Teoria Comunicării

Se bazează pe cercetările realizate de către Mental Research Institute (MRI) din Palo Alto
(California)

Reprezentanţi:

G. Bateson (1952), J. Weakland (1961), J. Haley, J. Riskin (1957), V. Satir (1959), P.Watzlawick
(1960), J. Nelsen (1986).

Dacă comunicarea afectează comportamentul?

Comportamentul apare ca reacţie la informaţiile (factuale, emoţionale, senzoriale) primite.

INFORMAŢII  SISTEM SOCIAL  RĂSPUNS

Informația este evaluată, interpretată şi oferită ca feed-back sursei informaţiei.

Observații: pot să apară probleme de comunicare/blocaje în procesarea informaţiei -

- dificultăţi de relaţionare
- percepție selectivă a informației
- percepție incorectă a informaţiei
- percepție parțială a informației
- lipsa reacției (feed-back)

Concepte:

Mesaj = o unitate de comunicare.

Interacţiune = schimb de mesaje între două sau mai multe persoane.

Modele de comunicare = repetarea aceloraşi procese de stimul – răspuns, impunând reguli si

modele de comunicare.

Axiome ale comunicării umane

- Oamenii comunică în permanență (este imposibil sa nu comunici; comunicarea este

inevitabilă)
- Orice tip de comunicare are un conţinut şi un aspect relaţional
- Natura unei relaţii depinde de modelele de comunicare (atenţia acordată celuilalt,
respectul pentru punctul său de vedere, sinceritatea, etc.)
- Oamenii comunică atât digital cât şi analogic

comunicarea digitală - constituită din cuvinte

comunicarea analogică - include toate formele de comunicare nonverbală precum şi
contextul în care are loc comunicarea (gestica, mimica, postura, inflexiunea vocii,
intensitatea, ritmul, cadenţa cuvintelor)

Schimburile în comunicare sunt fie simetrice, fie complementare.

Controlul în relaţia de comunicare

Relaţiile stabilite pot să fie:

- simetrice: ambii participanţi la comunicare se comportă la fel (poziție de egalitate)

- complementare: cei doi participanţi se completează reciproc în timpul dialogului.
- metacomplementare: unul dintre parteneri renunţă la putere, opinie şi control în
favoarea celuilalt (relaţie de subordonare).
- escaladare simetrică: ambii încearcă să obţină puterea şi controlul în defavoarea
celuilalt generând conflicte puternice.

Dublul mesaj

Atât verbal cât şi nonverbal sunt transmise mesaje contradictorii.

- mesajele nonverbale sunt transmise concomitent şi contrazic mesajul verbal.

- relaţie de subordonare - persoana aflată într-o poziţie superioară transmite
persoanei aflată în poziţie inferioară mesaje despre cum să simtă, cum să gândească,
cum să se comporte corespunzător.
- incapacitatea persoanei aflată în poziţia inferioară de a scăpa din confuzia
permanent întreţinută şi de a înţelege mesajele primite.
- adaptarea la relaţia de dublă legătură necesită timp.

Procesul de intervenţie

I. Faza iniţială

- stabilirea relaţiei prin comunicare directă

- conţinutul: informaţii utile şi necesare pentru a stabili o intervenţie corectă.

II. Faza evaluării primare:

- analizarea informaţiilor ce pot explica comportamentul beneficiarilor.

- evaluarea modelelor de comunicare şi a blocajelor care apar în comunicare (interne
sau externe).
III. Intervenţia:

MRI – 6 etape:

 stabilirea unei relaţii terapeutice

- atmosferă empatică, de acceptare, sprijin, etc.
- un limbaj accesibil beneficiarului. Atenție la modul de comunicare al beneficiarului, la
metaforele folosite, figurile de stil, jargon.
 definirea problemei
- se răspunde la câteva întrebări: cum defineşte beneficiarul problema?, cum se
manifestă?, pe cine mai afectează?
 definirea scopului: în mod specific şi concret la problema prezentată.
 identificarea soluţiilor posibile: pentru eliminarea sau diminuarea problemei.
 implementarea strategiilor de schimbare: în funcţie de problema definită,
scopul stabilit şi soluţiile identificate.
 finalizarea relaţiei terapeutice.