Bucataria romaneasca, referat la geografie

Cu un potential imens, asa cum pana si Jacques Yves Costeau spunea, GASTRONOMIA
ROMANEASCA, este un melanj de savoare si culori, de obiceiuri si traditii. Arheologii au descoperit ca
in perioada secolului II iHr., strabunii nostrii, daci, aveau parte de mese destul de frugale, unde se
serveau atat preparate din carne de vitel fripta pe jaratec, sau porumbei salbatici rumeniti, ori carne
de vanat la tepusa, precum si miere de albine, vinuri aromate dar si fructe precum strugurii, merele
si perele.

Toate aceste mancaruri erau posibile datorita zonei geografice, propice pentru cresterea
animalelor, cultivarea cerealelor, precum si a altor indeletniciri pe care dacii le aveau, printre care si
vanatul. Desi, iscusiti crescatori de vite, si buni cultivatori, dacii nu excelau in prepararea
branzeturilor, preferand sa consume laptele in forma lui cruda, de oaie sau de vaca. Legumele pe
care acestia le cunoasteau la acea vreme, erau consumate fierte – fiertura de mei, crupe fierte de
hrisca, precum si celebrul grau fiert, care cu timpul a devenit coliva de astazi. Ocupatia romana, a
adus cu ea, printre altele, renumita placinta (lat. placenta), o serie de zmeuri, painea (lipie sau
coptura), ulei de masline presat la rece si pastrat in amfore, precum si testul, acea oala de pamant cu
capac. Tara noastra, a fost tinta diverselor popoare cotropitoare, fapt ce a pus amprenta vizibil
asupra modului in care gastronomia romaneasca, a evoluat. Secolele III d. Hr. – XII d. Hr., aduc in
alimentatia romanilor si borsurile de legume cu carne, specifice slavilor din sudul Dunarii, si furculita
cu doi dinti, a negustorilor venetieni si folosita in casele stapanilor autohtoni.

Din sec XIII si pana aproape de 1820, influenta si ocupatia otomana, greaca, araba,
armeneasca si bizantina, isi pun amprenta pe bucataria romaneasca. In meniul romanilor apare
pilaful, ciulamaua, tocanita, tuslamaua, musacaua, ghiveciurile, zacusca, sis-kebab-ul, baclavaua si
sarailiile. In aceeasi perioada sunt aduse la noi vinetele, rosia, ceapa, ardeiul, bamee ,gutuile,
pepenele si porumbul. Influentele fanariote asupra boierilor, au impins biserica catre mediul rural,
ducand la nasterea si consolidarea calendarului gastronomic al posturilor bisericesti. Au luat astfel
nastere, sarmalele cu nuci, cu stafide, telina cu masline la cuptor, icrele de post, saramura de stevie,
mamaliga cu mujdei, sau manastireasca cu ciuperci, icre de fasole, etc.

Dupa anii 1800, tinerii intorsi de la marile universitati din Paris, Viena sau Berlin, aduc cu ei
acasa idei noi, revolutionare, moderniste. In aceasta perioada apar si primele carti de bucate, scrise
in limba romana, printre pionierii acestor scriei regasinude-se M. Kogalniceanu si C. Negruzzi cu
celebra lor culegere “200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti. Dupa
Marea Unire de la 1918, cand in capitala si in marile orase ale tarii, se deschid restaurante luxoase,
cu bucatari adusi din Occident, putem vorbi despre o adevarata epoca moderna a bucatariei
romanesti. Venirea comunismului, impune o cenzura in sfera culinara, eliminandu-se pe cat posibil,
retete culinare cu iz de occident, ajungandu-se incet la o alimentatie stiintifica, rationala.

Unul dintre feluri de mâncare tipic românești este mămăliga. Aceasta este o fiertură de făină
de porumb, cu sare și uneori poate avea adaosuri ca zer, unt, brânză în funcție de preparatul final
obținut. Ea era folosită foarte des în alimentația țăranilor agricultori și a crescătorilor de animale și
înlocuia pâinea care în perioada istorică pre-industrială era obținută în gospodărie prin prelucrarea
manuală. Foarte des în bucătăria românească se folosește carnea de porc, dar se consumă și carnea
de vită, pui, oaie sau miel, precum și carne de vânat. Praznicele rânduite de Biserică au adus un aport
deosebit în cultura gastronomică românească, aducând o gamă foarte bogată de bucate de
sărbătoare. Specifice praznicelor sunt mâncăruri precum cârnați, caltaboși, piftia, cozonacul,
sarmale. Micii sau mititeii si-au facut aparitia pe mesele romanilor in urma cu un secol, gratie
carciumarului Iordache Ionescu. Vestit in Bucuresti pentru o reteta exceptionala de carnati, Ionescu
a descoperit micul dintr-o intamplare. Intr-o seara proprietarul a ramas fara mate pentru carnati si a
fost nevoit sa puna direct pe gratar amestecul acestora. De atunci, mititeii au devenit vedeta in
bucataria romaneasca si se consuma oriunde exista un gratar la indemana: acasa, la picnic si la
restaurant.

