UNIVERSITATEA CREŞTINǍ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

MANAGEMENTUL AFACERILOR ȊN TURISM

Proiect de semestru

Profesor:

Conf. Univ. Dr. Anca Cristea

Student:
Sorina-Elena Stanciu

2018
 UNIVERSITATEA CREŞTINǍ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL

MANAGEMENTUL AFACERILOR ȊN TURISM

Managementul turismului cultural-religios

Profesor:

Conf. Univ. Dr. Anca Cristea

Student:
Sorina-Elena Stanciu
 2018
INTRODUCERE

Se constata, in ultima perioada de timp, o renaştere a acestei forme de turism. Ea este

veche de mii si mii de ani, iar acum ia amploare cu ajutorul unei alte viziuni asupra
turismului religios şi de pelerinaje. Noile sale dimensiuni o fac un domeniu atractiv pentru
agenţiile de turism, autorităţile naţionale şi locale, tour-operatorii, companiile de transport,
mediile universitare, administraţiile publice, cele care se ocupă de infrastructura generală şi
specifică, precum şi altele.

Între turism şi cultură respectiv între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi
combinaţii pe baza relaţiei dintre obiectivul cultural/locul sacru şi motivaţia turistului în
funcţie de care se pot analiza mai multe aspecte.

În ultimele decenii ale secolului XX, turismul mondial şi-a diversificat formele de
manifestare pe plan internaţional, încercând să valorifice cele mai valoroase obiective
culturale si religioase din patrimoniul cultural religios al unei ţări. Organizaţiile interne şi
internaţionale vin în întampinarea celor interesaţi şi elaborează modele de succes pe care
aceştia să le urmeze. Cea mai cunoscută şi unică în domeniu este Asociaţia Mondială de
Turism Religios înfiinţată în 2006 în SUA.

Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei

dintre locul sacru şi motivaţia turistului.

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase
cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea
motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia
religioasă a turiştilor .

Conceptul de turism religios

Călătoriile cu scop religios nu sunt un fenomen nou. Religia este de mult timp un
motiv integrant pentru a întreprinde călătorii şi este de obicei considerată cea mai veche
formă de călătorie non economică. În fiecare an milioane de oameni călătoresc către
destinaţiile de pelerinaj cele mai importante din punct de vedere religios de pe întreg
pământul, atât de origine mai veche cât şi modernă. Călătoriile motivate de religiozitate şi
spiritualitate au devenit răspândite pe scară largă şi popularizate în ultimele decenii, ocupând
un segment important din turismul internaţional, crescând substanţial în ultimii ani, atât
proporţional cât şi în termeni absoluţi.

O creştere continuă în acest segment de piaţă pare a fi o tendinţă previzibilă şi pe

viitor. Creşterile călătoriilor motivate religios au coincis cu creşterea turismului în epoca
modernă, şi chiar dacă industria şi ale sale "practici asociate interacţionează cu viaţa
religioasă şi instituţiile religioase, în aproape fiecare colţ al lumii", turismul religios este unul
dintre domeniile cele mai puţin studiate din cadrul cercetării turismului. Aceasta îndeosebi, în
comparaţie cu celelalte aspecte ale sistemului turistic şi pieţelor conexe. Lucrul acesta este
surprinzător, deoarece religia a jucat un rol-cheie în dezvoltarea agrementului de-a lungul
secolelor şi a influenţat modul în care oamenii îşi folosesc timpul lor liber. Ca atare, modelele
de deplasare moderne şi activităţile nu pot fi pe deplin înţelese cu excepţia cazului în care
religia este, de asemenea, luată în considerare.

