Chestionarul

Fabio Lorenzl-Ctoloi"

1. Introducere

1.1. Opinia generals

Paul f;li Jean fac 0 ancheta referitoare la rolul ferneii in politica. Chestionarul lui Paul incepe cu intrebarea : > "A!i fi favorabil alegerii unei femei ca presedinte al Republicii ? ". Se degaja 0 unanimitate promitatoare ; doar 10 % dintre respondenti, majoritatea barbati in varsta §i cu purina scoala, exprima 0 parere deschis nefavorabila. Ancheta lui Jean cuprinde un esantion de persoane similare din toate puncte1e de vedere. Intrebarea sa: "Pentru ce profesiuni i-ati acorda incredere unei femei?" este urmata de 0 lista (institutoare, secretara, chirurg etc ... , presedinte al Repub1icii) supusa aprecierii celor anchetati. Spre deosebire de Paul, Jean descopera ca doar 0 minoritate infima declara ca acorda incredere unci femei pentru exercitarea mandatului de sef al statului (rezultate comparabile cu 0 ancheta efectuata in Italia ; vezi Corriere della Sera, 16 noiembrie 1998). Ni-i imaginam pe Paul ~i pe Jean dezbatand concluziile : primul afiseaza un oarecare optimism, iar al doilea un net pesimisrn fata de soarta rezervata femeilor in sfera politica.

Ii regasim pe Paul si pe Jean efectuand, fiecare in parte, 0 ancheta privind comportamernele legate de sanatate. Primul pune inrrebarea urrnatoare : "Ati practicat vreo activitate fizica in decursul ultimelor doua saptamani ?" ; 71 % dintre raspunsuri sunt pozitive. Jean pune aceeasi intrebare, insa prelungeste perioada la "ultimele douasprezece luni" ; rata raspunsurilor pozitive atinge doar 60% (rezultate compatibile eli 0 ancheta facuta in Australia; vezi Le Monde, 28-29 mai 2000). Dezbaterile sunt alimentate de aceasta singulara inconsis-

a comportamentelor declarate,

I. Fabio Lorenzi-Cioldi este profesor de psihologie sociala Ia Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii din Geneva.

CHESTIONARUL

229

Evocam 0 ultima inadvertenta aparuta in rezultatele inregistrate de cei doi cercetatori. Ea priveste opiniile fata de IVG1. Inca de Ia incepurul chestionarului, Paul intreaba : "Credeti ca ar trebui sa fie posibil pentru 0 femeie insarcinata sa recurga la avort daca are deja copii ~i nu i~i mai doreste ?". Aproape 65 % dintre respondenti l~i exprima avizul favorabil in privinta avortului, Jean, din dorinta de a explora niste aspecte mai subtile ale acestui subiect complex, pune aceeasi intrebare, precedata insa de altele care detaliaza circumstantele Iuarii acestei hotarari (0 posibila malformatie a fetusului, un pericol pentru viata mamei, 0 deteriorare serio as a a conditiilor econornice ale familiei etc.). Acordul in privinta intrebarii mai generale si mai comune a celor dona anchete nu este inregistrat la mai mult de 49 % dintre respondenti (vezi Schuman si Presser, 1981). Prin urmare, pe de 0 parte.iparerea este mai degraba favorabila, iar de cealalta, defavorabila avortului,

Suntem tentati sa ne intrebarn cine s-a apropiat mal mult de aflarea opiniei reale : Paul sau Jean? Raspunsul pe care 11 dau in acest capitol este urmatorul : amandoi si nici unul. Aceasta judecata, fara a fi lncurajatoare, are meritul de a sugera ca, in ciuda unci credinte foarte raspandite, chestionarul nu se limiteaza sa inregistreze sau sa extraga 0 opinie detinuta de individ anterioara inrerventiei cercetatorului. Dupa cum a subliniat Bourdieu (1973), credinta conform careia un individ este competent, autonom ~i stapan al propriilor pareri ne face sa uitam ca intrebarile puse contribuie intr-o mare masura Ia inducerea, daca nu 1a fabricarea acestei opinii. Autorul afirrna :

Unul dintre efectele cele mai daunatoare ale anchetei de opinie consta tocmai in a-i pune pc oarneni sa raspunda unor intrebari pe care nu si le-au pus sau sa raspunda la 0 alta intrebare decat la cea pusa, interpretarea nefacand altceva dedit sa inregistreze neintelegerea (Bourdieu, 1973, p. 1297).

Asadar, invatarea regulilor de elaborare a unui chestionar nu poate face economie de reflectarea asupra conditiilor de producere a opiniei. Trebuie sa preferam "producerea de date, nu culegerea"; nuanteaza Matalon (1988, p. 11), "ultimul terrnen fiind mai obisnuit, dar inselator, in masura in care mascheaza activitatea cercetatorului", Caci daca este zadarnic sa pretindem ca surprindem "adevarata" opinie a indivizilor, trebuie neaparat sa interpretam corect sensu! raspunsurilor lor. Dupa cum vom vedea in acest capitol, mai multe discipline din stiintele sociale trebuie sa inceapa sa reflecteze asupra conditiilor de producere a opiniei ~i a interpretarii.

1. "intrempere voluntara de sarcina" (n. tr.) .

..... __ •• _ •. _'=.,."... __ ""' """'""."', .., m;Il!!1~!;:;;;;=41ll1 ' •••••• & •. ,;!2 •••••••••••.• !i!.,,£!II! .. 1 •••••• III ••••••••• __ ~.$i:*'\'i!J'~

230

METODE SPECIFICE

Apoi, vom trasa pe scurt etapele producerii unui chestionar, In cea de-a doua sectiune, ne vom ocupa de varietatea formate lor de ehestionar si de alegerea formatului eel mai adecvat in functie de tema supusa investigarii. Cea de-a treia sectiune trateaza modul de pregatire a intrebarilor ce abordeaza teme sensibile, cum ar fi, de exemplu, sexismul, rasisrnul sau teme delicate si saturate de dezirabilitate sociala. A patra sectiune este consacrata punerii in ordine a intrebarilor in chcstionar, iar a cincea abordeaza masurarea coordonatelor sociodemografice ale participantilor $i aminteste cateva probleme curente puse de aceasta masurare, In sectiunea "Concluzii", vom reveni asupra disputelor dintre eei doi cercetatori, Paul ~i Jean. Pe baza elementelor expuse, vom propune 0 interpretare a acestor dispute.

1.2. Chestionarul

Vom defini chestionarul, impreuna cu Mucchielli (1979), drept ,,0 suita de propozitii, avand 0 anumita forma si 0 anumita ordine, pe baza carora se solicita parerea, judecata sau evaluarea unui subiect interogat" (p. 84). Se cuvine sa clarificant de la inceput 0 distinctie ce se face constant intre demersurile de ancheta, fondate In special pe chestionar si discutie, si demersurile care utilizeaza planuri experimentale. Unele diferente in gradul de interventie a cercetatorului ~i in modul de a asigura validitatea relatiilor dintre variabilele masurate (validitatea lor interna ~i eea externa) justifica aceasta opozitie (vezi Lorenzi-Cioldi, 1997, pp. 145-180). Dar diferenta fata de ancheta si de experimentare nu este la fel de transanta pe cat pare la prima vedere. Dupa cum bine a ararat Matalon (1988), se pot face experiente in mediu natural (pe care este preferabil sa le numim "cvasiexperiente" ; vezi Aronson, Brewer 91 Carlsmith, 1985), la fel cum se pot administra chestionare In experientele de laborator. Este asadar preferabil sa facem distinctie intre chestionarele concepute pentru sondaj , care vizeaza realizarea unui inventar sau 0 "harta geografica" a opiniei, ~i alte chestionare destinate testului de ipoteze. Primele, remarcabil promovate in Franta de catre J. Stoetzel (vezi Stoetzel ~i Giraud, 1973), constau in cataloage de intrebari de opinie, de atitudine si de luari de pozitie fata de diferite teme ale vietii cotidiene. Raspunsurile la aceste chestiuni sunt, de obicei, examinate cu ajutorul caracteristicilor sociodemografice ale participantilor, tipuri de coordonate sociale care pun in raport indivizii in functie de varsti1, sex, stare civilii, nivel de educatie etc.

Aceste cheitionare sunt in mod obligatoriu administrate unor e§antioane reprezentative ale populatiei cm-e, de obicei, ating 1 000 de indivizi. Un e~antjon

CHESTIONARUL

231

este re:r~ez:ntativ :3.nd prez~nta aceleasi caracteristici ca ~i populatia fata de care ccr"etatorul m:eleg~ sa generalizeze opiniile, atitudinile ~i comportamentcle pe care Ie mregistreaza in ancheta, Metodologii si statisticienii au p,ro.pu~s num.eroase tehnici pentru stabilirea aces tor esantioans (de exemplu Gh1~h.one ~l M~t~lon, 1978, pp. 25-56). Este suficient sa menuonam aic; tehmclle pro~abllzste ~i tehnicile prin cote. Primele includ esantionuj aleatoriu ~ers~a~el~\mt>erog~te sunt tr~~_e La sorti dintr-o lista exhaustiva a populatiei

e ref~I inta), esaononut stratificat (selectia se face pornind de la 0 lista de grupun omogene ~e persoane adunate in functie de una sau rnai multo variabile f~c~Ie .ale a.nc~e~e~.: varsta, categoric socioprofesionala etc.) si esanrionul in C,I~)I~~~l!1~ (mdl~lzll .sunt selectaji pe baza insertiei lor in diferite locuri : fa~l1l:~l,. ll1trepnnder~, as~ciatii etc.). Tehnicile prin cote se bazeaza pe un pnncl:lll.l. ~~ proport~o~lahtate: esantionnl reproduce in miniatura parametrii

CUIlOscutl ,ll populanej de referinta t t .. . .

.. _. , ,l',a m errnenn caracterisncnor sociodemo-

g,r~:!C.e. Aleg.cre~ tehnicii de e~antiom~j depinde de rnai multi factori, printre c~le tirnpul §l mIJlo<lt:ele de care dispune cercetatorul, dar si scopurile anche~e:. _De e,~err:_plu,_ .daca un ce:ceta~or este interesat de maniera in care salariajii

1§! l~pr~zmta cancra protesionata, el va putea :ulaoteze tehnica esantio-

nului pru t M' h,. '. ' '$

. .. 1 c~ e. at mia!, va elimina persoanele inactive, pe cele care exercita

~ actl~ltate ,1Ildependenta etc. , apoi va selectiona un numar mai mare de functl.o~an de,ca: de cadre (ace§t~a fiil:d, in general, mai numerosi dedit ultirnii) si, ll1 ~ecare gr_up,.o ~proportle mal mare de barbati sau de femei in functie de repartrza:ea obiectiva a celor dona sexe In aceste roluri profesionaj-.

.~hestlOnarele concepute pentru tesrul de ipoteze, folosite de carre cerceta-

torii care lucreaza eu ajuto .ul . d '. .

h. , 1 unor emersun mal expenmentale, se prezinta

1I1 m~n multe van ante (de exernplu, "forma de chestionar A" vs" ~ de chest . . B") A' '. .. . "lorma e

. :~ 1~,l1aI, '. ce.ste f~nue de chestlOnar sunt identice in afara de raportul Ia

var~a~:.a ~a~ vanabIlele.lIldep.endente de interes, De obicei, este yorba despre ~anatl.l 1111111me care pnvesc mstructiunile,. formatete, redactarea, continutunIe: ,IllveIu! = g~nera!Itate sau ordinea intrebarilor. Compararea raspunsurilor

obtinute cu diferitelo forme de chestionar scot in evidenta modul ' , _ di

. .. ,. . ~ ~ 111 care 111 1-

VIZll ~gl e1abor~aza §i i~i exprima parerile, iar nu starea opiniei Ia un moment

=. SIlI~t ~x~mlll~te relatiile dintre anurnite proprietan forrnale sau de continnj ale ll1:1:banlor ~l raspunsurile fumizate la aceste intrebari. Acest deniers nu ~eceSl.ta a~a~ar e;~antio~ne de par~i~ip~nti reprezentativi ai popuJaliei globaJe,

u~ rez~r"~,a .otu§<, ~u~a cum subhmaza Ghiglione (1987), "de a cunoa~te perfect ['::1. lelu~/~elunle In care se_pune 0 problema pentru 0 populatie data [ ... J, de a fJ Identlflcat toate grupunle posibile care - in aceasta populatie _ pot

~32

METODE SPECIFlCE

structura problema" (p. 165). Chestionarele de test de ipoteze sunt adminis:rate unor populatii similare din toate punctele de vedere, recrutate dupa 0 procedura numita "e~antionul impartit", De asemenea, aceste chestionare servesc unor scopuri pedagog ice , fiindca ajuta la intelegerea mecanismelor care fac sa apara opiniile. Ca atare, sunt un fapt prealabil invatarii construirii oricarui chestionar, Exact catre acest tip de chestionar ne vom indrepta atentia in acest capitol.

