PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU EXAMENUL

DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

NIVELUL DE CALIFICARE III

PROMOVAREA PRODUSELOR
TRADIȚIONALE ROMÂNESTI

Cap.I Bucătăria românească de-a lungul veacului........................................4

 1. Istoria
bucătăriei.................................................................................................4
2. Obiceiuri tradiționale la români............................................................5
3. Caracteristicile bucătăriei românești contemporane...........................7

Cap II. Modalități de promovare a produselor tradiționale românești.....13

1. Lista
meniu.............................................................................................13
2. Materiale și evenimente de
promovare...............................................20
3. Programe
turistice.................................................................................29

Cap III. Studiu de caz.....................................................................................32

1. Planul meniu al Restaurantului X.......................................................32

2. Procese tehnologice pentru preparatele propuse...............................34
3. Modalități de promovare utilizate.......................................................38

Mâncărurile specifice şi tradiţionale româneşti, cunoscute şi apreciate atât în

ţara, cât şi în străinătate, sunt realizate astăzi de marile restaurante, dar şi de

2
mici asociaţii care participă la turismul rural, ele ducând peste veacuri tradiţia
milenară a poporului nostru.
Bucătăria românească a fost influenţată de-a lungul veacurilor de o serie de
factori, cum ar fi : condiţiile economice, condiţiile geografice şi de climă,
gradul de civilizaţie, stadiul de dezvoltare al agriculturii şi nu în ultimul rând
obiceiurile, gusturile şi preferinţele.
Țara noastră se află la o raspântie climatică: influenţele continentale şi
central europene se întâlnesc în răsăritul ţării cu influenţele estompate
mediteraneene în sud şi mult mai şterse, baltice, în nord. 
Bucătăria românească poate fi definită ca un tot unitar, dar dacă analizăm
structura mâncărurilor din punct de vedere sortimental, al modului de
preparare, al condimentării, al structurii şi asocierii diferitelor materii prime,
vom constata că există particularităţile zonale, regionale. Fiecare provincie
istorică are un specific aparte care s-a menţinut, s-a completat şi s-a îmbogăţit
din punct de vedere sortimental şi calitativ.
Românilor le place să cinstească sărbătorile religioase sau diferite
evenimente importante din viaţă; botez, logodnă, nuntă, etc. prin mese bogate
în care primează mâncărurile specifice româneşti.Prin realizarea acestei lucrari
am urmarit atingerea următoarelor competențe……
Adauga competentele urmarite

2
 Cap.I Bucătăria românească de-a lungul veacului
1.1. Istoria bucătăriei
Istoria bucătăriei se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al
bucătăriei îl putem localiza odată cu apariţia focului. Descoperirea focului
revoluţionează hrana omului,acum alimentele suferă transformări:prin frigere,
ele devin gustoase, aromate, pline de savoare.Bucătăria românească a fost
influenţată de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum ar fi : condiţiile
economice, condiţiile geografice şi de climă, gradul de civilizaţie, stadiul de
dezvoltare al agriculturii şi nu în ultimul rând obiceiurile, gusturile şi
preferinţele.
În a doua jumătate a secolului al II-lea avem informaţii scrise pe plăci
cerate despre felurile de mâncare. La Roşia Montană a fost descoperită o placă
cerată cu ocazia „ ospăţului aurarilor” în care erau scrise preparatele oferite
„miel, purcel, pâine albă, sare, oţet, salată şi două feluri de vin”.
Opera lui Mihail Sadoveanu, monumentală monografie epică a poporului
român, inţeles în permanenţele lui spirituale, în evoluţia sa istorică şi în
relaţiile osmotice cu spaţiul geografic, aduce nenumărate mărturii despre
evoluţia bucătăriei româneşti de-a lungul istoriei, atât la nivelul omului de
rând, cât mai ales în casele boiereşti, în hanuri şi în curţile domneşti. În „Fraţii
Jderi” Sadoveanu descrie: „prepeliţa pe masa Domnului era în mare cinste.
Prepeliţele erau învelite în frunze de teiu şi apoi în slănina afumată. Se frigeau
în ţiglă la jăratec de fag. Un rob aducea colaci proaspeţi şi claponul în cratiţa
lui”.
Citind scenele gastronomice descrise de unii din marii
noştri scriitori  ne putem da seama despre evoluţia bucătăriei româneşti de-a lungul
anilor, de interesul pe care aceştia l-au acordat artei preparării mâncărurilor. 

2
 De-a lugul veacurilor bucătăria românescă, pe lângă tradiţiile moştenite de la
străbuni şi-a îmbogăţit sortimentele de preparate cu reţetele altor popoare. Primele
semne de occidentalizare se văd în tara noastră în jurul anului 1700. Ţările Române
n-au fost niciodata în afara Europei… Influenţa europeană se regăseşte şi în planul
bucătăriei. Imperiul austriac influenţează Transilvania şi Banatul, Rusia
influenţează Moldova, Franţa, Italia şi Grecia influenţează Muntenia, Turcia
influenţează Dobrogea şi cu rafinament tradiţia şi arta culinară ne-au mai ramas
diferite feluri de mancare: ghiveciul, tuşlamaua şi baclavale de la turci, ciorbele şi
borşurile de la ruşi, gulaşul de la unguri, ştiuca umplută de la evrei, ş.a. Aceste
preparate au fost îmbunătăţite de bucătăria românească în funcţie de gusturi,
obiceiuri şi preferinţe. De pildă sarmalele sunt mâncare turceasca care la origine se
prepară din tocătură de berbec cu orez şi stafide învelite în foi de varza, foi de viţă
sau stevie. Bucătăria românescă şi îndeosebi cea moldovenească a reuşit să
transforme o mâncare simplă într-un adevărat “palat de gourmet” aşa cum sublinia
Al. O. Teodoreanu în “Adevărul Literar şi Artistic” în iulie 1933.
Bucătăria românescă începe să fie cunoscută şi peste hotare. Iordache
Ionescu, patronul restaurantului din Covaci unde s-au nascut mititeii de astăzi îşi
trimite bucătarul, pe “nea Radu” şi pe lăutarul Cristache Ciolac la expoziţia de
la Paris, în anul 1900. Mititeii, tuslamaua, sarmalele cu mămăliguţă, ghiveciul
măceiăresc, varza cu carne, paceaua şi grătarul lui “nea Radu” au dus faima
bucătăriei româneşti la Paris dar şi arcuşul lui Cristache au făcut cunoscute peste
hotare melodiile noastre populare: “Ciocârlia, Sârba în căruţă, Ca la Breaza,etc.

1.2. Obiceiuri tradiționale la români

Crăciunul este întâmpinat de poporul român cu datini şi obiceiuri care au
devenit tradiţie,dar şi cu feluri de mâncare specifice. În această zi sfântă a Naşterii
Mântuitorului nu lipsesc de pe masa românului preparatele dincarne de porc: tobă,

2
caltaboşi, cârnaţi, sarmale cu mămăliguţă, fripturi, tradiţionalii cozonaci si
fructele livezilor noastre: merele, perele zemoase, strugurii.     
  Frumusetea datinilor străbune este întregită şi de tăiatul porcului, care la
românii de la sate  a devenit chiar un ritual.În momentul când se înjunghie porcul,
sângele se lasă să curgă într-un vas, se pune un pumn de sare şi se amestecă bine
cca. 20 minute pentru ca acest sânge, să nu se închege. În unele bucătării
acest sânge  şi cu diferite organe se folosesc la prepararea unor produse cum ar fi
toba, caltaboşi, sângerete, etc.Carnea afumată se obţine din coltlete, costiţe,
muşchiuleţi, pulpă şi spată.
Cârnaţii se pregătesc din carne moale dar nu prea grasă de la spată sau
pulpă, dar se folosesc şi toate bucăţile de carne care 'au căzut' la
fasonare.Ritualul tăierii porcului se încheie cu 'pomana porcului', care este o
masă unde se serveşte carne prajită cu usturoi si mămăliguţă, udată cu vin fiert.
Este o tradiţie ca masa din noaptea de ANUL NOU sa fie 'bogată',
meniul cuprinzând un număr mare de preparate culinare însoţite de băuturile
care se asociază cel mai bine cu preparatele servite.
 Există obiceiul ca în Noaptea de Înviere, credincioşii să aducă la
biserică ouă,roşii, cozonaci şi pască, pentru a fi binecuvantate de preot,
şi apoi  împărţite săracilor.
În Noaptea de Înviere, se mai duce la biserică şi Pască, care este obţinută
dintr-un aluat dospit, ea reprezintă Trupul Domnului.
În această zi de Înviere a Domnului, se servesc preparate tradiţionale
româneşti cum ar fi: drob de miel, ciorbă de miel, stufat de miel, friptură de miel,
cozonaci, pască, brânzeturi şi băuturile care se asociază, nelipsind vinul rosu care
simbolizează 'Sângele Domnului'.
Obiceiurile tradiţionale la români sunt strâns legate de obiceiurile
culinare. Bucătăria românească este o parte integrantă a obiceiurilor şi datinilor
care s-au păstrat de-a lungul istoriei.