Numai recent savanţii, guvernele, precum şi agenţiile de turism au luat la cunoştinţă

de numărul tot mai mare de turişti motivaţi religios, sau, cel puţin, de creşterea vizitelor
schiturilor sacre în conjunctura creşterii generale a patrimoniului cultural şi de turism. Acest
interes public a apărut în principal din cauza potenţialului economic pe care îl presupune
aceste călătorii religioase. Ca rezultat, locurile venerate sunt acum privite ca resurse turistice
profitabile ce pot fi vizitate de turiştii interesaţi de situri culturale şi istorice. Moschei,
biserici, catedrale, căi de pelerinaj, arhitecturi sacre, şi atracţiile metafizice sunt folosite în
mod vizibil în turismul promoţional, după cum arată în cercetările recente de marketing şi
conotaţiile sale religioase milenare. Ca urmare a introducerii pe piaţă şi a creşterii intereselui
general pentru turismul cultural, situ-rile religioase sunt frecventate tot mai mult de turiştii
curioşi decât de pelerinii spirituali.

Un alt aspect al turismului religios este că acesta implică din partea turiştilor un
anumit nivel de instruire şi de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere
al arhitecturii, al valorii şi semnificaţiilor spirituale. Scopul acestui tip de turism, dincolo de
nevoia de cunoaştere şi de plăcere estetică, este dorinţa unei experienţe divine.

Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre
locul sacru şi motivaţia turistului. Pornind de la noţiunea de turism cultural religios se poate
vorbi de două mari tendinţe de călătorii:
 - Călătorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă.
Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.
- Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu
cele strict culturale, şi care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective
turistice. Atunci când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un
monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se
poate vorbi de turism în spatiu religios. O altă tendinţă a ultimelor decenii ale
secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcaşe de cult
renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au realizat propriile case de
oaspeţi în care primesc un număr redus de credincioşi şi în care trebuie
respectate anumite norme pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea
activităţii monahale.

Trăsăturile turismului religios.

Cuprinde perioada Antichitate - sec. XIX. Se manifesta sub forma de pelerinaj. Participau
doar pesoanele în vârstă si implica renunţarea la confort.
În Antichitate, principalele centre de pelerinaj erau: Karnak, Teba – Egipt, Kurukshetra –
India, Dodona, Epirus, Delphi – Grecia, Efes -Turcia, Baalbek – Liban, Ierusalim – Israel. În
secolul IV e.n., pelerinajul începe să fie practicat şi de creştini. Locul preferat de către
pelerinii creştini era Ierusalimul.
În Evul Mediu, pelerinajul este legitimat de către ecleziastici. A devenit un fenomen
colectiv fiind alimentat de nevoia individului de a-şi salva sufletul. A avut ca destinaţii
principale Mormântul Sfânt din Palestina, Santiago de Compostela, Czestochowa şi Roma. În
secolele XV-XVI, o dată cu reforma religioasă, apar aşa numiţii predicatori şi misionari, care
călatoreau la distanţe mari în scopul realizarii unei propagande religioase. În secolul XVII,
pelerinajul devine un act individual, având ca scop căutarea adevărului.
Din sec. XIX destinatiile au fost Ierusalim, Nazaret, Lacul Tiberiada, Muntele Tabor
(Israel), Betleem (Palestina), Roma (Italia), Vatican, Istanbul (Turcia), Lourdes, Paris
(Franţa), Santiago de Compostela (Spania), Fatima (Portugalia), Muntele Athos (Grecia),
Mormântul
Maicii Domnului din Guadalupe (Mexic), Cologne (Germania), Aparecida do Norte
(Brazilia).
 Se consideră că “pelerinajul modern este un pact pe care industria si turismului l-au
încheiat cu religia”. Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El are motivaţii multiple
şi semnificaţii spirituale profunde, când este trăit intens şi înţeles corect. Pelerinii sunt
oameni care doresc să viziteze şi să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor,
moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici
renumiţi. Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu
caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influenţarea pshicului
prin instalarea liniştii sufleteşti, împlinirea spirituală ci consideră că o cale de atingere a
acestei stări este biciuirea fizicului. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să fie o
penitenţă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual. Ca urmare
confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj.
Văzut în felul acesta, pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul. Pelerinajul în stil
tradiţional însemna călătoria ca o penitenţă, însăpare că astăzi lucrurile au început să se
schimbe. Chiar dacă preotul însoţeşte grupul, se acceptă stilul de viaţă al pelerinului actual şi
se optează pentru hoteluri de trei stele, transport cu avionul, utilizarea telefoanelor mobile şi a
laptopurilor. În felul acesta turismul religiosaduce beneficii atât participanţilor cât şi
beneficiarilor.
Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualităţii şi culturii în
contextul ecumenic local şi internaţional. Acestea au rolul de a dirija, coordona şi controla
procesul de organizare al pelerinajelor. Aceste centre oferă o serie de servicii cum ar fi:
- excursii pentru creştini din ţară şi străinătate;
- pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa
Occidentală;
- tururi de oraşe;
- expediţii şi tabere de studii;
- cazare în case de oaspeţi şi spaţii de primire ale bisericii;
- consiliere pelerinaje;
- servicii de informare pentru turismul religios. Principalele pelerinaje se
organizează spre: Ierusalim, Roma, Istanbul, Lourdes (al doilea cel mai vizitat
oraş după Roma) şi Santiago de Compostella.
Deşi au o durată scurtă - câteva zile - ele se adaugă obiectivelor turistice materializate în
teren, diversificând oferta de ansamblu a unui teritoriu. Adesea practicarea este condiţionată
de prezenţa edificiilor turistice propriu zise, cum ar fi hramurile şi pelerinajele religioase
desfăşurate sub egida unor schituri sau mănăstiri. Hramurile şi pelerinajele religioase,
concentrează, pentru1-3 zile, un mare număr de credincioşi veniţi din toată lumeala un
anumit obiectiv.
Alte activităţi:
- Simpozioane religioase;
- Evenimente cultural creştine;
- Expoziţii de icoane şi obiecte de cult;
- Concerte de muzică religioasă.

