Fisă documentara

Comunicarea scrisa

Comunicare umană nu trebuie privită numai prin prisma celei verbale şi nonverbale, ci şi
prin cea scrisă. Scrisul a îmbrăcat la început forma pictografică. Cu timpul s-a perfecţionat şi
transformat ulterior în scrieri cu litere de alfabet. Scrisul şi comunicarea formează unul şi
acelaşi proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea şi dezvoltarea condiţiilor vieţii
materiale şi sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante şi mai
revoluţionare cuceriri dobândite de oameni, în procesul muncii şi în condiţiile convieţuirii în
societate. El joacă un rol deosebit în păstrarea şi răspândirea ştiinţei şi a culturii în precizarea
şi realizarea diferitelor raporturi sociale.
Comunicarea scrisă reprezintă o componentă a comunicării umane.
 Regula ce ar trebui să stea la baza oricărei comunicări scrise este: nu trebuie să scrii
în aşa fel încât să te faci înţeles, ci în aşa fel încât să nu laşi , cu nici un chip, loc unei posibile
neînţelegeri.
Putem comunica în scris prin intermediul mai multor mijloace:
* poşta,
* faxul,
* e-mail-ul,
* Internetul.
Etapele parcurse în redactareaunui msaj scris;
-stabilirea oportunitații transmiterii mesajului
-precizarea scopului mesajului
-adaptarea informatiilor la tipul de receptor
-structurarea cat mai buna a ideilor
-ierarhizarea ideilor
-accesul la informațiile transmise
-informațiile să fie corecte
-anticiparea reactiei receptorului.
Pentru a avea o comunicare scrisă eficientă trebuie respectate câteva reguli:
► Adoptă o atitudine responsabilă cu privire la conţinutul mesajului;
► Concentrează-te asupra ideilor din mesaj;
► Găseşte răspunsul la întrebări ca: ce vreau să spun, cui, ce responsabilităţi am, ce
argumente pot folosi, etc;
► Foloseşte un stil propriu;
► Foloseşte un vocabular adecvat;
► Utilizează pluralul în loc de singular la persoana I şi II (vă rugăm…);
► Foloseşte formele de politeţe;
► Utilizează timpul prezent în loc de viitor (produsul se ambalează);
► Evită regionalismele şi expresiile populare;
► Evită argoul şi jargonul;
► Foloseşte  fraze şi propoziţii scurte;
► Foloseşte ordinea directă în propoziţii şi fraze;
► Reciteşte înainte să trimiţi mesajul;
► Evită să scrii negativ, fii pozitiv.

În raport cu celelalte tipuri de comunicare, comunicarea prin scris oferă o serie de

avantaje, dar şi dezavantaje.
Avantajele comunicării în scris constau în următoarele:
 oferă posibilitatea organizării mai clare a conţinutului informaţional, prin revenirea şi
îmbunătăţirea succesivă a textului;
- poate fi oricând consultat şi confruntat cu ceea ce s-a precizat a se executa;
- asigură condiţii pentru o argumentare largă a celor înscrise;
Pe lângă avantajele prezentate comunicarea prin scris prezintă şi unele dezavantaje, cum ar fi:
- nu realizează legătura directă între interlocutori (parteneri);
- îi lipseşte puterea de influenţare a cuvântului vorbit;
- nu permite conexiunea inversă imediat, ci numai cu un anume decalaj în timp;
- lipseşte pe interlocutori de informaţia emoţională pe care le asigura schimbul mesajelor
orale;
Particularităţi ale comunicării prin scris.
- mesajul nu poate fi prezentat ci se prezintă singur;
- dispare posibilitatea ca emiţătorul să intervină, de a reveni, pe loc, asupra mesajului, a
informaţiei transmise, de a-l completa sau explica, a-l detalia, de a sublinia anumite părţi, în
raport cu reacţia cititorului;
- realizarea feedbeck-ului este reluată şi completată prin alte mesaje (telefon sau în scris);
- noua informaţie trebuie subliniată pentru a nu trece neobservată, folosind expresii de felul
următor: „…de la aceasta dată, …”sau „… începând cu data de…” etc. .