2
1.3. Caracteristicile bucătăriei românești contemporane
În a doua jumătate a secolului al II-lea avem informaţii scrise pe plăci
cerate despre felurile de mâncare. La Roşia Montană a fost descoperită o placă
cerată cu ocazia „ospăţului aurarilor” în care erau scrise preparatele oferite
„miel, purcel, pâine albă, sare, oţet, salată şi două feluri de vin”.
Bucătăria românească, a reuşit de-a lungul vremii, să-şi păstreze tradiţia,
bucătarii au ştiut să transmită urmaşilor gustul mâncărurilor noastre
tradiţionale.Aceştia au îmbunătăţit şi rafinat mâncărurile dar au păstrat nealtenant
arta culinară românească.
În lucrarea de faţă, voi prezenta reţetele de mâncăruri, aşa cum se
folosesc ele în bucătăria românească. Dacă analizăm totuşi, modul de obţinere
al unor preparate în marile restaurante sau chiar în unele bucătării particulare, vom
observa că astăzi, la prepararea mâncărurilor, se foloşeste tot mai puţină untură
chiar în timpul iernii, aceasta este inlocuită cu untdelemn, unt sau margarină. Se
foloseşte tot mai puţin rântaşul sau ceapa prajită. Acestea sunt înlocuite cu ceapa
înăbuşită şi făină dizolvată în apă. Se folosesc tot mai puţin oasele,
pentru a îmbunătăţi gustul mâncărurilor, ele sunt înlocuite de supe concentrate.
Aceste modificări în bucătăria românească au apărut din nevoia de a obţine
mâncăruri dietetice.
Mâncărurile specifice si tradiţionale româneşti, cunoscute şi apreciate atât
în ţară, cât şi în străinătate, sunt realizate astăzi de marile restaurante, dar şi de
gospodăriile poporului nostru.  
Bucătăria românească în ansamblu, este cunoscută prin mâncăruri cum
ar fi: piftia, ciorba de potroace, ciorba de burtă, saramură de peşte cu mămăligă,
sarmalele cu mămăliga, tocana, ardeii şi  roşiile  umplute cu carne sau orez,
cârnaţi proaspeţi şi afumaţi, mititeii, tochitura, fripturile la grătar
şi bine codimentate cu garnituri de legume, puiul la frigare cu mujdei de usturoi

2
şi mămăliguţa, murăturile asortate din diferite legume şi fructe şi  dulciuri ca:
plăcinte, cozonaci, papanaşi, colţunaşi, sarailii, baclavale, clătite, budinci, şi
altele.
În anii de după 1989, în ţara noastră, s-au întors românii plecaţi din ţară cu
ani în urmă. Mulţi dintre ei, au dus dorul meleagurilor natale, dar mai ales al
bucătăriei noastre româneşti, acum ei preferă să mănânce mâncărurile tradiţionale
realizate din legume şi carne proaspătă, din ouă, brânzeturi, caşcaval, peşte şi
pregatite 'ca la mama acasă'.Bucătăria românească este cunoscută astăzi în lume,
atât prin turişti, persoanele şi personalităţile care ne  vizitează ţara, dar
şi prin bucătarii români care au participat la diferite expoziţii şi
concursuri internaţionale încă din anii 1900 la Paris, Frankfurt pe  Mein,
Leipzig, Praga, Berlin, Bonn, Roma, Moskova, Sofia, Budapesta, Varşovia
ş.a., obţinând distincţii ca 'marele premiu' şi 'medalia de aur' la Frankfurt pe
Mein, Leipzig şi Praga.
România oferă deci, multe bogăţii şi frumuseţi naturale, locuitori
cordiali şi ospitalieri, dar şi o bucătărie tradiţională cu mâncăruri gustoase şi
rafinate.
Bucătăria din Moldova se caracterizează prin mâncăruri fine, rafinate
şi gustoase. La prepararea mâncărurilor se foloşeste în special carnea de pasăre şi
peştele, dar şi carnea de porc, vacă, vânatul precum şi legumele, laptele, ouăle şi
brânzeturile. Ciorbele se acresc cu borş, se îmbunătăţesc cu smântână şi
ouă. Mâncărurile sunt mai dietetice, se realizează fără rântaşuri prăjite, cu ceapa
înăbuşită şi făină dizolvată în apă. Sosurile sunt albe dar şi colorate cu pastă
de bulion si boia de ardei.
Bucătăria Moldovenească nu este foarte aglomerată în condimente, se
foloseşte mărarul, pătrunjelul, cimbrul, ardei iute, (chiparuş) hasmatuchi,usturoi,
leuştean, ş.a. Renumitele sarmale moldoveneşti sunt fine şi delicate, ele
se obţin din carne tocată, sunt sarmale mici, cate 8-10 sarmale mici înfăşurate
toate într-o foaie de varză.

2
 .
În Moldova se mănâncă mult dulciurile de bucătărie
realizate din aluaturi cu diferite umpluturi din legume,fructe, brânzeturi. Nu putem
să vorbim despre bucătăria din Moldova, dacă nu amintim de preparate cum ar
fi: alivenci, răcituri de pasăre, piftie de porc, ciorbă de potroace, borşul
moldovenesc, saramură de peşte,sarmale, mămăliguţă, pârjoale moldoveneşti,
tochitură moldovenească, cozonac moldovenesc, pască moldovenească, poale'n
brâu, plăcinte cu dovleac, cu brânză, cu mere, cu varză,etc. .
Bucătăria din Dobrogea este influenţată în primul rând de faună, de
climă, dar şi de bucătăria orientală. La prepararea mâncărurilor se foloseşte mult
peştele, vânatul şi carnea de oaie dar şi carnea de pasăre, vacă şi porc.
Dobrogea este bogată în legume şi fructe, lapte, brânzeturi şi ouă.
Mâncărurile din Dobrogea redau cu prisosinţă bogăţia materiilor prime de care
dispune aceasta zonă.
Mâncărurile din bucătăria dobrogeană sunt uşoare, gustoase, la
pregătirea acestora se foloseşte mult untdelemnul, untul şi margarina. Ciorbele se
acresc cu borş, zeamă de varză dar şi oţet, sunt realizate din legume şi mai ales
peşte. Se folosesc mult gustările din legume proaspete sub formă de salată în
combinaţie cu ouă, brânză, smântână. Sosurile sunt colorate cu pastă de roşii, se
obţin din legume înăbuşite cu făina dizolvată în apă şi 'stinse' cu supă de
oase. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri din orez, legume dar şi paste
făinoase. Se foloseşte mult laptele bătut, iaurtul dar şi brânza telemea care se
consumă ca atare dar şi în pregătirea altor mâncăruri.
De-a lungul istoriei, şi mai ales după primul război mondial, odată cu
dezvoltarea staţiunilor de pe malul Mării Negre, bucătăria din Dobrogea, suferă
influenţa marilor bucătării europene, mâncărurile sunt fine,delicate, gustoase, se
îmbunătăţeşte sortimentul de mâncăruri dar şi calitatea acestora. Bucătăria
dobrogeană de pe litoralul Mării Negre poate rivaliza cu oricare altă bucătărie
cu tradiţie.

