Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1
1.1 Formarea şi dezvoltarea economiei politice ca ştiinţǎ. Curente de gândire economicǎ
1.2 Obiectul de studiu al economiei politice. Sistemul ştiinţelor economice
1.3 Metode, tehnici şi instrumente de analizǎ economicǎ
1.4 Nevoile umane, resursele şi bunurile economice. Raritatea şi alegerea
1.5 Activitatea economică şi componentele sale
1.6 Raţionalitatea în economie
1.7 Dinamica şi interdependenţele economice. Legile economice şi libertatea economică
1.8 Risc şi incertitudine în economia modernă (capitalistă)
Lucrare de verificare Unitate de învăţare nr. 1
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare nr. 1
Microeconomie 1
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Pagina
2
2
6
9
12
18
20
23
26
29
31
32
Microeconomie 2
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 3
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 4
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 5
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 6
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 31.
Etimologia Termenul de economie politică îşi are originea în gândirea economică a lui
economiei Aristotel iar denumirea în cuvintele greceşti OIKOS (casă, gospodărie), NOMOS
(normă, regulǎ, lege), POLIS (cetate, societate, state).
politicǎ
Din cuvântul POLIS a derivat POLITEA, în sens de organizare socială. Fiecare
din cuvintele respective au mai multe seminificaţii, însă în succesiunea prezentată
(OIKONEMOS POLITEA), ele se traduc prin REGULI DE GOSPODĂRIRE
SOCIALĂ.
Microeconomie 7
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Motivaţia
activităţii In ultimele decenii se manifestă tendinţa de constituire a economiei politice
economice şi (economics-ului) ca ştiinţă a amenajării oneroase a lumii exterioare. Este vorba de
obiectivele ei faza sa matură, operaţională, când ştiinţa economică trebuie să studieze şi să
exprime ştiinţific, prin concepte şi instrumente adecvate, motivaţia activităţii
economice şi obiectivele ei, să măsoare rezultatele acestor activităţi, să le compare
şi să le controleze, în raport de motivaţie şi obiective.
Microeconomie 8
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 9
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 31.
Microeconomie 10
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 11
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Analiza
cantitativǎ şi de elementele întâmplătoare, fără a fi ruptă de realul economiei.
calitativǎ
6. Unitatea analizei cantitative şi calitative. Pornindu-se de la premisa că
realitatea însăşi se caracterizează printr-o asemenea unitate, cercetarea trebuie să
ţină seama de conexiunile dintreactele şi faptele economice, de aspectul calitativ
Modelarea
al lor, dar şi de măsura şi intensitatea acestora, de aspectul lor cantitativ.
matematicǎ
7. Modelarea matematică. Ea constă în reproducerea schematică a unui proces
economic sub forma unui sistem linear sau analog, în scopul studierii modului de
desfăşurare a procesului şi fenomenului real. Constituie o treaptă importantă în
ridicarea de la abstract la concret, în realizarea efectivă a unităţii analizei
calitative şi cantitative.
Microeconomie 12
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 31.
Microeconomie 13
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
In funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane, nevoile se grupează în:
- fiziologice, care sunt primele resimţite de oameni şi inerente fiecăruia dintre ei
(nevoia de hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, etc);
- de grup, resimţite de oameni ca participanţi la diferitele sociogrupuri şi care pot
fi satisfăcute numai prin acţiunea conjugată a unor colectivităţi;
- spiritual-psihologice, care apar pe măsura progresului în instrucţie, în relaţiile de
natură morală şi care presupun raţionalitate şi gândire elevată.
Microeconomie 14
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Dacă bunul pentru satisfacerea unei nevoi a fost găsit, nevoia în cauză generează
eforturi pentru procurarea lui. în baza acestei relaţii, s-a impus principiul general
hedonist (după unii, legea universală hedonistă), conform căreia omul a căutat
întotdeauna să obţină maximum de satisfacţie cu minimum de efort.