Preferintele oamenilor pentru diferite preparate culinare sunt extrem de variate si

caracterizeaza uneori grupuri relativ mici de indivizi sau zone geigrafice restranse. In tara noastra,
cat este ea de mica, diverse regiuni au specificul lor. Bucataria dobrogeana sau cea din Delta, in care
ponderea mare o au pestii, difera sensibil de cea ardeleana, in care predomina untura de porc si
mancarurile cu rantas, sau cea din tinuturile sudice, bazata pe untdelemmn si ciorbe, borsuri.
Moldovenii au si ei specialitatile lor, cum ar fi tochitura, poale-n brau sau parjoalele. Totusi, se poate
spune ca unele mancaruri sunt la fel de populare in toate regiunile, cum ar fi mamaliga, gratarele,
mititeii, piftiile de porc, sarmalele, iar printre acrituri, castravetii murati si varza murata, fara a mai
vorbi despre faptul ca baza alimentatiei o constituie la ora aceasta painea in toate regiunile. Pe
masura ce se intensifica legatura dintre diferite regiuni ale tarii, se regasesc numeroase preparate
care inainte erau specifice unei anumite zone, pe tot teritoriul Romaniei. Mai mult decat atat,
globalizarea se simte si in gastronomie, schimbul de retete si obiceiuri culinare intre diferitele zone
ale lumii fiind tot mai intens.. Sa vedem totusi o harta gastronomica a Romaniei:

Bucataria moldoveneasca - Este considerate de unii cea mai “lucrata” bucatarie din tara. Ea
se caracterizeaza prin sosurile cu smantana sau sosurile lejere, fara sau cu putina faina. Se prefera
carnea de masare in componenta preparatelor, iar untura este folosita la mai multe preparate. Sunt
renumite placintelele cu carne, cu ciuperci, cu varza (varzarile, borsurile cu legume, bostanei, fasole,
togmageii (taietei de casa) si carne de gaina sau carne de vaca, ciorba de potroace (pipote, ficatei,
aripi, capete, picioare), etc. Alte specialitati moldovenesti sunt alivencile (un preparat din branza de
vaca gatit la cuptor), tochitura (din carne de porc si organe prajite in untura), parjoalelel
moldovenesti. Dintre deserturi trebuie amintita invartita (foi de aluat subtiri ca foita de tigara,
presarate cu nuci si rulate, gatite la cuptor si insiropate, mucenicii moldovenesti (din aluat de
cozonac, copti la cuptor, unsi cu miere si presarati cu nuca), poale-n brau (tot un aluat de cozonac,
intins si taiat in patrate, cu umplutura de branza de vaci, coapte la cuptor), tocmagei cu nuci.

Bucataria ardeleneasca - Se caracterizeaza prin sosuri si garnituri dulci de fructe, sosuri

groase legate cu faina multa si supe cu rantas. Se utilizeaza mai mult decat in alte parti boiaua de
ardei dulce. In preparate predomina carnea de porc si se gateste mai mult cu untura. Borsurile si
ciorbele se intalnesc mai rar, fiind inlocuite cu supe (zeama), iar acrirea se face adesea cu lapte acru
(iaurt). Dintre supe se pot numi cele de chimin, de macris, de salata, de fasole boabe sau pastai, cu
costita afumata, de vaca cu taietei (laste), cea cu carnat; dintre ciorbe, renumite sunt cele de porc cu
tarhon si de cartofi. La mare cinste se afla mamaliga cu branza (cu untura), gatita la cuptor si
balmosul (malai fiert cu jintuiala – zerul gras de la prepararea casului dulce). Alte preparate specifice
sunt antricotul de vaca ca la Cluj, cotletul de porc ca in Banat, varza a la Cluj, friptura pe porc la tava
cu sos de fructe (mai ales visine, pentru gustul acrisor), sarmale ardelenesti (cu dimensiuni mai
mari). Printre deserturi se numara clatitele cu dulceturi sau gemuri, ia in mediul urban, cremesul si
torturile.