2
 În staţiunile de pe  litoralul Mării Negre există astăzi unităţi care se
evidenţiază în mâncăruri tradiţionale şi specifice Dobrogei cum ar fi:
restaurantul 'Rustic' şi 'Panoramic' din Neptun, unde turiştilor li se oferă
preparate tradiţionale dobrogene, restaurantul 'Histria' din Satul de Vacanţă din
Mamaia cu specific pescăresc şi multe alte unităţi de renume a turismului
românesc.
Dintre mâncărurile specifice bucătăriei dobrogene amintim: ciorbele
pescăreşti, ciorba de burtă, marinatele dinpeşte, saramura de crap, peştele la
proţap, crapul umplut, cârnaţii de oaie, mielul la proţap, saslacul, chebabul,
musacaua, chefirul, garniturile de orez, dar şi
baclavalele, sarailiile, dulciurile cu stafide şi rahat.
Bucătăria din Muntenia se poate caracteriza prin diversitate,
ingeniozitate, delicateţe. Ea a suferit de-a lungul vremii influenţa grecească,
orientală, fineţea şi  rafinamentul bucătăriei franceze şi până în zilele noastre
influenţa italienească. Bucătăria din Muntenia, foloseşte un sortiment variat de
legume, carne, produse din came, peşte, lapte, paste făinoase, fructe.
   Bucătăria tradiţională din Muntenia se poate caracteriza prin mâncăruri
gustoase. Ciorbele sunt realizate din carne de pasăre şi vacă dar şi din legume,
ele sunt acrite mai ales cu borş, se foloseşte mult leuşteanul care le dă un gust
aparte. Ciorbele, mai ales cele din legume, sunt îmbunătăţite cu orez, dar şi cu
'zdrenţe' obţinute din ouă cu făină. Ciorba de burtă şi tuşlamaua sunt foarte
căutate. La prepararea mâncărurilor se foloseşte untdelemnul, untul dar şi
untura mai ales în timpul iernii. Sosurile sunt de regulă colorate şi
se obţin din rosii de vara şi bulion în timpul iernii. Salatele sunt într-
un sortiment foarte diversificat, se obţin din legume proaspete sau fierte în
combinaţii cu fructe, ouă, brânzeturi, 'legate' între ele cu sosuri şi mai ales cu
maioneza care este un 'liant' foarte apreciat.
Mâncărurile sunt obţinute din carne şi legume sau numai din legume
proaspete sau conservate, mult apreciatele: tocăniţe, musaca,

2
ostropelul din carne de pasăre, peştele gătit la cuptor sau fript
cu diferite garnituri,sarmalele cu mămăliguţa, stufat de miel.
Hanurile de altădată din Muntenia şi marile restaurante, amintim numai
Hanul lui Manuc şi restaurantul Capța, au fost renumite înca din secolul trecut
printr-o bucătărie rafinată. Astăzi, marile restaurante din Bucureşti şi de pe
Valea Prahovei sunt recunoscute în preparate specifice bucătăriei româneşti,
preparate care au fost îmbunătăţite şi rafinate, adaptate la gustul turiştilor
străini.
Printre preparatele specifice bucătăriei din Muntenia, amintim: ciorba de
burtă, ciorbele ţărăneşti din carne de vacă şi porc, sarmalele cu mămăliguţă,
renumiţii mititei, tuşlamaua, fripturile la grătar şi peştele, garniturile din
legume, cartofi, paste făinoase şi dulciurile de bucătărie cum ar fi  budincile
din paste făinoase, plăcintele, papanaşi, compoturile din fructe, dulciurile de
cofetarie cu frişcă şi ciocolată.
Bucătăria din Oltenia păstrează şi astăzi  obiceiul de a pregăti mâncarea
în oale de pământ la 'test', tehnologie care oferă un gust deosebit mâncărurilor,
ele poartă parfumul bucătăriei noastre ţărăneşti.
În bucătăria oltenească se folosesc legumele proaspete, peştele, carnea de
pasăre, vacă şi porc, lactatele şi brânzeturile. Se pregătesc cum
numai oltenii stiu s-o facă, gustoasele ciorbe de praz şi de stevie, fiertură
oltenească, care este o ciorbă de pasăre şi legume fierte în oala de pământ în
spuză pe vatră. Sunt recunoscute sarmalele gătite în oale de pământ la 'țest'.
Influenţa vecinilor s-a resimţit şi în bucătăria din Oltenia: ghiveciul
călugăresc, tocana călugărească şi altele. Când vorbim de bucătaria oltenească, nu
putem să nu amintim preparatele specifice acestei zone: ciulama de pui cu
mămăliguţă, roşiile umplute cu carne sau numai cu orez, tochitură oltenească,
saramură de peşte şi renumiţii cârnăciori olteneşti.
Bucătăria din Transilvania a suferit de-a lungul istoriei influenţa
bucătăriei austro-ungare. În Ardeal se foloseşte

2
mult slănina afumată, bine pregătită, care se consumă în tot timpul anului, chiar şi
vara, fie că e tare, sau  este  folosită la prepararea diferitelor
mâncăruri. Mâncărurile obţinute în bucătăria dinTransilvania, sunt mâncăruri
grase, gustoase şi piperate, se realizează pe bază de carne şi în special carne de porc,
se folosesc legumele, zarzavaturile, laptele şi brânzeturile precum şi ouăle. Ciorbele
se acresc cu oţet sau zeamă de varză şi se îmbunătăţesc, 'se dreg' cu gălbenuşuri de
ouă, smântână şi făină, specific acestor ciorbe este tarhonul. La obţinerea
mâncărurilor se foloseşte untura de porc şi rântaşul obţinut din ceapă înăbuşită şi
făina puţin rumenită. Sosurile sunt în general albe dar şi colorate cu boia de
ardei. Salatele, ca de altfel şi sosurile se îndulcesc cu zahăr.Se mănâncă mult
paprica cu găluşte din făină si ouă fierte în apă cu sare. Bucătăria din Transilvania
este renumită prin preparate ca: balmoş, bulz, supă de chimen, supă de varză albă cu
smântână, ciorbă ardelenească de porc sau vacă, ciorbă de carne cu tarhon, varză 'a
la Cluj', ciuperci umplute, gulaş, papricaş, afumaturi, tocături cu afumătură, langoşi,
budincă ş.a..
În bucătăria din Transilvania, vom găsi pe lângă mâncărurile specifice zonei
şi mâncăruri de pe tot cuprinsul ţării, aceste mâncăruri au fost adaptate la
preferinţele şi obiceiurile locuitorilor din această parte a ţării.
Bucătăria bănăţeană este puternic influenţată ca şi bucătăria din
Transilvania de bucătăria austro-ungară, dar şi de bucătăria grecească, italienească si
franceză. Mâncărurile pregătite în Banat sunt realizate din carne de porc în special,
cu legume prăjite şi înăbuşite în untură sau ulei, cu sosuri din faină, condimentate cu
piper, cimbru, boia de ardei, chimen.
Bucătăria din Banat se caracterizează prin mâncăruri gustoase, grase,
hrănitoare. Ciorbele se acresc cu lămâie, se îmbunătăţesc cu smântână şi se
condimentează cu tarhon. Supele se pregătesc cu tăiţei de casă dar şi cu
rântaş. Tăiţeii de casă se folosesc mult atât la prepararea gustărilor, a mâncărurilor
dar şi la obţinerea dulciurilor. Din tăiţei de casă se obţin renumitele preparate 'iofca'

2
cu varză, cu brânză, cu nucă, cu lapte, cu mac, cu brânză de vaci, mai există şi
gulaşul care se prepară în mai toate bucătăriile bănăţene.
Mâncărurile se caracterizează prin sosuri cu rântaş obţinut din făina încinsă
care 'se stinge' cu supa de oase sau supa de zarzavat şi îmbunătăţite cu
smântâna. Rântaşul se foloseşte chiar şi la sarmale. Se mănâncă mult papricaşul cu
găluşte obţinute din făină şi ouă fierte în apă cu sare.
Sarmalele bănăţene se pregătesc din carne tocată cu satârul, ele sunt mari, nu au
fineţea celor din Moldova dar sunt gustoase.
Există în Banat un preparat numit 'Varga Beleş' care este o
budincă din tăiţei de casă cu brânza de vaci şi stafide, învelită în foaie de plăcintă şi
coaptă în cuptor. Există renumitele pogăcele obţinute din aluat cu jumări, care se
servesc la ţuică.
La prepararea mâncărurilor se foloseşte mult carnea de porc, vacă, pasăre
şi mai puţin peştele. Printre mâncărurile  tradiţionale din această zonă amintim:
zacusca, ciorba de vitel, sarmale bătrâneşti, ceapa umplută, mâncare bănăţeană cu
carne de porc, budinci. Aceste mâncăruri scot în evidenţă caracteristicile bucătăriei
banatului. Aceleaşi preparate le putem găsi şi din punct de vedere al dozării
materiilor prime, al condimentării dar şi al tehnologiei folosite. Toate acestea
conduc la obţinerea acelui preparat specific zonei.

