Operaționalizarea conceptelor

A operaționaliza = a transforma conceptele teoretice în concepte empirice.

A operaționaliza = a „desface” conceptul /conceptele generale ale cercetării în concepte de mai mici
dimensiuni, mai puțin general (= variabilele) și pe acestea la rândul lor în concepte și mai particulare (=
indicatorii). Indicatorii vor deveni întrebări în chestionar/interviu.

Prin acest proces, conceptele devin operaţionale la nivel empiric (putem opera cu ele, adică le putem
măsura.

Operaţionalizarea începe prin definirea nominală şi operaţională a conceptelor pe care le vom măsura
prin chestionar.
Definiţia nominală este formulată la nivel teoretic şi se regăseşte în literatura de specialitate a acelui
domeniu.
Definiţia operaţională este formulată de cercetător şi precizează exact direcțiile cercetării. Această
definiţie face referire la aspecte cuantificabile, masurabile.

În practică există trei moduri de lucruri:

1. Stabilire de dimensiuni – variabile – indicatori
2. Stabilire de dimensiuni – indicatori
3. Stabilire de variabile - indicatori

De obicei, pentru orice concept, pot fi identificate mai multe categorii, numite dimensiuni (sau variabile,
în funcie de modul de lucru). Dimensiunea este aşadar ”un aspect determinabil al unui concept” (Babbie,
2010, p. 187). Astfel, dacă studiem motivaţia studenţilor de a opta pentru o anumită facultate, conceptul
ce va fi studiat este cel de motivaţie, iar dimensiunile acestuia pot fi motivaţie intrinsecă şi motivaţie
extrinsecă. Pentru fiecare din acestea pot fi stabiliți indicatori (vezi tabelul de mai jos).

Un ultim pas (opțional) este reprezentat de formarea indicilor. Astfel, pe baza indicatorilor folosiţi pentru
a măsura un anumit aspect, se poate construi un indice global, care va fi folosit în diverse măsurători.

Exemplu de operaţionalizare
În cazul temei Motivaţii ale studenţilor sibieni de a opta pentru o anumită facultate, a fost operaţionalizat
conceptul de motivaţie astfel:

Obiectiv:
1. Determinarea motivațiilor intrinseci și extrinseci care îi determină pe studenți să opteze pentru o
anumită facultate.

Ipoteze:
1. Criteriul financiar (reducerea costurilor) şi cel spaţial (apropierea de casă) sunt motivaţiile cu cea
mai mare importanţă în alegerea de către studenţi a facultăţii.
2. Studentele de gen feminin au mai degrabă motivații intrinseci, în timp ce studenții de gen
masculin au mai degrabă motivații extrinseci în alegerea facultății.

Definiție nominală:
“Totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau
neconstientizate simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte” (Zorgo, 1975)

Motivație intrinsecă = „ ....”

Motivație extrinsecă = „.....”
Definiţie operaţională:
Motivaţia studentului de a opta pentru o anumită facultate este reprezentată de o serie de motive
intrinseci (interes, pasiune pentru domeniu, etc) sau extrinseci (prestigiul facultăţii, opinia părinţilor, tipul
examenului, etc) ce influenţează favorabil studentul în alegerea acelei facultăţi.

Motivație intrinsecă = „ ....”

Motivație extrinsecă = „.....”

Variabile Indicatori
Decizie personală motivată de interes pentru domeniu
1. MOTIVAŢIE Decizie personală motivată de pasiune pentru domeniu
INTRINSECĂ Decizie personală motivată de curiozitate pentru domeniu
Dorinta de aprofundare a cunoasterii in domeniul respectiv
Dorinţa de autorealizare în domeniul respectiv
Opinia părinţilor
Opinia grupului de prieteni
Prestigiul facultăţii
2. MOTIVAŢIE Apropierea de domiciliu a facultăţii
EXTRINSECĂ Cuantumul taxei de şcolarizare
Informaţii din mass-media
Perspectiva unei profesii bănoase, prestigioase
Tipul examenului de admitere