MINISTERUL EDUCAȚIEI

COLEGIUL TEHNIC “GHEORGHE ASACHI” FOCȘANI

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICARII PROFESIONALE
NIVEL 4

DOMENIUL: TURISM ȘI ALIMENTAȚIE

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: ARHIRE MIHAELA

ABSOLVENT: MOȘOIU TEODORA
Cuprins
 Argument........................................................................................ 1 pag.
Capitolul 1 – Caracteristicile bucătăriei românești............................... 2 pag
Capitolul 2 – Tradiții culinare românești specifice Crăciunului.................. pag
Capitolul 3 – Rețete de preparate culinare tradiționale romanești specifice
Crăciunului.................................................................................................. pag
Capitolul 4 – Promovarea preparate culinare tradiționale românești specifice
Crăciunului................................................................................................ pag
Bibliografie................................................ pag

Argument
Bucătăria românească este formată din toate felurile de mâncare gătită, in mod tradițional,
in spațiul geografic locuit de romani. Este alcătuită din mai multe categorii de feluri de
mâncare, precum gustări calde si gustări reci, supe si ciorbe, preparate bazate pe carne
( porc, vita, pui, vânat), preparate di legume ( garnituri) si deserturi, multe având la baza un
aluat din faina de grâu.
Bucătăria românească a fost influențată, in mod istoric, de bucătăriile vecine, mai ales de
cea maghiara in Transilvania, de cea turcească, bulgara si grecească in Țara Românească și
Dobrogeană și de bucătăria rusă și ucraineană in Moldova. După jumătatea secolului XIX,
bucătării române au împrumutat elemente si din bucătăriile din Europa de Vest, cu
precădere din cea franceza.

Capitolul 1 – Caracteristicile bucătăriei românești

De-a lungul istoriei, bucătăria românească a parcurs etapele dezvoltării, ea fiind influențată
de factori economico-sociali, de climă și de floră, de gradul de civilizație, dar si de gusturile și
preferințele românilor.
Influența gastronomiei franceze a marcat puternic bucătăria românească încă de la sfârșitul
secolului al XIX – lea, perioadă în care apar în București multe hoteluri, restaurante, berării,
cafenele. Dintre hanurile din Muntenia, amintim ‘’Hanul lui Manuc’’ și restaurantul Capșa.
Bucătăria românească începe să fie cunoscută și peste hotare. În 1883, la Expoziția
Internațională de la Bordeaux, expune vinuri românești și primește medalia de bronz. În
1889, la Expoziția Universală de la Paris, Capșa este premiată cu ‘’ Marea Medalie de Aur’’,
iar pentru meritele sale devine ‘’ Furnizor de Curții’. În anul 1900, patronul restaurantului
Covaci, unde s-au născut ‘’mititeii’’ astăzi, face cunoscute la Expoziția de la Paris mâncărurile
tradiționale; mititei, sarmale cu mămăligă, tuslama, ghiveci măcelăresc, varză cu carne,
preparate la grătar etc.
Între două războaie mondiale, bucătăria românească cunoaște o dezvoltare continuă.
În marile restaurante se pregăteau mâncăruri tradiționale românești; ciorbă de burtă,
tuslama, piftie, sarmale cu mămăligă, icre, saramură de pește etc.

Bucătăria românească poate fi privită ca un tot unitar, dar diversă din punctul de vedere ai
structurii mâncărurilor, al tehnologiei de realizare, al asocierii materiilor prime cu produsele
finite, ceea ce conduce la particularități regionale. Fiecare regiune are un specific aparte
care s-a menținut, s-a completat și s-a îmbogățit din punct de vedere sortimental și calitativ.
Deși a fost influențat de-a lungul veacurilor de condițiile economice, geografice, de climă, de
gradul de civilizație, de stadiul de dezvoltare a agriculturii și, nu în ultimul rând, de
dezvoltarea obiceiurilor, a gusturilor și preferințelor românilor, bucătăria românească a
păstrat tradiția moștenită de la străbuni și a avut capacitatea să asimileze în gama
preparatelor românești și rețetele altor popoare. Mâncărurile specifice și tradiționale
românești, cunoscute și recunoscute astăzi prin savoarea și originalitatea lor, sunt preparate
în restaurantele noastre, dar și în gospodăriile țărănești, unde păstrează tradiția mielenară a
poporului nostru.

