Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor

Str. Teodor Mihali nr. 58-60

Cluj-Napoca, RO-400591

Tel.: 0264-41.86.52-5

PROIECT DE CURS
AGROTURISM
FRANȚ
A

Studentă: MARC RADA CODRUȚA

Specializarea: ECTS
 Cluj - Napoca
-2020-

Turismul rural în Franța are o veche și bogată tradiție, Franța putând fi considerată leagănul
turismului rural.

Franța are o veche și bogată tradiție în organizarea turismului rural, activitatea fiind aici
coordonată de asociația generală TER (Tourisme et Espace Rural). Statul francez încurajează
dezvoltarea acestor zone, înspre care se dirijează persoanele cu venituri mai modeste, promovând
un sistem de creditare avantajos și o politică fiscală stimulatoare. Aceasta explică evoluția rapidă
a numărului de adăposturi rurale (Gites de France) clasificate și a numărului de nopți de cazare
petrecute (2,5 milioane in 1994). Cele mai importante zone pentru aceasta forma de turism sunt:
Masivul Central (Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne, Savoia, Champagne, Vosgi.

În această țară turismul în spațiul rural are vechi tradiții și realizează cote maxime de
diversificare, organizare și promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case
rustice și sunt controlate, omologate și rezervate prin federația națională "Gîtes Rulaux", ce
cuprinde circa 37 000 de așezăminte.

În funcție de caracteristicile dotărilor, segmentul de clientelă căruia se adresează sau preocupari,

în spațiul francez vom întâlni asocieri ca: "Gîtes de France", "Logis et Auberges de France",
"Stations Vertes de vacances", "Relais et Chateau", "Relais de Silence", "Camping et
Caravaning" etc. În 1970, urmare a preocuparilor de a oferi servicii turistice în spațiul rural, ia
naștere "Tourisme en espace rural" (TER), ce cuprindea 4 000 de sate turistice, 150 000 de
paturi, dispersate în 80 de departamente. Dintre zonele care situeaza aceasta activitate pe o
pozitie importanta amintim: Haute-Savoie, Herault, saone si Loire, Cotes d'Armor sau Bas-Rhin-
pe de o parte -precum si regiuni binecunoscute ca: Bourgogne, Bretagne sau Alsace.

În Franţa (în care forma de agroturism este considerată o soluţie a problemelor din agricultură, ce
se bazează în primul rând pe casele de vacanţă cunoscute sub denumire de “les Gîtes de France”.
Totodată 60% din turiştii care îşi petrec vacanţele în mediul rural preferă sejururile lungi de patru
săptămâni şi doar 8% pe cele foarte lungi de peste 2 luni).
În plus nu trebuie neglijat raportul preț-calitate care constituie o preocupare majoră pentru
fiecare prestator. La cele de pâna acum este necesar a adauga "un puternic atașament pentru
regiunea natală și o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta", precum și grija
autoritătilor de a sprijini toate aceste întreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, speciale pentru
amenajarea satelor) pe termen lung (pâna la 15 ani) și cu dobânda mica (3.5%).

Fig 1. Emblema Gites de France

Ce-i face pe toți acești vizitatori să aleagă franța?

 tartinele cu unt muiate în ceasca de cafea cu lapte de la micul dejun, ineditul preparatelor
cu melci sau a brânzeturilor, într-un cuvânt bucataria franceza;

 vinurile albe, roșii, roz sau negre;

  șampania;

 felul lor de a fi: indisciplinați, seducători, un pic șovini, dar mai ales gazde atente, gata la
orice pentru a-și satisface vizitatorii.

În acest moment, Agricolture et Turisme a fost înființată în Franța, prima asociație de agroturiști.
Agroturismul este calea de revenire din viața trepidantă a orașului la serenitatea și calmul vieții
de la țară. Prin agroturism puteți să scăpați de stress, optați deci pentru vile particulare sau
pensiuni din rețeaua de agroturism pentru a regăsi liniștea și a vă remonta.
 SATELE
Satele mici din Franța au o frumusețe aparte, conferită de vechimea și istoria din spatele lor.
Atmosfera liniștită care domnește în aceste locuri te îmbie să le iei în considerare pentru o
vacanță.

Veules-les-Roses are 601 locuitori și a fost ca un magnet pentru scriitori și artiști de-a lungul
anilor. Printre cei care au apreciat foarte mult acest loc s-a numărat și Victor Hugo.