Edificiile religioase marchează evoluţia concepţiilor şi a stilurilor arhitectonice. Sunt

răspândite pe toate continentele, constituind veritabile puncte de atracţie turistică. O mare
parte dintre acestea au suferit mari distrugeri atunci când forţele aflate în conflict aveau religii
diferite sau aveau concepţii antireligioase. Au fost distruse templele aztece sau incaşe de către
conchistatori, bisericile creştine în evul mediu de către turci, sau lăcaşurile de cult din Estul
Europei de către comunişti. Dar exemplul ocrotirii de către turci a catedralei Sfânta Sofia,
chiar în centrul imperiului, sau a catedralei din Moscova de către comuniştii sovietici,
dovedeşte că fanatismul religios sau ateu a avut limitele lui, arta adevarată supravieţuindu-i.
Lăcaşurile de închinăciune şi meditaţie sunt diverse. La început această funcţie au îndeplinit-
o peşterile şi labirinturile întunecate unde omul şi-a înfiripat primele altare de cult sau urne
mortuare. Ulterior, componenta mistică a sufletului său l-a condus la edificarea şi
diversificarea edificiilor cu o astfel de funcţie, în strânsă dependenţă cu varietatea religiilor,
tradiţiilor, vechimii şi intensităţii populării teritoriului, cu gradul de dezvoltare al societăţii
etc.