În acest capitol, sunt prezentate obiceiurile și tradițiile românești, reprezentative pentru

diferite ocazii ale vieții. De asemenea, sunt prezentate obiceiurile culinare legate de
sărbătorirea Învierii Domnului, de celebrarea zilelor onomastice și de naștere. Un loc aparte
este rezervat Botezului și Căsătoriei, momente cu o deosebită semnificație în credința
ortodoxă. Nu sunt uitate tradițiile culinare din perioada de post și cele legate de alte
evenimente ale vieții.
În preajma Crăciunului, specific românilor este ritualul de tăiere și de preparare a porcului.
Preparatele culinare specifice acestor sărbători românești. Dintre acestea, amintim; toba
cârnații, caltaboșii, sângeretele, șunca. Ritualul tăierii porcului se încheie ‘’ pomana
porcului’’, care este o masă unde se servește carne prăjită cu usturoi și mămăligă, udată cu
vin fiert.

 Cârnații se pregătesc din carne moale, nu prea grasă, de la spată sau pulpă; se
folosesc și toate bucățile de carne care ‘’ scăzut’’ de la fasonare. Carnea se toacă prin
mașină, se pune într-un vas, se adaugă sare și piper.

 Cartaboșul se obține din carne grasă de porc, tocată, la care se adaugă cimbru, piper
si orez fiert pe jumătate. Se obține o compoziție omogenă cu care se umple
intestinul gros. Se leagă capetele cu sforicică și se fierbe în zeama în care a fost
carnea.
 Caltaboșul din ficat se obține din ficat, plămâni, inimă, splină și puțină grăsime.

 Toba cu sânge se prepară din; carne de la gușă, limbă, rinichi, sânge, șorici, sare,
piper și cimbru.

 Untura se obține din slănina porcului, care se spală, se taie cuburi cu latura de cca 2
cm și se pune la fiert într-un vas destul de mare, având grijă să se amestece
continuu. Când jumările sunt rumenite, se ia vasul de pe foc, se lasă să se răcească in
 borcane de sticlă, închise ermetic. Se păstrează la loc răcoros sau în frigider. Jumările
se scurg bine de untură, se presară cu sare și se păstrează la rece.

 Șunca afumată se pregătește din bucăți de slănină de pe burta porcului. Se sărează și

se condimentează. Se ține la sare 6-8 zile, se întoarce la 2-3 zile și se stropește cu
saramura care se formează. După ce a stat la saramură, șunca se scoate și se pune la
ger să se zvânte, după care se freacă bine cu zeamă de usturoi și se mai la zvântat,
apoi se afumă.

 Șunca fiartă in apă se prepară astfel; după ce șunca a fost afumată, se spală cu apă
călduță și se pune la fiert împreună cu de dafin, ceapă întreagă și boabe de piper. Se
lasă să fiarbă 3-4 ore la foc mic. După fierbere, șunca se scoate din apă, se lasă să se
presară cu sare. Șunca se mai poate fierbe în vin sau în zeamă de varză.

5
 CAPITOLUL 2 – Tradiții culinare românești specifice Crăciunului

Tăierea porcului in ziua de ignat (Sfântul Ignat) si apoi pregătirea acestuia, transformarea lui
in diferite preparate culinare strămoșești care se păstrează și astăzi și care se leagă numele
sfântului acestei zile prin unele legende mai multe sau mai puțin cunoscute.
In calendarul creștin – ortodox, pe 20 decembrie se sărbătorește Sfântul Mucenic Ignatie
Teodorul “cel ce îl poartă pe Dumnezeu” sau “cel care a fost purtat de Dumnezeu”. Cu
câteva zile înainte de mare sărbătoare a Nașterii Domnului, cei ca au crescut porc in
decursul anului, îl sacrifică acum pentru a pregăti din el diferite feluri de preparate din carne
care nu vor fi prezente doar pe masa de sărbătoare, ci vor fi incluse in meniurile zilnice pe
tot parcursul iernii.

 sângerete, care pe lângă slănina, carne de porc, orez mai are in compoziție și…
sângele de la porc, acesta fiind de fapt ingredientul principal. Sângeretele se mănâncă
repede, chiar in primele zile de după Ignat pentru că nu se poate conserva mult timp.
Exista o superstiție din bătrâni care spune ca in ziua de Ignat e bine sa vezi sânge,
 fiind astfel ferit de boli

 caltaboșii se fac din măruntaiele porcului, carnea foarte grasa de la gat si orez si
se “ambalează” totul in mate groase de porc spălate bine in apa. Se pot manca
ca atare, afuma, fierbe (cu hrean sau mujdei) sau praji in untura si conserva in
ea. In Moldova însă caltaboșii nu se fac din măruntaie, ci numai din carne, se
mai adaugă ceapă și uneori chiar stafide.

