Sunteți pe pagina 1din 7

Cuprins:

I.

Noiuni introductive.............................................................................................. 3

II. Exemple de interpretare a legii civile...................................................................6


III. Bibliografie........................................................................................................... 8

I.

Noiuni introductive

Prin interpretarea legii civile intelegem operatiunea logico-rationala de lamurire, explicare a


continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari prin corecta
incadrare a diferitelor situatii din viata practica (Belein).
Aceasta definitie contine trei elemente:
- interpretarea legii este o etapa a procesului de aplicare a legii civile.
- continutul interpretarii este lamurirea sau explicarea sensului.
-scopul interpretarii - este corecta incadrare a diferitelor situatii din circuitul civil, ceea ce
asigura justa aplicare a legii civile.
Clasificarea interpretarii civile:
1. In functie de forta sa (obligatorie sau neobligatorie) se distinge :
- interpretarea oficiala (obligatorie)
- interpretarea neoficiala (neobligatorie)
2. In functie de rezultatul interpretarii deosebim:
- interpretarea literala (declarativa)
- interpretarea extensiva
- interpretarea restrictive
3. Dupa metoda de interpretare folosita
- interpretarea gramaticala

- interpretarea sistematica
- interpretarea istorico teleologica
- interpretarea logica
Interpretarea oficiala - este realizata, in exercitarea atributiilor ce-i revin potrivit legii de
catre un organ de stat ce apartine puterii legislative, executive sau judecatoresti.
Daca interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat actul normativ interpretarea oficiala se numeste autentica si se caracterizeaza in norme interpretative.
Interpretarea oficiala este si cea realizata de organele puterii judecatoresti - numita si
interpretare juridica; care este obligatorie numai la speta.
Este neoficiala interpretarea care se da legii civile in doctrina (literatura de specialitate) ori
de un avocat in pledoariile sale. Aceasta interpretare nu are putere juridica obligatorie.
Interpretarea literala, extensiva, restrictive.
Interpretarea literal este determinata de faptul ca intre formularea textului legal
interpretat si cazurile din practica ce se incadreaza in ipoteza sa exista concordanta. Aceasta
interpretare este impusa de texte clare, ori de dispozitii ce contin enumerari limitative.
Interpretarea extensiva - este necesara atunci cand intre formularea textului legal
intepretat si cazurile din practica la care se aplica acest text nu exista concordanta, in acest
caz textul trebuie extins si asupra unor cazuri care nu se incadreaza in litera textului; deci
cand un text legal este formulat prea restrictiv fata de intentia reala legiuitorului.
Interpretarea restrictiva - este impusa de faptul ca intre formularea unui text legal si
cazurile de aplicare in practica, exista neconcordanta, in acest caz formularea textului legal
este prea larga fata de situatiile care se pot incadra in text (exemplu art.1 din L.31/1990 :
Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane; in sensul ca
priveste doar societatile comerciale infiintate potrivit acestei legi.
3. Interpreatera gramaticala , sistematica si istorico-teologica
Interpretarea gramaticala - presupune lamurirea intelesului unei dispozitii legale civile pe
baza regulilor gramaticii, tinandu-se seama de sintasca si morfologia propozitiei ori frazei,

ca

si

de

semnele

de

punctuatie.

Interpretarea sistematica - presupune lamurirea intelesului unei dispozitii legale tinandu-se


seama de legaturile sale cu alte dispozitii din acelasi act normativ ori din alt act normativ
(Belein).
Aceasta interpretare este intalnita frecvent in practica, - plecind de la calificarea unei
dispozitii ca norma generala ori norma speciala, prin respectarea urmatoarelor doua reguli:
- norma generala nu deroga de la norma speciala
- norma speciala deroga de la norma generala. Intre aceste reguli, norma generala
reprezinta regula, iar norma speciala constituie exceptia.
Interpretarea istorico teleologica presupune stabilirea sensului unei dispozitii legale,
tinandu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea actului normativ din care
face partea acea dispozitie, intr-un context istoric dat.
Interpretarea logica a legii civile
Aceasta interpretare a normelor juridice a dobandit o inflorire aparte in dreptul roman, ceea
ce a dus la formularea unor reguli si argumente de interpretare logica, adesea exprimate in
adogii.
1. Exceptia este de stricta interpretare si aplicare.
In interpretarea sistematica a legii civile se "tine seama de raportul dintre legea generala
(regula) si legea speciala (exceptia). Sunt supuse aceste interpretari:
- textele legale care contin enumerari limitative;
- textele legale care institue prezumtii legale;
- textele care contin o exceptie.
2. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Aceasta regula tine seama
de faptul ca, unei formulari generale a textului legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa
tot generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine.
3. Legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii. Aceasta

