Obiective, functii, istoric,

domenii ale asistentei sociale

Conf. dr. Adina Rebeleanu

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
UBB, Cluj-Napoca
Misiunea asistenţei sociale

 De a interveni în favoarea persoanelor

defavorizate, marginalizate sau cu risc de
excluziune socială, prin
 Oferirea de sprijin pentru obţinerea
condiţiilor unei vieţi decente şi prin
susţinerea dezvoltării propriilor lor
capacitaţi şi competenţe,
 În vederea integrării lor sociale
corespunzătoare
Obiectivele asistenţei sociale
 Ajută oamenii să-şi îmbunătăţească
competenţele şi capacitatea de a-şi rezolva
problemele

 Ajută oamenii să obţină resursele materiale

facilitând accesul spre servicii şi prestaţii
sociale în cadrul legal oferit de politicile sociale

 Stimulează organizaţiile şi instituţiile în oferirea

serviciilor adecvate nevoilor clienţilor
Obiective
 Facilitarea interacţiunilor dintre indivizi alte
persoane care trăiesc în mediul din care
face parte individul

 Influenţarea relaţiilor dintre diferite

instituţii şi organizaţii în sensul colaborării
între ele (activitate de mediere şi
coordonare)

 Influenţarea politicilor sociale

Politică socială
 Un răspuns al statului, prin autorităţile
centrale şi locale, la problemele sociale ale
unei comunităţi, respectiv ale anumitor
grupuri de populaţie expuse diferitelor
riscuri sociale
 Nucleul central:

 asigurările sociale

 serviciile sociale publice

 serviciile de sănătate, educaţia

 politica în domeniul locuinţelor

Funcţiile asistenţei sociale

 Identificarea segmentului de populaţie care are

nevoie de ajutor
 Diagnoza nevoilor şi a problemelor sociale
 Păstrarea evidenţelor privind persoanele
asistate
 Identificarea variatelor surse de finanţare a
serviciilor şi programelor de sprijin
Funcţii ale asistenţei sociale

 Evaluarea serviciilor şi programelor

sociale
 Apărarea drepturilor persoanelor
marginalizate şi promovarea unor
modalităţi concrete de acces la servicii
specializate de protecţie şi asistare
 Oferirea de sprijin, consiliere
 Dezvoltarea unui program de cercetări
ştiinţifice la nivel naţional şi local
 Nivele de intervenţie
ale asistenţei sociale
 Nivelul individual

 Nivelul familial

 Nivelul interpersonal sau de grup

 Nivelul comunitar
Niveluri de intervenție în asistența
socială
Intervenția la nivel micro Indivizi, familii, grupuri mici

Intervenția la nivel intermediar Organizații, grupuri formale

Intervenția la nivel macro Comunități, societate

Intervenția asupra profesiei Sistemul profesiei de asistent

social
 Istoria apariţiei şi a formelor de asistenţă
socială
 Binefacere  Organizarea ajutorului

Imperiul roman (instituţii pentru copii orfani, case
de adăpost pentru bătrâni, persoane singure)

Evul Mediu (rolul Bisericii în acordarea suportului

material şi spiritual săraci, bolnavi, orfani, bătrâni)
- rolul Bisericii accentuat până spre sfârşitul sec. XIX
- concepţia pozitivă privind sărăcia
Asistenţa socială ca formă de ocrotire prin
legislaţie de stat
Legea săracului (Anglia, 1601) – sunt legiferate
câteva dintre temele majore ale asistenţei
sociale:

a. S-a iniţiat forma de ajutor public fundamentat pe sistemul

taxelor colectate de stat
b. Obligaţia oraşelor şi comunităţilor de a finanţa/admnistra pe
plan local ajutorul pentru cetăţenii lor
c. Ajutorul acordat săracilor este diferenţiat (săraci
merituoşi/apţi de muncă dar leneşi)
d. Oamenii obligaţi să-şi ajute rudele în cât mai mare măsură
e. Copiii săracilor îndrumaţi spre meşteri (formare profesională)
 Secolul XVII – Anglia- înfiinţarea caselor de
muncă
 Sex. XIX. Tentative de transformare a filantropiei
ocazionale în forme de protecţie organizată
(biroul Freedman)- SUA – fonduri federale
pentru variate forme de ajutor – medical, urgenţe
în alimente, adăpost, asigurarea de locuri de
muncă familiilor fără venit
 Sfârşitul secolului XIX-începutul sec. XX.

Reperele principale care au marcat desprinderea
asistenţei sociale de acţiunile de caritate
Repere
 Mişcarea aşezămintelor sociale (Samuel
Barnett) – sfârşitul sec. XIX (Marea
Britanie)
 Societăţile de organizare a carităţii (M. B.,
Germania, SUA)
– M.Richmond- primul curs de formare
pentru lucrătorii sociali
- case work (metodă utilizată în
munca cu cazurile)
- social worker (profesie)
 Repere

 Asistenţa socială în instituţiile medicale (începutul

sec.XX)

 Mişcarea femeilor (sfârşitul sec.XIX-începutul sec.XX –

munca socială – posibilitate de calificare pentru
femeile dornice să aibă o profesie

 Mişcarea de tineret – începutul sec.XX- cel mai nou tip

de intervenţie – munca în grup

 Asistenţa familiilor – sfârşitul primului Război Mondial

Forme ale asistenţei sociale

 Problema socială: elemente definitorii –

1. situaţie presupusă a fi problematică
2. Incompatibilitatea acestei situaţii cu anumite
valori şi interese
3. Existenţa unui număr semnificativ de oameni
care definesc situaţia respectivă ca problemă
4. Necesită acţiune pentru remedierea situaţiei
problematice
Asistenţa socială ca răspuns la
problemele sociale
 Servicii de remediere sau recuperare –
activităţi adresate direct persoanelor la care
aceste probleme se fac deja simţite

 Servicii de tip preventiv – destinate

anumitor grupuri de populaţie ţintă la care se
constată existenţa unui anumit risc al
manifestării unei anumite probleme
În funcţie de tipurile de clienţi asistenţa
socială poate fi:
 Nemandatată – clienţi voluntari

Solicită acordarea ajutorului şi devin motivaţi să
participe la sprijinul oferit
 Mandatată – clienţi involuntari

Ajutorul impus prin lege sau prin influenţa unor
persoane semnificative pentru client
! Dinamica specială în cazurile de participare
involuntară
Accesibilitatea serviciilor oferite
clienţilor - Resurse
 Destinate unui număr mare de clienţi

 Resurse care datorită complexităţii şi

costului lor ridicat sunt destinate unui număr
restrâns de clienţi

 Resurse  financiare

umane
În societăţile moderne:

Servicii guvernamentale

susţinute, coordonate de către stat

 Servicii neguvernamentale

2 tendinţe: profesionalizare + forme
comunitare de sprijin
Bibliografie

 Roth, Szamoskozi, Maria, 2003, Perspective

teoretice şi practice ale asistenţei sociale, Ed.
Presa universitară clujeană
 Roth, M., Rebeleanu, A., 2007, Asistenţa socială.
Cadru conceptual şi aplicaţii practice, Ed. PUC,
Cluj-Napoca, p: 35-61
 Miley, O’Melia, DuBois, 2006, Practica asistenţei
sociale, Ed. Polirom, Iaşi, p:32-43
 Davies, M., 1994, The essential social worker,
Aldershot: Arena