GASTRONOMIA ROMANEASCA

Gastronomia romaneasca, este un melanj de savoare si culori, de obiceiuri si

traditii. Arheologii au descoperit ca in perioada secolului II iHr., strabunii nostrii, daci, aveau
parte de mese destul de frugale, unde se serveau atat preparate din carne de vitel fripta pe
jaratec, sau porumbei salbatici rumeniti, ori carne de vanat la tepusa, precum si miere de
albine, vinuri aromate dar si fructe precum strugurii, merele si perele.

Toate aceste mancaruri erau posibile datorita zonei geografice, propice pentru cresterea
animalelor, cultivarea cerealelor, precum si a altor indeletniciri pe care dacii le aveau, printre
care si vanatul. Desi, iscusiti crescatori de vite, si buni cultivatori, dacii nu excelau in
prepararea branzeturilor, preferand sa consume laptele in forma lui cruda, de oaie sau de
vaca. Legumele pe care acestia le cunoasteau la acea vreme, erau consumate fierte – fiertura
de mei, crupe fierte de hrisca, precum si celebrul grau fiert, care cu timpul a devenit coliva de
astazi. Ocupatia romana, a adus cu ea, printre altele, renumita placinta (lat. placenta), o serie
de zmeuri, painea (lipie sau coptura), ulei de masline presat la rece si pastrat in amfore,
precum si testul, acea oala de pamant cu capac. Tara noastra, a fost tinta diverselor popoare
cotropitoare, fapt ce a pus amprenta vizibil asupra modului in care gastronomia romaneasca,
a evoluat. Secolele III d. Hr. – XII d. Hr., aduc in alimentatia romanilor si borsurile de
legume cu carne, specifice slavilor din sudul Dunarii, si furculita cu doi dinti, a negustorilor
venetieni si folosita in casele stapanilor autohtoni.
 Din sec XIII si pana aproape de 1820, influenta si ocupatia otomana, greaca, araba,
armeneasca si bizantina, isi pun amprenta pe bucataria romaneasca. In meniul romanilor
apare pilaful, ciulamaua, tocanita, tuslamaua, musacaua, ghiveciurile, zacusca, sis-kebab-ul,
baclavaua si sarailiile. In aceeasi perioada sunt aduse la noi vinetele, rosia, ceapa, ardeiul,
bamee ,gutuile, pepenele si porumbul. Influentele fanariote asupra boierilor, au impins
biserica catre mediul rural, ducand la nasterea si consolidarea calendarului gastronomic al
posturilor bisericesti. Au luat astfel nastere, sarmalele cu nuci, cu stafide, telina cu masline la
cuptor, icrele de post, saramura de stevie, mamaliga cu mujdei, sau manastireasca cu
ciuperci, icre de fasole, etc.

Dupa anii 1800, tinerii intorsi de la marile universitati din Paris, Viena sau Berlin, aduc
cu ei acasa idei noi, revolutionare, moderniste. In aceasta perioada apar si primele carti de
bucate, scrise in limba romana, printre pionierii acestor scriei regasinude-se M. Kogalniceanu
si C. Negruzzi cu celebra lor culegere “200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi
gospodaresti. Dupa Marea Unire de la 1918, cand in capitala si in marile orase ale tarii, se
deschid restaurante luxoase, cu bucatari adusi din Occident, putem vorbi despre o adevarata
epoca moderna a bucatariei romanesti. Venirea comunismului, impune o cenzura in sfera
culinara, eliminandu-se pe cat posibil, retete culinare cu iz de occident, ajungandu-se incet la
o alimentatie stiintifica, rationala.
Unul dintre feluri de mâncare tipic românești este mămăliga. Aceasta este o fiertură de
făină de porumb, cu sare și uneori poate avea adaosuri ca zer, unt, brânză în funcție de
preparatul final obținut. Ea era folosită foarte des în alimentația țăranilor agricultori și a
crescătorilor de animale și înlocuia pâinea care în perioada istorică pre-industrială era
obținută în gospodărie prin prelucrarea manuală. Foarte des în bucătăria românească se
folosește carnea de porc, dar se consumă și carnea de vită, pui, oaie sau miel, precum și carne
de vânat. Praznicele rânduite de Biserică au adus un aport deosebit în cultura gastronomică
românească, aducând o gamă foarte bogată de bucate de sărbătoare. Specifice praznicelor
sunt mâncăruri precum cârnați, caltaboși, piftia, cozonacul, sarmale. Micii sau mititeii si-au
facut aparitia pe mesele romanilor in urma cu un secol, gratie carciumarului Iordache
Ionescu. Vestit in Bucuresti pentru o reteta exceptionala de carnati, Ionescu a descoperit
micul dintr-o intamplare. Intr-o seara proprietarul a ramas fara mate pentru carnati si a fost
nevoit sa puna direct pe gratar amestecul acestora. De atunci, mititeii au devenit vedeta in
bucataria romaneasca si se consuma oriunde exista un gratar la indemana: acasa, la picnic si
la restaurant.

