UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTAETA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Anul I, sem. II

ASISTENŢA SOCIALĂ
FAMILIEI

Conf.dr. GHEORGHIŢA NISTOR

 ASISTENŢA SOCIALĂ
(E.Zamfir, 1995,2002)

Definiţie:
ansamblu de instituţii,legi, programe, măsuri,
activităţi profesionalizate de protejare a unor
persoane, grupuri, comunităţi vulnerabile,
aflate în dificultate datorită unor motive de
ordin economic-social, biologic, psihologic etc
(E.Zamfir, 1995, p 100).
este un drept universal al omului
componentă a sistemului de protecţie socială
pune în aplicare programele de asistenţă
socială
PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI SERVICIILE DE ASISTENŢĂ
SOCIALE
 Protecţia socială îşi propune să susţină acele persoane,
grupuri sau comunităţi care nu pot avea o viaţă decentă,
normală din diferite motive; se află în dificultate, trec
printr-o perioadă de criză ş.a.care afectează echilibrul
normalităţii.
 Protecţia Socială- se realizează prin două mari categorii
de mijloace:
 1. beneficii financiare (contributorii – asigurările
sociale şi non-contributorii – burse, ajutoare sociale,
alocaţii copii, subvenţii preţuri medicamente..... asistenţă
socială )
 - rezolvă un deficit economic, o lipsă de resurse
financiare
 2. servicii sociale: trei categorii de s. sociale–
învăţământ, sănătate şi asistenţă socială
 - SUPLINESC posibilităţile, capacităţile persoanelor
sau colectivităţilor de a duce o viaţă independentă.
 SERVICIILE SOCIALE
 ROLURI:
 1. învăţământ- prin educaţie se
dobândesc capacităţi profesionale,
tehnice, se perfecţionează aptitudinile,
 2. sănătate – se dobândesc capacităţi
fizice, starea de sănătate fizică şi
psihică,
 3. asistenţă socială – dezvoltă
capacităţi individuale, de grup pentru o
funcţionalitate normală a vieţii personale
şi sociale.
 Fig. nr.1: Protecţia socială şi serviciile de
asistenţă sociale
CONTRIBU-
Pensii
TORII
BENEFICII
FINANCIARE burse, aj. soc.
alocaţii copii,
NON-CONTRI- subv. med.
BUTORII as.socială
PROTECŢIA
SOCIALĂ Se dezv.
capacităţi
ÎNVĂŢĂMÂNT profesionale

se dezv.
SERVICII capacităţi
SĂNĂTATE
SOCIALE fizice

Se dezv.
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ capacităţi
indiv.,de grup
 ASISTENŢĂ SOCIALĂ
 - oferă suport social persoanelor şi
grupurilor în dificultate prin:
A. Resurese economice
B. Servicii de asistenţă socială
 Exemplu: sărăcia- se poate datora unor
incapacităţi personale (lipsă educaţie,
stări patologice, lipsă proprietăţi etc) sau
colective (zonă geografică, mediul de
rezidenţă etc).
 Asistenţă socială reprezintă o formă de
TERAPIE SOCIALĂ
 Principiile asistenţei sociale

1. Oferă suport persoanelor, grupurilor pentru

perioadele de criză, de dificultate
2. Dezvoltă mecanisme de refacere a
capacităţilor proprii de reintegrare, recuperare
a celor în dificultate
3. Oferă suport pentru evitarea
marginalizării/excluziunii sociale
4. Oferă suport pentru indivizii şi grupurile
aflate într-un ciclu de dezvoltare
SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
Cuprinde:
Prestaţiile /beneficiile financiare de asistenţă
socială, în bani sau în natură
Sistemul de servicii în asistenţă socială
Instituţii de asistenţă socială la nivel
naţional/judeţean, local: publice şi private
Reglementări juridice referitoare la asistenţa
socială
Sistemul de priorităţi (dacă există formal
constituit) al politicii de asistenţă socială
 Metode de identificare a necesităţilor şi tipurilor
specifice de disfuncţionalităţi a persoanelor cu
probleme.