Reguli de redactare a mesajului scris

-claritate -cuvintele trebuie să fie utilizate corect,iar autorul trebuie să cunoască foarte
bine sensul lor ,trebuie utilizată o teminologie diversificată care să nu se repete.
-cuvintele trebuie corect îmbinate în propoziție ,adica e de preferats să urmarească
structura standard ;subiect,predicat,complement direct și indirect,etc.
-la nevoie, trebuie consultat dicționarul explicativ al limbii române;
-să se evite structurile cu fraze lungi.,cu multe subordonate greșelile
gramaticale și trebuie respectate regulile de ortografie și punctuație;
- greșelile de orice naturâ întălnite într-un text submineazâ autoritatea
autorului;
-să se evite pleonasmele,contradicțiile in termeni.
-concizia -nu trebuie să se folosească mai multe informații și mai multe cuvinte decât
adevărat necesare ;
-să se evite repetițiile ,lungirea inutila a frazei și abundența de locuțiuni
conjuncționale ,prepoziționale;
-varietatea - să se folosescă propoziții și fraze diferite;
-să se evite repetițiile lexical pentru a nu da o notă monotonă mesajului;
-eufonia -să se evite cacofoniile (desparțirea lor prin virgulă nu înseamnă evitarea
lor , ele sunt încă acolo,așa că trebuie să se rescrie fraza astfel încât să fie schimbată ordinea
cuvintelor ,să se păstreze sensul,dar să se evite cacofonia) și rimele intenționate.
-eficiența -constă în puterea autorului de a-l face pe cititor să înțeleagă cât mai
repede și cât mai bine ideea pe care a dorit s-o exprime.

Norme privind redactarea unui mesaj scris

Așezarea mesajului în pagină presupune respectarea unor norme de redactare a textului care
sunt obligatorii pentru oricare tip de mesaj:
-dupa titlu nu apare niciodată caracterul punct;
-începutul mesajului trebuie scris cu alineat (marginea din stanga -2-2,5cm + alineat – circa
2cm);
-fiecare ideee principală trebuie marcată prin alineatul corespunzător;
-sfârșitul fiecarei idei va fi marcat prin semnul de punctuație impus de context ( de obicei prin
punct, deoarece majoritatea construcțiilor sunt enunțiative);
-scrierea pâna la marginea din dreapta a mesajului, cu despărțirea cuvintelor în silabe, acolo
unde situația o impune;
-se lasă necompletat numai rândul care conține finalul unei idei și se trece la paragraful
următor prin alineat.
Respectarea condițiilor minimale de redactare:
-păstrarea distanței de un spațiu între cuvinte;
-punerea semnelor diacritice;
-păstrarea dimensiunilor optime, pentru obținerea unui scris lizibil;
Limbajul folosit în exprimarea ideilor trebuie să respecte normele limbii literare:
-eliminarea formulărilor pleonastice și a repetărilor inutile, a cacofoniei;
-evitarea clișeelor verballe și a locurilor comune în exprimare;
-folosirea adecvată a termenilor, cun sensul lor propriu (numai în mod excepțtional pot apărea
și termeni cu sens figurat, de exemplu , în redactarea unei scrisori);
-evitarea abuzului de neologisme; interdicția de folosire a regionalismelor, a arhaismelor, a
termenilor și construcțiilor populare sau de argou etc;
-folosirea cu măsură a adjectivelor și a superlativului de tipul ,,extraordinar”, colossal”,
genial”;
-înlăturarea formelor pronominale, adjectivale și verbale de pesoaca I și a II-a; relatarea se
face, în exclusivitate, la persoana a III-a, pe un ton neutru;
-evitrarea construcțiilor echivoce, a ambiguităților de orice tip.