7
 cârnații, făcuți în mod tradițional din carne macră de porc si slănina, pot fi însă
preparați și în combinații mai… selecte, din carne de porc cu carne de capra,
vaca, oaie sau chiar vânat;

8
 toba, este un al deliciu culinar care se face in aceasta perioada. La prepararea ei se
folosește beșica de la porc sau un mat gros de vita, iar ca ingrediente avem: carne de
la picioarele si capul de porc, rinichi, inima, limba, urechi, șorici si condimente.

 chișca se face in zona Transilvaniei din carne, spărtura de porumb, sânge de la porc si
condimente, toate puse in burta de la porc.
9
 slănina, mușchi, costiță, șunculiță, puse in bait si apoi afumate;

 carne de porc pusa in untura, varianta românească a celebrului conflict franțuzesc;

10
 jumări , adică slănină proaspătă, fără șorici, însă cu firișoare de carne prin ea, pusa la
prăjit pana devine aurie

 piftia făcută din cap de porc, picioare, limba, urechi, șorici, nelipsita de la masa
tradițională de Crăciun;
11
 sarmale învelite in frunze de varza murata sau de vita de vie

12
Preparatele de porc fac parte din tradiția culinara a poporului nostru, tradiție ce se păstrează
si astăzi chiar daca unii dintre noi nu mai vedem cu ochi buni mâncărurile pe bază de carne
de porc, care, din cauza conținutului mare de grăsimi saturate sunt acuzate a fi responsabile a
declanșează boli de inima, lucru care este însă contestat de studii recente.
Pe masa de sărbătoare din ziua de Crăciun, in afara acestor mâncăruri tradiționale pe bază de
carne de porc, specifice acestei perioade, mai găsim și alte preparate devenite tradiționale,
raportate fiind la zona geografica sau gusturile fiecăruia. Ajunul Crăciunul are farmecul sau
aparte dat de mirosul cetinii de brad combinat cu aromele delicate ale cozonacului cu nuca
proaspăt scos din cuptor si al cornulețelor.

Crăciunul nu este Crăciun dacă de pe masă lipsesc sarmalele. Compoziția se face cu carne de
porc și se învelesc cu varză murată sau viță de vie. Bucătarii recomandă ca sarmalele să fie
fierte în oală de lut, pe marginea sobei sau pe plită, la foc mic, să se pătrundă cum trebuie. În
mijlocul oalei este de preferat să punem un os afumat, pentru a da savoare sarmalelor. Salata
de boeuf, este un fel de mâncare tradițională românesc derivat din salata Olivier, numită și
„rusească” în alte țări. Salata de boeuf cuprinde legume și cubulețe mici de carne legate cu
maioneză. Deși gospodinele obișnuiesc să folosească carne de pasăre, pentru salata de
Crăciun este recomandat cotletul de porc. Ciorba de perișoare, căruia i se mai spune și zeama
limpede de pe masa de Crăciun, perișoarele se pregătesc din carne de porc și sunt completate
de legume. Se acrește cu borș sau cu moare, în funcție de zonă. Se poate folosi și smântână
slabă.

13

CAPITOLUL 3 -RETETE DE PREPARATE CULINARE TRADITIONALE SPECIFICE CRACIUNULUI

Fiecare zonă a României are preparate specifice pentru masa de Crăciun, dar carnea de porc
este elementul comun care se pregătește in toate colțurile țării. Cu toate astea, preparatele
trediționale precum sarmalele sau toba au diferite interpretări în fiecare regiune. De
departe, cel mai cunoscut preparat tradițional de la masa de Crăciun este prezentat de
sarmale în toate zonele țării. Totodată, friptura de porc, cârnații, toba si salata boeuf se
regășeste pe mesele românilor cu ocazia Nașterii Domnului.
De asemenea, ciorba de porc, jumările si cârnați sunt nelipsiți de pe masa de Crăciun.
Tradițional horinca și palinca de Maramureș sunt si ele nelipsite de la masa festivă