1.3. Etapele pregatirii chestionarului

Inainte de a porni la pregatirea propriu-zisa a chestionarului, trebuie satisfacute doua elernente prealabile. Mai intai, cum se zice, trebuie "pusa problema", trebuie delimitate obiectivele anchetei si trebuie formulate principalele sale ipoteze. Cercetatorul trebuie sa aiba 0 idee cat mai precisa despre natura informatiei pe care doreste sa 0 obtina cu privire la obiectivul propus. Discutiile libere sau semistructurate (Blanchet, 1985) ajuta in aceasta sarcina, dar natura informatiei dorite depinde mai ales de problematica specifics anche'lei si scapa formalizarii tehnice. eel de-al doilea element prealabil priveste selectarea populatiei ce trebuie interogata (un esantion reprezentativ pentru sondaj, un esantion impartit pentru chestionarele de test de ipoteze). Odata satisfacute aceste doua clemente prealabile, consrructia chestionarului poate incepe. Ea comporta trei mari etape : 1. reperarea pregnantei temei anchetei in cadrul popuiatiei vizate, limbajul pe care aceasta il foloseste pentru a 0 exprima, diferitele ei fatete ~i importanta lor; 2. redactarea intrebarilor si pretestarea lor; 3. ordonarea diferitelor tntrebari in chestionarul definitiv,

Delimitarea temei anchetei. Prima etapa a constructiei chestionarului consta In a sonda respondentii sau a eonsulta 0 baza de date ce se raporteaza Ia tema, pentru a face sa apara propriile reprezentari legate de tema supusa investigatiei. Este yorba despre a ne asigura de pertinenta si relevanta acestei teme, inventariindu-i diferitele aspecte §i terrnenii in care acestea sunt intelese, organizate §i verbalizate in cadrul unei populatii cat se poate de asernanatoare celei ce va fi vizata de ancheta (populatia inrudita). Anchetatorul l§i doreste ca aceasta operatiune sa garanteze cil participantii mteleg intrebarile ce le sunt puse in acelasi fel. Aceasta munca exploratoare de clarificare poate necesita mult timp si , din pacate, este deseori evitata. Consecintele pot fi dezastruoase. Astfel, de exemplu, eu insumi am constatat prea tarziu, in eadrul unci anchete in mediul ~colar, ca unii adolescenti intelegeau adjectivul altruist ea trimitand

CHESTIONARUL

233

la ideea de ernpatie, Ia capacitatea de a se pune in locul celuilalt ... In cadruI unui sondaj privind imaginea sindicatelor din Franta, F. Bon a descoperit a posteriori ea. 0 proportie ridicata de muncitori confereau cuvantului birocrat mai degraba sensul de "om care lucreaza intr-un birou", decat sensul curent de "om apartinand sisternului" (vezi Cayrol, 2000, p. 57; acest exemplu sugereaza, de asemenea, distanta ce separa limbajul celui care efectueaza sondajul de limbajul popular. Pentru cunoscutul termen birocrat, dictionarul Robert mentioneaza 0 utilizare familiara §i peiorativa a terrnennlui, echivaIandu-l drept "functionar de birou").

Redactarea intrebarilor. Etapa urmatoare din construirea chestionarului comports selectarea forrnatului sau a formatelor de intrebari adaptate examinarii temei ~i redactarii intrebarilor. Intr-o prima instanta, acestea vor fi supuse unui exam en critic ("pretestul" sau "pilot<~jul"). Printre stangaciile deseori comise de incepatori, intftlnim: formularea de intrebari prea complexe (mai mult de 0 intrebare intr-un titlu dat, astfel incat un acelasi raspuns poate fi dat pentru motive diferite) sau continand 0 dubla negatie ; folosirea de referenti vagi sau prea ambigui ("copiUiria", "btlnastarea" etc.) ; propozitii care se contrazic (de exemplu, "Sunte1;i in general satisfacut de munca dumneavoastra sau exista aspecte care v~i deranjeaza ? ") ; alternative neadecvate sau care nu acopera decat partial diferitele aspecte ale temei intrebarii : solicitarca prea directa a motivelor unui comportarnent sau ale unci opinii (ca ~i cum un medic i-ar cere mai degraba unui pacient sa-si numeasca boala si sa-i enunte cauzele, decat sa-l intrebe despre simptomele in baza carora se poate diagnostica boala) ; introducerea de presupozitii (intrebarea "Ce ziar ati citit ieri ? " presupune inca de la inceput faptul ca participantul a citit intr-adevar un ziar ; pentru alte exemple, vezi Fowler, 1995, pp. 78-103). Pentru a garanta claritatea intrebarilor si posibilitatea raspunsurilor de a fi cornparate, este necesar sa se formuleze enunturi cat mai inteligibile, concise, exhaustive $i univoce. La nevoie, 0 intrebare ar trebui sa inceapa cu definirea temei (de exemplu, "aetivitatea fizica" definita ca "alergare" etc.). Ea va trebui sa continue eu titlul intrebarii propriu-zise ("Ati practicat 0 activitate fizica in decursul ultimelor doua saptarnani ? ") si sa se termine eu prezentarea alternativelor de raspuns (de exernplu, "cu regularitate in fiecare zi", "deslul de des", "cateodata", "niciodatil"). Anurnite modele de raspuns putin mai complexe (scale de apreciere, diferentiator semantic etc.) pot fi introduse printr-un exemplu privind maniera de a raspunde.

"Pilotajul" chestionarului, un fel de ancheei la scara redusa, va fi, ill general, Yacut ell ajutoru! unui numar mic de persoane dimr-o populatie

234

METODE SPECIFlCE

similara. Mai exact, se poate efectua cu ajutorul procedurii "gandi!i cu voce tare" , ce consta in administrarea chestionarului in mod individual, cerandu-i respondenrului sa verbalizeze ceea ce a inteles fie in timpul lecturarii intrebarilor, fie imediat ce a raspuns (vezi Bishop, 1992). 0 tehnica ce consta in masurarea timpului ce le-a trebuit participantilor pentru a raspunde la fiecare dintre intrebari a fost propusa de Bassili ~i Scott (1996), idee a fiind ca 0 intrebare "buna" cere mai putin timp decat una "proasta".

Iniantuirea intrebarilor, Dupa necesara revizuire a titlurilor intrebarilor ~j a scalelor sau a alternative lor de raspuns care Ie insotesc, se VOI' insirui intr-o ordine armonioasa diferite teme si intrebari care sa se raporteze la acestea ~i se vor redacta cerinte adecvate privind chestionarul (Cine efectueaza ancheta ? In ce scopuri ? De ce §i cum a fost contactat participantul ? De cat timp va fi nevoie pentru a raspunde ? ). De asemenea, ar trebui mentionate 0 garantie de confidentialitate a raspunsurilcr (dad! este cazul) si 0 indicatie privind utilizarea rezultatelor anchetei.

Tipuri de intrebart

2.1. Intrebari deschise ~i inchise

o intrebare este deschisa atunci cand nu presupune raspunsuri prestabilite ~i of era respondentului posibilitatea de a-si exprirna liber parerea ; dimpotriva, o intrebare este inchisa daca raspunsurile posibile (referitoare la continut, nivel de scala etc.) surit prevazute dinainte, iar respondcntul efectueaza 0 alegere dintre aceste raspunsuri. De exemplu, dorind sa ancheteze perceptia viitorului scolarizarii printre adolescenti, se poate pune una dintre intrebarile urmatoare (exemplu adaptat dupa Deschamps, Lorenzi-Cioldi si Meyer, 1982; vezi tabelul alaturat).

Intrebarea inchisa din acest exemplu propune alegeri de raspuns ce traduc principalele dimensiuni puse injoc in vederea perceperii cauzelor reusitei (de exemplu, 0 cauza interna, cum ar fi "eforturile facute", si 0 cauza externa, cum ar fi ,,§allsa"). Intrebarea deschisa favorizeaza, in schimb, emergenta de opinii noi ~i mai nuantate,

Citeam recent in rnanualele de metodologie, ca bogatia ~i abundentamaterialelor culese cu intrebarile deschise franeaza folosirea lor si limiteaza numarul de respondenti la 30. De exemplu, Lazarsfeld (1944, p. 48) recornanda sa se rezerve acest tip de intrebari pentru faze Ie de pregatire a chestionarului

CHESTIONARUL

235

Dupa opinia dumneavoastra, ce este mai important pentru a fi un elev bun?

sau pentru aprofundarea raspunsurilor " deviante " , inregistrate cu ajutorul intrebarilor inchise, Daca in aceste circumstante este corect sa se recurga la formatul deschis, aceasta prudenta nu mai este impcrativa. Astazi, sunt identificate 0 multime de tehnici de analiza automata a raspunsuriior libere, a carer folosire permite ca aceste obstacole sa fie ocolite (de exemplu, analiza factorial a lexicala ; vezi Doise, Clemence si Lorenzi-Cioldi, 1992; Lebart §i Salem, 1988). Aceste tehnici de analiza ne permit sa beneficiem de avantajele intrebarilor ce nu prezinta nici un raspuns a priori, nici vreun format aparte pentru a exprima 0 parere. In principal, aceste avantaje sunt : controlul exercitat de catre participant asupra raspunsurilor sale, gradul scazut de interventie a cercetatorului si posibilitatea de a inregistra raspunsuri neasteptate.

Schuman si Presser consimt indirect la superioritatea forrnatului deschis, atunci cand afirma ca ...

... intrebarile inchise se bazeaza pe alternative de raspunsuri alese a priori, ce risca sa 11U fie adecvate ~i rru prea dare In ceca ce priveste continutul gi forrnularea lor pentru respondent ... [De aceea] respondentul este influentat de altcrnativele ofcrite [ ... ], incat, daca poate formula liber raspunsurile, apare un ansamblu de rezultate mai valide (Schuman ~i Presser, 1981, pp, 80-81).

Totusi, aceiasi autori l~i tempereaza entuziasmul pentru intrebarile deschise, dupa ce au comparat metodic cele dona formate gratie esantionului impartit. In unele cazuri, intrebarile inchise, a caror mare varietate 0 vom descrie in

~ ••••• IIDl. Il'J"\l'i_:~i'!P.m!\ll .. _!!lLlJ.a ..... n;"'i'''',"''', ... =8"". ",,,,,,,-,._-_. __

METODE SPECIPICE

iragraful urmator, sunt incontestabil mai avantajoase. Dad intrebarile desuse se preteaza la examinarea faptului cil 0 tema iese in evidenta, Ia cunoasterea .esteia - §i Ia interesu1 ce i se acorda, la termenii in care este exprimata, la ultiplele sale aspecte, Ia ordineain care acestea sunt inventariate si la numaJ de respondenti care il mentioneaza, intrebarile inchise raman mult mai -of ita bile in privinta examinarii importantei relative pe care respondentii 0 .orda diferitelor aspecte ale temei. De exemplu, Belson si Duncan (1962) .ata ca, atunci cand respondentii trebuie sa enumere ziarele ~i periodicele pe ire Ie-au citit, cat si programele de televiziune pe care le-au privit in ziua iterioara anchetei, posibilitatea de a parcurge 0 lista de ziare, de periodice de programe de televiziune (un procedeu care aseamana cu tehnica alegerii ultiple) produce estirnari mai mari §i cu adevarat mai veridice decat estimaa furnizata de raspunsurile 1a 0 intrebare deschisa. Examinarea listei Ie ermite respondentilor sa-§i rememoreze, de exemplu, lecturi rapide si rara are valoare (atragem atentia ca respondentii nu au fost indusi in eroare de troducerea pe lista a unor publicatii si programe de televiziune inexistente, -fiind alese de nici unul dintre ei). Totusi, este de inteles faptul ca stabilirea lei liste de alternative de raspuns presupune 0 buna cunoastere a evantaiului : Iuari de pozitie in privinta temei anchetei In cadrul populatiei interogate. ceasta cunoastere se alimenteaza din consideratii teoretice §i empirice. stfel, de exemplu, un mare numar de studii din domeniul atribuirii cauzelor irnportamentului a permis validarea diferitor tipologii de cauze (de exemplu, .uze interne si externe, stabile si instabile, controlate ~i involuntare etc.). De ernenea, atunci cand cercetatorul poate beneficia de astfel de noutati teore:e avansate, este mai usor sa fie redactate intrebari inchise care sa propuna decarea unei serii de propozitii care operationalizeaza pe rand toate cauzele , figureaza in aceste tipologii.

i; acest caz, cateva exemple vor fi suficiente pentru a ilust.ra proprietatile trebarilor deschise §i inchise. Anchetand valorile educative ale parintilor, .hurnan ;;i Presser (1981, pp. 105, passim) scot in evidenta ca majoritatea irintilor (61,5%) prefera "sa gandeasca intr-un mod autonom", alegand ntr-o Iista ce cuprinde 5i itemii: "a se supune", "a fi iubiti si populari", "a unci din greu" si "a-i ajuta pe altii/altele cand au nevoie", Or, numai 4,6% ntre parinti mentioneaza acelasi continut in cazul raspunsului 1a 0 intrebare schisa .. Intrebarea deschisa, care solicita liber "luerul eel mai important pe re copiii ar trebui sa-l invete ca sa fie pregatiti pentru viata de adult", in loc

ceara sa se faca 0 alegere, permite repertorierea a peste 17 continuturi stincte, printre care se remarca "a avea 0 buna edueatie" (12,8 % dintre

CHESTIONARUL

237

parinti), "a fi cinstiti" (7,4%), "a-i respecta pe ceilalti" (6,7%) si "a invata sa nu conteze decat pe sine insusi" (6, 1 %). Cand aceiasi autori fac 0 ancheta in legatura cu valorile legate de munca (pp. 88-92), cu ajutorul unei intrebari inchise ei pun in evidenta diferente importante dintre barbati §i femei. Raspunzand la intrebarea "Ce preferati in munca dumneavoastra ?" ~i putand sa aleaga intre cinci alternative, barbatii se orienteaza mai ales spre "un salariu ridicat" si spre "oportunitati1e de avansare", in timp ce femeile converg masiv spre 0 valoare expresiva - "realizarea personala" ("the work is important and gives a feeling of accomplishment"). Interogati cu ajutorul unui format deschis, ternele evocate de catre participanti sunt sensibil mai diversificate (60% dintre temele evocate nu au echivalent printre alternativele de raspuns propuse in intrebarea inchisa) si, ceea ee este mai important, conrrastul dintre raspunsurile barbatilor ~i femeilor dispare.