Tipuri de
interese In funcţie de nivelul la care se manifestă şi de modul lor de exprimare, interesele
economice economice se grupează în: personale ( la nivelul fiecărui individ şi în raport cu o
anumită trebuinţă a lui) ; de grup ( la nivelul unui sociogrup format adhoc sau
instituţionalizat şi pentru mai multe trebuinţe legate între ele la nivelul arătat);
generale (la nivelul cetăţenilor unei ţări, zonă sau chiar al planetei noastre şi
pentru nevoile lor de ansamblu).
Microeconomie 15
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Premisa primară a satisfacerii nevoilor umane este natura. Mediul natural este cel
dintâi izvor al resurselor economice şi cadrul existenţei oamenilor şi al
activităţilor. Direct sau indirect, natura oferă aproape toate cele necesare existenţei
oamenilor şi progresului societăţii.
Clasificarea
resurselor Desprinderea resurselor naturale din mediul lor este rodul activităţii umane.
Volumul, diversitatea şi calitatea acestei activităţi sunt condiţionate de resursele
umane. Acestea, la rândul lor, depind de factorul demografic, de numărul
persoanelor apte de muncă, de structura populaţiei active pe sexe, vârste, pe
ramuri şi subramuri economice, ca şi de calitatea forţei de muncă.
Microeconomie 16
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Bunurile libere Marea diversitate a bunurilor impune clasificarea acestora după numeroase
criterii. Din punct de vedere al analizei economice, clasificarea principală a
bunurilor este în bunuri libere şi bunuri economice.
Bunurile
economice Bunurile libere sunt toate elementele realităţii, care în condiţiile date de loc şi
timp, sunt virtual nelimitate în raport cu nevoile, sunt abundente faţă de nevoi.
Microeconomie 17
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
este acela care stabileşte legătura între nevoia resimţită de el şi obiectul sau
serviciul care îi poate satisface adecvat această nevoie.
După gradul lor de prelucrare, bunurile economice se împart în: primare (cele
desprinse direct din natură), intermediare (aflate în diferite faze de prelucrare),
finale (care nu mai sunt supuse prelucrării, ele fiind destinate consumului final
personal şi colectiv, investiţiilor, exportului, etc).
Diferite categorii de bunuri pot fi complementare sau substituibile. Două sau mai
multe bunuri sunt complementare dacă trebuie utilizate împreună pentru a
satisface o anumită nevoie (de exemplu, bunurile electrocasnice şi energia
electrică, autovehiculele şi carburanţii); sunt substituibile acele bunuri între care
beneficiarul poate alege pentru a-şi satisface o anumită nevoie (de exemplu între
automobil şi tren pentru satisfacerea nevoii de transport; între zahăr şi zaharină
sau miere pentru a-şi satisface un anumit consum alimentar).
Microeconomie 18
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
2. Interesele economice:
a) reprezintă totalitatea elementelor pe care omul le poate folosi în activitatea
sa;
b) sunt sinonime cu nevoile umane;
c) pun în evidenţă motivaţia activităţii umane ;
d) constau în efortul conştient al oamenilor de a atrage şi utiliza resurse
economice ;
e) au drept caracteristică definitorie raritatea.
3. Nu au caracter limitat:
a) resursele umane;
b) reursele economice;
c) nevoile;
d) resursele naturale;
e) resursele derivate.
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 32.
Microeconomie 19
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
economice.
d) Consumul este actul care constă din folosirea efectivă a bunurilor, act care
verifică utilitatea acestora şi concordanţa lor cu nevoile, dorinţele şi interesele
oamenilor. La rândul lui consumul se împart în: consumul intermediar care se
referă la folosirea unor bunuri economice, care în procesul de producere al altor
bunuri, îşi pierd caracetristicile lor iniţiale; consumul final care se referă la
utilizarea bunurilor de consum personal.
Microeconomie 20
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
e) circulaţia.
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 32.
Microeconomie 21
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Bunuri
Curba
posibilităţilor
de producţie
Microeconomie 22
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 23
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 32.