14

Ciorbă cu afumătură

Ingrediente:
700 grame costițe afumate

2 morcovi

3 cartofi

o țelină mică
o ceapă

ardei gras

o legătură de pătrunjel

300 ml borș

3 linguri de bulion/ o cutie roșii în bulion

3 roșii

fidea

sare și piper

Mod de preparare
Într-un vas cu apă punem costițele la fiert, după câteva clocote avem grijă să
adunăm spuma. Când supa devine limpede punem legumele pregătite din timp,
spălate și tocate. Punem inclusiv coditele de la pătrunjel. Adăugăm sare și piper.

Lăsăm să fiarbă și când legumele sunt gata adăugăm roșiile tocate, cele trei
linguri de bulion și fideaua. Dăm într-un clocot borșul și îl adăugăm la ciorba.
Adăugam sare și piper dacă mai este cazul.

Servim cu pătrunjel tocat mărunt. Poftă bună.

15
Răcitură de porc

Ingrediente
 -1 picior copita de porc
 -1 kg rasol de porc
 -1 ceapa mica
 -1 morcov mic
 -1 ureche
 -1 bucata ardei iute
 -1lingura de sare
 -1 căpățână usturoi
 -1 vârf de cuțit piper proaspăt măcinat

Mod de preparare
Prima data se pârlește foarte bine piciorul, rasolul si urechea, sa nu mai aibă păr
Se taie copita, se îndepărtează. Se crestează urechea la baza. Se spală totul foarte bine, cu o
perie. Trebuie sa rămână perfect curate.
Se pun toate in apă rece cat sa le acopere și se adaugă 1 lingura de sare. Se schimba apa de
câteva ori, până când apa rămâne limpede și curată. În felul acesta se scoate sângele din
carne.
16

Se pun la fiert in apa rece, se adaugă acum ceapa si morcovul si 1 bucata de ardei iute (acesta
va da un plus de savoare răciturilor). După ce da in clocot, se mai spumează daca mai este
nevoie.
Se lasă totul sa fiarbă la foc minim, cu capac, timp de câteva ore, pana când se desprinde
carnea de pe oase. Poate sa dureze totul 3-4-5 ore.
Se mai adaugă apa fierbinte din când in când, să nu scadă foarte tare. Trebuie să rămână
mereu apa atât cat sa acopere carnea cu 1 deget deasupra (1 cm).
Se lasă totul la răcit până a doua zi.
Se adună cu o lingură toată grăsimea adunată deasupra.
Se dă în clocot totul, se scoate carnea, se strecoară zeama.
Carnea se scoate de pe os și se taie bucăți potrivite.
Zeama se strecoară prin vata de 2-3 ori, casa se limpezească apoi se pune iar pe foc și se
adaugă piperul măcinat.
Se bat 2 albușuri de ou și se toarnă peste zeama care clocotește, apoi se strecoară iar. Albușul
care se coagulează va aduna absolut toate particulele rămase.
Usturoiul pisat se amestecă separat cu puțină zeamă de răcituri, ușor călduță, apoi se strecoară
peste zeama din oală.

17

Tochitură ardelenească

Ingrediente
600 gr carne de porc (spată)

4 cârnați semiafumați

2 cepe mari

5 căței de usturoi

150 gr sos de roșii cu ardei, sare

150 ml apă, piper, pătrunjel verde, ouă ochiuri.

Mod de preparare
Tăiem cârnații bucățele și îi prăjim cca 5 min. În grăsimea rămasă se pune la călit
carnea tăiată bucăți mici. După ce carnea s-a călit, se scoate într-un vas iar în
grăsimea rămasă, călim ceapa și usturoiul tăiate mărunt. Când ceapa a devenit
sticloasă se adaugă cârnații , carnea , apa caldă și sosul de roșii cu ardei. Se lasă la
fiert cu capac la foc mic, până carnea devine fragedă. La sfârșit se adaugă sare și
piper după gust și pătrunjelul tăiat mărunt. Se servește cu mămăliguța și ou ochi.