Asadar, intrebarile deschise ~i inchise pot dirija pe rand raspunsuri spre aspecte mai mult sau mai putin stereotipe Ia temele in discutie ~i sa incite sau sa. tempereze varietatea raspunsurilor si contrastele dintre diferite categorii ale populatiei (vezi: Foddy, 1993, pp. 126-152; Peterson, 2000, pp. 29-44). Asa cum vom vedea mal departe, cercetatorul poate avea motive intemeiate

,

pentru a plasa intr-un plan secund una sau alta dintre tendinte, insa dificultatea de a prezice forta ~i chiar directia acestor efecte il obliga uneori sa propuua cele doua formate - deschis sau inchis - pentru fiecare tenia tratata (Bradburn, 1983; Tourangeau §i Rasinski, 1988)_ Ca atare, trebuie sa respectarn un principiu simplu. Intrebarile deschise convin intotdeauna in cazul fazelor pregatitoare ale unei anchete. Ele permit reperarea temelor evidente in cadrul unei populatii, nivelul lor de generalitate sau de specificitate si termenii in care aceste teme sunt concepute ~i dezbatute de catre indivizi. cat priveste intrebarile inchise, acestea permit mult mai usor sa fie testate ipoteze formulate la un stadiu mai avansat de investigatie, In practica, un compromis util c011Sm in a propune majoritatea mtrebarilor insotite de cateva intrebari deschise.

Programul de cercetare inrreprins de Palmonari (1981) si Doise (Doise et al., 1982) asupra reprezentarilor pe care le au psihologii in privinta muncii ilustreaza intr-un alt fel complementaritatea abordarilor deschise sau inchise, o lista de 14 domenii de activitate a muncii psihologilor a fost perfectionata eli ajutorul unei analize de continut a discutiilor aprofundate cu practicieni si cercetatori ce lucreaza in institutii foarte diverse. Printre aceste domenii, se gaseste, de exemplu, "obieetul psihologiei", "criteriile de satisfacere a psihologului", :,raporturile dintre sectoarele public §i privat" §i "definirea interventiei psihologice". Pentru fieeare dintre aceste domenii, au fost selectate patru

238

METODE SPECIFICE

luari de pozitie frecvente in cadrul discutiilor, apoi au fost formulate intr-un mod concis. Aceste luari de pozitie aduc in prim-plan implicarea sociopolitica a psihologului ;;i foealizarea sa asupra interventiei clinice si individuale. De exernplu, in ceea ee priveste definirea interventiei psihologului, polul politic este reprezentat de faptul ea "psihologul lupta impreuna eu ceilalti lucratori sociali irnpotriva marginalizarii anumitor eategorii de indivizi ", iar polul clinic e reprezentat de faptul ca "psihoiogul stabileste un raport cu celalalt pentru a ameliora suferintele de origine psihica", Luarile de pozitie intermediare asupra acestui continuum sunt reprezentate de faptul ca "psihologul i§i aduce contributia specifica la definirea si analiza nevoilor diferitelor grupuri de indivizi" §i de faptul ca "psihologul Ii pregateste pe indivizi sa-si asume mai bine raporturile eu celalalt", Cele 56 de enunturi obtinute gratie acestei proceduri au fost in final prezentate prin asociere, in vederea cornpararii cu scalele de apreciere ale unui chestionar administrat mai multor esantioane de psihologi din diferite tari.

2.2. Varietatea intrebarilor inchise

Aceasta sectiune enumera principalele tipuri de intrebari inchise. Fiecare format prezinta numeroase variante, a1 carer inventar se diversifica odata cu trecerea timpului ~i cu inmultirea Iucrarilor publicate de cercetatori,

2.2.1. Liste de adjective sau de propozitii

Inaugurat de Katz si Braly (1933) pentru studierea stereotipurilor rasiale, aplicat unei mari varietati de grupuri sociale - in functie de sex (William 5i Best, 1982) ~i de minoritatile etnice (Madon et al., 2001) -, acest format consta, de cele mai multe ori, intr-o lista de adjective pe care participantii le aplica sau nn uneia sau mai multor tinte. Aceasta 1i8t3. poate consta si din opinii sau date mai factuale §i poate fi prezentata sub forma unci intrebari cu "alegere multipla", lata un asemenea exernplu, Iuat dintr-o ancheta inrreprinsa in rnediul muncitoresc (Touraine, 1966):

Imaginati-ve ca se doreste separarea francezilor in doua grupuri, Exista multe moduri de a 0 face; de exernplu, "gra§i" ~i "slabi". Exista lnsa moduri mai importante, lata un oarecare numar de cxemple. Indicati-le pe cele trei mai irnportante dupa parerea dumneavoastra :

o oamenii dela oras/oamenii de la tara;

CHESTIONARUL

239

o cei carc depun 0 munca manuala/cei care nu depun 0 munca manuala ;

o capitalisti/proletari ;

o bogati/saraci ;

o exploatatori/exploatati ;

o cei care lucreaza la stat/eel care lucreaza in domeniul privat ;

o oamenii eu orientari de stanga/oamenii eu orientari de dreapta ;

o oamenii cinstiti/oamenii necinstiti ;

o cei care au pregatire scolara/cei care nu au pregatire scolara ;

o cei care au vointa/cei care nu au vointa.

Problema cea mai delicata cu acest tip de intrebare este de a ne asigura ca alternativele de raspuns propuse reprezinta, pe rand, toate 'aspectele temei sau toate luarile de pozitie curent exprimate fata de aceasta tema (in acest exemplu, care era foarte adecvat la inceputul anilor '60, este necesar sa se revizuiasca ~i sa se completeze enunturile pentru a tine cont de clivajele sociale mai actuale, cum ar fi accesul la noile tehnologii ale informatiei etc.). Studiile facute de Bonini si Caverni (1995) sugereaza importanta pe care 0 capata pentru respondenti sentimentul exhaustivitatii alternative lor de raspuns propuse. Modelul experientelor este urrnatorul : participantii .selecteaza mai intai dintr-o lista exhaustiva cauza cea .mai adevarata pentru ca masina nu demareaza intr-o dimineata de iarna (de exemplu, probleme 1a baterie, la sistemul de aprindere, la carburator sau pana de benzina). Apoi, participantii sunt informati ca vor trebui sa raspunda din non la aceasta intrebare, ins a utilizand 0 Iista care exclude 0 cauza foarte probabila san mai put in probabila ~i care prevede raspunsul "alte cauze", Or, folosirea alternativelor de raspuns comune celor doua intrebari, cat si pentru "alte cauze" creste semnificariv in cazul acestei ultime conditii, Avand in vedere aceasta paradigma, putem, de asemenea, sa ne irnaginam ca, in cazul unei conditii, participantii prim esc 0 justificare plauzibila pentru lacunele din lista a doua, in timp ce, in cazul celeilalte, sunt inforrnati ca anumite cauze au fost abate la intamplare de pe Iista, Asadar, se prezice ca participantii Ia aceasta ultima conditio folosesc mai degraba alternativa "aHe cauze", intrucat lacunele de pe lista VOl' parea sa comporte 0 distorsiune mal pronuntata a realitatii decat atunci cand ele ar fi imputabile deciziei luate de un cercetator presupus a fi informat in privinta temei anchetei,

Este deja cunoscut fenomenul prin care participantii prefera sa-si exprirne opinii privind chestiunile absurde, temele fictive sau, de cele mai multe ori, necunoscute. Intr-adevar, participantii sunt indreptatiti sa estimeze ca anchetatorul nu pune dedit intrebari pertinente, Fiecare intrebare vehiculeaza, pe

240

METODE SPECIFICE

de 0 parte, ipoteze asupra intentiilor anchetatorului; pe de alta parte, se presupune di exista chiar un fenomensupus investigatiei (Bishop, Tuchfarber ~i Oldendick, 1986). "Nu pot exista intrebari absolut neutre"; comenteaz3 Schuman §i Presser (1981), "caci simplul fapt de a realiza 0 anch:ta asupra unei teme 0 poate face importanta in ochii participantilor" (p. 179). Intre 30 % si 50 % dintre subiectii interogati de acesti autori raspund la 0 intrebare pe care nu si-an pus-o niciodata : "Ce este complexullui Ianus?" ; intr-adevar, inlocuind aceasta mtrebare in contextul psihanalizei (un camp de cunoastere mai familiar, in ciuda faptului di este mai putin cunoscut), ei au 0 judecata "preconceputa" pe 0 scara de valori. In sprijinul acestei conjecturi, Schwarz (1994) raporteaza ca participantii care au facut 0 descriere a complexului lui Ianus se declara apoi mai favorabili psihanalizei dedit altii, indiferent de descrierea datil. Dorinta fiecaruia de a nil parea neinformat sau ignorant agraveaza aceasta tendinta de a ernite pareri asupra oricarei teme,

Dupa cum afirrna Allport (1935), 0 atitudine global favorabila (sau defavorabiia) fata de 0 terna data ii face pe indivizi sa produca 0 opinie consistenta asupra unor aspecte mai specifice - noi, necunoscute, dar la fel de absurde -, pe care contextul le Ieaga de tema globala. Din pacate., 'in privinta intrebarilor deschise, acest fenomen nu este izolat. Listele de adjective sau de propozitii, solicitfmd alegeri intre diverse alternative, ii provo3ca pc participanti sii dea un raspuns. Pentru acest motiv, in coada Iistei de alternative propuse, este de dorit sa se includa un raspuns de tipul "Nu stiu", "Nu am nici 0 parere ", "Nu am nici 0 opinie" sau chiar "Nu am avut ocazia sa-mi pun aceasta intrebare". Schuman §i Presser (1981, p. 149) compara 0 intrebare ce prevede alternativa "Nu stiu" cu 0 alta care nu 0 prevede. In acest ultim caz, 30% dintre subiecti se declara favorabili fata de Agricultural Trade Act, un decret minor si , asa cum s-a dovedit in urma unci discutii ulterioare, necunoscut de participan!i. Dar numai 10% ofac in primul caz. 0 optiune ce exprima lipsa de cunostinte, atunci cand apare printre celelalte raspllHsuri, legitimeaza ignoranta participantului §i incurajeaza adrrriterea ei (vezi ~i tabelul 1). Totusi, in afara de cele ce tin de cuno§tin1ele factuale, in practica, se intampla rar ca asemenea alternative sa fie reportate in chestionare. In legamra eu aceasta, Cannell :;;i Kahn (1953) au denuntat 0 cale de expert error, iar Converse (1976) a vorbit despre cererea unei non-atitudini. Acesti antori avertizeaza 'in prjvinta pericolului solicitarii de cunostinte de Ia un individ In domenii in care nu detine informatii. Aceasta prezumtie de competenta ii poate provoca participantului un sentiment de "a nu fi la Inaltime" ; la randul san, acest sentiment poate avea un impact asupra dispuns~rilor sale 111 ansamblul chestionarului. Astfel, Schwarz, Bless

CHESTIONARUL

241

si colaboratorii lor (1991) arata ca dificultatea pe care 0 simt respondentii in satisfacerea exigentelor unei chestiuni (de exemplu, mentionarea unui numar prea ridicat de ocurente aJe unei conduite, cum este "inc.rederea in sine") diminueaza mai apoi tendinta lor de a se descrie cu. ajutorul trasaturii de personalitate asociate acestei conduite ("sigur pe sine"), in mod independent de numarul de conduite efectiv mentionate de catre participanti (vezi Lorenzi-Cioldi, 1997, pp. 25-26).

2.2.2. Scale de apreciere

Este vorba despre un format foarte curent in cadrul chestionarelor din stiintele sociale, Acesta permite 0 masurare mai tina ~i mai nuantata a opiniei in raport ell cuprinderea lor dihotomica (alegere vs non-alegere, da vs nu) reiesita din formatul precedent. Scalele de apreciere comporta mai multe alternative de raspuns, numite in diferite feluri, in functie de tinta : masurarea frecventei unor comportamente, intensitatea starilor sau sentimentelor subjective, a gradului de acord, de satisfactie sau de importanta a fiecarei propozitii etc. Tabelul 1 prezinta cateva ilustrari de formate ale scalelor.

