Sărăcia reprezintă una dintre cele mai grave probleme sociale.

A existat dintotdeauna și a fost

corelată cu multe alte probleme individuale și/ sau sociale, printre care se regăsesc:
-analfabetismul
-speranță scăzută de viață
-excluziune socială
-malnutriție
-infracționalitate
-șomaj
-vulnerabilitate la diverse boli și maladii
-migrațiune
-munca ,,la negru”
-conflicte-
-explozie demografică/ supraaglomerare urbană
-eșec social
Sărăcia este un fenomen ce se regăsește atât în țările subdezvoltate... cât și în cele industrializare;
diferă , însă, amploarea fenomenului, modul și nivelul de manifestare.
În World Development Report 2000-2001, realizat de Banca Mondială, se precizează:
„A fi sărac înseamnă a-ți fi foame, a nu avea haine și locuință, a fi bolnav și a nu avea acces la
asistență medicală, a avea un nivel precar de educație sau a fi analfabet”.
Observăm, așadar, că Banca Mondială face referire la sărăcia absolută/ totală – care implică lipsa
celor mai elementare resurse de subzistență.
Sărăcia relativă/ parțială este sărăcia dependentă de un anumit context social și nu presupune în
mod obligatoriu o viață ..la limta” supraviețuirii.
Conceptul de prag al sărăciei a fost introdus de CHARLES BOOTH; acesta delimitează cele
două tipuri de sărăcie.
Sărăcia este legată de mai multe probleme și fenomene sociale, precum șomajul, corupția,
inegalitatea de șanse, dezinteresul guvernanților în a asigura o repartizare echitabilă a resurselor,
dar catastrofe naturale, războaie sau alt gen de conflicte sociale.
Fenomenul sărăciei este prezent și în societăți înstărite, recunoscute pentru progresele
economice și sociale.1
Totuși, trebuie menționat faptul că există organisme internaționale ce luptă pentru combaterea
acestei probleme sociale, în special în forma sa extremă.
Sărăcia, așa cum am mai precizat, constituie una dintre cauzele migrației forței de muncă.
În ceea ce privește foametea ca aspect al sărăciei absolute, istoria ne arată că de-a lungul anilor,
au existat extrem de multe decese din această cauză, spre exemplu, în Irlanda, în 1846-1847 ,
foametea a provocat decesul unui sfert din totalul populației. Situații asemănătoare au existat în
Ucraina, India, China, Uganda, etc. 2
În ceea ce privește starea de sănătate a oamenilor săraci, aceasta este una precară, iar maladiile se
răspândesc mult mai lesne în cadrul comunităților aflate la limita subzistenței.
Figura 1 3

1
Dumitru Otovescu (coord.), Tratat de Sociologie Generală, editura Beladi, Craiova, 2010
2
Dumitru Otovescu.(coord.) Tratat de Sociologie Generală, ed. Beladi, Craiova, 2010
3
ibidem