2
 Cap II. Modalități de promovare a produselor tradiționale
românești

2.1 Lista meniu

Lista meniu cuprinde totalitatea preparatelor de bucătărie (reci și

calde), cofetărie -patiserie și a băuturilor alcoolice și nealcoolice pe care o
unitate turistică (restaurant) le pune la dispoziția consumatorului. În lista meniu
se vor menționa cantitățile fiecărui produs în parte (grame, mililitri). Unitățile
turistice cu hotel au o listă specială pentru mic dejun și una pentru serviciul la
cameră (room service).

Meniul cuprinde totalitatea preparatelor de bucătărie, cofetărie-patiserie,

băuturilor și a altor produse alimentare care se oferă la o singură masă,
prestabilită, spre deosebire de lista meniu, care vine în întâmpinarea clientului
cu scopul de a-i da posibilitatea să aleagă din varietatea de produse. Prin
extensie se înțelege și hârtia (cartonașul, fluturașul, pliantul) pe care se trec, în
ordinea servirii toate preparatele și băuturile. Întocmirea unui meniu se face în
funcție de tipul mesei, ținându-se cont de sezon, vârsta, naționalitatea și
preferințele culinare ale clienților, astfel:

 meniuri pentru ocazii speciale (festive): mese de

sărbători (Paști, Crăciun,Revelion), recepții, cocteiluri, nunți, cununii,
evenimente de familie (zi de naștere,onomastică), banchete, etc.
 meniuri pentru mese obișnuite (simple): meniuri pentru elevi, meniuri
pentru vegetarieni, meniuri pentru dejun, meniuri pentru cină.

2
 Lista meniu trebuie să aibă o grafică ( în funcție de specificul fiecărui
restaurant) de calitate, iar denumirea preparatelor și a băuturilor va fi scrisă, pe
lângă limba română, încă în cel puțin două limbi de circulație internațională.
După natura produselor oferite, aceasta cuprinde două grupe: lista de preparate
și lista de băuturi.
Lista de preparate trebuie să cuprindă: specialitatea casei, a zilei și a bucătarului-șef. În
listă, preparatele vor fi trecute în ordinea servirii. Desfășurarea listei pe grupe de preparate:

Gustări calde și reci

Preparatele de bucătărie (calde sau reci) oferite consumatorilor la începutul

unei mese:

Ciorbă de legume

Preparate lichide
 Supe (ex: supă cu găluști, supă de roșii, supă de ceapă, supă cu tăiței)
 Ciorbe (ex: ciorbă de văcuță, ciorbă de pui, ciorbă de porc, ciorbă de
burtă, ciorbă țărănească, ciorbă ardelenească)
 Borșuri (ex: borș de miel, borș moldovenesc, borș de pește
 Creme (ex: cremă de legume, cremă de cartofi, cremă de ciuperci, cremă
de conopidă)
 Consommé-uri (ex: consommé profiterol, consommé madrilen)

2
 Hering marinat cu mărar

Preparate de pește
 La cuptor (ex: plachie de cap, somn la cuptor)

 La grătar (ex: morun, păstrăv, somon, cegă)

 Marinat (ex: stavrid marinat cu ceapă, hering marinat cu mărar)

 Rasol (ex: păstrăv, morun, șalău)

 Prăjit (ex: șalău, crap, cod)

 Saramură (ex: crap)

 Fructe de mare (ex: caracatiță, scoici, sepie, creveți)

Antreuri
 Reci (ex: drob de miel, terină de porc)
 Calde (ex: ficat de porc la tigaie, creier de porc pané, fudulii de porc la
grătar, diferite sufleuri, pizza, paste făinoase)

Preparate de bază (Fel principal)

 Fripturi la cuptor (ex: vită, porc, pui, miel, batal, gâscă, rață))
 Fripturi la grătar (ex: vită, porc, pui, miel)

2
 Turnedo cu garnitură de cartofi copţi

 Minuturi (ex: escalopuri, șnițele, turnedouri, medalioane)

 Soteuri (ex: sote de măruntaie de pasăre, sote de organe, sote de boeuf
Stroganoff)

 Mâncăruri din vânat (ex: spinare de căprioară, cotlet de mistreț, mușchi de

cerb, labă de urs, iepure la cuptor, rață pe varză)

Legume (garnituri)
 Garnituri asortate, formate din cel puțin 3-5 sortimente (ex: cartofi prăjiți,
cartofi pai, cartofi țărănești, morcov sote, mazăre sote, conopidă sote, orez
fiert)
 Garnituri simple (ex: piure de cartofi, piure de spanac, orez sârbesc, varză
călită)

Salate

 Salate din legume proaspete (ex: salată de castraveți cu roșii, salată de roșii

cu ardei gras și ceapă, salată de varză albă, salată verde, salată de andive,
salată de castraveți)
 Salate din legume conservate (ex: castreaveți murați, salată de varză murată,
salată de sfeclă roșie cu hrean, salată de gogonele, salată de ardei umpluți
cu varză)

Brânzeturi

2
 Brânzeturi simple (ex: telemea, cașcaval, caș)
 Brânzeturi speciale (ex: Roquefort, Gorgonzola, Stilton, Emmenthaler)

Dulciuri
 Dulciuri de bucătărie (ex: papanași cu smântână și dulceață, clătite, budinci,
sufleuri, orez cu lapte, lapte de pasăre)

Fructe

 Dulciuri de cofetărie-patiserie (diferite sortimente de prăjituri și plăcinte

dulci)
 Înghețate cu diferite ingrediente
(ex: vanilie, lapte, căpșuni, zmeură, ciocolată)

Fructe
 Fructele (ex: mere, pere, sruguri, piersici, caise, portocale, banane, etc.) sunt
cele care însoțesc și încheie ori ce fel de masă, ele pot fi servite atât la mic
dejun și prânz, cât și la cină.

Lista de băuturi
Lista băuturilor trebuie să cuprindă totalitatea băuturilor alcoololice și
nealcoolice (calde și reci) pe care unitatea de alimentație publică o pune la
dispoziția consumatorilor. Băuturile vor fi trecute în listă pe grupe, de obicei în

2
ordinea servirii, cu denumirea comercială, pentru cele autohtone și cu
denumirea originară, a celor de import.