Tabelul 1. Exemple de scale de apreciere
II deloe -d:;;;;;;T -----.::~---.:..-. - -8
1 2 3 I 4 5 6 7 complet de acord
deloc de acord - 3 -2 - 1 0 1 2 3 cornpiet de a~_<:Ld
deloc de acord 0 D- O 0 C::I~ --
0 0 complet de acord
0 0 IJ 0 0 IJ 0 0 ----.-
0 Care posibilitati de raspuns trebuie sa aiba 0 scala? Lucrarile realizate privitoare Ia acest subiect nu arata nici un consens. In practica, scalele au intre 7 §i 11 trepte. In vederea factorizarii lor, este intr-adevar preferabil sa nu aiba mai putin de sapte alternative. Dar dad, printre altele, cresterea lor asigura 0 cuprindere mai nuantata a opiniei, castigul de informatie al scalelor care depasesc cele 11 trepte pare neglijabil (vezi Peterson, 2000).

o problema recurenta pusa de acest format este de a sti daca scala trebuie sa, includa sau nu un "centru", adica daca trebuie sa comporte un numar impar (ca in exemplele din tabelul 1) sau un numar par de alternative. Mai

242

MEIDDE SPECIFICE

multe studii arata ca neincluderea acestei alegeri mediane, care este separata de tot atatea alternative atat 1a stanga, cat §i 121 dreapta sa, Ii poate forta pe participanti sa ia 0 pozWein privinta temei fata de care nu au vreo opinie transanta (de exemplu, 0 scala caresolicita 0 luare de pozitie pe esichierul politic "stanga-dreapta"). Se pune intrebarea daca centrul unei scale (cum ar fi "oarecum de acord" pentru 0 scala ce merge de 1a "compiet de acord" la "deloc de acord") asuma in multe cireumstante 0 semnificatie ambigua : desemneaza un fel de medic a extremelor scalei (dupa cum sugereaza eel de-al patrulea exemplu prezentat in tabelull) sau 0 nehotarare mai adanca a respondentului, ambivalenta sau indiferenta sa in raport cu tema intrebarii. Oare lipsa de opinie sau de cunostinte a respondentului semnaleaza dificultatea sa de a-si aminti ceva? Oare un artificiu devine prea comod pentru a exprima dezinteresul fata· de intrebarea pus a ? In sfar~it, oare acest artificiu e 0 maniera de a nu raspunde Ia intrebare (caz in care se vorbeste deseori despre conceptul de raspuns-refugiu.)? Exista atatea interpretari disparate, ineat, practic, este imposibil sa le atribuim impreuna unei scale si, prin urmare, sa le diferenliem. Converse si Presser (1986, p. 37) propun sa nu se includa vreun punct median, ci tnrrebarea sa. fie urmata de 0 alta intrebare care sa solicite gradul de implicare a partic.ipantului in atitudinea exprimata, importanta acestei atitudini sau siguranta in exprimarea sa (vezi Daamen §i de Bie, 1992; Poulton, 1989).

o a doua dificultate pe care 0 implica folosirea de scale de apreciere este numirea treptelor extreme (mereu ceruta) si, ocazional, a treptelor intermediare, Daca, de exemplu, dispunsuri.le "aproape rntotdeauna'' si "lntotdeauna" dau judediti aproape superpozabile in privinta exercitarii unei activitati fizice, a consumarii unei biluturi, a detinerii unei trasaturi de personalitate etc., nu Ia fel stau lucrurile in privinta folosirii unor mijloace contraceptive (sa ne gandim Ia riscul de contractare a unor boli rransmisibile sexual). Miza este aceea a calibrarii scalei , fapt care poate duce 121 prezentarea unor continuumuri "dezechilibrate", in care numarul de alternative pozitive sau favorabile nu corespunde celui de alternative negative sau defavorabile (Gremy, 1987, p. 576). De exemplu, atunci cand intrebarea se refera la eomportamente foarte dorite, poate fi preferabil sa acordam mai multa finete diferentierii treptelor spre polul acceptarii decat spre polul refuzarii itemului (de exemplu, "absolut intotdeauna", "intotdeauna", "aproape intotdeauna" etc.). Aceasta asimetrie a scalei asigura 0 variabiJitate suficienta de raspunsuri (Guilford, 1954, p. 278 ; Parducci, 1965; vezi infra, tabelul

tin studiu .. al lui Schwarz si al colaboratorilor sai (1991) ilustreaza impactu!

diferitelor denumiri ale treptelor scalei. Participantii trebuie sa-§i estimeze

CHESTIONARUL

--J> 245

1 ,I

I

1

1

!

I \

1

i

reusita in viata eu ajutorul unei scale cu 11 puncte, avand la extrem, "nici un succes" si "mult sucees". In cazul unei conditii, treptele 8" numerotate de la ° Ia 10, in timp ce, in cazul celeilalte, sunt nurnerotai

- 5 la + 5. Perfect identice in plan aritmetic, aceste numerotari se dove .. foarte eo~trastante in plan psihologic. Daca 34 % . dintre participanti a16L treptele SItuate intre ° ~i 5 in primul tip de scala, doar 13 % aleg treptele corespunzatoare, dar nurnerotate de la - 5 Ia 0, in al do ilea tip de scala. Studii ulterioare au seos in evidenta ca participantii inleleg diferit notiuneade succes, In functie de cum 0 asociaza valorilor pozitive sau negative. Denumirea "nici un succes" este interpretata ca 0 absentd de succes pc scala ce porneste de la 0 si ca un esec clar pe scala ce porneste de la - 5. Desi cercetatorul poate fi interesat sa traga profit dintr-un asemenea fenomen, ca regula general a , se va urrnari recornandarea lui Guilford (1954, p. 264), de a se evita numerotarea negativa a treptelor scalei, sau, urrnand sugestia lui Ghiglione si a lui Matalon (1978, p. 121), sa se prezinte trepte tara nici 0 numerotare, participantii operand 0 alegere prin trasarea unui X. De asemenea, se va putea propene <.;;1 segment continuu de 0 lungime determinata exemplu, de 10 em), d~limitata doar la extremitati (acesta poarta deseori denumirea de "scala grafica'"; vezi tabelul 1). In fine, uneori, este folosita 0 tehnica numita "sc;lla Iiterelor ", ce se aplica mai ales in cazul masurarii comportamentelor delicate (masturbate, consum de alcool etc.; vezi de Singly, 1992, p. 78). Ea consta in a prezenta o scala notata doar la extremitati (de exernplu, "foarte des" iii "foarte rar") si ale carei trepte se prezinta sub forma literelor din alfabet, rora 0 anumita ord!ne, pentru a se evita orice idee de progres (D, R, 0, ... , A, M).

In ansamblu, aceste exemple sugereaza urrnatoarele aspecte: caracteristicile scalei Ii permit respondentului sa interfereze cu cunostintele si asteptarile cercetatorului in privinta existentei, a ocurentei (distributia empirica), a intensitatii si a importantei comportamentului vizat In "lumea reala", Astfel, doua scale care au gradatii identice (30 de minute), dar praguri de frecventa diferite (una cu frecventa scazuta, de Ia ."maximum 30 de minute" 121 "peste doua ore ~j jumatate" ; cealalta eu frecventa ridicata, de Ia "maximum doua ore si jumatate" Ia "peste palm ore si jumatate") ii fac pe participanti sa atenueze si, respectiv, sa exagereze timpul pe care n petree privind 121 televizor (Schwarz, 1994). Asemenea distorsiuni emerg mai ales in privinta aprecierilor st~r~lor .subjective (de exemplu, descrierea de sine sau a altuia ell ajutorul trasaturilor de personalitate) si atunci cand treptele unei scari sunt denurnite mai degraba prin adverbe ("niciodata", "uneori" etc.), dedit prin marimi numerice (vezi Moxey §i Sanford, 1993). Prill unnare, in!elegem eil aceste

244

METODE SPECIFICE

modulari ale raspunsurilor nu se reduc 1a niste simple eai inerente sealelor. Ele au un caracter norrnativ, dupa cum 0 demonstreaza rezultatele mai multor studii in care participantii se descriu pe baza unui anumit numar de trasaturi de personalitate (" sigurj a] de sine", "egoist[a]" , "amical[a]" etc.), cu ajutorul unei scale eu frecventa scazuta sau al uneia cu frecventa ridicata, a carei origine prezumata era manipulata prin intermediul unei cerinte (Lorenzi-Cioldi, 1997, ppo 71-79). Tabelul 2 prezinta doua dintre scalele folosite in acest studiu,

Tabelul 2. Exemple de scale de raspuns de diferite amplitudini

Nota: scalele sunt dispuse in asa fel incat sa fie posibila identificarea diferentelor ~i a . punctelor comune.

Participantii primeau spre completare una sau alta dintre aceste doua scale.

Jumatate dintre participanti erau informati di cercetatorul concepuse scala pe care 0 primisera avand la baza examinarea raspunsurilor primite in cursu! unei anchete anterioare facuta printre membrii grupului lor (intr-un studiu era vorba despre barbati ~i femei, iar in altul despre studenti ai unor universitati concurente), Cealalta jumatate a participantilor erau inforrnati ca scala fusese construita pe baza unor raspunsuri date de membrii din afara grupului (cei de sex opus sau studentii de la cealalta universitate). Rezultatele arata ca, in mod analog exemplului precedent privind televiziunea, mai mult sau mai putin, preiau trasaturile de personalitate asociate scalei ell 0 frecventa ridicata si cu una scazuta, Tusa, la randul sau, §i aceasta modulare a judecatilor este in functie de: originea prezumata a scald: intr-adevar, polarizarea judeca-

pe scala este usor mai pronunrata atunci cand respondentii sunt indusi sa creada ca scala ce le este prezentata reflecta opiniile rnembrilor propriului grup ~i reprezinta deci, in mod adecvat, comportamentele, atitudinile ~i '-'UH.LlCU" alter indivizi asemenea lor.

D Illvatatm;a importanta ce se poate din aceste rezultate este eii,

atunci cand cercetatorul nu cunoaste suficient distributia unui comportement

!l'.

:;;_.

CHESTIONARUL

245

sau a unei oP.ini! i~ randurile populatiei sau cand aceasta distributie raspundo unor ~r~filun ~lstlllcte in diferite grupuri sociale ce compun populatia, el ar treb~l ~a ~e ~b~ma Sa traduca acest comportament sau aceasta opinie pe 0 scala ce nsca sa fie madecvata pentru toata populatia vizata sau pentru 0 parte a ei, dar pe. car~ participantii 0 vor utiliza totusi pentru a-si elabora sau a-§l comunica raspunsurile.

2.2.3. Ordonarea alternativelor

Participa~li~ claseaza sau ordoneaza alternativele ce le sunt prezentate dupa un cntenu tmpus (de exemplu, importanta, atractia, preferintasnn interesul pentru ~l:er~a~ive). lata un exernplu. Pornind de la ipoteza ca niste adolescenn prez.entI In, flh~re .~colare prestigioase dau dovada, spre deosebire de ceilalti eIe.vI, ~eo mclll1atie pentru folosirea unui Iexic abstract, Deschamps, Lorenzi':~lOldl ~l Meyer (1982) au propus mai multe cuvinte si patru definitii pentrn tiecare cuvant, ce varian in privinta gradului de abstractie. Pentru fiecare c~vant, participantii trebuiau sa aleaga si sa ordoneze doua definirii care Ii se pare au cele mai potrivite. De exemplu, cuvantulflexibil era asociat urmato». re:or ~efinitii: "Ceva ce se pliazarara sa se caseze" (definitie abstracta); "CauclUcuI este flexibil" (exemplu concret); "Incaltamintea ta este flexibila" Se:x~mplu concret foarte precis); "Este opusul Iui rigid sau{eapan" (antonirn). In.~felul acesta, examinarea alegerilor efectuate de fiecare grup de elevi permite ma~urarea atraqiei lor pentru un limbaj mai mult san mai [Julin abst~-act.

. ,~nterpretarea ordonarilor objinute in acest tip de intrebare trebuie totusi sa ~ma com de faptul ca un anum it aspect poate fi socotit "mai bun" (mai lmpOltam, mai mare etc.) decat alrul, tara insa a fi socotit ca fiind bun" (impo~ant, mare etc.; vezi Birnbaum, 1999). Astfel, natura compar~~iva a acestul format de intrebare tinde sa~ forteze diferentele "" ~ ~ d . di " A

". ... . . . , ., <"!, lara sa ea m icatn ll1

pnvm~a l~portantei, atraqiei, preferinje] sau interesului absolute pentru lucrurile judecan- Daca unele teme, ca "valori", dan lac in mod intrinsec uno!" judecati comparative (Rokeach, 1973), pentru care ordonarea alterna .. tiv~lor ~ste un format adecvat (Alwin ~i Krosnick, 1985), altele se preteaza ~aIpu~m l~.acest Iucru. Fapm] de a-I face pe respondenn sa diferentieze mai nme stimulii propusi are, printre altele, unele avantaje. Incitarea 1a discrimir~are~ iternilor dejoaca in special tendinta participantilor de a amplifica leg~t~!r~le (corelatiile) dintre itemi (fapt care se traduce printr-o cale de pozittvitare, de extremism san de halou), ceea ce contamineaza deseori scala de apreciere. Totusi, vom fi atenti la faptul ca, intrucar raspunsurile obtinute

246

METODE SPECIPICE

sunt interdependente, ele necesita prelucrari statistice specifice (vezi Jackson ~i Alwin, 1980). 0 distributie a dispunsurilor este interdependenta sau ipsativa, in opozitie cu cea normaiiva, atunci cand suma raspunsurilor 1:i da

fiedirui respondent ocazia unei valori constante.

o varianta a acestui format este constituita din intrebari al carer continut

solicita direct 0 comparatie dintre doi sau mai multi stimuli (de exemplu, "A este superior, inferior sau egal eu B? "). Trebuie totusi sa fim atenti 13 faptul Gil direetia de eomparare (de la A catre B, sau de 1a B catre A) poate avea repercusiuni notabile asupra judeditii (vezi, de exemplu, Tversky, 1977).