Bucataria din Muntenia si Oltenia - Bucataria munteneasca este marcata de influenta

bucatariei frantuzesti dar si de cea a celei turcesti. In general este rafinata si subtila, simtindu-se
amprenta capitalei. Bucataria olteneasca se caracterizeaza prin condimentarea puternica a
preparatelor – dominand ardeiul iute – si prin simplitatea operatiilor culinare. Cel mai des utilizat
tratament termic este fierberea. In ambele regiuni se regasesc insa numeroase preparate
asemanatoare sau identite, cum ar fi ciorbele, borsurile, fripturile la gratar sau mititeii. Dintre
borsuri se pot aminti cel de loboda, de stevie, de urzici, de manatarci cu fasole, si clasicul bors de
perisoare, iar dintre ciorbe, cea de cartofi ca la Campulung, cea de bob, cea de oase de porc, ciorba
de dovlecei umpluti cu carne si ciorba taraneasca de pasare. Se prepara si supe, cum ar fi supa de
rosii si cea de linte. Printre salate se pot enumera in primul rand salata de vinete, apoi salata de
fasole verde cu usturoi, cea de castraveti, de bureti. Se gatesc diverse mancaruri: pilafuri, musicale,
ciulamale, cu diferite legume sau cu ciuperci, sarmalute, de asemenea o gama larga de preparate de
peste (scrumbie de Dunare, crap), de pui (cu diferite legume), mancaruri de carne de vita si carne de
porc, printre care diverse legume umplute cu carne (dovleci, vinete, cartofi). Ghiveciul national este
tot o specialitate din partea de sud a tarii. Mai ales in Oltenia este la loc de cinste prazul, care se
pregateste sub cele mai diverse forme. De asemenea, intalnim maslinele in numeroase preparate.
Printre deserturi se numara gogosile, budincile, clatitele.

Bucataria dobrogeana - Se bazeaza pe resursele naturale ale zonei: pesti de apa dulce si
marini, carne de oaie (deosebit de gustoasa), dar se simte puternic si influenta orientala printr-o
serie de preparate specifice, caracterizate prin prezenta stafidelor, a nucilor si a siropurilor
concentrate. Un procedeu culinar specific este frigerea la protap. Printre ciorbe se pot aminti ciorba
de burta, ciorba pescareasca (de concentratie cremoasa, preparata din mai multe specii de peste
marunt si mare, acesta din urma diind servit separat cu mujdei de usturoi), ciorba de cap de crap.
Lipovenii, originari din Rusia, gatesc ciorba pescarilor, numita “uha”, dupa vechi retete rusesti din
secolul XVIII. O specialitate renumita este placinta dobrogeana (cu telemea de ori rasa, impachetata
in foetaj) servita cu iaurt. Asemanatoare sunt si merdenele preparate tot cu telemea de oaie.
Neintalnite in alte zone sunt si sarmalele cu orez si stafide. Preparatele din peste sunt numeroase:
crap la cuptor, crap umplut cu nuci si stafide, crap cu orez, dar mai ales crapul la protap, pentru a
enumera numai unele dintre ele. Carnea de miel si de berbec se prepara intr-o varietate de moduri
dintre care se pot aminti mielul sub forma de drob, ostropel, ghiveci, saslac (preparat la frigaruie) iar
berbecul preparat la cuptor cu garnitura de orez. Cele mai renumite preparate dulci sunt baclavaua
(doua straturi de nuci intercalate intre trei straturi de placinta, date cu unt si coapte la cuptor,
insiropate la urma cu un sirop aromat), sarailiile (asemanatoare cu baclavaua), halvaua de casa si
turta dulce.

BAUTURILE TRADITIONALE ROMANESTI - Romania se poate mandri cu bucate traditionale

delicioase, dar nici la capitolul bauturi traditionale romanesti nu sta mai prejos. Bauturile
traditionale romanesti se remarca, in primul rand, prin calitate, ele fiind produse 100% naturale,
obtinute din cele mai bune fructe sau plante, fabricarea de bauturi spirtoase pe baza de fructe fiind
o indeletnicire cu o istorie indelungata in tara noastra. Secretele prin care se obtin cele mai bune
bauturi traditionale romanesti s-au transmis de-a lungul timpului din generatie in generatie, prin viu
grai si prin practica. Elementele traditionale ale unui popor asigura o mai buna intelegere a culturii
respective, de aceea mancarurile si bauturile traditionale ale fiecarui popor reprezinta cai de acces
catre adevarata cultura a sa. Atat mancarurile, cat si bauturile traditionale romanesti au un rol foarte
important pentru fiecare locuitor al acestei tari, deoarece sunt consumate pentru celebrarea unor
evenimente importante din familie, sunt nelipsite de la mesele de sarbatori si sunt prezente la
evenimentele care marcheaza diferite etape din viata oamenilor, precum botezul, nunta sau
inmormantarea.