În Conques trăiesc 281 de oameni, iar printre atracțiile acestui loc se află Mănăstirea Saint Foy,
al cărei nume provine de la un martir din secolul al IV-lea, ale cărui rămășițe au fost ținute în
biserică până când le-a furat un călugăr, în secolul al IX-lea.
Având o populație de 873 de locuitori, acest sat este celebru pentru faptul că aici se găsește o
fântână miraculoasă. Locuitorii cred ca apele acesteia pot vindeca o serie de boli, în special cele
de piele.

În lume există o mulțime de locuri de care te poți îndrăgosti într-o secundă, iar o astfel de zonă
este și regiunea Provence, aflată în sud estul Franței.
Începând cu luna iunie lavanda colorează dealurile din Provence. Așa cum am mai spus, lavanda
este ”sufletul” regiunii și o poți găsi de la Alpi până spre Haute Provence.

PODGORII
Burgunzii şi lyonezii au pretenţia de-a fi epicentrul bucătăriei franceze, bogată în specialităţi din
carne şi brânzeturi, sosuri de vin şi smântână. Şi ce-ar fi o masă delicioasă fără un vin bun?

Vinul nu se bea, se degustă. E ca o promisiune divină. Alb sau roşu, sec sau dulce, acest elixir a
zeilor este cel mai dulce păcat al pământenilor, purtând în el, pe lângă lumina soarelui şi
bunătatea pământului, şi ceva din sufletul făurarului. Se spune că primul vin a fost produs în
Mesopotamia, acum aproape 5.000 de ani, cei mai mari cultivatori de viţă-de-vie fiind vechii
egipteni. Mai apoi, grecii şi fenicienii au fost promotorii viticulturii şi ai consumului de vin în
regiunea mediteraneană.

În Franţa, licoarea bahică a fost prima oară atestată în secolul al VI-lea î. Ch, însă cele mai multe
regiuni au început să-l producă în peroada romană. Notorietatea vinurilor franţuzeşti a devenit
pregnantă în perioada Renaşterii, când vinurile cru bourgeoise erau servite în toate marile curţi
europene: Le Clos De Vougeot era vinul preferat al papilor şi al regilor, Corton a fost favoritul
lui Voltaire, Montrachet era preferatul lui Alexandre Dumas, care îl bea în genunchi, scoţându-şi
pălăria, iar Chambertin era vinul gustat cu mare plăcere de Napoleon. Iată o incursiune în cele
mai vestite regiuni viticole din Hexagon

În Franţa sunt peste 500 de mii de viticultori şi circa 1,2 milioane hectare cu viţă-de-vie.
Regiunea Champagne este una dintre cele mai cunoscute din toate regiunile viticole din lume.
Vinul de Champagne este un adevarat simbol al Frantei. Legislatia europeana si legile celor mai
multe tari impune ca termenul de "Champagne" sa fie folosit exclusiv pentru vinurile care provin
din aceasta regiune. Regiunea Champagne se afla in nord-estul Frantei, in jurul oraselor Reims si
Epernay, situata la aproximativ 100 de mile de Paris si la vest de Alsacia. Limitele viticole din
regiunea Champagne sunt definite in mod legal si impartite in cinci districte producatoare: Aube,
Côte des Blancs, Côte de Sézanne, Montagne de Reims, si Vallée de la Marne.

Vița de vie în Champagne este plantată pe rânduri foarte stricte, la intervale de maxim un metru
și jumatate. Aceasta permite o buna expunere la soare și accesul cu mașini agricole. Pe fiecare
rând, butașii sunt plantați la intervale între 0,90 m pana la 1,50 m (suma dintre intervalul între
rânduri cu distanță între butași nu trebuie să depașească 2,50 m). Subsolul calcaros este propice
viței de vie iar rădăcinile găsesc apa necesara. În același timp, în Valea Marne se gasește și solul
podgoriilor din Aube care seamană cu cel burgund. Soiurile cultivate sunt:

 Chardonnay: reprezintă un sfert din regiune, mai frecvent în Cote de Blancs. Vinificat
singur da “le Blanc de Blancs” – Albul dintre Albi.

 Pinot Noir: ocupă o treime din regiune. Are struguri de culoare negru-albăstrui cu suc alb,
cultivat în Montagne de Reims si pe Cote des Bar. În general este combinat cu alte două
soiuri. Din această plantă de origine burgundă se obțin vinuri consistente și puternice.

 Pinot Meunier: reprezintă 35% din suprafată, mai rustic decât celelalte 2 soiuri. Este
apreciat pentru rezistența la climat.