Băuturi aperitive
 Rachiuri naturale și industriale
(diferite rachiuri, pălincă, turț, țuică, vermuturi, bitteruri)

Vin roşu

Vinuri
 Vinuri albe: riesling, fetească, frâncușă (ex: Fetească Regală, Fetească
Albă de Jidvei, Frâncușă de Iași, Tămâioasă Românească de
Cotnari, Galbenă de Odobești, Grasă de Cotnari, Pinot Gris de Murfatlar)
 Vinuri roze (ex: Busuioacă de Bohotin, Traminer de Târnave)

 Vinuri roșii: cabernet, merlot, fetească, băbească (ex: Băbească Neagră de

Huși, Pinot Noir de Dealu Mare, Fetească Neagră de Dealu Mare, Cabernet
de Murfatlar)

 Vinuri spumoase și spumante

Bere
 Bere indigenă

2
 Bere de import

Băuturi digestive 
 Vișinată, afinată, zmeurată, caisată, coniac,
 Diferite sortimente de lichioruri
Bauturi racoritoare
 Sucuri naturale de fructe (lămâie, portocale, mere, struguri)
 Sucuri industriale (cola, limonade, oranjade)

Cafea turcească

 Apa (apă minerală, apă plată)

Băuturi calde
 Ceaiuri de masă
 Ceaiuri medicinale

Cafele 
 Cafea turcească, filtru, solubilă, expresso, etc.
 Cappuccino

 Ciocolată caldă

2.2. Materiale și evenimente de promovare

2
 Oferta de produse şi servicii din restaurante şi alte unităţi de profil este în
general foarte diversificată. Din acest punct de vedere se impune găsirea unor
mijloace  simple prin care să se asigure promovarea şi publicitatea.
Promovarea ofertei de produse şi servicii presupune, şi are ca rol
principal prezentarea acestora către clientela potenţială.
TEHNICILE DE PROMOVARE sunt numeroase,din acestea exemplificăm:
 distribuirea unor obiecte de folosinţă individuală cum ar fi:(agende,
calendare, pixuri, brelocuri, brichete, mape)
 oferta de preţuri speciale pentru viitorii clienţi potenţiali:(firme,
reprezentanţe, grupuri de turişti, elevi şi studenţi)

 oferirea unor mese gratuite pentru clienţii fideli, respective cei care în
mod constant servesc masa în unitatea respectivă;

 oferirea unor servicii la preţ mai redus în zilele în care restaurantul nu

are grad de încărcătură suficient (anumite zile din cursul săptămânii sau
dupa caz, în weekend sau în afara sezonului);

 oferirea promoţională, gratuită, a noilor produse introduce în oferta

unităţilor respective;

 oferirea de pliante, cărţi poştale ilustrate, cărti de vizită, liste de

preparate şi băuturi, meniuri pentru copii, sugestii pentru aniversări şi
altele;

 oferirea unor produse preambalate care se realizează în unitatea

respectivă (patiserie, bombonărie, etc.) în cantităţi mici şi în ambalaje cu
o reclamă foarte sugestivă.

Tehnicile de promovare amintite anterior, trebuie avute în vedere de

către fiecare întreprinzător în mod realist şi în funcţie de poziţia pe care o are
pe piaţă, să decidă asupra clienţilor către care-şi va îndrepta eforturile de

2
vânzare. Tocmai în aceasta constă forţa vânzărilor pe care trebuie să le
realizeze.

Prioritar, pentru realizarea unei politici coerente de promovare, trebuie să

avem în vedere clientela căreia ne adresăm:

 clientela locală sau de transit;

 clientela din hotel;         

 clientela individuală sau grupuri;

 clientela pentru servicii a “la carte” sau mese comandate;

 clientela pentru banchete, seminarii, congrese;

 automobiliştii sau clienţii sosiţi cu alte mijloace de transport;

 clientela cu venituri mici, mijlocii sau mari.

Odată făcută analiza clientului, următorul pas îl constituie stabilirea

grupurilor ţinta ce au în vedere mijloacele de promovare pentru atragerea şi
fidelizarea acestora. Se au în vedere clienţii individuali sau clienţii de grup.

Clienţii individuali –după caz pot fi atraşi din:

 societăţile comerciale industriale, societăţile comerciale şi prestări

servicii din zonă sau din exterior, dar care au activităţi în zonă;
 instituţii publice sau private din zonă sau din exterior: organisme şi
unităţi de învăţământ, profesiuni libere, administraţia centrală şi locală;

 unităţile hoteliere, agenţi de turism, sindicate, asociaţii patronale şi

interprofesionale;

 unităţi de presă, radio şi televiziune;

2
 federaţii şi asociaţii sportive, baze sportive şi de agrement;

 automobilişti, şoferi de autobuze şi autocare, ghizi de turism, etc.

 diverse asociaţii profesionale, staţii de benzină şi servicii, garaje, organe

de ordine publică (poliţie, jandarmerie), aeroporturi şi companii aeriene,
servicii sau puncte de informare turistică, alţi clienţi potenţiali în afara zonei.

Clienţii în grup – sunt atraşi în general din acelaşi mediu ca şi clienţii

individuali, cu precizarea că orientarea pentru servicii o dau conducerile sau
administraţia societăţilor, instituţiilor sau asociaţiilor din care fac parte.

CONTACTELE PENTRU ATRAGEREA CLIENTELEI  - pot fi

directe şi indirecte, după caz, prin corespondenţă, telefonic, mass-media şi alte
mijloace. Indiferent de forma aleasă, este necesar ca prestatorii să dispuna de
mijloace moderne pentru recepţionarea mesajelor viitorilor clienţi: telefon, fax,
telefax, e-mail, etc.

            Asocierea cu unităţi de profil, în lanţuri hoteliere, organisme sau

societăţi de turism, lanţuri voluntare de profil, poate reprezenta succesul în
asigurarea unei bune politici de promovare, mai ales în cazul unităţilor mici,
izolate şi care nu pot dispune de mijloacele financiare şi tehnice necesare
pentru materializarea acţiunilor de promovare dorite.

Evenimente de promovare:

PUBLICITATEA –are ca obiectiv principal, alegerea celor mai

adecvate mijloace pentru atragerea şi orientarea clientului către produsele şi
serviciile oferite.
Putem spune că publicitatea consta în a crea un ansamblu de lucruri şi imagini
sugestive care favorizează obţinerea unei decizii de ordin comercial din partea
clienţilor.

2
 Foarte mulţi consideră publicitatea o creaţie artistică. Alţii, din contră, o
considera o agresiune, clienţii sunt tentaţi să consume ceea ce nu au nevoie.
Indiferent de opinii, noi subscriem că, publicitatea creaza imaginea de
muncă şi imaginea firmei, adică standardul ideal, port drapelul transmiţător de
mesaje şi care poate ajuta eficient restaurantul în conceperea mesajului său.
Imaginea este ansamblul reprezentărilor pe care dorim sa le dăm unui
serviciu. Un client  cumpără de la un alt restaurant produsele sau serviciile de
care el are nevoie.
Restauratorul trebuie să identifice satisfacţiile pe care le aşteaptă clientul
si pe baza acestora să construiască comunicarea cu posibilii cumpărători şi
diferiţi parteneri. Vorbim de imagine în general, trebuie să ne referim şi la
firmă în special.
Firma permite identificarea unităţii pentru că aceasta are un nume, o
carte de identitate, este expresia personalităţii sale.
În  alegerea firmei se constată mai multe tendinţe:
1 .firme personalizate care pot reprezenta:
 numele creatorului;
 numele proprietarului;
 numele administratorului;
 asociere de nume-firmă.
a. firme purtătoare de imagini cu teme posibile:
 internaţionale;
 turism şi vacanţă;
 ambianţă;
 unităţi cu specific;
 noutăţi şi altele.
Pentru client este important ca firma să fie uşor reţinută în memorie, să
fie asociată cu un simbol legat direct de produsul şi dorinţa clientului.

2
 OBIECTE POSIBILE ÎN COMPANIA PUBLICITARĂ A
FIRMELOR:
 prezentarea caracteristicilor reale ale serviciului;
 de a face cunoscut un produs sau un serviciu;
 de a construi sau de a schimba imaginea produsului sau serviciului;
 de a fideliza clientela să consume mai mult;
 de a atrage noi clienţi de la concurenţă;
 de a caştiga noi clienţi care nu au beneficiat de serviciile respective.

            Publicitatea a devenit ini zilele noastre un mijloc efficient pentru

promovarea vanzarilor. Ea trebuie sa aiba in vedere cele mai potrivite mijloace
care sa usureze dialodul cu clientii. Nu contestam renumele sau talentul multor
intreprinzatori, dar acestora in materie de publicitate.