Preferintele oamenilor pentru diferite preparate culinare sunt extrem de variate si

caracterizeaza uneori grupuri relativ mici de indivizi sau zone geigrafice restranse. In tara
noastra, cat este ea de mica, diverse regiuni au specificul lor. Bucataria dobrogeana sau cea
din Delta, in care ponderea mare o au pestii, difera sensibil de cea ardeleana, in care
predomina untura de porc si mancarurile cu rantas, sau cea din tinuturile sudice, bazata pe
untdelemmn si ciorbe, borsuri. Moldovenii au si ei specialitatile lor, cum ar fi tochitura,
poale-n brau sau parjoalele. Totusi, se poate spune ca unele mancaruri sunt la fel de populare
in toate regiunile, cum ar fi mamaliga, gratarele, mititeii, piftiile de porc, sarmalele, iar
printre acrituri, castravetii murati si varza murata, fara a mai vorbi despre faptul ca baza
alimentatiei o constituie la ora aceasta painea in toate regiunile. Pe masura ce se intensifica
legatura dintre diferite regiuni ale tarii, se regasesc numeroase preparate care inainte erau
specifice unei anumite zone, pe tot teritoriul Romaniei. Mai mult decat atat, globalizarea se
simte si in gastronomie, schimbul de retete si obiceiuri culinare intre diferitele zone ale lumii
fiind tot mai intens.. Sa vedem totusi o harta gastronomica a Romaniei:
 Bucataria moldoveneasca - Este considerate de unii cea mai “lucrata” bucatarie din
tara. Ea se caracterizeaza prin sosurile cu smantana sau sosurile lejere, fara sau cu putina
faina. Se prefera carnea de masare in componenta preparatelor, iar untura este folosita la mai
multe preparate. Sunt renumite placintelele cu carne, cu ciuperci, cu varza (varzarile,
borsurile cu legume, bostanei, fasole, togmageii (taietei de casa) si carne de gaina sau carne
de vaca, ciorba de potroace (pipote, ficatei, aripi, capete, picioare), etc. Alte specialitati
moldovenesti sunt alivencile (un preparat din branza de vaca gatit la cuptor), tochitura (din
carne de porc si organe prajite in untura), parjoalelel moldovenesti. Dintre deserturi trebuie
amintita invartita (foi de aluat subtiri ca foita de tigara, presarate cu nuci si rulate, gatite la
cuptor si insiropate, mucenicii moldovenesti (din aluat de cozonac, copti la cuptor, unsi cu
miere si presarati cu nuca), poale-n brau (tot un aluat de cozonac, intins si taiat in patrate, cu
umplutura de branza de vaci, coapte la cuptor), tocmagei cu nuci.

Bucataria ardeleneasca - Se caracterizeaza prin sosuri si garnituri dulci de fructe,