regula de interpretare este continuta in art.978 Codul civil pentru interpretarea conventiilor,
dar, pentru identitate de ratiune ea este extinsa si la interpretarea normei de drept civil.
Argumente de interpretare logica
- Argumentul per a contrario. Acest argument inseamna ca ori de cate ori un text de lege
prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el neaga contrariul (Angheni).
- Argumentul a fortiori. Pe baza acestui argument se ajunge la extinderea aplicarii unei
norme, edictata pentru o anumita situatie, la un caz neregulamentar expres, deoarece
ratiunile care au fost avute in vedere la adoptarea acelei norme se regasesc, si mai evident,
in cazul dat Belein p.72).
- Argumentul de analogir. Acest argument are in vedere faptul ca, unde exista aceleasi
ratiuni trebuie aplicata aceeasi solutie. Acest argument este folosit indeosebi, pentru
rezolvarea lacunelor legii ceea ce se realizeaza prin aplicarea prin analogiei a normelor
de drept civil (Belein).

4. Argumentul reducerii la absurd. Pe baza acestui argument se are in vedere ca numai o


anumita solutie este admisibila rational, solutia contrara fiind o absurditate, care nu poate fi
acceptata.1

II.

Exemple de interpretare a legii civile

Interpretarea logic:

Argumentul de analogie (a pari)

Cf. http://www.preferatele.com/docs/drept/3/interpretarea-legii-3.php accesata la


09.09.2013
5

Se bazeaz pe ideea c, unde exist aceleai raiuni, trebuie aplicate aceleai norme
juridice, trebuie dat aceeai soluie. Fundamentul acestei metode const n faptul c
aceeai cauz trebuie s produc acelai efect.
Ex. Daca potrivit art.60 al.2 din Codul familiei(abrogat), copilul din casatorie care si-a
pierdut aceasta calitate prin efectul hotararii judecatoresti de admitere a actiunii in
tagaduirea paternitatii avea dreptul ca intr-un an sa introduca actiune in stabilirea
paternitatii, era logic si in spiritul legii ca si copilului din afara casatoriei, care si-a piredut
paternitatea, sa i se recunoasca acest drept.

Argumentul per a contrario

Se ntemeiaz pe principiul de logic numit legea terului exclus (tertium non datui), atunci
cnd se afirm ceva, se neag contrariul - qui dicit de uno, negat de altero.
Ex.1: potrivit art. 282 C.civ., viitorii soi pot conveni s i pstreze numele dinaintea
cstoriei, s ia numele oricruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un so
poate s i pstreze numele de dinaintea cstoriei, iar cellalt s poarte numele lor
reunite; per a contrario, nu este permis luarea unui nume strin de numele lor.
Ex.2: art 11 C.civ. spune c: nu se poate deroga prin convenii sau acte juridice unilaterale
de la legile de ordine public. Per a contrario: se poate deroga prin conven ii particulare de
la legile care nu sunt de ordine public respectiv de la normele de ordine privat dispozitive
i nu imperative. Astfel de la o dispoziie de excepie (restriciile ordinii publice) se ajunge la
un principiu (libertatea contractual).

Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum)

Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum) este procedeul prin care se


nvedereaz c o anumit soluie propus prin interpretarea dat ar fi singura posibil,
deoarece susinerea oricrui alt punct de vedere ar duce la consecine inadmisibile, de
neacceptat, absurde. Acest argument este folosit destul de des n literatura de specialitate,
n problemele controversate, pentru combaterea altor argumente ce pot fi invocate n
sprijinul opiniei contrare.

Argumentul formei echivalente (ab eodem)

Se bazeaz pe ideea c, unde exist aceleai raiuni, trebuie aplicate aceleai norme
juridice, trebuie dat aceeai soluie. Fundamentul acestei metode const n faptul c
aceeai cauz trebuie s produc acelai efect.

III.

Bibliografie

Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu Drept civil. Partea generala, in reglementarea


noului Cod civil ed. Universul Juridic, Bucuresti 2013

http://www.preferatele.com/docs/drept/3/interpretarea-legii-3.php

http://legeaz.net/dictionar-juridic/interpretarea-normelor-de-drept-civil