PRINCIPALELE FORME DE PUBLICITATE

            Respectarea principiilor se poate realiza, dacă se aleg cele mai potrivite

forme şi de a avea, considerăm sugestivă clasificarea lor în funcţie de câteva
criterii interesante.

A. În funcţie de obiectiv distingem:

1. publicitatea de produs- prin care se urmăreşte stimularea pieţii direct sau

indirect sau forma:

 introducerii produsului - scopul este crearea cererii primare;

 competitivă -scopul este formarea unei cereri selective;

 de reamintire -pentru produsele aflate în stadiul de maturitate.

2. publicitatea instituţională – prin care se urmăreşte:

 instaurarea unei atitudini favorabile faţă de firmă;

2
 să formeze o imagine atractivă;

 să păstreze clientela.

A. După natura pieţii – publicitatea poate fi adresată:

 consumatorului final;

 consultanţilor;

 intermediarilor.

B. După aria teritorială a răspândirii mesajului poate fi:

 publicitate locală;

 publicitate naţională;

 publicitate internaţională.

NOMINALIZAREA MIJLOACELOR DE PUBLICITATE - poate fi

continuată: autobuze, tramvaie, metrou, şi să nu uităm posibilităţile de
amplasare a panourilor publicitare şi a indicatoarelor de semnalizare de pe
arterele de circulaţie naţionale şi locale.
            Acţiunile de publicitate nu trebuie să se desfăşoare întâmplător, ci pe
baza unui buget publicitar, corelat cu cifra de afaceri previzibilă pentru a fi
realizată.
Măsurarea eficienţei publicităţii, trebuie să fie privită ca o investiţie
publicitară şi deci ca orice investiţie, care trebuie să fie rentabilă.
Reclama

Mijlocul prin care se realizează comunicarea plătită şi impersonală în

vederea atragerii atenţiei asupra unui produs sau serviciu, în vederea
influenţării cumpărătorilor pentru cumpărarea şi utilizarea lui.

2
 Ea este principala formă de publicitate plătita, metoda clasică de
promovare a produselor, care se prezintă sub forma unui mesaj plătit de un
sponsor, în majoritatea cazurilor intermediate de mijloace de comunicare în
masă şi are funcţia de a convinge un anumit public.
Reclama ca un obiectiv imediat  atragerea atenţiei, determinarea şi
declanşarea  cât mai rapid posibil a deciziei de cumpărare şi schimbarea
atitudinii clientului. Ea vehiculează informaţii şi utilizează mijloace de
convingere a consumatorilor pentru ca ei să cumpere. Scopul principal este cel
comercial pe termen scurt.
Reclama are mai multe funcţii, cele mai importante
fiind:                                    
 atenţionarea asupra existenţei produsului;
 difuzarea informaţiilor credibile despre produsul sau serviciul respectiv;

 trezirea interesului unui produs;

 influenţarea preferinţelor consumatorilor pentru obţinerea adeziunii lor;

 stimularea deciziei de cumpărare.

            Reclama se foloseşte pe scară foarte largă întrucat ea şi-a dovedit

utilitatea, începând de la lansarea unui nou produs la întreţinerea atenţiei
consumatorului prin fidelitate, simpatie şi în final repoziţionarea imaginii
produsului, care se poate deplasa spre alte calităţi, spre produsul îmbunătăţit.
            Se utilizează mai multe tipuri de reclame, ce rezultă pe baza clasificării,
în funcţie de o serie de criterii.
            
Cele mai importante criterii sunt:
1. Canale de informare şi mijloace tehnice de realizare, diferenţiază reclama:   

 grafica - prin tipărire;

 prin efecte luminoase;

2
 viu grai - radio;

 combinata - televiziune, cinematograf;

 prin etalarea produselor - vitrina, expoziţii;

 prin servicii şi prime acordate cumpărătorului.

2. Organul sensorial receptor - diferenţiază reclame:

 vizuale - ziare, cataloage, prospecte, calendare, parade, demonstraţii,

târguri, expoziţii, panouri, ambalaje;

 auditive - radio;

 audio  vizuale - televizoare, filme.

3. Aria geografica - diferenţiază reclame:

 locale;

 regionale;

 naţionale;

 mondiale.

4. Sponsorul - diferenţiază reclama sponsorizată de:

 producător;

 intermediar;

 alt agent.

Promovarea vânzărilor

2
 Promovarea vânzărilor- presupune folosirea unor mijloace de
promovare care să determine creşterea vânzărilor. Această metodă are drept
scop creşterea vânzărilor pe termen scurt prin stimularea impulsului de
comunicare. Se utilizează în punctele de desfacere sau de prestare a serviciilor.
Cele mai utilizate tehnici de promovare sunt:
 Merchandiding;
 Vânzările grupate;

 Premiile de fidelitate;

 Oferta de cadouri;

 Reducerile de preţ.

Merchandising - este procesul de prezentare a produselor la punctul de

vanzare în aşa fel încât consumatorii să fie determinaţi să cumpere.
Vânzările grupate - presupun vânzarea simultană la două sau mai multe
produse sau prestarea unui pachet de servicii la un preţ mai mic decât suma
produselor sau serviciilor vândute individual.
Premiile de fidelitate - sunt valori diferite sub formă de numere sau sub
alte forme care sunt proporţionale cu fidelitatea clientului faţă de o anumită
firmă.
Oferta de cadouri - este o tehnică de publicitate cu un puternic efect
promoţional. Se pot oferi gratuit pliante, calendare, agende, pixuri
personalizate respectând marca firmei care efectuează promoţia, iar în cazul
restaurantelor se pot oferi preparate sau băuturi ,,din partea casei”.
Reduceri de preţ - pot atrage noi consumatori sau pot duce la
intensificarea consumului şi implicit la creşterea vînzărilor.

Materiale promoţionale

2
            Realizarea de materiale promoţionale reprezintă o altă formă a
publicităţii. În categoria materialelor promoţionale intraă: pliantul, broşura,
catalogul, fluturaşii,listele meniu şi afişe.
            Pliantele - prezintă oferta unei firme  pe o foaie publicitară cu mai
multe feţe impăturite sub diverse forme. Hârtia utilizată trebuie să fie de
calitate, informaţiile sunt mai puţine şi pot fi distribuite pe străzi, pe
autoturisme sau autovehicule cu prilejul organizării unor evenimente. Sunt
foarte des utilizate atunci când se anunţă oferta unui premiu sau pot fi legate de
o campanie de promovare deja lansată.
            Broşura - oferă mai multe detalii despre produsele oferite, de o firmă la
un moment dat. Aceasta constituind oferta specială a firmei, reducerile de preţ
sau produsele noi.
            Catalogul - este un rezumat sau o ofertă limitată al tuturor articolelor
oferite de firmă, precizând caracteristicile lor şi preţurile de vânzare. Catalogul
are rol de ghid pentru potenţialii clienţi.
            Fluturaşii - cuprind mai multe informaţii esenţiale pentru atragerea
clienţilor în unitatea de alimentaţie promovată. Se foloseşte de regulă pentru
anunţarea unor evenimente scurte sau limitate în timp. Toate aceste materiale
pot face obiectul publicităţii directe, adică distribuţie de materiale promoţionale
prin poştă. Această tehnică de publicitate prin poştă prezintă materiale, avantaj
al rapidităţii şi selectivităţii, şi dacă este folosită corespunzător, toate
materialele publicitare ajung la destinatarii care pot fi potenţialii clienţi.
            Listele meniu - pot fi folosite şi ca materiale promoţionale, iar pentru
aceasta trebuie folosite sub diverse forme, să fie personalizate şi să utilizeze
materiale de bună calitate.
            Afişul - joacă un rol important în publicitatea serviciilor. Rolul afişului
este de a încerca să imprime sub conştient imaginea produsului sau serviciului
promovat.

2
 2.3. Programe turistice

Ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind
în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee,
pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport,
pentru odihnă sau tratament etc.