GASTRONOMIE
Reţetele culinare din bucătăria franţuzească sunt delicioase, uşor de preparat şi nu necesită
ingredienete exotice care să fie greu de procurat. Reţetele de mâncare şi prăjituri din bucătăria
franţuzească sunt sofisticate, savuroase şi, oriunde le-ai mânca, îţi amintesc de restaurantele de
lux ale Parisului. Francezii pun accent pe ingrediente naturale, iar orice mâncare este însoţită de
un vin bun, pe care ei nu îl refuză niciodată. Bucătăria franţuzească sofisticată şi savuroasă îşi are
originile în Evul Mediu când aristocraţii se delectau cu banchete interminabile în cursul cărora
serveau nenumărate feluri de mâncare, toate aşezate pe masă în acelaşi timp. Nu se mulţumeau
cu cantitatea şi cereau de fiecare dată mâncare preparată după reţete complicate.
Fiecare regiune a Franţei are propriile reţete culinare şi preferă ingrediente speciale. În regiunea
Champagne se pune accentul pe reţetele cu vânat şi fiecare cină este stropită cu şampanie,
băutură care îşi are originile în aceste locuri. În Lorraine oamenii au o slăbiciune pentru reţetele
de dulceţuri sofisticate şi quiche – faimosul quiche Lorraine. În Alsacia, bucătăria franţuzească
se împleteşte armonios cu cea germană, astfel că francezii beau bere în loc de vin.
Zonele de coastă ale Franţei preferă reţetele culinare pe bază de crustacee şi peşte. Fructele de
mare sunt preferatele francezilor din Normandia, care mai folosesc foarte mult şi merele în
reţetele de prăjituri. În Provence şi pe Coasta de Azur reţetele culinare se bazează foarte mult pe
citrice, legume şi ierburi aromatice, iar din salate nu lipsesc măslinele. Indiferent de zona în care
locuiesc, francezii preferă reţete cu brânză de capră, reţete cu miel, vită şi pui. În bucătăria
franţuzească se mai folosesc din plin usturoiul şi vinul, care dau un gust deosebit unei fripturi sau
oricărei reţete cu carne.
Având în vedere că restaurantul, aşa cum îl ştim azi, îşi are originile în cultura franţuzească, nu
ar trebui să ne mire că francezii au cei mai buni bucătari din lume, iar reţetele lor fac înconjurul
globului, fiind pregătite atât de profesionişti, cât şi de gospodine. Ca mai toate bucătăriile zonei
mediteraneene, bucătăria franţuzească este bogată în ulei de măsline, legume, fructe de mare şi
peste, unele din cele mai sănătoase alimente pe care le-am putea consuma. Francezii nu au
nevoie de „scurtături” când vine vorba de alimentaţia lor, nu se dau în vânt după fast food şi
prefera să gătească reţete tradiţionale, transmise din generaţie în generaţie. La aceasta se adaugă
plăcerea de a mânca şi bucuria care cuprinde întreaga familie aflată în jurul unei mese pline cu
delicii, de pe care nu lipsesc paharele cu vin, fructele şi legumele.

Ce ar putea fi mai tradiţional francez decât bagheta, acea pâine lungă şi subţire care a devenit un
simbol instantaneu recunoscut al Franţei?
În orice oră a zilei, pe străzile oricărui sat sau oraş, este posibil să vedeţi francezii cu o baghetă în
mână. Asta pentru că această pâine omniprezentă poate fi servită la micul dejun, prânz sau cină.
Cuvântul "baghetă" înseamnă pur şi simplu baston sau băţ şi se referă la forma pâinii. Acest
termen a devenit cunoscut la începutul secolului al XX-lea. Dar istoria baghetei poate merge
mult mai departe.
Nimeni nu ştie exact când sau de ce această pâine franceză a luat forma sa actuală, dar există
câteva poveşti şi chiar unele legi care ne dau indicii despre istoria baghetei.
O poveste patriotică explică posibila origine a baghetei (dar nu şi forma ei) prin legarea acesteia
de Revoluţia Franceză. Lipsa de pâine a fost principala plângere a poporului din Paris şi a jucat
un rol important în răsturnarea monarhiei. Pâinea era stâlpul dietei franceze, iar oamenii erau
sătuli să privească nobilimea în timp ce mânca o cantitate bogată de pâine, în timp ce ei se
confruntau cu o lipsă şi trebuiau să se descurce cu pâine care abia era comestibilă.
Astfel, după Revoluţie, pe lista priorităţilor era ca toată lumea să aibă parte de pâine de calitate în
fiecare zi. În 1793, Convenţia (guvernul post-revoluţie) a adoptat o lege care stipula:

”Bogăţia şi sărăcia trebuie să dispară de la guvernarea egalităţii.