Stadiul actual al turismului religios

Era modernă a Liderilor în Turismul Religios este dominata de WRTA - World Religious
Travel Association (WRTA) care este principala organizaţie pe plan Mondial. Organizatia are
ca scop modelarea, îmbogăţirea şi extinderea la nivel global a industriei turismului religios.
WRTA furnizează membrilor săi resurse, cunoştinţe şi oportunitatea de a se întâlni şi de a
colabora, aceştea devenind mult mai informaţi, multmai profitabili şi adevăraţi profesionişti.
Astăzi, turismul religios, a ajuns să reprezinte un segment distinct al pieţei turistice
mondiale, transformându-se treptat într-o vastă industrie; Dacă, transformăm această industrie
în „dolari”, atunci, pelerinajul, excursiile religioase, întrunirile, conferinţele şi taberele
religioase vor reprezenta în cadrul acestei industrii, segmente distincte de multi- miliarde de
dolari;
Mai mult de 8 milioane de voluntari s-au implicat în proiectele de înfiinţare a taberelor
religioase, incluzând mai mult de 120.000 de biserici.
- au fost înfiinţate 600 milioane de tabere religioase;
- 1 din 4 turişti sunt interesaţi de turismul religios.
- numeroşi turoperatori au început să elaboreze circuite cu caracter religios;
- 10 din 1000 de agenţii turistice vând circuite cu caracter religios;
- s-a înregistrat o creştere imensă a programelor turistice şi taberelor oferite de biserici şi
organizaţii religioase;
- s-a înregistrat o creştere a numărului de ghiduri turistice, broşuri, pliante etc. cu caracter
religios.

Comparativ cu Occidentul, în România lucrurile stau mai bine în ceea ce priveşte turismul
religios şi pelerinajele. Mănăstirile din România sunt des vizitate de turişti, acest fapt a dus la
o creştere considerabilă a lăcaşelor de cult în ultimii ani. Dacă mai adăugăm şi faptul că în
foste mănăstiri, precum celebra Westminster Abbey, din Londra, vizitatorii sunt mai degrabă
turişti decât pelerini, deoarece pot cumpăra chiar în biserică hot-dog-uri şi salate, pe care le
consumă în timp ce se plimbă prin naos, atunci România poate fi chiar mândră cu pelerinii
săi. Ochiul atent al celor care ştiu să scoată profit din orice a remarcat nevoia de pelerinaj a
Occidentului, dar a deturnat-o rapid către turism, aşa încât la Fatima sau la Ierusalim, de
exemplu, sacrul se vinde şi se cumpără cu neruşinare. În Ţara Sfântă poţi închiria o cruce şi o
cunună cu spini şi te poţi fotografia purtându-le, sau poţi cumpăra o ilustrată din care Iisus iţi
face cu ochiul, fără ca vreun turist să reproşeze ceva… Există chiar şi salamuri cu chipul
Mântuitorului pe etichetă, după cum poţi cumpăra şi sticluţe cu lacrimile Maicii Domnului
sau bucăţi generoase din lemnul Sfintei Cruci… În materie de sacralitate, Occidentul vinde şi
cumpără orice, în timp ce Răsăritul creştin pare a păstra încă duhul autentic al sfinţeniei
anumitor locuri, lăcaşuri sau persoane.
Având în vedere turismul religios din România trebuie să luăm în considerare 6 aspecte:
Mormintele sfinte, ca locuri de pelerinaj (mormântul Sfintei Paraschiva la Iaşi, osemintele
primilor părinţi martiri creştini de la mănăstirea Cocoş din nordul Dobrogei);
Sanctuarele religioase (sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacică din Munţii Orăştiei);
Bunuri cultural-religioase (mănăstirile din Moldova, Muntenia, Oltenia sau Transilvania
şi catedralele catolice din Şumuleu, Braşov, Cluj-Napoca);
 Destinaţiile religioase, unde au loc manifestări religioase (sărbătorile de Crăciun şi
sfârşitul anului în zona Maramureş sau în Bucovina);
Circuitele de vizitare a unor importante lăcaşe de cult (circuitul mănăstirilor din
Bucovina, Moldova, Dobrogea);
Taberele religioase pentru tineret (Asociaţia Studenţilor Creştin- Ortodocşi din România
organizează pelerinaje la mănăstiri din toată ţara, grupurile de studenţi din Bucureşti şi din
alte centre universitare pot participa la pelerinaje organizate la Muntele Athos);

Din perspectiva unora, între turism şi religie nu există prea multe puncte comune. Având
în vedere obiectivele intrinseci pe care turismul şi religia le au, atragerea turiştilor ar trebui să
fie un scop comun. Marketingul religios, la fel de „real” ca şi cel turistic, chiar dacă mai puţin
cunoscut ar trebui să se îmbine cu acesta din urmă pentru satisfacerea multiplelor categorii de
turişti. Un management atent al destinaţiilor religioase ar putea aduce beneficii atât pentru
operatorii turistici cât şi pentru instituţiile religioase.