Cu ajutorul serviciilor de as socială, cei în

dificultate pot obţine condiţii minime necesare
unei vieţi decente şi pot să-şi dezvolte propriile
capacităţi şi competenţe pentru o integrare
normală în comunitate (W.W.Boehm, 1958, apud
E.Zamfir, 1995, p 103).
 Unii analişti compară finalitatea umană a
serviciilor de as. socială cu “arta de a ajuta
individul să folosească mediul lui de viaţă în
satisfacerea propriilor necesităţi ” (N.Gibert, H.Miler,
H.Spencht, 1980, apud E.Zamfir, 1995, p 103.)

H.Goldstein, 1973 (apud E.Zamfir, 1995, p 103.)

apreciază că obiectivul oricărui serviciu social
este cunoaşterea, învăţarea socială, proces ce
se realizează în cadrul unei relaţii directe dintre
client şi asistentul social.
 SISTEMUL SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ
SOCIALĂ (E.Zamfir, în Pop L. 2002, p. 120-121):
I. – După instituţiile care le acordă avem servicii oferite de:
1.instituţiile de stat dar şi
2.-de organizaţiile private, nonguvernamentale sau
voluntare
II.- Cuprinde servicii:
1.– cu caracter general – oferind o prima formă de intervenţie,
2.- cu caracter specializat (consilierea şomerilor, s. de prevenire
a abandonului maternal, consiliere familială ş.a.).
•- pentru o practică, intervenţie eficientă se recomandă
combinarea celor două tipuri, repectiv o abordare holistică a
persoanei, grupului, comunităţii.
 III. În funcţie de momentul de acordare avem
două tipuri de servicii sociale :
1.- pentru situaţiile de urgenţă: violenţă
domestică, abuz asupra copiilor, copiii-străzii,
calamităţi naturale şa.
2.- pentru situaţii de dificultate cronică:
sărăcie, lipsa familiei, boală, dependenţa de
alcool, drog şa.

IV. În funcţie de gradul de formalitate avem:

1.- servicii sociale oferite persoanelor în mediul
lor de viaţă: în familie, la şcoală, la locul de
muncă şa.
2.- s. soc. oferite în instituţii specializate: centre
rezidenţiale pentru copil, vârstnic, unităţi
medicale– s. prevenire abandon maternal,
s.socio-medicale etc.
 Tipuri de servicii sociale-exemple
suport social şi psihologic
sprijin terapeutic pentru cuplurile maritale şi familiile cu mulţi
copii
plasamentul familial, adopţia pentru copii
sprijinirea tinerelor mame singure în situaţii dificile
case (apartamente) sociale pentru familiile sărace în nevoie
sau tinerii care ies din sistemul rezidenţial
diferite tipuri de consultaţii (educaţionale, maritale etc)
consiliere şi suport pentru persoanele vârstnice
consiliere (profesională) şi suport pentru şomeri, persoanele
adulte fără adăpost ş.a.
consiliere şi sprijin pentru orice persoană, grup,
comunitate în dificultate ş.a.
 BIBLIOGRAFIE
 Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006,
“Practica asistenţei sociale”, Editura Polirom, Iaşi
 Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în
România”, Ed. All, Bucureşti
 Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”,
Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”,
Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi
dezvoltare comunitară”, Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza
problemelor sociale comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed.
Expert
 Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale.
România în context european”, Bucureşti, Ed. Alternative
 Zamfir, Elena, “O nouă filozofie a sistemului serviciilor de
asistenţă socială” în Revista de Asistenţă Socială, nr. 1/2003
 ÎNTREBĂRI
 Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de
protecţie socială.
 Precizaţi prin ce mijloace se realizează protecţia
socială.
 Care sunt principiile de acţiune ale asistenţei
sociale?
 Care sunt componentele sistemului naţional de
asistenţă socială?
 Serviciile de asistenţă socială: definiţii şi tipuri
 Analizaţi funcţiile serviciilor de as. socială.
 Enumeraţi factorii de risc pentru familie în
perioada actuală.
 Care sunt principiile de organizare ale serviciilor
de asistenţă socială?