2.2.4. Diferentiator semantic si alegere forJata

Diferentiatorul semantic (Osgood, Suci si Tannenbaum, 1957) masoara conotatiile atribuite unui concept aparte. El comporta a baterie de scale de apreciere (pornind de la un numar de 2p, rnsa putand sa atinga 50 de scale, in functie de tema studiata), ale carer cxtremesunt adjective antinomice. Respondentul este nurebat in privinta opiniei sau a "sentimentului" sail privind un anurnit obiect, numit "concept" (el sau altul, un grup de persoane, 0 entitate -- cum ar fi 0 tara _, dar §i 0 culoare etc.), bifand fiecare scala de adjective, pentru a arata direct,ia §i intensitatea alegerii. De obicei, centrul scalei inseamna "nici 0 parere" ::d, deseori, este notat cu O. Celelalte posibilitati de raspuns (putand fi notate de la + 1 la + '3, la un pol al segmentului, si de la _. 1 la _. '3, la celalalt pol) indica un sentiment mai mult sau mai putin apropiat de

adjectivul extrem. lata un exemplu :

Cum va descrieti cu ajutorul earaeteristicilor urrnatoare ? (Pentru fiecare pereche de caracteristici, faceti un sernn in casuta ce corespunde opiniei dumneavoastriL)

Slab 0 [J [J [J 0 0 [J Puternic
Activ [J 0 [J [] 0 0 0 Pasiv
Bun rJ 0 0 [J [J [J 0 Rali Analizele factoriale efectuate in numeroase lucdid ce utilizeaza acest format au scos in evidenta 0 componenta evaluativa puternica a judecatilor (de exemplu, "bun vs diu", "frumos vs urat"), urrnata de rnai multe componente descriptive ale puterii ("puternic vs slab" , "energic vs moale") si ale activitatii ("activ vs pasiv ", "introvertit vs extravertit"). Contestand preponderent.a acestei componente evaluative in judecatile cotidiene, Peabody (1970) a elaborat 0 varianta a acestui instrument inspirata din tehnica alegerii fortate.

CHESTIONARUL

247

In a~san~b.lu, diferentiatorii semantici si intrebarile cu alegere impusa au fost totu~I ~ntlcate pent~u faptul ca impun ° structura bipolara reprezentarilor umn camp dat (vezi, de exemplu, Bern, 1974; Green §i Goldfried 1965' Lorenzi-Cioldi, 1994; Ostrom si Gannon, 1996). "

2.2.5. Alte formate

1

1

I t

\

~

'I

J

1 \

N~ pute~ vorbi despre chestionare Tara a aminti efortul pe care sociologii si psihologii sociali l-au consacrat producerii intrebarilor ce permit 0 estimate c~ntitativa. a atitudinilor individuale, Acestea sunt definite, in general, drept mste pre~lspozitii dobandite pentru a actiona, favorabil sau nefavorabil, fata de UIl obiect sau 0 clasa de obiecte. Totusi, scalele ce servesc la rnasurarea atitudinilor (cele.mai Po0pulare sunt cele ale lui Likert, Thurstone ~i Guttman) nu .se reduc Ia niste simple formate de intrebari. Masurarea atitudinilor tine mai degra~a de modele teoretice care privesc structura sau functionarea acestor variabile subiacenre, latente, ipotetice, care sunt tocmai atitudinile, ,:-~a~ar., 0 .~caIa de atitudini consta, in general, dintr-un ansamblu de propuneri §l.aflr.m.~l11 care denota diferite grade de favorabilitate In raport cu continutul atitudinii (1a care participantii raspund in terrneni dihotornici - "adevarat vs fals", "acord vs dezacord" _. san progresivi __ . de exemplu, "absolut de acord" , "oarecum ~e <~cord", "indiferent sau nehotarat", "dezacord partial", "dezacord total'). In modelullui Likert, fiecare respondent obtine un scar corespunzand sumei itemilor pc care i-a acceptat. Acest scor indica probabilitatea ca ~~c.est. re~po~l~ent sa aiba atitudinea respectiva, in modelul lui Thurstone, poziua fiecarui Item al scalei pe continuumuI de favorabilitate a atitudinii este cunoscuta a priori (gratie analistilor, care au permis sa. se aloce fiecarui item o valoare pe continuumul atirudinal). Atitudinea respondentului este calculata l~ornjndu-se de la tipul de propuneri acceptate. in modelul lui Guttman, intrucat

. tlp~li. eel m.ai strict este riguros determinist ~i bazat pe postulatul unci perfecte "~rlldllnenslOnaJjtati a atitudinii, propunerile ~i participantii se ordoneaza in functie de atitudinea pe care 0 au. Scalele de distanta sociala apartinand lui B~gar.dus (1923) ilustreaza acest fapt. Ordonarea iternilor pe continuumul atltudm:l apare clar in exemplul urmator : "Ati admire cu placere ca 0 pCI::oana ~e c~:loare sa va fie: ruda apropiata prin alianta, prieten apropiat, vecin pe strada, coleg de munca, cetatean al ~3rii, turist venit in tara dumneavoastra", Aceste propuneri sunt ordonate in sensul ca 0 atitudin~ masurata - rasismul - este unidimensionala, acceptarea unui item oarecare al acestei Iiste implictind, acceptarea tuturor itemilor ce urrneaza, dar nu neaparat ~i itemii

248

METODE SPECIFICE

anteriori). in privinta numeroaselor tehnici de construire a scalelor de atitudine, vom gasi 0 excelenta expunere in lucrarea lui Ghiglione si a lui Matalon

. (1978, pp. 219-246), cat §i in prezentul manual. . ~.

La nevoie, sunt disponibile multe alte formate de chestionare. lata trei

exemnie. Scalele analogice pot fi utilizate pentru a masura preferintele. Este eazul scald termometrului (caldura indicand preferinta) sau a expresiei fetei (zambetul indicand preferinta). Masuratorile proiective constau in prezentarea de stimuli slab structurati, carora respondentulle dii 0 interpretare (lihera sau, de multe ori, efectuand 0 alegere dintr-o lista dinainte pregiHita). Acest format a fost utilizat de Terman iii Miles pentru masurarea stereotipurilor sexuale (vezi Loreuzi-Cioldi, 1994, pp. 21-36). In sarcinile de ciasare sau asortare Libera a stimulilor, respondentii impart stimulii (care pot fi de orice natura) intr-un numar, impus sau liber, determinat de grupe in functie de un ~riteri.u, d~: (aceasta tehnica, maugurata de Sherif si Hovland (19611. s-a nurmt mal intai "metoda categoriilor personal~"). S-au propus numeroase variante. De exemplu, Lorenzi-Cioldi si Joye (1988) le cer partieipantiIor sa d.i~pu~a .0 se~ie. de profesiuni pe ° suprafata de forma patrata, in functie de similitndinile ;'1 diferentele dintre de (vezi Lorenzi-Cialdi, 1997, pentru alte variante de formate).

3. Intrebart directe §i indirecte

o intrebare directa "pune in lumina fara ocolisuri ipoteza sau una dintre iootezele anchetei" (Mucchielli, 1979, p. 81). 0 intrebare ce solicita atribuirea de adjective unui grup (de exemplu, "Persoaneie de culoare sunt: dezin~olte, inteligente, sirete, lenese etc.") lasa sa trans para intentia cercetatorului de ~ masura un stereotip. Dimpotriva, aceeasi intrebare pusa cu ajutorul unui calculator care, rara stirea participantilor, contabilizeaza timpul pentru a atribui sau nu fiecare trasatura devine 0 masurare indirecta a stereotipului : acest fapt se va remarca printr-un timp slab de latenta in privinta atribuirii trasaturilor conotate negativ :;;i printr-un timp de latenta ridicat in privinta refuzarii trasaturilor conotate pozitiv, lnrrebarile directe nu sunt utilizabile dedit atunci cand participantii nu se tem ca vor [1 judecati, cand ei nu pot stabili un raport evident intre tntrebare ~i scopurile anchetei, cand relatiile lo~ eu ancheratorul le asigura 0 perfecta confidentialitate si atunci cand nu exista nici 0 persoana eli rolul de observator. "In toate celelalte cazuri (adica, practic, tntotdeauna)'' , comenteaza Mucchielli, "intrebarea directa obtine un

CHESTIONARUL

249

raspuns de fatada". Asadar, trebuie sa evitam sa tradueem in mod direct §i imediat scopurile unci intrebari in enuntul sau. Masurarea prejudecatii ilustreaza acest posibil decalaj .

3.1. N orrnele sociale

Imediat dupa razboi, cercetatorii stiintelor sociale s-an confruntat eu 0 emergenta de curente de opinie ce condarnnau exprimarea prejudecatii si subliniau necesitatea unei tolerante sporite fata de membrii grupurilor defavorizate (vezi Crosby, Bromley §i Saxe, 1980). In timp ce Katz si Braly foloseau a lista de 84 de adjective din care participantii alegeau pe ceIe care Ii se pareau "tipice" pentru mai multe grupuri (americani, gerrnani, irlandezi, negri, evrei, turd etc.), insa nu gaseau nici 0 diferenta notabila intre judecatile exprirnate in particular (in functie de 0 cerinta ce mobiliza convingerile personate) si in public (0 cerinta care faces apel la normele societale), Karlins, Coffman iii Walters (1969) comparau rezultatele mai multo)' studii facute cu ajutorul acestui format §i constatau cresterea progresiva a numarului de respondenti ce se impotriveau forrnularii generalizarilor stereotipice in privinta membrilor grupurilor stigmatizate (iritare, indignare, non-raspuns). De exemplu, in 1932, 84 % dintre participanti, ~i doar 13 % in 1969, Ii descriau pe negrii am eric ani ca fiind "superstitio§i" , iar 75 % si, respectiv, 26 %, Ii descriu ca fiind "lene~i". Alternativ, participantii imputa acestor grupuri trasaturi cu siguranta preferabile, chiar pitoresti, cum ar fi : extravertirea si simtnl ritmului muzical pentru negrii americani, sensibilitatea si intuitia pentru Iemei etc. (vezi Rothbart si John, 1993). In cadrul unei analize de continut in privinta articolelor din presa, GuiUaumin (1972) constata: "De prin 1953-1954, rar se intalnesc stereotipuri exprimate In forma lor traditionala". Dar se grabeste sa adauge : "Vocabularul se strecoara ~i scapa din rigiditatea cuvintelor impuse pastrandu-si semnificatia sau restabilind conotatiile vechi" (p. 188). Brigham (1971) ocoleste problema pusa de faptul ca formatul de raspuns al lui Katz si Braly era restrans, permitand participantilor mai degraba sa impute un asa-numit gradient pentru fiecare trasatura de cat trasamra ca atare ; de exemplu, " ... % dintre negri sunt ... idenumirea trasaturiii". Asadar, aceasta revizuire a formatului listei de adjective ce searnana cu 0 scala de apreciere permite exprimarea unor opinii rnai nuantate si, pentru 0 perioada de timp, ofera posibilitatea folosirii unei masuri a stereotipurilor la fel de directa §i explicita. Dar, in scurt tirnp, aceste corective aduse ins!Tumentelor clasice se vor dovedi insuficiente (vezi

250

METODE SPECIFICE

Treadway si McCloskey, 1989). Se impune 0 modificare a procedurilor folosite pentru identificarea prejudecatilor. Intrucat societatile noastre devin mai vigilente fata de exprirnare, trebuie captate noi forme prin mijloace ascunse (Greenwald si Banaji, 1995). Mai multe anchete recente asupra perceptiei violentei evidentiaza faptul ca pragul de toleranta dincolo de care un comportament sau 0 remarca verbala sunt socotite violente a scazut in cursul ultimilor zece ani, daca ne referim la notiunile de viol conjugal, copii batuti, provocare rasista etc.; practic, acestea erau inexistente acum 20 de ani. Totusi, numarul de plangeri constatate nu a crescut intr-o proportie comparabila pe durata aceleiasi perioade, ceea ce sugereaza imputarea unei mai mici gravitati a aces tor acte socotite ca fiind violente (vezi Le Monde, 28 iulie ~i 26 octombrie 1999). Asadar, cercetarile cele mai recente introduc masurari mai indirecte (timp de reactie, observatii non-intruzive de comportamente etc. ; vezi Webb, Campbell, Schwartz ~i Sechrest, 1966). Astfel , Hatchett si Schuman (1976) constata ca, dad 0 persoana de rasa alba afiseaza opinii mai favorabile fata de negri atunci cand este intervievata de catre 0 persoana de culoare decat de una de rasa alba, aceasta diferenta se estompeaza in momentul in care opinia este culeasa intr-un mod mai subtil. Un student care II interogheaza pe unul dintre colegii sai pastreaza 0 mai mare distanta fata de acesta, face mai muite greseli de limbaj si termina discutia mai repede, atunci cand persoana intrebata este de culoare, Este yorba despre comportamente induse de 0 atitudine discriminatorie ce nu are nevoie sa se fie marturisita ca atare.