Manastirea Voronet

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex

monarhal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura
Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul
orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan
cel Mare(1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni,
ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos,

biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei
care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr
al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în
cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al
pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare,
din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.

Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din
anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675 fiind formată din 4 obiective:[2]

 Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1488, cu pridvor din 1547 și având codul
SV-II-m-A-05675.01;

 Ruine chilii - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.02;

 Clopotniță - datând din 1488 și având codul SV-II-m-A-05675.03 și

 Zid de incintă - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-

05675.04.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO)
a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din
nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din
Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile
pictate din nordul Moldovei.

Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura
Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.

Istoric

Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla o biserică de lemn. Când
lucrările de construcție se apropiau de final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de
la 17 august 1488, moșia Știlbicani. Odată cu încheierea construcției biserica a preluat
vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghe”.

Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după
1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova medievală.
Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț după o perioadă de ședere la Mănăstirea
Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și
imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă.
 Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe
cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare
bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru
Rareș și Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă anumite donații către mănăstire.
Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte
sărbători religioase.

În 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare

oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490
de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la
alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de boieri
și de preoți care învățau pentru a deveni preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile
ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli.

O înviorare deosebită a vieții monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea

Voroneț pe timpul egumenului Macarie (1756-1782), cînd s-au construit noi chilii, a fost
reparată biserica, au fost reparate cu insistență proprietățile mănăstirești, efectuîndu-se în
acest scop și întocmirea în 1775 serie de nemulțumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii
de la șapte mănăstiri, printre care și Inochentie al Voronețului se întrunesc pentru a alege doi
delegați ce urmau să prezinte cererile lor împăratului Iosif al II-lea, pentru recunoașterea
vechilor privilegii, aceleași cerințe fiind înaintate și episcopiei ortodoxe din Cernăuți; în cele
din urmă la cerințe s-a răspuns printr-un compromis ce prevedea desființarea schiturilor și
reducerea numărului de călugări. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul
veniturilor bisericilor și mănăstirilor și au fost secularizate moșiile mănăstirilor, Voronețul
nefăcând excepție în acest caz.

După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică
parohială până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la
mănăstirile Dragomirna, Sucevița, Putna. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneț a fost
declarată de statul român drept monument istoric.

Acest statut îl are pînă în prezent. În perioada socialistă aici s-au efectuat o serie de
săpături arheologice dar și restaurări ce au fost apreciate contradictoriu.

Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei
și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr.
5373, același an, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta
fiind obște de călugărițe.

Pictura

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel
Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul
teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de
monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de
Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul
votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este
realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale
moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite,
firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în
care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene.
Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe
patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde
scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește
un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia
Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții
neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol
Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al
patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre
îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a

realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre
exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În
interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț
domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore
Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.
.

Informatii Vizitare

Manastirea Voronet poate fi vizitata pe tot parcursul anului, insa pentru o experienta
cu adevarat de exceptie se recomanda vizitarea in perioada de vara cand florile de care se
ocupa maicutele sunt inflorite, iar manastirea in sine este inconjurata de natura de un verde
vibrant, imposibil de descoperit in inima orasului. Un drum la Voronet este la fel de mult un
prilej de relaxare, drumetie si reincarcare a bateriilor pe cat este un pelerinaj spiritual,
manastirea adunand anual turisti de toate religiile si vizitatori din toate colturile lumii.