18

Salată beouf
4-5 cartofi fierți in coajă
400 g carne vită
4-5 morcovi întregi
un borcan de 800 g gogoșari in oțet
un borcan 800 g castraveți in oțet

Maioneză: 2 gălbenușuri fierte

un gălbenuș crud
o lingură cu muștar clasic
sare, piper
3/4 litru de ulei
zeama de la jumătate de lămâie

Mod de preparare
Salata iese mai gustoasă dacă facem maioneza în casă. Se amestecă ingredientele cu
mixerul si punem ulei puțin câte puțin, amestecând în aceeași direcție. Vom folosi
cam 3/4 dintr-un litru de ulei. Când mai avem de adăugat puțin ulei, ne oprim si
turnăm zeama de la o jumătate de lămâie, puțin câte puțin, amestecând continuu.
Turnăm si restul de ulei si apoi punem maioneza la rece.
Să pregătim și legumele pentru salată. Fierbem in coajă 4-5 cartofi. Carnea de vită o
fierbem separat, cam 300-400g, iar când e aproape gata adăugăm la fiert 4-5
morcovi întregi, curățați înainte de coajă. Când legumele si carnea au fiert, le
scoatem din oală și le lăsăm la răcit. Intre timp vom tăia cubulețe mici castraveți și
gogoșari în oțet, cate un borcan de 800g din fiecare, de preferat din cămara proprie.
Ii punem într-un tifon curat si îi scurgem bine de tot de zeamă.
Urmează acum legumele. Cartofii ii decojim si îi tăiem cubulețe mici, morcovii si
carnea urmează la rad. Într-un castron mare amestecam toate legumele tăiate cu
maioneza, fiecare pune după gust, apoi așezăm salata pe un platou si o decorăm
frumos.
19
.

Sarmale in foi de varza

INGREDIENTE

 500 g carne tocată de porc (mai grasă)

 1 ceapă medie tocată
 50 g orez
 1 lingură de ulei
 sare, piper
 cimbru uscat, puțină boia dulce
 2 verze murate medii (ca să avem de unde alege foile frumoase)
20
Pentru niște sarmale în foi de varză reușite trebuie în plus:
 2 linguri de ulei
 1 ceapă tocată
 crenguțe de cimbru uscat
 1 foaie de dafin (opțional)
 250 g piept crud de porc (cu șoric)
 250 g afumătură (costițe, kaizer, ciolan sau chiar cârnați proaspeți afumați)
 500 ml suc gros de roșii (pasată sau bulion gros)
 500 ml zeamă de varză

Mod de preparare
Se toacă mărunt o ceapă și se pune la călit cu o lingură de ulei și un fir de sare. Se pune și
orezul crud (uscat) peste ea și se călește 2 minute la foc mic, amestecând constant. Se dă de o
parte ca să se răcească.
21

Se pune carnea tocată într-un castron adânc și se adaugă orezul cu ceapa. Se pune sare, piper
negru proaspăt măcinat, cimbru uscat și 2 lingurițe de boia dulce care dă aromă și culoare. Se
amestecă totul bine cu mâinile până compoziția devine omogenă.
.

Foile de varză se croiesc cu cuțitul prin îndepărtarea porțiunilor îngroșate. Se pune câte o
lingură de umplutură pe fiecare bucată de foaie de varză și se rulează.

22
Pe fundul oalei se pune o ceapă tocată crudă, 2 linguri de ulei, 2 crenguțe de cimbru și un
strat de varză murată tocată. Se pune apoi un strat de afumătură și piept crud de porc și unul
de sarmale și operațiunea se repetă. Se umple oala, lăsându-se 3 centimetri liberi în partea se
sus.

23
Se acoperă cu un strat de varză tocată și două crenguțe de cimbru. Se poate pune și o foaie de
dafin. Se toarnă sucul gros de roșii și zeama de varză diluată cu puțină apă. Sarmalele trebuie
să fie acoperite de lichid. Se completează cu apă după nevoie în timpul fierberii, cam o
ceșcuță la o oră. Timpul de fierbere este între 2 și 3 ore.

24
Ingrediente cozonac

 1 kg de făină;
 50 grame de drojdie proaspătă;
 250 de grame zahăr;
 3-4 pliculețe de zahăr vanilat;
 500 ml de lapte;
 100 ml de ulei;
 5 ouă (se folosesc gălbenușurile);
 sare după gust;
 esență lămâie și/sau coajă rasă de lămâie.
25
Pentru umplutura cozonacului
 400 grame de nucă/ rahat;
 5 ouă (se folosesc doar albușurile rămase se la blat);
 5 linguri de zahăr;
 3 linguri de cacao;
 opțional: bucăți de rahat sau stafide.

