ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A

ȚESUTURILOR DURE ALE DINȚILOR.

DENTINA.
STRUCTURA DINTELUI
Procesul de formare a dentinei
poartă denumirea de
dentinogeneză, asigurată de
odontoblaste, care se diferenciază
din celule ectomezenchimale ale
stratului periferic din papila
dentară, diferencierea are loc în
rezultatul inducţiei şi a acţiunii
directe asupra lor a celulelor
stratului epitelial intern al
organului smalţului.
 Odontoblastele

Stadiul secretor Stadiul de repaos Stadiu tranziţional

 TIPURILE DE DENTINĂ ÎN FUNCŢIE DE MODELUL DE MINERALIZARE:

Predentina- primul strat de matrice depus în Stratul granular Tomes - localizat la suprafaţa externă a
dentinogeneză, înainte de a începe mineralizarea. dentinei în zona radiculară, adiacent şi paralel cu
Acoperă aria internă a dentinei situată imediat de asupra joncţiunea dentinocementară. Stratul granular Tomes
odontoblastelor. devine mai bine dezvoltat spre zona de apex a dintelui.

Dentina globulară apare ca urmare a procesului

normal de mineralizare a matricei organice dentinare.
Dentina interglobulară reprezintă arii de matrice
Mineralizareaconcomitent în teritorii diferite, în puncte
organică hipo- sau complect nemineralizată, restante
reprezentate de focare sferice de hidroxiapatită, ca
întrecalcosferiţii, ce nu au fuzionat în procesul de
globule mici, rotunde, denumite calcosferiţi, ce
formare a dentinei globulare, poate fi prezentă atât în
confluiază, formând apoi în matricea organică zone
dentina manta cât şi în cea circumpulpară.
sferice mari, denumite dentina globulară, fenomen larg
răspândit în dentina circumpulpară.
 TIPURILE DE DENTINĂ ÎN FUNCŢIE DE MODELUL DE DEZVOLTARE:

Dentina primară este înainte şi în timpul erupţiei

active a dintelui. Prin depunerea ei se conturează
camera pulpară.

Dentina secundară este formată din momentul în

care dezvoltarea rădăcinii este completă. Deşi
dentina secundară este considerată de tip fiziologic,
apărând numai ca răspuns la stimuli funcţionali
(dieta, etc.) ea a fost identificată şi la dinţii neerupţi
(molarii 3).

• Dentina terţiară - numai în teritoriile afectate fiind Dentina sclerotică- proces de depunere
produsă de celule din zonele care au fost afectate necontrolată a dentinei primare în canalele dentinare
direct cu obliterarea lor
Tipurile de dentină în funcţie de localizare.
1)Desi, primul strat de dentină va fi dentina intratubulară.
2) Dentina intertubulară reprezintă zona de dentină dintre tubulii dentinari. Este mai slab mineralizată comparativ cu
dentina intratubulară şi conţine 50% substanţe anorganice şi 50% substanţe organice.
3) Dentina manta sau mantiinică este prima zonă de dentină formată precoce la nivelul coroanei şi este localizată la
periferia dentinei coronare sub joncţiunea amelodentinară, cu grad de mineralizare extrem de redus – 4%. Dentina manta
nu apare în regiunea radiculară.
4) Dentina circumpulpară reprezintă aria cea mai importantă de dentină cu un grad crescut de mineralizare.
 COMPONENTELE DENTINE

Principalele elemente Principalele elemente

anorganice: organice:
• Ca • Colagen:
• P -tip I - [α1(I)]2[α2(I)]
• Mg -tip III - [α1(III)]3
• Carbonaţi • Fosforina
• Clor • Gla proteinele:
• Fosfor -osteocalcina
• Cristalele de hidroxiapatită • Gla-proteina matriceală
• Osteonectina
• Osteopontina
• Factorii de creştere – TGFβ, IGF, BMP
• Dentinogeneza se desfăşoară în două
etape: 1.formarea şi depunerea matricei
organice; 2. mineralizarea.
• Formarea şi depunerea matricii organice şi
mineralizarea acesteia implică iniţial formarea
dentinei mantiinice (prima dentină formată
precoce la nivelul coroanei), apoi a dentinei
circumpulpare (aria cea mai importantă de
dentină, reprezentând de fapt miezul dintelui).
Dentina coronară este depusă prima, şi
numai apoi se depune dentina radiculară.
• Matricea organică a dentinei mantiinice
(manta) include substanţa fundamentală
proprie papilei dentare în care se adaugă
colagenul elaborat de odontoblaste. Astfel
apare un strat de predentină
Odontoblastele sintetizează prin polul apical colagen de tip I,
mult mai rezistent decât colagenul din ţesutul conjunctiv
propriu zis. Fibrele de colagen formează mănunchiuri,
dispuse între odontoblastele aflate în curs de diferenciere. Unele
fibre se dispun sub formă de evantai şi se
numesc fibrele Von Korf (în special în dentina mantiinică), iar
altele tangential (fibrele Ebner) în dentina circumpulpară.
Formarea tubilor dentinali este strict legată de
existenţa prelungirilor odontoblastice. Numai
aceste prelungiri vor traversa întreaga
suprafaţă a dentinei, într-un canal îngust –
tubul dentinar şi vor fi astfel înglobate în
matricea mineralizată. Tubii dentinari prezenţi
în toată dentina realizează structura dentinei.
Numărul lor variază în diferite teritorii a
dentinei. Ei pot prezenta ramificaţii, permiţând
crearea unui sistem canalicular foarte bogat
anastomozat. Una din clasificările recente a
ramificaţiilor include trei ordine de mărime:
majore – (500-1000 mcm în diametru), fine
(300-700 mcm în diametru) şi microtubuli sau
canaliculi – mai mici de 300mcm în diametru.