sosuri groase legate cu faina multa si supe cu rantas. Se utilizeaza mai mult decat in alte parti
boiaua de ardei dulce. In preparate predomina carnea de porc si se gateste mai mult cu
untura. Borsurile si ciorbele se intalnesc mai rar, fiind inlocuite cu supe (zeama), iar acrirea
se face adesea cu lapte acru (iaurt). Dintre supe se pot numi cele de chimin, de macris, de
salata, de fasole boabe sau pastai, cu costita afumata, de vaca cu taietei (laste), cea cu carnat;
dintre ciorbe, renumite sunt cele de porc cu tarhon si de cartofi. La mare cinste se afla
mamaliga cu branza (cu untura), gatita la cuptor si balmosul (malai fiert cu jintuiala – zerul
gras de la prepararea casului dulce). Alte preparate specifice sunt antricotul de vaca ca la
Cluj, cotletul de porc ca in Banat, varza a la Cluj, friptura pe porc la tava cu sos de fructe
(mai ales visine, pentru gustul acrisor), sarmale ardelenesti (cu dimensiuni mai mari). Printre
deserturi se numara clatitele cu dulceturi sau gemuri, ia in mediul urban, cremesul si torturile.
Bucataria din Muntenia si Oltenia - Bucataria munteneasca este marcata de influenta
bucatariei frantuzesti dar si de cea a celei turcesti. In general este rafinata si subtila, simtindu-
se amprenta capitalei. Bucataria olteneasca se caracterizeaza prin condimentarea puternica a
preparatelor – dominand ardeiul iute – si prin simplitatea operatiilor culinare. Cel mai des
utilizat tratament termic este fierberea. In ambele regiuni se regasesc insa numeroase
preparate asemanatoare sau identite, cum ar fi ciorbele, borsurile, fripturile la gratar sau
mititeii. Dintre borsuri se pot aminti cel de loboda, de stevie, de urzici, de manatarci cu
fasole, si clasicul bors de perisoare, iar dintre ciorbe, cea de cartofi ca la Campulung, cea de
bob, cea de oase de porc, ciorba de dovlecei umpluti cu carne si ciorba taraneasca de pasare.
Se prepara si supe, cum ar fi supa de rosii si cea de linte. Printre salate se pot enumera in
primul rand salata de vinete, apoi salata de fasole verde cu usturoi, cea de castraveti, de
bureti. Se gatesc diverse mancaruri: pilafuri, musicale, ciulamale, cu diferite legume sau cu
ciuperci, sarmalute, de asemenea o gama larga de preparate de peste (scrumbie de Dunare,
crap), de pui (cu diferite legume), mancaruri de carne de vita si carne de porc, printre care
diverse legume umplute cu carne (dovleci, vinete, cartofi). Ghiveciul national este tot o
specialitate din partea de sud a tarii. Mai ales in Oltenia este la loc de cinste prazul, care se
pregateste sub cele mai diverse forme. De asemenea, intalnim maslinele in numeroase
preparate. Printre deserturi se numara gogosile, budincile, clatitele.

Bucataria dobrogeana - Se bazeaza pe resursele naturale ale zonei: pesti de apa dulce
si marini, carne de oaie (deosebit de gustoasa), dar se simte puternic si influenta orientala
printr-o serie de preparate specifice, caracterizate prin prezenta stafidelor, a nucilor si a
siropurilor concentrate. Un procedeu culinar specific este frigerea la protap. Printre ciorbe se
pot aminti ciorba de burta, ciorba pescareasca (de concentratie cremoasa, preparata din mai
multe specii de peste marunt si mare, acesta din urma diind servit separat cu mujdei de
usturoi), ciorba de cap de crap. Lipovenii, originari din Rusia, gatesc ciorba pescarilor,
numita “uha”, dupa vechi retete rusesti din secolul XVIII. O specialitate renumita este
placinta dobrogeana (cu telemea de ori rasa, impachetata in foetaj) servita cu iaurt.
Asemanatoare sunt si merdenele preparate tot cu telemea de oaie. Neintalnite in alte zone
sunt si sarmalele cu orez si stafide. Preparatele din peste sunt numeroase: crap la cuptor, crap
umplut cu nuci si stafide, crap cu orez, dar mai ales crapul la protap, pentru a enumera numai
unele dintre ele. Carnea de miel si de berbec se prepara intr-o varietate de moduri dintre care
se pot aminti mielul sub forma de drob, ostropel, ghiveci, saslac (preparat la frigaruie) iar
berbecul preparat la cuptor cu garnitura de orez. Cele mai renumite preparate dulci sunt
baclavaua (doua straturi de nuci intercalate intre trei straturi de placinta, date cu unt si coapte
la cuptor, insiropate la urma cu un sirop aromat), sarailiile (asemanatoare cu baclavaua),
halvaua de casa si turta dulce.

