Exerciti (tema 1 )

Ion Iuliana Larisa

1.Ce este inferenta?

  În general, inferenţa poate fi caracterizată ca o operaţie intelectuală prin care, dintr-un anumit

număr de propoziţii logice, obţinem (derivăm) o nouă judecată, o nouă cunoştinţă
Inferenţa reprezintă un proces raţional ordonat prin care, din anumite propoziţii(adevărate sau false),
numite premise, este derivată o nouă propoziţie, numită concluzie.
Structura inferenţei:
1. premisa (premisele) – propoziţia (propoziţiile) din care rezultă (cu probabilitate sau necesitate)
judecata nouă;
2. concluzia – propoziţia logică care conţine cunoştinţe noi, derivate din premise;
3. principiile ce fundamentează, justifică însăşi operaţia derivării şi regulile, axiomele,
legile gândirii logice;
4. copula „deci” sau simbolurile ce o înlocuiesc, de pildă, „├”.
După direcţia operaţiei logice toate inferenţele pot fi grupate în:
a) inferenţe deductive, în care gândirea se îndreaptă de la adevăruri generale spre adevăruri mai
puţin generale, adică de la general la particular;
b) inferenţe nedeductive, în care gândirea progresează de la particular la general sau de la
particular la particular.
Exemplu de inferenţă deductivă.
„Dacă această operă aparţine lui Aristotel, atunci ea a fost scrisă nu mai târziu de anul 322 î. e.
n. Această operă îi aparţine lui Aristotel. Deci această operă a fost scrisă nu mai târziu de anul
322 î. e. n.”.
2. Este metodologia separată (autonomă) şi neutră în raport cu opţiunile filosofice ale
cercetătorilor? De ce da? De ce nu?
Autorii isi afirma inca de la inceput optiunea pentru analiza aspectelor practice si evitarea
unor chestiuni de filosofia stiintei; metodologia depinde de optiunile filosofice dar
metodele nu sunt asociate cu optiuni filosofice. Indiferent de optiunea fiecaruia se pot
folosi orice tip de metode care nu sunt monopolul unei anumite filosofii. Din practica
insa duc la o preferinta pentru anumite metode - legatura intre paradigme si metode,
paradigmele au radacini filosofice.
2. Ce este un stil de cercetare?
Un stil de cercetare este un ansamblul de metode si tehnici care au un stil comun. Exemplu:
cantitativ si calitativ.
4. Diferenţe fundamentale între stiluri de cercetare
Calitativa- nu se bazeaza pe numere, pe limbaj natural spre desosebire de cele cantitative.
Niciunul nu este superior celuilalt, ambele sunt la fel de stiintifice. Alegerea se face in functie de
specificul temei.

5. De ce se alege un stil sau altul?

Depinde de preferintele cercetatorului, considerente personale su chiar psihologice - nu
intotdeauna alegerea unui stil se bazeaza pe considerente rationale - si de specificul temei.

6. Care stil e mai ştiinţific şi de ce ?

Ambele sunt la fel de stiintifice si exista cercetari care dovedesc acest lucru.
7. La ce ajută regulile în designul (proiectarea) şi efectuarea unei cercetări ?
-respecta scopul cercetarii,
-intelegere - abordarea calitativa,
-explicatie - abordarea cantitativa
-design experimental si non-experimental, transversal si longitudinal.
8. Factorii care influenţează alegerea unei teme de cercetare
De obicei factori care influenteaza alegerea unei teme de cercetare sunt simplicitatea
teoriei , dupa care factori psihologici, care ajuta la starnirea unui interes, sau sa aiva ca si
subiect o tema importanta, utila, reala sau controversata si sa fac un pas in intelegerea,
cunoasterea domeniului respectiv.

9.Care pot fi semnificaţiile răspunsului “nu ştiu”, în diferite sondaje?

Consider ca, majoritatea oamenilor raspund nu stiu la un sondaj, din mai multe motive precum
ignoranţă, indiferenţă, absenţa informaţiilor, nu doreşte să răspundă, presiune sociala sau chiar
subiectul se simte neprotejat in timpul sondajului, crezand ca datele sale vor fii folosite in alt
scop.

10. Studiile bazate pe ce metodă sunt cel mai greu replicabile?

De obicei sunt cele care sunt bazate pe observati – calitative.
 11.Analizaţi următorul exemplu, răspundeţi la întrebări şi motivaţi răspunsurile:
Un cercetător britanic a folosit observaţia coparticipantă pentru a intra in medii marginale
şi închise. Unul dintre aceste medii a fost cel al huliganilor din galeriile echipelor de fotbal.
Cercetătorul a mers până acolo încât s-a lăsat tatuat cu însemnele clubului. El a filmat cu
camera ascunsă ceea ce i-a permis aflarea unor lucruri surprinzătoare, inedite, fascinante
şi a dus la revoluţionarea ideilor despre cauzele şi mecanismele huliganismului.
Întrebări:
1.E o cercetare relevantă pentru ştiinţele politice? De ce?

Consider ca este o cercetare relevanta deoarece suporteri echipelor de fotbal sunt impartitit atat
in ”peluze” ( asa cum sunt numite colovial, acestea se mai numesc si, tabere) cat si din punct de
vedere social, deoarece nu toti oameni fac parte din aceasta subcultura, cercetatorul astfel ca
oberva prin ochii unui cunoscator comportamentul și felul în care aceste subiecte se comportă
putand astfel sa deduca intresele si felul in care aceștia iau decizi.

2.Care ar fi obiectivele/întrebările cercetării ( ce se vrea să se afle) ?

Dacă aș fii in locul cercetatorului britanic as vrea sa stiu, cum au ajuns ca aceste ”peluze ” sa
devina ceea ce sunt in acel moment, ma refer la felul cum s-au format dar fi motivul, si m-ar mai
intresa si felu in care acestia interactioneaza cu ceilalti suporteri din acelasi grup dar si cu ceilalti
din alte grupuri.
3.Vi se pare ca cercetatorul a incalcat deontologia ?De ce ?
Personal fiind o persoana foarte volubila si curioasa, as fii facut exact ca el, daca acesta a pastrat
anonmiatul persoanelor care au fost intervievate, faptul ca a facut un tatuaj nu cred ca a incalcat
deontologia, deoarece consider ca, ca si cercetator trebuie sa fii gata de orice oricand, asta daca
inseamna sa aduce date concludente si valoroase pentru cercetare.
4.Daca da, prin ce metode am putea studia astfel de medii, fără a încălca deontologia?

Nu consider ca cercetatorul a incalcat deontologia, desi inainte sa faca anumite lucruri consider
ca se puteau face cateva scenari sau reproducerea unor evenimente intr-un anumit loc un asa zis
”laborator de testare”.Astfel putea fii sigur ca metodele sunt sigure si valabile.