Turismul este reprezentat călătoriile de: tratament,

-recuperare,
- refacere,
-regenerare,
-plăcere,
-odihnă,
-recreere,
-educaţie,
-cultură,
-cunoaştere,
-schimbare,
-evoluţie,
-sport,
-afaceri.

Crăciun în Bucovina

Fie ca ești un fin cunoscator al gastronomiei,fie că ești un

novice,simțurile tale gustative vor fi impresionate de ceea ce se numește
mâncarea bucovinenă.Bucovina și-a păstrat intactă,pe lângă tradiții și obiceiuri,
și identitatea culinară care alături de mănăstiri și peisaje constituie un punct de
atracție pe lista călătorului care ajunge în Bucovina.
Marea majoritate a turiștilor sunt interesați de acest ținut în perioadele de
sărbătoare creștină,respectiv Crăciun,Anul Nou și Paște când se acordă o
atenție aparte mâncărurilor tradiționale bucovinene.Preparate cu precădere din
ingrediente naturale de obicei din ograda propie cu mândria gospodarului
conștient de aportul de calitate pe care-l oferă aceste ingrediente în produsul
final mâncărurile bucovinene sunt făcute nu doar să-ți potolească foamea ci și
să-ți trezească simțurile încât poși să le ,,vezi” gustul și să le ,,simți” aspectul.
Ajunul Crăciunului bucovinean păstrează ideea preparării a
douăsprezece feluri de mâncare de post(grâu pisat și fiert,prune afumate fierte,
bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi,borș de bureți, fasole
fiartă și ,,sleită”), precum și mâncare de pește.Tradiția așezării mesei în ,,casa

2
cea mare” peste care se așterne cea mai frumoasă față de masă (realizată
manual), se păstrează și astăzi încântând turiștii care asistă la acest obicei. Sub
fața de masă gazda pune fân, peste masă se petrece un fir de strămătură
roșie,legat sub formă de cruce,iar pe colțurile mesei se așează căciulii de
usturoi.
Mijlocul mesei îi este rezervat unui colac rotund iar în jurul său se așează
douăsprezece farfurii în care se află cele douăsprezece farfurii de mâncare.
Pe masa de Crăciun sunt nelipsite: sărmăluțele în cuib de smântână,cârnați de
porc cu salată de sfeclă roșie și hrean, păstrăv în cetină de brad, supa de pui cu
tăiței de casă, tocănițele cu legume din carne de pui sau vită, tochitură de porc
(mâncare tradiționala constând într-o combinație de cârnați de porc
prăjiți,cotlet de porc prăjit,brânză de oaie,ochiuri și mămăligă),mămăliguță cu
brânză de vaci,oi sau capră,la care se adaugă slănina și un pahar de țuică.De
asemenea sunt nelipsite mâncărurile făcute din ciuperci din pădure
(hribi,opintici), mămăligușă cu ciuperci, friptură de pui cu ciuperci,clătite cu
ciuperci,zacuscă cu ciuperci și salată de ciuperci cu gogoșari. Pentru desrt, cel
mai renumit este cozonacul,plăcintele ,,poale-n brâu”, clătite sau papanași cu
brânză.
La capitolul băuturi,gazdele se pot lăuda cu o gamă largă de aperitive
alcoolice realizate din fructe: vișinată, cireșată, afinată, cornată, zmeurată.
Băutură tradițională este țuica dublu distilată sau pălinca. O băutură apreciată
este și berea de casă pe care gospodinele o prepară din hamei și boabe de
porumb.
Organizată anual în centrul municipiului Suceava,într-un cadru special
amenajat (casă tradițională, biserică în miniatuă, clopotniță, staul cu sceneta
nașterii Domnului), manifestarea evidențiază datinile și obiceiurile de iarnă din
Bucovina. Evenimentul reunește cele mai reprezentative formații de
colindători, urători, semănători și sorcovitori din întreg județul Suceava,
precum și o serie de producători de produse culinare specifice Crăciunului. Pe
lângă parada portului popular, alaiul măștilor, spectacole de colinde, urături și
semănături bucovinene,evenimentul cuprinde și: o expoziție cu vînzare a
produselor culinare specifice Crăciunului, plimbări cu mocănița și cu trăsura.
Paștele în Bucovina aduce o paletă largă de mâncăruri bucovinene, în
care un loc de cinste îl are pasca (făcută dintr-o foaie de aluat dospit, acoperit
cu amestec din brânză de vaci, smântână, ouă și zahăr, decorată cu o cruce
făcută din cocă și coaptă într-o tavă rotundă). Vedeta mesei tradiționale de
Paște în Bucovina o reprezintă friptura de miel. Nelipsite de la acest eveniment
sunt și ouăle roșii. Tradiția spune că fiecare mmbru al familiei trebuie să
mănânce mai întâi un ou sfințit în prealabil la biserică (ca de altfel toată
mâncarea de Paște) dupa care se poate trece la următoarele feluri de mâncare:
ciorbă de miel, drob de miel, miel cu rozmarin la cuptor, cozonac cu rahat.

2
 Rețetele bucatelor bucovinene sunt păstrate bine în fiecare familie și se
transmit urmașilor cu mare grijă, ca și cum împărtășirea lor altor persoane ar
duce la degradarea lor, la pierderea calității mâncărurilor.
Din secretele bucătăriei tradiționale bucovinene vă împărtășim și faptul
că gustul bun al mâncărurilor se datorează și folosirii pentru gătit a unor
ustensile tradiționale care păstrează intact gustul natural si nuâl alterează:
linguri de lemn, covată de lemn, ceaun din tuci, vase de lut. La toate acestea se
mai adaugă și un ingredient pe care tot mai mulți îl adaugă atunci când prepară
o masă: respect și dragoste.

Cap III. Studiu de caz

Restaurant ,,PADRINO” Suceava.

Situat lângă Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava , într-o zonă
liniștită și ușor accesibilă, Restaurantul Padrino este o locație selectă prin
ambianța plină de stil și rafinament. Restaurantul se adresează împătimiților
artei culinare, aflați în căutarea gustului desavârșit, printr-o gamă largă de
preparate rafinate din bucătăria românească și internațională, băuturi de marcă
și servicii ireproșabile. Ambianța desavârșită, decorul intim și personalul
amabil și discret recomandă Restaurantul Padrino pentru servirea unei cine
romantice, a unei mese între prieteni sau a unei întalniri de afaceri , în
compania muzicii de calitate. Restaurantul Padrino este recomandat ca fiind
locația ideala pentru organizarea de nunți, botezuri, receptii, întruniri de afaceri
și mese festive, având o capacitate totala de 130 de locuri . Alte facilitati ale
restaurantului: aer condiționat, program între orele 08 și 24, parcare de 20
locuri în spatele restaurantului.

4. Planul meniu al Restaurantului „Padrino” Suceava

2
 Nr. Grupa de preparate- Nr. Porții Stoc la Obs.
Ctr. sortimente sfârșitul zilei
1. Supe și ciorbe 50 5

Ciorbã rãdãuțeanã

2. Feluri principale 45 3
Pui cu smântânã și
mãmãliguțã

3. Gustări 50 4

Omletã cu șuncã și
cașcaval

4. Antreuri 40 5
Bruschette con alici
Roșii, ulei mãsline, file anchois

Caşcaval pane
Pizza
5. Salate aperitiv 60 6
Salatã de ton
Salatã din pept de pui
cu ciuperci
6. Paste clasice și 40 2
gratinate
Spaghetti carbonara

7. Preparate din pește

Pãstrav prãjit cu
mãmãliguțã și usturoi

8. Preparate din pui 45 1

Piept de pui la grătar

9. Preparate din vita 30

Mușchi de vitã la grătar

2
 10. Preparate din porc
Ceafã de porc la grătar

11. Garnituri 90

Cartofi la cuptor cu
rozmarin
12. Deserturi 100 15

Papanași cu gem

5.Procese tehnologice pentru preparatele propuse

Ciorba Rădăuțeană

Ingrediente:
 1-2 bucăți piept pui
 2 morcovi
 1-2 ceapă
 1 rădăcină de pătrunjel

2
 1 țelină mică
 200 g smântână
 2 ouă
 3-4 căței usturoi
 1 legătură pătrunjel
 sare
 oțet sau lămâie pentru acrit
Preparare:
Pieptul de pui se pune întreg, la fiert în apă. Se ia spuma, iar când nu se mai
produce spumă se adaugă legumele curățate și tăiate în bucățele mari. 