Microeconomie 24
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 25
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Prima dintre ele susţine că legea economică există şi acţionează la fel ca legile
naturii. Această concepţie se sprijină pe convingerea existenţei unei ordini
naturale, care este spontană, evidentă prin ea însăşi. Ordinea naturală vrea să
spună că societăţile umane şi deci activităţile economice sunt guvernate de legi
naturale, aceleaşi care guvernează lumea fizică. Aceste legi ţin de esenţa
oamenilor şi a lucrurilor şi sunt expresia voinţei divine.
Cealaltă concepţie cu privire la natura şi rolul legilor economice consideră că
fenomenele economice se modifică necontenit, ceea ce face ca ele să aibă o
determinare istorică.
In consecinţă, afirmă adepţii acestei opinii, ne se pot stabili regularităţi veşnice în
viaţa economică şi nu există legi privitoare la desfăşurarea fenomenelor
economice valabile pentru toate timpurile şi toate locurile. Aşadar, fiecare
perioadă istorică, şi deci şi fiecare sistem economic, îşi are propriile sale legi.
Legea economică poate fi definită ca o expresie a modului de structurare,
organizare, intercondiţionare şi funcţionare ale diferitelor verigi ale vieţii
economice, ca relaţii esenţiale între procesele şi fenomenele economice, ca
raporturi repetabile între indivizii participanţi la activitatea economică.
Exemple de legi economice: legea creşterii productivităţii factorilor de producţie,
legea rarităţii resurselor, legea cererii şi a ofertei, legea progresului economic, etc.
Legile economice sunt structurate în mai multe categorii. După modul de
descoperire, ele pot fi legi abstracte (formulate prin metode ştiinţifice de
investigare) şi legi descoperite şi formulate pe bază de experienţă îndelungată.
După durata de manifestare, se disting legi generale, care acţionează pe tot
parcursul economiei (legea creşterii productivităţii, legea rarităţii) şi legi specifice,
care acţionează numai în cadrul anumitor perioade istorice ale acesteia (legea
cererii şi a ofertei, legea rentei, etc).
Prin esenţa lor, legile economice nu limitează libertăţile şi iniţiativa oamenilor.
Raportarea indivizilor la exigenţele legilor economice reprezintă condiţia unei
activităţi economice utile şi eficiente. în prezenţa anumitor condiţii acţionează o
lege economică sau alta. Aceasta nu înseamnă că toţi indivizii sunt obligaţi să facă
sau să nu facă ceea ce legea economică respectivă le dictează. Ea nu obligă pe
nimeni ci îi orientează pe toţi. în măsura în care cerinţele legilor economice
obiective sunt consfinţite în legi juridice, în acte normative, agenţii economici -
individuali şi asociaţi - trebuie să respecte legile juridice adoptate democratic,
aceasta fiind în interesul tuturor.
Microeconomie 26
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
2. Procesele economice:
a) sunt fenomenele economice privite în mişcarea lor;
b) exprimǎ transformǎrile cantitative în starea activitǎţii economice;
c) exprimǎ transformǎrile calitative în starea activitǎţii economice;
d) exprimǎ transformǎrile structurale în starea activitǎţii economice;
e) evidenţiazǎ desfǎşurarea activitǎţii economice în timp şi spaţiu.
Alegeţi rǎspunsul corect:
A(a+b+c); B(b+c+d+e); C(a+e); D(a+b+c+d+e); E(b+c+d).
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 32.
Microeconomie 27
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 28
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 29
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 30
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
6. Economia politicǎ:
a) este o ştiinţǎ economicǎ fundamentalǎ;
b) nu este echivalentǎ cu istoria economicǎ;
c) constituie un ansamblu coerent de cunoştinţe despre realitatea economicǎ;
d) are o laturǎ pozitivǎ şi una normativǎ;
e) extinde principiile raţionalitǎţii economice şi eficienţei economice asupra
socialului în totalitatea sa.
Alegeţi rǎspunsul corect:
A(a+b); B(c+d+e); C(e); D(a+b+ c+d+e); E(a+d).
Microeconomie 31
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 32
Obiectul şi metoda economiei politice. Economia și raționalitatea în economie
Microeconomie 33