BAUTURILE TRADITIONALE ROMANESTI - Romania se poate mandri cu

bucate traditionale delicioase, dar nici la capitolul bauturi traditionale romanesti nu sta mai
prejos. Bauturile traditionale romanesti se remarca, in primul rand, prin calitate, ele fiind
produse 100% naturale, obtinute din cele mai bune fructe sau plante, fabricarea de bauturi
spirtoase pe baza de fructe fiind o indeletnicire cu o istorie indelungata in tara
noastra. Secretele prin care se obtin cele mai bune bauturi traditionale romanesti s-au
transmis de-a lungul timpului din generatie in generatie, prin viu grai si prin practica.
Elementele traditionale ale unui popor asigura o mai buna intelegere a culturii respective, de
aceea mancarurile si bauturile traditionale ale fiecarui popor reprezinta cai de acces catre
adevarata cultura a sa. Atat mancarurile, cat si bauturile traditionale romanesti au un rol
foarte important pentru fiecare locuitor al acestei tari, deoarece sunt consumate pentru
celebrarea unor evenimente importante din familie, sunt nelipsite de la mesele de sarbatori si
sunt prezente la evenimentele care marcheaza diferite etape din viata oamenilor, precum
botezul, nunta sau inmormantarea.
Una dintre cele mai cunoscute si apreciate bauturi traditionale romanesti este tuica.
Reteta dupa care este facuta aceasta bautura difera de la o regiune la alta si de la un prducator
la altul. In unele zone, in general in cele din Ardeal, tuica este mai tare decat in Muntenia.
Tuica este produsa din fructe (prune, caise, piersici) lasate la fermentat si trecute prin
procesul de distilare o singura data. Tuica este nelipsita de la masa de sarbatori sau de la alte
evenimente importante. Horinca este o alta bautura traditionala romaneasca la fel de
apreciata. Este produsa tot din fructe, de obicei prune, mere sau cirese, dar care sunt trecute
de doua ori prin procesul de distilare, fapt pentru care horinca este mult mai tare. Cea mai
cunoscuta horinca este cea din Maramures, unde fiecare gospodar are o reteta proprie.
Maramuresenii se mandresc peste tot cu o asemenea “licoare” si refuza orice alta bautura, ba
chiar considera horinca un adevarat medicament. Palinca este o bautura traditionala
romaneasca, dar se gaseste si in Slovacia sau Ungaria, iar pe teritoriul nostru in Transilvania,
in special in nord-vest. Are un continut ridicat de alcool si este fabricata tot din fructe, care
au stat la fermentat in cazi din lemn.

Slibovita, desi este de origine sarbo-croata, a fost aleasa drept bautura traditionala
romaneasca in urma cu aproximativ un secol. In Balcani poarta, in general, numele de rachiu
(rakia), cuvant de origine slava care inseamna pruna. Este mult mai tare decat celelalte
bauturi alcoolice traditionale romanesti. Turtul este o bautura traditionala romaneasca
specifica localitatii Turt din judetul Satu Mare. Aceasta bautura este obtinuta dupa dubla
distilare a fructelor. Bautura trebuie tinuta in butoaie din lemn de dud pentru o perioada de
cel putin cinci ani, sau in vase din lemn de stejar pentru o perioada de doi ani. Aroma
fructelor din aceste bauturi traditionale romanesti este inedita, iar alcoolul provine in urma
fermentarii glucidelor din fructe. Aceste bauturi sunt 100% naturale, nefiind permis adaosul
de zahar, conservanti, coloranti sau alte ingrediente care pot altera gustul. Pe langa acestea,
mai exista unele bauturi traditionale romanesti precum afianta, zmeurata, ciresata, cornata
si visinata. Fructele sunt culese, puse intr-un vas, se adauga zahar si alcool, compozitia fiind
lasata la macerat. Bauturile rezultate sunt delicioase iar “fabricarea” lor este foarte simpla si
la indemana oricui.
Faptul ca Romania este una dintre cele mai importante tari producatoare de vinuri
este cunoscut in intreaga Europa. Inceputurile viticulturii in Romania dateaza de peste
4000 de ani. Climatul continental al tarii reprezinta factorul decisiv care influenteaza
calitatea vinurilor romanesti. Cultura vitei de vie poate fi practicata in aproape toate regiunile
romanesti. Structura podgoriiloBauturi traditionale romanesti , palincar este diferita de la o
zona la alta, fapt care ajuta la cultivarea cat mai diversificata a soiurilor de struguri. Tara
noastra produce aproximativ 402 tipuri de vin. Pe langa cunoscutele vinuri Merlot,
Cabernet Sauvignon sau Pinot Noir, Romania se poate mandri cu vinuri autohtone
precum Feteasca Neagra, Grasa, Busuioaca sau Tamaioasa, care sunt apreciate in intreaga
lume. Un produs autentic obtinut prin distilarea vinului este vinarsul, o bautura aloolica tare.
Vinarsul este obtinut prin invechirea timp de aproximativ cinci ani, sau chiar mai mult, a
vinului in butoaie speciale, fabricate din lemn de stejar. Vinarsul este foarte des confundat cu
coniacul, insa nu este coniac, desi bautura din urma se produce printr-un proces asemanator
doar in regiunea Cognac din Franta.

O bautura traditionala romaneasca, de data aceasta racoritoare, este delicioasa socata.

Este produsa din flori de soc, lamaie, miere si apa lasate la fermentat. Socata este o bautura
foarte sanatoasa, plina de vitamine si o racoritoare excelenta pentru zilele calduroase de la
inceputul verii. Socata trebuie tinuta la frigider pentru a nu se inaspri prea rau. Este o sursa
excelenta de vitamine si energie, iubita atat de catre cei mai mici, cat si de adulti.