Se lasă la fiert până se înmoaie, se scot din zeama care au fiert; pieptul de pui
se taie fâșii subțiri și se pune în zeama rămasă iar legumele se pasează sau se
trec prin site, se adaugă și ele în oală. 

Se mai lasa 5 minute, până dau în primul clocot. Ouăle se bat bine cu
smântâna, se adaugă un polonic cu supă. Se adaugă apoi în oală și se amestecă
bine. 

Usturoiul se pisează și se adaugă în oală. Se adaugă sare și oțet după gust (oțet
se mai poate adăuga în momentul servirii, în farfurie). Oala se ia de pe foc și se
adaugă pătrunjelul tocat fin. 
Timp Preparare: 1 h 

Pui cu smântână

Ingrediente:
Pui intreg - 1 kg
Ulei de floarea soarelui - 50 ml

2
Ceapă albă - 2 buc
Smântână - 500 g
Făină albă calitate superioară - 1 linguri
Sare 0.5 lingurite

Carnea se fierbe aproximativ 30 – 40 min sau se folosește pentru ciorba de pui.

Se scoate să se scurgă de apă. Se încălzește uleiul într-o tigaie și se călește
carnea pe ambele părți.Carnea prăjită se lasă într-o farfurie, și între timp se
pregatesc următoarele. Se taie ceapa mărunt. Ceapa se călește în ulei, până se
rumenește puțin. Se adaugă apoi 1 lingură de făină și se lasă să se prăjească
împreună. Se călește puțin ceapa împreună cu făina, vreo 3-5 min. Apoi se
adaugă smântâna, și se amestecă continuu. Sosul se potrivește de sare și se lasă
să fiarbă 5min. Dacă este foarte dens, mai adăugați puțină apă sau supă de pui.
În sos se adaugă carnea prăjită și se mai lasă să fiarbă totul împreuna serca 5-
10 min.Se servește cald.

Omletã cu șuncã și cașcaval

Ingrediente:
 3 ouă
 30 gr. șuncă presată
 30 gr. Cașcaval
 sare
 piper
 1 lingură de ulei

Ouăle se bat cu sare și piper, apoi se adaugă șunca și cașcavalul tăiate

bucățele. În tigaie se încinge o lingură de ulei. Turnăm compoziția în tigaie. O
lăsăm să se prăjească la foc mic, astfel se va găti peste tot uniform. O putem
întoarce și pe partea celalată, ca pe o clătită, dar nu este neapărat nevoie.
Se servește fierbinte cu cașcaval ras deasupra (sau parmezan).

Cașcaval pane

Ingrediente:
 6-7 felii de cașcaval

2
 1 ou
 2 linguri pesmet
 2 linguri făină
 piper
 cimbru după gust

Mod de preparare:
Cașcavalul se taie în felii între 5mm-1cm. Feliile de cașcaval se ung cu puțin
ulei pe ambele părți,se dau prin amestecul de făină și pesmet,apoi prin oul bătut
cu piper și cimbru,din nou prin amestecul de făină și pesmet,după care se
prăjesc în ulei încins pe ambele părți.După prăjire se scot pe hârtie absorbantă
pentru a se elimina surplusul de ulei.

Salată de pui cu ciuperci

Ingrediente:
- 1 piept mare de pui (sau 2 pulpe întregi)
- 1 borcan ciuperci marinate
- 1 porție maioneză
- 2, 3 castraveți murați
- sare, piper
- gogoșari pentru ornat (opțional)

Mod de preparare:
Se fierbe pieptul de pui (sau pulpele) în apă cu sare. Se lasă apoi la răcit și se
taie cubulețe. Se scurg ciupercile din conservă și se taie felioare. Se scurg
castraveții, se spală și se taie cubulețe. Se amestecă murăturile cu carnea tocată
și maioneza. Se asezonează cu sare și piper după gust. Salata se ornează cu felii
de gogoșar sau masline și se servește pe un platou sau în cupe.

Spaghete carbonara

Ingrediente:

2
 piper proaspăt măcinat
 25g parmezan ras
 1 ou
 50g bacon
 100g spaghete

Metoda de preparare:
Într-o tigaie se prăjește baconul tăiat cuburi. Adăugați în tigaie câte un polonic
de apă din oala în care fierbeți pastele! Parmezanul trebuie să fie ras, iar
gălbenușul pregătit. Culoarea sosului din tigaie trebuie să fie usor maronie,
până puneți pastele, iar baconul destul de crocant. Puneți spaghetele în tigaie,
amestecați, opriți focul, puneți parmezanul, amestecați, gălbenușul îl spargeți
în tigaie și amestecați, puneți încă o lingură de apă fierbinte din oala în care ați
fiert pastele, măcinați piper proaspăt și puneți în farfurie!

Păstrăv prăjit cu mujdei de usturoi

Ingrediente:
 6 păstrăvi mari de 500 gr bucata,
 1 cană făină,
 300 ml ulei pentru prăjit,
 sare.
Mod de preparare:

Întâi se curăță peștii de solzi cu ajutorul unui cuțit. Păstrăvii au solzii foarte
mărunți și în momentul curățării, prin presarea cu cuțitul, de sub piele iese o
mâzga. Tăiem pe rând peștii pe burți, le scoatem intestinele. Cine vrea poate să
le taie și capetele. Îi spălăm, îi punem la scurs în strecuratoare și după 10
minute, îi înșirăm pe un fund de lemn înclinat, să se mai zvânte. Daca păstrăvii
sunt de 500 gr bucata, după încă 15 minute îi filetăm pentru ca la prăjit să se
patrundă uniform. Le dăm sare pe ambele părți și îi aliniem iar pe fundul de
lemn la scurs, după ce am șters de umezeala lăsată până atunci. Într-un castron
punem făina iar la încins punem uleiul, gros de jumătate de deget dacă peștii
sunt întregi sau cât jumatate din grosimea fileului de pește. Cât se încinge
uleiul în tigaie, tăvălim 2 - 3 bucăți prin făină în funcție de mărimea tigăii.Când

2
uleiul e încins punem cu grijă bucățile de pește în tigaie. Prăjim pe fiecare parte
câte aproximativ 3 - 5 minute, în funcție de grosimea peștelui, de înverșunarea
focului și a rezultatului dorit, adică în funcție de rumeneala poftită.Se servesc
calzi cu mujdei de usturoi.

5. Modalități de promovare utilizate

Luând în considerare că  pe zi ce trece concurența devine tot mai acerbă în

domeniul restaurantelor, trebuie să ne folosim de metodele de promovare a
serviciilor și produselor de calitate oferite.

Tehnicile de promovare sunt:

-realizarea unui site pentru restaurant, un site cu informații utile pentru viitorul
client (meniu, orar, poze, descriere, oferte) și mai mult un site optimizat care să
ofere un loc bun în căutări

-    Crearea de pliante atractive cu specialitățile și ofertele și distribuirea lor în

mod eficient
-    Articole în presa locală, mai eficace decât presa națională deoarece se află
mai aproape de client și costurile sunt mai acceptabile

Bibliografie

            1)BALAURE, V. (coordinator) MARKETING Editura URANUS, Bucuresti, 2000.

            2)BLITHE,J.COMPORTAMENTUL
CONSUMATORULUI,                                                        Editura TEORA, Bucuresti,
1998.

            3)DOBRESCU, E.TEHNICA SERVIRII CONSUMATORULUI.

Editura DIDACTICA SI PEDAGOGICA, Bucuresti, 1995.

            4)FLOAREA, C MANUALUL OSPATARULUI,

Editura SUN GRAFIC, Bucuresti 2004.

            5)MIHAI S. (coordinator) ALIMENTATIE PUBLICA SI TURISA,

Editura NICULESCU ABC, Bucuresti 2004.

2
2