Metoda economiei politice

Afirmarea economiei ca tiin autonom presupune, pe lng obiectul su propriu de studiu, i o metod, adic un ansamblu de principii, de procedee i tehnici de cercetare, care au rolul de a contribui la rezolvarea cu eficien tot mai mare a problemelor practicii. Procedeele ce caracterizeaz metoda n tiinele economice sunt urmtoarele: abstractizarea, inductia, deducia, mbinarea metodei istorice cu cea logic, analiza (cantitativ i calitativ; pozitiv i normativ; static i dinamic), sinteza i experimentul economic. Procesul de formare a economiei ca tiin a avut loc ntr-o perioad ndelungat a evoluiei societii omeneti. Idei i chiar teorii economice au aprut nc din Antichitate, n special n Grecia antic (Xenofon, Platon, Aristotel), apoi, o lung perioad de timp, inclusiv n Evul Mediu, a avut loc o evoluie lent a gndirii economice. O dat cu Epoca modern apar noi curente de gndire economic: mercantilismul (Antoine de Montchrtien) i fiziocratismul (Fr. Quesney, Turgot .a.). Un moment deosebit n evoluia tiinei economice l reprezint coala clasic englez, n frunte cu Adam Smith, printele microeconomiei, a crui carte 'Avuia naiunilor' (1776), pune bazele economiei politice ca tiin. Ali reprezentani sunt: David Ricardo, Malthus, John Stuart Mill.

Pentru John Stuart Mill, economiei politice i este caracteristic metoda a priori[1]: se pornete de la ipoteze, i nu de la fapte. Mill consider c: "economia politic raioneaz din premise asumate - din premise ce ar putea fi lipsite de orice temei factual i despre care nu se pretinde c n mod universal concord cu faptele",

iar concluziile sunt adevrate in abstracto[2].

Conform lui John Maynard Keynes: economiei politice i este caracteristic metoda deductiv[3], dar aceast metod este totui "ajutat i controlat de inducie; iar despre economia politic se afirm de obicei c are un caracter esenialmente ipotetic".

Scoala clasica: are ca data de aparitie si durata perioada cuprinsa de la inceputul sec. xx pana in deceniul al cincilea. Ca reprezentanti putem aminti: Henry Mayol, Frederick Taylor, Jakles Mooney, iar in meritul acestei scoli este in primul rand contributia decisiva la consitutia Stiintelor Managementului, precum si la implantarea unei optici economice managementului.
coala raional de gndire managerial a aprut n primele decenii ale secolului al XX-lea i a fost condus de francezul Henri Fayol, care n 1916 a publicat Managementul general i industrial. Fayol privea managementul ca pe un sistem raional i considera c n orice afacere este nevoie ca activitile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, s fie conduse pe baza unor principii elementare ale managementului.

sCOALA CLASIC
Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pe metode inductive , promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei managementului. Abordarea latina apartine francezului Henry Fayol care,

utiliznd metodele deductive , extinde managementul taylorist de la cercetarea pro 17117y245r ceselor de munca la ansamblul ntreprinderii , de la elementele productivitatii individuale la procesele de productie si la organismele sociale ca factori ai progresului economic. n afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech si multi altii. Meritul deosebit al acestei scoli consta n faptul ca au pus bazele constituirii stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica n management , n strnsa concordanta si dependenta cu finalitatea economica care sta la baza crearii si dezvoltarii ntreprinderi. Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza ntr-o maniera analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei ntreprinderii, ca de pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si altele. O alta caracteristica a acestei scoli consta n modul de tratare a relatiilor mnageriale , pe care le examineaza n ansamblul lor cu accente pronuntate asupra laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul ntreprinderii si la nivelul functiei de productie. Potrivit universalistilor , organizarea este exclusiv formala , conceputa si proiectata de specialisti , cu un sistem de comportament ,, de sus ,,. Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o ncalcare a starii normale , cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii ntreptinderii. Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si nteleasa n mod mecanicist , ntreprinderea era conceputa si privita ca un sistem nchis , lipsita de orice legaturi cu mediul exterior. Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii. H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii ntreprinderii , respectiv primele principii de management modern: autoritate si responsabilitate , specializare si diviziune , unitate de comanda , ierarhie, coordonare , extinderea controlului n management.