus- fibrocitul

• Fibroblastul produce colagen și substanță

fundamentală contribuind la sinteza matricei
pulpare.
 Celula Hohl
• Localizată în zona bogat celulară
• Formă intermediară între fibroblast și odontoblast
• Implicată în elaborarea colagenului și a substanței
fundamentale a pulpei
 Macrofagul
• Localizat în miezul pulpei
• Procese de apărare și eliminarea celulelor
moarte.
 Celula dendritică
• Celule prezentatoare de antigene
• Rol de preluare, procesare, prezentare a
antigenelor limfocitelor T
• Numărul lor crește în condiții patologice
 Limfocite T
• Populația preponderentă de limfocite T în pulpă
sunt limfocitele T supressor
• Limfocite se întâlnesc și în pulpa dinților neerupți
• Prezența macrofagelor, celulelor dendritice,
limfocitelor denotă faptul participării pulpei în
inducerea reacțiilor imune
 Mastocitele

• În pulpa sănătoasă mastocitele se întâlnesc rar

• În caz de inflamații cronice ele sunt prezente în
cantitate mare
• Conțin heparină și histamină
 Modificări morfologice ale pulpei
dentare
Calcificările pulpare- rezultatul proceselor de
mineralizare atipică.

2 categorii:
- Denticuli
- Calcificări difuze
 Denticulii (pulpoliții)
mase calcificate

2 tipuri de denticuli:
•Denticuli reali
•Denticuli falși
 Denticulii
• Pot fi solitari sau multipli, se pot contopi unul cu altul
formând conglomerate
• Se întâlnesc și în dinții tineri, dar în special în dinții senili
sau în dinții afectați de procese inflamatorii locale,
patologii ale sistemului endocrin, paradontite etc..
• De obicei sunt asimptomatice, dar pot provoca dureri,
dereglări de microcirculație...
 Denticuli reali
Sectoare de depunere ectopică a dentinei în pulpă
Sunt constituite din dentina calcificată
La periferie înconjurate de dentinoblaste
Conțin tubuli dentinali
Sursa de dezvoltare- preodontoblaste, ce se
transformă în odontoblaste la acțiunea unor factori
necunoscuți.
 Denticuli falși
• Se întâlnesc în pulpă mai des decât cei reali
• Sunt constituite din material mineralizat depus în
straturi concentrice de obicei în jurul celulelor
necrotizate
• Nu conțin tubuli dentinari
 Calcificări difuze
• Apar în zona de pulpă coronară, radiculară
• Dispoziție liniară in jurul vaselor sau în pereții
acestora
 Transformările de vârsta
Reducerea dimensiunilor pulpei dentare:
-datorată procesului continuu de depunere a
dentinei
Scleroza pulpară
- creștere semnificativă a colagenului care se
dispune în fascicule groase și compacte.
 Funcţiile pulpei dentare

1. formativă
2. nutritivă
3. protectivă
4. defensivă
5. reparativă
6. inductivă
 Funcția formativă
• Formarea dentinei în cursul procesului de
dentinogeneză.
• Elementul celular principal-odontoblastul.
 Funcția nutritivă

• Asigurată de vase sangvine

• Menține vitalitatea dintelui

• Realizază aportul de substanțe organice și apă

pentru țesutul pulpar propriu-zis, cât și pentru
dentina adiacentă, avasculară.
 Funcția protectivă

• Asigurată prin elemente nervoase ce realizează

inervația pulpei dentare
• Fibrele nervoase stimulate sunt responsabile de
senzația de durere și de sensibilitate a pulpei
dentare și a dentinei.
• Terminațiile nervoase sunt implicate direct în
reglarea fluxului sanguin la nivel pulpar.
 Funcția defensivă
• Răspuns a pulpei dentare la acțiunea unui anumit
tip de stimul iritativ.
• Pulpa reacționează cu semne de inflamație:
- dilatarea vaselor sanguine
- creșterea permeabilității vasculare
- edemul
- migrarea transvasculară a leucocitelor.
 Funcția reparativă
• Producerea și depunerea de dentină nouă, ca
răspuns la o lezare fizică sau chimică.
 Funcția inductivă
• Se exercită în perioada de dezvoltare a dintelui,
când țesutul mezenchimal/ectomezenchimal care
va constitui papila dentară are rol inductiv asupra
diferențierii epiteliului oral în lamina dentară și
ulterior în formarea organului smalțului.