Astfel, studierea prejudecatii, altadata facuta mai ales cu ajutorul chestionarelor, a ajuns sa devina un experiment, in cadrul caruia folosirea de rnasurari indirecte este mult facilitata (vezi Jones si Sigall, 1971). Insa a paras it oare intr-adevar campul chestionarelor? Delee. Au fost imaginate 0 multitudine de scale de apreciere, comportand revizuiri profunde ale lexicului si continutului intrebarilor. Pentru a ilustra, vom compara niste itemi "clasici" ~i mai subtili ("modemi"), aplicati pentru masurarea stereotipurilor si a prejudecatilor relative la sex (vezi tabelul 3).

Dupa cum arata tabelul 3, itemii sexismului modern evita sa insiste asupra caracteristicilor de personalitate ale barbatilor si femeilor (inteligenta, rationaIitate a spiritului etc.). De exemplu, itemii vizeaza luarile de pozitie fata de ajutoarele publice ~i legile menite si1 promoveze 0 mai buna reprezentare numerica a minoritatilor in anumite campuri (de exemplu, politica) §i ia varfurile ierarhiilor unor anumite profesii, Chiar si cei care, lucizi fiind in privinta normelor de toleranta care ne guverneaza societatile, sunt sexisti, dar

CHESTIONARUL

251

Tabelul 3. Itemi de sexism manifest :# modern

rr========== "====~~=================='==========~

Sexism manifest sau clasic ,. In general, femeile nu sunt la tel de sclipitoare ca

barbatii,

.. M-as simti la fel de bine indiferent daca superiorul meu ierarhic este femeie sau barbat+,

.. Este mai important sa incurajsm baietii decat fetele In domeniui scolar.

.. Ferneile sunt la fel de logice ca §i barbatii".

.. Cand parintii lucreaza, iarcopilul lor se imbolnaveste la scoala, ar trebui enemata mai degraba mama decat tatal,

------

Sexism modern

.. Negarea discriminarii

e Ostilitate fala de rnasurile de promovare a ferneilor <> Ostilitate faia de protectia categoriala a ferneilor

.. Discriminarea fala de femei nu mai este 0. pro", blerna .

.. Femeile sunt deseori date deoparte de la locurile I bune de munca din cauza discriminarii sexuale*.

.. Rareori pot fi vazute femei tratate in mod sexist .Ia I televizor.

.. In general, societatea trateaza pe cei doi soti in I'

mod ega!. II

.. Societatea noastra a 31' .s un stadiu in care barbatii I

si femeile au aceleasi sanse de reusita, II

.............................................. I

.. Nemultumirea ferneilor in societatea noastra este de inteles * ,

" Intelegem usor ca femeile stint vizate de barierele sociale care le limiteaza sansele de rcusita'".

" In ultimii ani, guvernul si mass-media s-au aratat excesiv de preocupate de problema conditiei femeii.

r MJla7cala asoci;iliite-~n-i-Io-:-l'-aa._r-~a·~i cu-;ste~ise este il:versata, pentru c;i~;ili:;;~; scorului i

_~~_~sm (a~~~re ~pa SWim, AlIon, I~a1I ~l Hunter, .. 1~95). . __ J

evita sa 0 arate trebuie sa accepte niste itemi al carer continut §i consecinte practice sanctioneaza femeile (Dovidio, Evans si Tyler, 1986). Actiunile desfasurate cu ajutorul acestor chestionare delimiteaza tipologii de persoane en prejudecati, dar reticente In a recunoaste cil Ie au. In felul acesta, daca de-a lungul timpului prejudecata "manifesta" si ;,calda" a devenit mai discreta, masurarea acesteia a vizat in mod progresiv aspectele sale cere mai subtile, mai mascate si mai implicite si chiar pe cele automate ~i inconstiente (vezi Franco ~i Maass, 1999; Glick si Fiske, 1996 ; Maass, Castelli ~i Arcuri, 2000; McConahay, Hardee si Batts, 1981; Pettigrew ~i Meertens, 1995).

252

METODE SPECIFICE

Aceste lucrari arara ca prejudecatile au evoluat profund in privinta formelor si continuturilor, Ele au devenit oarecum clandestine. In ansamblul lor, to ate aceste lucrari arata ea indivizii evita sa se arate rasisti, xenofobi, antisemiti, sexisti sau homofobi; sunt invocate, pe de 0 parte, unele carente ale membrilor acestor grupuri (slaba lor autodeterminare, lipsa controlului de sine, lips a de disciplina si de efort), iar pe de alta parte, faptu! di ei nu scapa ocazia de a releva, asa cum a aratat Hirschman (1995) intr-un stralucit studiu, consecintele nedorite ale politieilor ce vizeaza sa le tempereze subordonarea, inutilitatea acestora san eostul lor exeesiv.

3 .2. Dezirabilitatea sociala

Am subliniat deja ea alternativele de raspunsuri care insotesc 0 intrebare inchisa pot atrage judecatile catre aspecte mai degraba conventionale ale temei vizate (vezi exemplele mentionate in sectiunea 2.1: autonomia copilului, afirmarea masculinitatii sau feminitatii sale etc.). La fel se intampla §i in privinta raspunsurilor referitoare la dezirabilitatea sociala. Cand se descriu pe ei in~i~i san cand i~i exprima parerea fata de unele teme, participantii tind sa furnizeze raspunsuri- conforme Cli ceea ce ei considers ca ar fi comportamentul dezirabil din punct de vedere social (DeMaio, 1984; Edwards, 1953). Grice intrebare referitoare Ia un comportament, 1a 0 optiune sau la 0 atitudine puternic dezirabila (de exemplu, respectul fata de mediu) sau indezirabila (de exemplu, consumul de droguri) este 0 miza pentru prezentarea de sine a respondentului, ehiar pentru imaginea intima pe care si-a forrnat-o in Iegatura en sinele. In acelasi timp, pentru cercetator, ea constituie un pericol : orientand participantii spre alternativele prescrise din punct de vedere social, asteptate si impartasite, intrebarea inchisa le abate atentia de la aspecte mai subtile si rnai variate ale experientelor acestora, Asadar, fenornenele cu puternica dezirabilitate sociala necesita abordari mai indirecte.

Efectele de dezirabilitate sociala nu se reduc la cai ocolitoare ee trebuie neutralizate. Daca este absurd sa negam ca exista chestionare bune ~i proaste, notiunea de ocolire cognitiva introduce 0 presupunere stanjenitoare, prin faptul cil tinde sa reduca efortul de construire a chestionarului Ia actualizarea competentelor pur tehnice, Ocolirea cognitiva evoca mai intai ideea ca cercetatorul s-a inselat in faza de concepere si de elaborare a chestionarului. Un adevar mai autentic si, cu siguranta, mai direct, ar fi aparut daca ar fi procedat altfel. Ca-urmare, notiunea de ocolire evoca 0 "disfunC1ie" in bagajul de

CHESTIONARUL

253

cunostinte al respondentului: ar exista un rationarnent "corect" , care sa conduca spre un raspunsbun. Or, recurgerea la ideea de ocolire este reductoare, desi comoda. In plus, alegerile efectuate de catre participanti in exemplele pe care le-arn citat mai sus rnarturisesc, fapt deloc banal, vigoarea normelor la care sunt supusi 'in luarea deciziilor si comportamentele lor cotidiene.

o ancheta facuta de Bourdieu §i Darbel (1969) privind aprecierea operelor de arta ilusrreaza dar efectul de dezirabilitate sociala, Descoperim aici ca frecventarea rnuzeelor a devenit un lucru rar, 1nsa tendinta de a exagera aceasta practica ia amploare cu cat statutul social a1 persoanelor interogate seade: "Supraevaluarea [ ... J timpului efectiv petreeut in muzeu tradeaza [ ... ] efortul subiectilor mai putin cultivati de a se conforma cu ceca ce ei detin drept norma a practicii legitime" (p. 70). Atunci, anchetatorii sunt constransi sa omita alternative de raspuns "nobile" (de exemplu, Ia 0 intrebare privind motivele frecventarii muzeelor, raspunsul va fi: "Pentru ca imi place arta") ; intr-adevar, aeeste raspunsuri sunt alese intotdeauna de indivizi care, lueizi fiind in privinta practicilor legate de afirmarea gustului legitim, in realitate, merg la muzeu din cu totuI alte motive. lata intrebarea finala folosita de autori (Bourdieu ~i Darbel, 1969, p. 174):

Ce v-a determinat sa veniti astazi la muzeu ? Ati venit:

1. la sfatul cuiva ;

2. pentru a va insoti eopiii ;

3. pentru a insoti pe cineva caruia ii aratati orasul ;

4. fiindca vizitati aceasta regiune in momentul de fata;

5. fiindca, de obicei, vizitati muzeele oraselor unde mergeti ;

6. din inramplare ;

7. alte motive (va rugam sa le precizati).

Tendinta pe care 0 au respondentii 111 momentul cand aleg raspunsuri dezirabile din punct de vedere social dintr-o Iista conceputa anterior poate fi totu~i exploatata in mod uti! de catre anchetator, ca In exernplul urmator. Acordul manifestat Ia intrebarea : "Sunteti pentru sau impotriva cresterii pretului biletelor de autobuz?" va fi ell siguranta inferior celui manifestat in privinta intrebarii: "Pentru a permite faptul ca tinerii sa poata calatori gratuit, sunteti pentru sau impotriva cresterii pretului biletelor de autobuz pentru ceilalti pasageri?" (CayroJ, 2000, p. 63). In privinta comportamentelor deviante, 0 intrebare deschisa ill privinta consumului de alcool sau de tigari, de exemplu, va suscita estimari inferioare unei serii de intrebari ce solicita alegerea sau ierarhizarea diferitelor bauturi sau care enumera circumstantele In care este un fapt obisnuit sa bei sau sa aprinzi 0 tigara (petreceri, aniversari,

.~

i

.:?MIi:t£.4UJ¥~1'1\'i+ •••••••••• II~ ••••• ~ji;~{j~]I.~12 •••••••• jlllIl •••••••• 12a;;u;;~~~('!i~~m!lll_-_1IIIIIIi!!iiMii1_!f!I!I.&!I!_III __ !!lI!I "", """,,=------

254

METODE SPECIFICE

stare de stres etc.). Aceste circumstante legitimeaza admiterea unei conduite stigmatizate (asadar, intrebarea inchisa se dovedeste superioara, in acest caz, si deloc mai "artificiala" dedit intrebarea deschisa),

Alte strategii pentru a reduce reticentele participantilor in a se exprima in privinta unor teme delicate constau in a amesteca intrebarile ce se raporteaza la acestea ell intrebari privind teme mai nesemnificative. De asemenea, mai pot fi incorporate chestiuni implicite sensului intrebarii - un procedeu pe care nu-l recomandam deloc pentru teme neutre, dar pe care Kinsey, pentru prima data, s-a vazut obligat sa-l adopte in anchetele sale privind comportamentul sexual al americanilor, Asa cum am mentionat, daca intrebarea : "Ce ziar ati

citit ieri?" trebuie evitata, fiindca risca sa plaseze persoana care nu a citit !

ziare intr-o pozitie delicata fata de anchetator, iar acesta sa-l determine sa-i I:,

furnizeze un raspuns ce nu reflecta practicile sale, intrebarea : "La ce varsta ~

ati inceput sa va masturbati ?" pare mai buna decat formularea mai avers iva

"V-ati masturbat?" (vezi Ghiglione ~i Matalon, 1978, p. 108). Transmitand 1

in mod subtil mesajul di experienta este "normaIa", chiar banala, anchetato-

rul anuleaza reticentele participantilor in adrniterea faptului dl. au recurs la

asa ceva,

3.3. Expertiza §i implicare

In general, se considera ca implicarea respondentilor in tema supusa investigatiei este dovada independentei lor fata de format ~i de caracteristicile de suprafata ale intrebarilor puse. Bunul-simt sugereaza ca persoanele cu 0 pozitie clara sau cele experte intr-un domeniu dat rezista 1a variatiile formate ale intrebarilor ce se raporteaza la acest domeniu. Aceasta supozitie a fost confirmara in mai multe randuri, desi are anumite limite.

Trebuie sa recunoastem mai intai ca, deseori, este greu de separat 0 caracteristica de suprafata a unei intrebari de continutul acesteia, Daca, de obicei, consideram ell doua enunturi pot fi usor diferite (contin sinonime) §i vehiculeaza aceeasi semnificatie, 0 variatie a formularii, tonalitatea sau turnura unei intrebari ii pot altera sensibil continutul. "Alegerea cuvintelor este intotdeauna delicata", constata Cayrol (2000, p. 63).

A aproba nu este eehivalent eu a sustine sau eli a fi favorabil. A favoriza justitia sociald nu este acelasi lucru cu a lupta impotriva injustitiei in societatea noastra

sau eu a ajuta persoanele favorizate .