Mod de preparare
Pentru început, făina trebuie cernută de trei ori. Pentru asta este nevoie de un vas mare.
După care, se ia din făina din centrul recipientului, astfel încât să se formeze un spațiu
rotund. Atenție însă, indicat este să rămână un strat generos de produs pe fundul lui.
Acum se pun la fiert laptele, zahărul (atât cel simplu, cât și cel vanilat). Conținutul nu trebuie
să fiarbă, ci e nevoie să fie lăsat atât cât să se topească zahărul.
După ce acest lucru s-a întâmplat, folosim câteva linguri de lapte pentru a dizolva drojdia și
ne întoarcem la vasul cu făină. În groapa făcută în ea se pune drojdia și se presară puțină
făină, cât să acopere zona respectivă. Nu este nevoie să amestecăm încă, ci doar să așteptăm
10 minute.
În acest timp, drojdia se activează și va ieși prin stratul de făină care o acoperă. Dacă nu arată
de parcă a erupt, indicat este să mai fie lăsată câteva minute.
În acest timp, putem separa gălbenușurile. Ele se freacă cu sare, se adaugă coaja de lămâie și
toată compoziția trebuie pusă în vasul cu făină. Se toarnă, de asemenea, laptele rămas și
aluatul trebuie amestecat bine astfel încât toate elementele să fie amestecate bine.
26

Cu foarte puțin ulei ne ungem mâinile și continuăm să frământăm aluatul cozonacului pufos.
Indicat este să fie utilizați doar 100 ml de ulei, însă putem depăși cu puțin această cantitate.
Recomandat este să evitați utilizarea făinii dacă aluatul se lipește de palme și să îl înlocuim
cu ulei. În acest fel, cozonacul va ieși moale și nu se va întări după ce se răcește.
 27

Timpul minim de frământat este 15 minute, însă puteți să faceți asta până la 30 de minute.
Odată ce procesul este gata, aluatul trebuie acoperit și lăsat la dospit în jur de o oră jumătate,
chiar două.
Cum timpul ne permite, putem să facem umplutura cozonacului pufos cu nucă/ rahat/ cacao.
Este un proces simplu: albușurile de la cele 5 ouă se bat cu zahăr până se formează o spumă,
apoi se pun nuca, cacao și se amestecă bine.
După ce aluatul a crescut se împarte în două. La rândul ei, fiecare bucată se împarte în două
părți pentru a adăuga umplutura cozonacului cu nucă/ rahat/ cacao. Rețeta spune ca fiecare
bucată de aluat să fie întinsă pe o suprafață unsă cu ulei.

28
După ce bucata de aluat a fost întinsă bine cu un făcăleț și conținutul umpluturii presărat în
mod uniform, fiecare folie se rulează și se împletește în două, după care este așezată pe tava
tapetată cu hârtie de copt.

29

După ce mai sunt lăsați ceva timp la crescut, cozonacii necopți se ung cu gălbenuș și se pune
zahăr pe deasupra.
30
Pentru început, cozonacul pufos se coace la foc mediu. După primele 15 minute, se lasă focul
mai mic pentru că cele mai multe cuptoare au tendința de a arde aluatul.
Pentru a evita acest lucru, putem adăuga foaie de copt și peste cozonac. Însă acest lucru este
posibil după primele 30 de minute de coacere.
După o oră, cozonacul este gata. Indicat este să fie verificat pentru că fiecare cuptor coace
diferit.