Pretul de vizitare este de doar 3 lei, iar femeile trebuie sa respecte vestimentatia
adecvata ce include pantalonii sau capul acoperit.

Mănăstirea Voroneț – un loc în care tainele cerului întâlnesc tăcerile pământului.

Acest maiestuos locaș este cunoscut mai degrabă sub denumirea de “Mănăstirea Voroneț”
datorită așezării în localitatea Voroneț, însă ceea ce nu mulți dintre noi cunoaștem, este
 faptul că biserica din cadrul mănăstirii poartă numele Marelui Mucenic Gheorghe,
biruitorul balaurului de altă dată.
Ia ființă atunci când Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare câștigă o nouă bătălie
împotriva turcilor.

De la locaș de cult la monument memorial și solemn

Înființată ca o jertfelnicie și în semn de mulțumire pentru ajutorul primit de la

Divinitate, în mai puțin de 4 luni, Mănăstirea Voroneț reușește să fie în același timp un loc de
rugaciune și de taină, dar și un monument arhitectural grandios și memorial, deoarece
păstrează o amintire vie a Sfântului Ștefan cel Mare și a Cuviosului Stareț, Daniil Sihastrul.
Pictura exterioară a mănăstirii Voroneț se datorează aceluiași Grigore Roșca.
Rezultatul a fost excepțional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriașă
compoziție pe cinci registre, unică în arta orientului creștin. Specialiștii o consideră prin
amploare, stiința efectului decorativ și strălucirea policromiei, superioară compozițiilor de la
Athos și celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma,
mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneția), din Siena,
Assisi, Orvieto.
Prin creşterea circulaţiei turistice, promovarea unui obiectiv istoric, cultural si religios
ca mănăstirea va deveni pilon al dezvoltării durabile atât a turismului istoric al zonei cât şi
pentru turismul judeţean, regional şi naţional.

Unicitatea produsului turistic constă în varietatea de ansambluri monumentale

arhitecturale de mare valoare istorica, imbinand intr-o maniera eleganta obiectivelor
religioase cu cele culturale.

Specificul produsului turistic este dat de bogata incarcatura istorica şi spirituală pe

care o are, de mărturiile trecutului sub forma de monumente istorice si opere de arta.

Piaţa produselor culturale este o piaţă în creştere, în a cărei dezvoltare şi promovare

merită investit. Turismul cultural vrâncean, prin componenta sa istorică si religoasa , va
începe să se afirme din ce în ce mai mult, produsul turistic definit, fiind un teritoriu marcat de
prezenţa unor obiective turistice antropice variate, care răspund foarte bine dorinţei de
cunoaştere a turiştilor.

Albastru de Voronet
 Albastrul de Voroneț, după cum spune însuși numele, este o nuanță a culorii albastre
specifică frescei exterioare a Bisericii Mănăstirii Voroneț. A fost produsă, se pare, pe baza
unei rețete secrete, având la bază mineralul azurit. Importanța acestei culori rezidă și în faptul
că are o rezistență deosebită la influențele meteorolgice care distrug, în timp, fresca. Acest
lucru este evident pe partea nordică și nord-estică unde fresca mai păstrează doar albastrul și
un turcoaz, posibil derivat al albastrului. În plus, nuanța acestui albastru este identică cerului
Bucovinei dintr-o anumită perioadă a anului, la culesul strugurilor.

Bibliografie:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorone%C8%9B

2. https://www.manastireavoronet.ro/prezentare-generala-manastirea-voronet/

3. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-
bucovinei/manastirea-voronet-68091.html

4. http://www.gandul.info/reportaj/secretele-albastrului-de-voronet-si-albului-de-
humor-3197351

5. http://www.descoperalocuri.ro/descopera-romania/manastirea-voronet-si-albastrul-
ei-de-legenda.html6

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Turism

7. http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-CULTURAL75558.php
8. http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4

9. http://mdrap.ro/comunicare/buletine/newsletter-mdrt?newsID=152&art=1116