Una dintre cele mai cunoscute si apreciate bauturi traditionale romanesti este tuica. Reteta
dupa care este facuta aceasta bautura difera de la o regiune la alta si de la un prducator la altul. In
unele zone, in general in cele din Ardeal, tuica este mai tare decat in Muntenia. Tuica este produsa
din fructe (prune, caise, piersici) lasate la fermentat si trecute prin procesul de distilare o singura
data. Tuica este nelipsita de la masa de sarbatori sau de la alte evenimente importante. Horinca este
o alta bautura traditionala romaneasca la fel de apreciata. Este produsa tot din fructe, de obicei
prune, mere sau cirese, dar care sunt trecute de doua ori prin procesul de distilare, fapt pentru care
horinca este mult mai tare. Cea mai cunoscuta horinca este cea din Maramures, unde fiecare
gospodar are o reteta proprie. Maramuresenii se mandresc peste tot cu o asemenea “licoare” si
refuza orice alta bautura, ba chiar considera horinca un adevarat medicament. Palinca este o
bautura traditionala romaneasca, dar se gaseste si in Slovacia sau Ungaria, iar pe teritoriul nostru in
Transilvania, in special in nord-vest. Are un continut ridicat de alcool si este fabricata tot din fructe,
care au stat la fermentat in cazi din lemn.

Slibovita, desi este de origine sarbo-croata, a fost aleasa drept bautura traditionala
romaneasca in urma cu aproximativ un secol. In Balcani poarta, in general, numele de rachiu (rakia),
cuvant de origine slava care inseamna pruna. Este mult mai tare decat celelalte bauturi alcoolice
traditionale romanesti. Turtul este o bautura traditionala romaneasca specifica localitatii Turt din
judetul Satu Mare. Aceasta bautura este obtinuta dupa dubla distilare a fructelor. Bautura trebuie
tinuta in butoaie din lemn de dud pentru o perioada de cel putin cinci ani, sau in vase din lemn de
stejar pentru o perioada de doi ani. Aroma fructelor din aceste bauturi traditionale romanesti este
inedita, iar alcoolul provine in urma fermentarii glucidelor din fructe. Aceste bauturi sunt 100%
naturale, nefiind permis adaosul de zahar, conservanti, coloranti sau alte ingrediente care pot altera
gustul. Pe langa acestea, mai exista unele bauturi traditionale romanesti precum afianta, zmeurata,
ciresata, cornata si visinata. Fructele sunt culese, puse intr-un vas, se adauga zahar si alcool,
compozitia fiind lasata la macerat. Bauturile rezultate sunt delicioase iar “fabricarea” lor este foarte
simpla si la indemana oricui.

Faptul ca Romania este una dintre cele mai importante tari producatoare de vinuri este
cunoscut in intreaga Europa. Inceputurile viticulturii in Romania dateaza de peste 4000 de ani.
Climatul continental al tarii reprezinta factorul decisiv care influenteaza calitatea vinurilor romanesti.
Cultura vitei de vie poate fi practicata in aproape toate regiunile romanesti. Structura
podgoriiloBauturi traditionale romanesti , palincar este diferita de la o zona la alta, fapt care ajuta la
cultivarea cat mai diversificata a soiurilor de struguri. Tara noastra produce aproximativ 402 tipuri de
vin. Pe langa cunoscutele vinuri Merlot, Cabernet Sauvignon sau Pinot Noir, Romania se poate
mandri cu vinuri autohtone precum Feteasca Neagra, Grasa, Busuioaca sau Tamaioasa, care sunt
apreciate in intreaga lume. Un produs autentic obtinut prin distilarea vinului este vinarsul, o bautura
aloolica tare. Vinarsul este obtinut prin invechirea timp de aproximativ cinci ani, sau chiar mai mult,
a vinului in butoaie speciale, fabricate din lemn de stejar. Vinarsul este foarte des confundat cu
coniacul, insa nu este coniac, desi bautura din urma se produce printr-un proces asemanator doar in
regiunea Cognac din Franta.

O bautura traditionala romaneasca, de data aceasta racoritoare, este delicioasa socata. Este
produsa din flori de soc, lamaie, miere si apa lasate la fermentat. Socata este o bautura foarte
sanatoasa, plina de vitamine si o racoritoare excelenta pentru zilele calduroase de la inceputul verii.
Socata trebuie tinuta la frigider pentru a nu se inaspri prea rau. Este o sursa excelenta de vitamine si
energie, iubita atat de catre cei mai mici, cat si de adulti.