CHESTIONARUL

255

In sprijinul acestei afirmatii, este deseori citata 0 ancheta efectuata de Rugg (1941). Autorul propune doua Intrebari al carer enunt nu difera decat printr-un singur cuvant, Daca 54 % dintre participanti raspund afirmativ Ia intrebarea : "Credeli ca Statele Unite a1' trebui sa interzicd discursurile publice impotriva democratiei ? ", 75 % raspund negativ la intrebarea : "Credeli ca Statele Unite ar trebui sa permita discursuri1e publice impotriva democratiei?", Asadar, respondentii se arata reticenti in privinta interzicerii discursurilor impotriva democratiei , in timp ce par indignati in privinta faptului ca aces tea ar putea fi autorizate. Modificarea terrnenilor incarcajt de conotatii de valoare, cum ar fi a interzice ~i a permite, conduce fa 0 modificare in profunzime a raspunsurilor. Trei replici succesive ale studiului lui Rugg facute In anii '70 de catre Schuman ~i Presser (1981, pp. 276, passim) au subliniat fiabilitatea acestui rezultat, dar nu in mod exclusiv, in randul persoanelor cu o pregatire scolara slaba. Alte replici care se refereau la difuzarea de filme erotice Ia televiziune, la avort §i publicitate pentru tutun, adica teme fierbinti in contextul american, nu au scos totusi in evidenta modulari de amploare comparabile (vezi Schuman ~i Presser, 1981). Se dovedeste ca efectul "a interzice vs a nu autoriza" ia nastere mai ales in raport cu temele formulate intr-o maniera foarte generala, teme abstracto ~i neramiliare (in fond, ''';~~:c' recurente in anchetele de opinie),

Mai recent, Hippler ~i Schwarz (1986) au scos in evidenta rolul si irnplicarea participantilor in acest dispozitiv de ancheta. Studiul lor are ea subiect faptul ca sarea este ilnpra~tiata iarna pe sosele ; in deschiderea studiului, sunt masurate atitudinile participantilor fata de ecologie. Scopul acestei faze este separarea persoanelor ce aproba masurile proecologice de cele care l~i exprima dezacordul san de cele indifereute fata de orice preocupare ecologica, Participantii raspund apoi la intrebarea : "Credeti ca, in general, ar trebui sa se interzica folosirea sarii pe ~osele?" sau 1a intrebarea: "Credeti ca, in general, ar trebui sa se permita folosirea sarii pe sosele ? ", Aceasta variatie minima it formularii intrebarii afecteaza putin aprecierile participantilor interesati de ecologie.: 86,4% si 90,7% dintre cei care au 0 atitudine proecologica .5i 25,8% si 38,7% dintre eei care au 0 atitudine antiecologica declara folosirea sarii trebuie sa fie interzisa §i Sa nu fie autorizata. Dimpotriva, respondentii indiferenp fata de temele ecologice tind sa raspunda negativ 1a ambele intrebari, Astfel, 18,8 % dintre ei doreau ca folosirea sarii pe sosele sa fie interzisa, In timp ee 73,3% doreau ca acest Iucru sa nu fie autorizat. in felul acesta, participantii cei mai implicati dau dovada de 0 rnai buna capacitate de a decoda si a depasi variatiile de suprafata ale intrebarii, La participanp] nu

258

METODE SPECIFICE

(1976) au aratat ca 0 persoana vinovata de omueidere este pedepsitli. mai sever atunci cand este judecata imediat dupa cazul unui hot, dedit dupa eel al altui ucigas. In mod analog, atunei cand ii punem pe participanti sa ret1ecteze asupra unor evenimente trecute, placute sau nu, satisfactia exprimata in prezent depinde de distanta temporal a a episoadelor evocate: un eveniment placut ce a avut loc intr-un trecut recent (sau anticipat intr-un viitor apropiat) creste satisfactia in prezent, 1n timp ce acelasi eveniment situat intr-un trecut indepartat (sau anticipat lntr-un viitor mai indepartatl tinde sa diminueze.

Rolul pe care il joaca pozitia unei intrebari in raport cu celelalte in felul in care respondentii confera un sens acestei Intrebari este unul dintre aspectele cele mai complexe ale conceperii unui chestionar. Dupa ce au trecut in revista numeroase lucrari refer ito are la efectele ordinii intrebarilor, Schuman si

Presser (1981) se vad obligati sa admita :

In acest stadiu al cuno§tinl,elor pe care le avem, eforturile noastre ar trebui sa vizeze nu numai ideruificarea altoreazuri de efecte de ordine, ci sa inteleaga de ce apar efectele deja puse in evidenta (p. 77).

4.2.1. coerema chestionarului

A~adar, chestionarul trebuie sa prezinte 0 anurnita coerenta intre diversele terne abordate. Dar aceasta nu este lipsita de efecte pernicioase. Respondentii evita sa se arate incoerenti si nu doresc sa para repetitivi. Dad doua tntrebari foarte asemanatoare. dar care, totusi, 11U sunt identice din punct de vedere al informatiilor cautate de anchetator, se succed intr-un mod foarte apropiat, respondentul este indus sa presupuna ca. cercetatorul este interesat de aspectele distincte, chiar incompatibile. ale temei abordate: raspunsurile sale vor tinde sa fie ~i rnai divergente dedit ar face-o raspunsurile date 1a aceleasi mtrebari de dona persoane diferite (chiar daca provin din randurile aceleiasi populatii). Strack, Schwarz si Wanke (1991) pun doua intrebari foarte asemanatoare: una despre " fericire ", iar cealalta despre "satisfactie" in viata. Unii participanti ana cii 'lor trebui sa raspunda la doud fntreb(iri despre viata lor. Dimpotriva, pentru alti participanti, cele doua mtrebari sunt dar delimitate: mai intai raspund la rntrebarea despre fericire f1i abia dupa aceea la intrebarea despre sarisfactie, ell ajutorul altui chestionar care, in plus, este atribuit unui alt ancherator. Rezultatele arata ca, intre cele doua raspunsuri, corelarea este net mai ridicata, iar nivelurile medii de fericire §i satisfactie sunt mult mai aselnanatoare atunci caud cele doua intrebari sunt clar separate. In acest caz, participantii au judecat eli cele doua informatii similare puteau t1 fumizate in

CHESTIONARUL

259

mod l~gitim, in tim!) ce, arunci cand cele doua intrebari erau mai apropiate, ele estimau faptul ca anchetatorul se interesa de doua aspecte distincte, compl~mentare, ale bunastarii lor; altfel, de ce ar fi pus Intrebari atat de asemanatoare~? Aceasta interpretare subliniaza impactul interferentelor pe care le opere~za r~spondentii atunci cand raspund la un chestionar. Ea are implicatii substantl~le m mUI:e d~menii de cercetare, cum este schimbarea de opinie, ca_re ~ste m ~10d obisnuit masurata comparand opiniile stranse la inceput si la sfa:~ltul u.ne! scurte interventii pe baza aceleiasi intrebari (pretest vs posttest).

. Iocrnai aceasta inlantuire de intrebari situate la diferite niveluri de generalitate san de abstractizare produce efectele de ordine cele mai aparente. Aceasta

se datoreaza urmatorului fapt : .

::1 A~at int~·eba~ea. este ~1ai ge~erala, eu atat sunt mai numeroase inrerpretarile ce Il ~?t f~ atn~Ulte. Dimpotriva, 0 formulare specifica si concreta transmite 0 sel~l1lfICalIe unica [ ... J. Specificitatea maxima. a unei intrebari 0 face s:4 fie mai ~utm :u?usa influentei factorilor contextuali, cum este pozitia sa intr-o serie de mtreban (Converse si Presser, 1986, p. 31-33).

:,,-stfel,~ raspunsurile ~l~ 0 intrebare privind satisfactia general a in viata vor vana dupa cum aceasta mtrebare este precedata sau nu de judecati D .. d

ti facti Ad" !. nvm s.a IS acua 111 omenii mai specifice (de exemplu, viata de cuplu, munca, timpul

~lber etc.). Pe baza e~emplului precedent, suntem nevoiti sa consideram ca, mtr-~n.asel11~~ea caz, judecata generala cu privire la satisfactie va fi diferita de media Judecatllor. emi~e in privinta unor domenii diferite. Experiente facute de Schwarz, S.track ~l Mal (1991) sugereaza ca, dirnpotriva, atunci cand nivelurile ~e generalitate a intrebarilor difera sensibil, participantii tind sa considere ca intrebarea g~nera~a. pus a in final solicitaA 0 judecata medie, globala, un fel de r:zumat ~.l JudecatIlo: deja ~ f~nnul~te. In acest caz, asistam Ia convergenta rasp~nsuI11or date la intrebari specifice si la 0 intrebare generala,

Nivelul de generalitate a intrebarilor intervine intr-un mod diferit in exer~~lul u:_mator. Increderea In ansamblul clasei politice slabeste atunci cand

participantii trebuie sa reflecteze asupra scandalurilor ce au implicat ~

, r . . v . < • a per .,o~

na nate p.o~l~lca ~~ume. Dar, in aceste circumstante, increderea acordata altar person~htaJl politice neimplicate in scandal creste (Schwarz ~i Bless, 1992). Aceasta m~:lulare a judecatilor reiese dintr-o dinamica de asimilare ~i de con~ast. A ret~ecta asupra unui scandal politic Ii face pe participanti sa apropie, 1D general, judecata lor asup.ra clasei politice de imagine a negativa pe care si-au format-e d~spr~ persoanele Implicate in scandal. Dar judecarea personalitatilor ce nu sunt unphcate este avantajata de dezaprobarea fata de persoana implicalli :

~56

METODE SPECIFICE

prea implicati (iar aici este cazul majoritatii anchetelor obi~nuit~).' conotati~ termenilor folositi joaca un rol mai important in luarea de POZ1tle. Cum sa interpretam aceasta diferenta ? Termenul a interzice are, intr-adevar, c~notatia unei atitudini extremistesi intolerante, deci putin dorita, in raport cu smtagma a nu fi autorizatii, care denota 0 atitudine mai deschisa ~i moderate. Dupa

opinia lui Hippler si a lui Schwarz (1986),

a interzice ceva implica 0 opunere mai intensa decat a nu autoriza ceva, in masura in care a interrice vehiculeaza un act intentional de opoz.itie, In timp ce a nu autoriza sernnifica doar abtinerea sau retragerea unei sustineri active. La fel, a autoriza ceva implica 0 sustinere activa, in timp ce a nu interrice ceva sernnifica 0 abtinere

a unei opuneri active (p. 89).

Din pacate , implicarea participantilor si cunoasterea ternei de catre acestia nu explica in intregime fenomenul pus in evidenta de Rugg. ~ai multe r~z~u:~ tate ale anchetelor dovedese acest fapt. Astfel, unii medici, in timpul exercltaru functiei, sunt i1L~elati de tipul de scala (cu frecventajoasa sau ridicata, con~orr~ modelului prezentat in tabelul 2) cu ajutorul caruia trebuie sa fie anahzata starea de gravitate a pacientilor (vezi Lorenzi-Cioldi, 1997, PP: 5:-53). U:l.el~ rezultate raportate de Gremy (1987) arata ca participantii prefera ea "stral~l~ sa fie lasati sa vina in Franta" (29%), si nu sa fie lasati sa se "instaleze" aicr (23 %) sau aproba erearea de dispensare specializate in care ferneile ar putea ,~i informate asupra mijloacelor pe eare trebuie sa le adopte pentru "a avea numarul de copii pe care si-l doresc" (83 %), si nu pentru "a evita sarcina" (71 %).

Conceperea chestionarului

4. L Niveluri de generalitate a intrebaritor

O intrebare generaHl suscita in mod inevitabil ambiguitati in privinta interpretarii sale. De exemplu, sa analizam intrebarea: "Dupa parerea dumneavoastra, copiii suporta consecinte negative ca urmare a faptului ca prive~c 1: tele~izor programe ce contin scene de violenta ?". Belson (1986). rele~a ~a not:unea copii a fast interpretata in mod divers de catre respondentl. Unii dintre ei s-au referit la copiii mici, altii la adolescenti. UnH au interpretat intrebarea candindu-se Ia copiii lor sal] Ia nepoti, altii la copiii ell temperament turbulent

b d .

sau, dimpotriva, la pericolele care ii pandesG pe copiii Iinistiti si bine e ucatr.

Fowler (1995) constata di. dour 48 % dinrre cei chestionati afirrna ca .fac sport

CHESTIONARUL

257

in mod regular", dar ca 60% au 0 activitate sportiva ca raspuns la intrebarea mai precisa : "Practicati regulat un sport sau un hobby care sa presupuna 0 activitate fizica, inclusiv plimbari " ". Alegerea intre 0 formulare concreta, dar directiva a unei intrebari si formularea ei in termeni generali permitand respondentului sa-s! organizeze mai libel' raspunsurile este comentata de Bradburn ~i Sudman astfel:

Exista 0 tensiune inrre dorinta de a simplifica limbajul, de a scurta intrebarile pentru a creste claritatea §i reducerea efortului respondentului care trebuie sa 0 mteleaga si dorinta de a restrange interpretarea intrebarilor in asa fel incat toti participantii sa. se gandeasca la acelasi lucru atunci cand raspund (1991, p. 35).

In aceasta privinta, Gremy (1987, p. 586) prezinta un exernplu deosebit de interesant. 55 % dintre respondenti dezaproba faptul ca 0 femeie a recurs Ia avert, desi viata nu ii era in pericol. Dar, ca raspuns Ia 0 intrebare care enunta, intr-o paranteza care prelungeste sensul, diferite circumstante, altele decat 'pericolul mortii ("femeie nemaritata, cuplu in divert, boala mintala, resurse materiale insuficiente, lipsa unei locuinte"), 44% dintre raspunsurile inregistrate sunt dezaprobari. 0 Iista de argumente care justifica ~i legitimeaza un acord tempereaza ostilitatea fata de avort.