31
 CAPITOLUL 4 – PROMOVAREA PREPARATELOR CULINARE TRADITIONALE ROMANESTI CU
SPECIFIC CRCIUNULUI

Scoală gazdă din pătuț, florile dalbe / Și ne dă un colăcuț, florile dalbe... E îndemnul ce
răsuna în sufletele tuturor românilor ce și-au petrecut sărbătorile de iarnă în stil tradițional,
măcar o dată în viață. Cu frânturi de colindă în suflet, încep pregătirile pentru sărbătorile de
iarnă. Sărbătorile de iarnă la români încep și se încheie cu preparate de carne de porc. De
Ignat se taie porcul, știe toată lumea asta. Astfel, pe masa de sărbători vom avea: cârnăciori,
caltaboși sau nelipsita piftie. Nelipsite sunt si sărmăluțele tradiționale, in foi varză sau in foi
de viță, cu cimbru si mărar.
Craciunul reprezinta prilejul perfect pentru a ne infrunta din bucatele pregatite cu multa
dragoste. In timp ce majoritatea gospodinelor prefera sa faca manacre traditionala de
Craciun, altele isi doresc sa aduca elementele de noutate mesei de sarbatoare.
Ce punem pe masa de Craciun – senificatia preparatelor
Le pregatesti cu multa dragoste in fiecare an pentru membrii familiei si prieteni, dar paote
nu stii istoria preparatelor specifice Craciunului. Iata de unde provin toate aceste mancaruri
traditionala de Craciun.

Toba si caltabosul: sunt 2 mancaruri traditionale de

Craciun asemanatoare, ingredientele principale fiind
organele de porc. Caltabosul isi are originele din
Molldova, fiind vorba despre niste carnati, preparati in
ziiua de ignat ( pe 20 decembrie) din maruntaie de la
porc. Valorificarea fiecarei parti a animalului sacrificat
este motivul pentru care batrani au inceput inca din
 Piftia: provine de la greci si bulgari si se traduce
prin cuvanntul ,, gelatina”. Cuvantul piftie a aparut
pentru prima data in limba romana in textele lui
Dosoftei Barila, un carturar roman din secolul al
 XVII- lea. Racitura preparata din urechile si
pricioarele de la porc are acelasi scop, acela de a
nu pierde niciun gram din animalul sacrificat. In
functie de zona tarii, piftiei i se mai spune si
cocioane, aituri, inghetarura, piciorong sau
tremurici.

 Salata de boeuf: este un preparat derivat de la

salata Oliver, numita si salata ruseasca in mai
multe tari. Aceasta salata a fost pregatita pentru
prima data in 1860 de catre bucatarul francez
Lucien Oliver. Nu lipseste din niciun meniu festi,
 deoarece reprezinta aperitivul perfect,
ingredientele principale fiind carnea si legumele.

 Sarmalele: poate dintre toate acele mancaruri

traditionale de Craciun mentionate anterior,
sarmalele sunt cele mai indragite de romani.
Indiferent daca sunt in voi de varza sau in foi de
varza, umplute cu carne de porc sau de pui,
sarmalele stau la loc de cinste pe masa de Craciun.
Sarmaua provine de la cuvantul turcesc ,,sarmak”
care insemna rulor sau pachet. Aoarute prima data
in Imperiul Otoman, sarmalele erau fierte inca de
atunci timp de mai multe ore, in vase mari de lut.
 Peste 24 de tari din Europa de Est si Asia au
preluat sarmalele si au modificat reteta in functie
de cultura locala. Sarmaua rerezinta un exemplu
clar de cum istoria, gastronomica si comertul sunt
conectate intr ele si influenteaza o buna parte din
mapamond.

 Carnatii: cuvantul ,,carnat” provine din limba

latina de la ,,salsus” care insemna sarat sau
conservat. Acum sute de ani oamenii nu stiau de
puterea refrigerarii, tocmai de aceea aveau nevoie
de preparate care sa reziste mult timp. Carnatii au
rezolvat orice problema, iar uscarea lor a fost
solutia gasita de oameni pe moment. De
 asemenea carnatilor precum piperul, rozmarinului
sau boiaua ajuta la conservarea carnii.

 Cozonacul: este cunoscut sub numele de paine

dulce. Cozonacul isi are originele tocmai din
Egiptul Antic. Acum 4.000 de ani, egiptenii
stapaneau tehnici de dospire a painilor, iar pe
unele dintre ele le indulceau cu miere. De
asemenea, foloseau pentru coacere niste cuptoare
speciale. Apoi, in Antichitate, grecii faceau aceeasi
paine dulce cu miere si nuci. In Imperiul Roman,
cozoncul numit ,,libum” era oferit ca ofranda
zeilor, fiind umplut cu branza si stafide. Abia in
secolul al XVII- lea, cozonacul a inceput sa fie copt
in forma lui subtire si lungi, la recomandarea unui
bucatar englez. In prezent, cozonacul este nelipsit
din lista cu mancaruri traditionale de Craciun, fiind
umplut cu stafide, cacao sau rahat, in functie de
zona tarii.