Nivelul de generalitate al intrebarilor este crucial atunei cand este yorba despre a hotari ordinea intrebarilor In chestionar,

4.2. Ordinea lntrebarilor

Exista un principiu conform caruia temele abordate in chestionar si, cu atat mai mult, diferitele inrrebari referitoare la aceeasi tema trebuie sa se succeada in mod logic si armonios, pentru a facilita cursu! reflectiei respondentilor. Nu insearnna insa ca nu pot fi luate in vedere mai multe moduri de a ordona intrebarile si ca raspunsurile participantilor pot depinde de acest fapt.

Sa ne imaginam ca vrem sa estimam admiratia pentru 0 serie de persoane.

Daca prima persoana prezentata este foarte admirata, judecatile in privinta tuturor celorlalte vor traduce eu adevarat un mai mic nivel de admiratie in raport cu judecatile exprimate in ordine inversa ; daca, dimpotriva, persoana prezentata la inceput este foarte detestata, celelalte persoane VOl' fi, in ansamblu, mai admirate (efect de contrast rntre persoanele-tinta). Chiar ordinea prezentarii intrebarilor (nu dear stimulii din aceeasi intrebare) joaca un rol considerabil in modularea judecatilor, De exemplu, Pepitone si DiNubile

METODE SPECIFICE

260 fonnarea de categorii profesionale aflate, toate, la acelasi nivel de specificitate

. . li ,~, andal apare ca un punct de

si in raport cu care personahtatea Imp tcata in sc .' . ~

~~ferinta al comparatiei face sa apara un contrast pronuntat, care ampl1fica

atractia persoanelor neimplicate. _., ',~

Pentru a fi atenuate efectele de ordine, se recomanda, de obicei, ca l~tr~ba,~

rile sa aiba spatii destul de mari intre ele, pentru ca respondentu! "s~ u~t~ criteriul pe baza caruia a formulat raspunsulla intrebare~ prece~enta (~c!lWar~, Munkel si I-Iippler, 1990), sau intrebarile sa fie inlantUlte ~uI~a 0 logIca. de tip

'I' Acest fapt se traduce in organizarea lor in asa fel incat cele mai gene-

pame. '1 d hi )

'ale _ si prin aceasta mai putin directive (de exemplu, mtrebari e esc ise _.

I ~. " . ~. ~ , labiJ

sa fie urmate de intrebari cu 0 specificitate crescuta, du~a ce, . I1~ ~rea .'

ne .. am asigurat ca toate intrebarile acopera aceea~i tema. Dlmpotnva: 1I1 c~dr ul aee1eia~i rnrreoari ce comporta 0 serie de itemi (de exem~l~, .aleger~ multiple, scala de atitudine), se cuvine sa amestecam itemii favorabili ~l p~ eel defa~~r~bili fara de tema sau de atitudinea respectiva, pentn~ a reduce ev~tarea .pOZIt!Vltatii _ tenciinla de a fi de acord cuenuntur~le, or~care le-ar .~ ~~ntmutul --,

. . tendinta de considera 111 mod arthlclal, coereme

haloul sau contammarea - .. , . , . f

judeditile asupra unui ansamblu de itemi ~' fap:ul ~ec.~~t - t~ndmta de a avoriza ultirnii iterni - si amorsarea - ce favonzeaza pnmn itemi (pentru exemple,

vezi Miller ~i Krosnick, 1998).

4.2.2. Cadre temporale

, . fie si d . Ii it 0 temporalitate de refe-

Or ice intrebare pune in functie, ie ~l 111 mo Imp c , .

rinta. Aceasta este explicita atunci dud, intr-o ancheta de.spre.bunastare sa~ soc~iabilitate, de exemplu, cercetatorul trebuie sa solicite estimari ale frecventel unor evenirnente petrecute, cum sunt iesirile ell prietenii, frecventarea restau-

rantelor etc.

Actul de a ne aminti poate deveni deosebit de Iaborios 111 anumite circum~tan:e ~ dad! decizia unui comportament a fost Iuata rara 0 reflectare aprof~n~ata:. dad! respectivul comportament este banal, astfel Incat individul nu s-a mal gandit ~a el de atunci, daca intrebarea prrveste evellimente care s-au petrecu~ d.emult, daca un comportament se bazeaza pc 0 rearnintire a mai rnultor episoade dlstmcte (Converse

si Presser, 1986, p. 20).

, . d lnmelor

n';cand 0 ancheta despre frecventarea restaurantelor in penoa a u 1. l

-, d._ • • • ,,' ~ nmare

-10 de zile dificultatile sublImate de Converse ~l Presser dovedesc ca 0 es .

. ,- "~, '" I a di t ne

globala a frecventarii va fi inferioara sumei estimarilor ce rezu ta m r-o se

CHESTIONARUL

261

de intrebari mai specifice, care precizeaza tipul de restaurant (frantuzesc, italienesc, ehinezesc etc.) sau amplasarea lor (in apropierea universitatii, in cartierul garii, in partea istorica a orasului etc.). Aceasta specificare a contextelor apeleaza Ia tehnica descompunerii (Armstrong, Denniston si Gordon, 1975; Fiedler ~i Armbruster, 1994). Aeeasta are la baza postulatul conform caruia, fiind putin credibil faptul ca participantii si-an mernorat iesirile Ia restaurant, insa retinandu-Ie pe cele mai deosebite (placute sau triste, satisfacatoare sau nesatisfacatoare, datorate activitatii sau timpului liber, sursede noi cunostinte etc.), intrebarile specifice furnizeaza indicii sau piste pentru cautarea de informatii, Astfel, intrebati in Iegatura eu numarul de vizite Ia dentist care au avut loc lintr-o perioada relativ indepartata, estirnarea po ate fi facilitata orientand atentia participantilor spre aspectele marcante !?i memorabile ale acestor vizite, cum ar fi costul lor, teama §i durerea resimtite sau tirnpul necesar.

De cadrul temporal depinde ~i sensul pe care participantii il confera intrebarilor ee Ie sunt puse. Cand trebuie sa estimeze de care ori au rnanifestat un anumit comportament (iritare, siguranta de sine etc.), cerandu-Ii-se sa dea ~i exernple de asernenea comportarnente, se constata ca participanjii dau () semnificatie, 0 importanra si/sau gravitate mai pronuntate evenimentelor mentionate ca referinta 1a 0 perioada indelungata (de exemplu, ultimele 30 de zile) , decat ea referinta Ia 0 perioada mai scurta (ziua de iarna). Ne dam seama cu usurinta ca numarul de ocurente estimate sunt mai mici atunci cand episodul este gray (de exemplu, un accident de masina), dedit atunci cand este mai putin gray (pierderea trenului). Dar atunci cand ancheta prevede judecati in privinta mai multor temporalitati, comportamentul manifestat intr-o ternporalitate data. depinde mai mult decat ordinea in care participantii fae judecatile pe diferite temporalitati. In felul acesta, am ararat ca acel cadru temporal prezentat Ia inceput conditioneaza foarte mult sernnificatia atribuita ansamblului de intrebari succesive care privesc teme de aceeasi natura (vezi Lorenzi-Cioldi, 1997, pp. 99-108)_ Irnportanta comportamentului in functie de cadrul temporal care este analizat la inceput se repercuteaza asupra importantei cornportamenrului judecat III functie de cadrul sau cadrele temporale care ii succed, De exemplu, estimarile frecventei comportamentului pentru ultimele 30 de zile sunt sensibil mai ridicate atunei cand aceasta ternporalitate este propusa dupd temporalitatea zilnica (ce a stabilit un sentiment de banalitate a episoadelor, deci puternica lor ocurenta) , de cat atunci cand este propusa la inceput. Deocamdata, nu toate implicatiile acestei dinamici sunt intelese.

262

METODE SPECIFICE

Pentru unele teme, cum ar fi mentinerea practicilor de preventie a patologiilor (masurarea tensiunii arteriale, efectuarea unei mamografii etc.), Loftus si colaboratorii sai (1990) au constatat ca formatul ce propune mai iutai temperalitatea lunga este superior celui care propune ordinea inversa a temporalitatilor,

5. Coordonatele sociodemograflce

In sondajele de opinie, varsta, sexul, starea civila, profesia, venitul, nivelul de educatie, afilierea politica si religioasa, nationalitatea si originea etnica constituie filtrele cele rnai des folosite prin care examinam raspunsurile participantilor, Daca indicatorii sociodemografici solicitati la sfarsitul anchetei sunt, de obicei, datele factuale a carer inregistrare face obiectul unui larg consens, semnificatia lor pentru respondent poate totusi sa varieze in functie de scopurile pe care ancheta ~l le-a propus (vezi Desrosieres si Thevenot, 1988). De exemplu, constatand cresterea practicarii concubinajului, a casatoriilor intre hornosexuali etc., stare a civila este mult mai diferentiata acum dedit in urma cu catva tirnp. De aceea, semnificatia unor date sociodemografice se poate schimba de la un context la altul. Termeni cum ar fi casc'itorit(a), concubinuiy sau celibatartiii in cadrul unei anchete despre SIDA 11 determina pe respondent sa transmita unele impresii privind orientarea sau practicile sale sexuale, adica elemente despre care el stie eli sunt legate de riscurile de contractare a maladiei. Sa vedem care este situatia in cazul indicatorilor de varsta si de venit. Dad, in majoritatea cazurilor, respondentului i se poate solicita intr-un mod foarte direct sa declare ce varsta are, mentionarea venitului, exceptand faptul ca terrnenul este ambiguu (este yorba despre venitul brut sau net? etc.), poate provoca reticente respondentilor (vezi Peterson, 2000, pp, 90-92). Asadar, ne vom orienta catre 0 cuprindere mai putin precisa a acestui indicator, cerand, de exemplu, respondentului sa se claseze intr-o anumita transa de venit (numarul acestora ar putea fi, de exemplu, intre 6 si 8). In privinta elaborarii chestionarelor pentru testul de ipoteze, numeroasele probleme pe care le implica exhaustivitatea si pertinenta indicatorilor sociodernografici nu sunt totusi centrale. In incheiere, rna voi Iimita la evocarea unei probleme generale privind nivelul educatiei.

Daca prezenta unui anumit numar de non-raspunsuri la uncle intrebari dintr-un chestionar este un fapt curent, lucrarile sociolcgice indica faptul ca preferinta de a nu raspunde la 0 intrebare este 'i11 raport invers cu statutul

CHESTIONARUL

263

I

I

i

l

social si, ~ai exact, cu nivelul de instruire a participantilor (vezi, de exemplu, Schuman si Presser, 1981, pp. 110-111). In special lucrarile lui Bourdieu sunt cele care a~ pus in evidenta faptul ca distributia non-raspunsunjn- nu este ceva exclusiv, care sa tina de 0 competenia "tehnidi" (capacitatea de a elabora o parere) ; ea este si rezultatul unei competente sociale (sentimentul de a fi indrep.tatit sa expr!mi 0 parere asupra unui subiect dat). De exernplu, persoanele dmtr-un .me~lU d~~avorizat si, eel putin pana acum, ferneile se abtin mai des de la a opina in prrvinta unor subiecte politice decat persoanele din mediul il~sta:it. si b~r~atii ~Bourdieu: 1979); elevii din filierele scolare cu mai putin plestlvglU evua mal des decat ceilalti sa raspunda unor intrebari legate de ~~oala (Deschamp:,. Lorenzi-Cioldi ~i Meyer, 1982) etc. Intr~() revista cuprin zand 130 .de luc~an, Narayak ~i Krosnick (1996) pun in evidenta faptul ca e,~ectele nivelului de tnstructie tree dincolo de tendinta de a da sau nu un raspuns .. Toate modulanle raspunsurilnr 'inregistrate in acest capitol, pozitivitatea, efectele pe care Ie au ordinea in care sunt puse lntrebarile folosirea ait~rnati.vei de ~aspuns. "Nu ~tiu" etc. sunt rnai pronuntate in cazul p~rsoanelor malA punn cultivate (:;;1 in cazul celor mai varstnice, ca efect de generatie), decat al celorlalte.

Concluzii

Champagne (1989, p. 171) sustine ca :

Alegerea unei tehnici de ancheta [ ... J sau formularea fntrebarilor constituie tot atatea decizii strategice de metoda ce trebuie examinate de fiecare data in functie de ~~ea ce se incearca sa se surprindg, intrucat cle constituie tot atatea luari de pozrno asupra obiectului Insusi al cercetarii.

La inceputul acestui capitol, am prezentat disputele dintre doi cercetatori Paul .~i ~ea~, care puneau acelea~i intrebari san altele similare in privint~ aceluiasi obiect, obtinand rezultate discordante. E timpul sa vedem daca ceea ce am parcurs pana acum Iimpezeste aceste controverse.

. ~nterpre:area ~cestor ~ispute se bazeaza pe compararea raspunsurilor ~ot~n~t~ la mtreban ale caror variante sunt propuse unor grupuri distincte de m~l~lzl, conform tehnicii esantionului impartit. Aceasta tehnica este un mijloc ~flc~le:lt :pentru a intelege dinamicile de raspuns la chestionare ~i a trage invataminte utile in vederea perfectionar ii instrumentului de ancheta. Primul exemplu se referea Ia increderea pe care parncipannt 0 acorda fcmeilor din