Nu se va mai face o pâine de grâu pentru cei bogaţi şi o pâine de tărâţe pentru
săraci. Toţi brutarii vor trebui să facă un singur tip de pâine:
 Pâinea egalităţii”
Este o teorie fermecătoare şi o idee foarte franceză despre Libertate, Egalitate şi Fraternitate, dar
ar putea această lege să fi creat cu adevărat precursorul baghetei mult iubite? Sau a avut ceva de-
a face cu asta Napoleon Bonaparte? O altă poveste susţine că Napoleon a adoptat o lege prin care
pâinea pentru soldaţii săi ar fi trebuit să se facă în lungă şi subţire pentru a se încadra într-un
buzunar special de la uniformele lor. Deoarece măsurătorile erau aproape de mărimea unei
baghete moderne, unii oameni cred că acesta ar putea fi momentul atunci când pâinea a luat
pentru prima dată forma sa actuală.
Sau a fost metroul din Paris? Potivit unei alte legende, când sistemul de metrou era construit în
Paris, muncitorii din diferite regiuni nu se puteau înţelege, iar supraveghetorul proiectului era
preocupat de violenţa din tunelurile subterane. La acea vreme, toată lumea purta un cuţit pentru
a-şi tăia pâinea, aşa că supraveghetorul a mers la brutărie pentru a cere pâini care nu trebuiau
tăiate. Brutăria a făcut o pâine suficient de subţire pentru a fi uşor de rupt.
Oricare din poveşti ar fi adevărată, baghetele pot fi întâlnite peste tot în Paris, încă de la mijlocul
anilor 1800.

CAMEMBERT
Camembert este, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute brânzeturi franțuzești. Este
considerat un simbol al patrimoniului gastronomic francez alături de bagheta de pâine. Una
dintre povestioarele despre descoperirea accidentală a Camembert-ului spune că, a fost creeată
de către Marie Harel, în Normandia, Franța, în anul 1791, din lapte crud sub îndrumarea unui
preot venit din Meaux (unde se producea brânza Brie).
Camembert este o branză cu consistență moale și crustă de mucegai, având forma rotundă, de
culoare albă, preparată din lapte de vacă.
Producția de Camembert s-a dezvoltat puternic o dată cu inaugurarea liniei de cale ferată dintre
Paris și orașul normand Caen. În anul 1890, inginerul Jules Charrel inventează o cutie de lemn
pentru a proteja brânza Camembert în timpul transportului, ceea ce condus la o creștere
substanțială a vânzărilor.
Denumirea de origine controlata (DOC) „Camembert din Normandia” a fost creata in 1983
pentru a proteja productia in Normandia dar si metoda traditionala de preparare a branzei, din
lapte crud si modelarea cu polonicul. Aceasta protectie a fost extinsa in anul 2009 in toata
Uniunea Europena printr-o denumire de origine protejata (AOP).
Camembert-ul poate fi folosit in multe feluri in bucatarie, de la aperitive, salate sau sandwich-uri
la deserturi. Una dintre calitatile Camembert-ului consta in faptul ca are un gust bun daca este
servita la temperatura camerei. Fiind o branza moale, cremoasa, poate fi usor intinsa pe paine.
De asemenea, ea se potriveste in platourile cu fructe si nuci.

Dacă vrei să servești o băutură alături de o brânză Camembert, alege un vin roșu deschis, cum ar
fi Beaujolais, St. Emilion, St. Estephe sau în mod tradițional, un pahar de cidru Normandia.

ȘtiaȚ I CĂ ?
1. Bucătăria franţuzească este considerată a fi una dintre cele mai bune bucătării din lume,
iar circa 2 cărţi de bucate sunt publicate în fiecare zi.
2. Vinul s-a produs în Franţa încă din vremea Imperiului Roman.
3. Franţa este renumită pentru mulţimea sa de castele, palate şi conacelor. Se spune că
Franţa are aproximativ 40.000 de castele.
4. În Franţa există peste 300 de feluri de brânză.
5. Turnul Eiffel este unul dintre cele mai populare simboluri ale Franţei care este cea mai
renumită atracţie turistică cu o înălţime de peste 300 de metri.
6. Statul francez a fost înfiinţat în anul 843, desfiinţând astfel imperiul Carolingian.
7. Franţa este cea mai mare naţiune din Europa de Vest şi are 7 munţi şi 5 mari râuri.
8. Imnul naţional al Franţei este denumit La Marseillaise pentru că a fost primul cântat de
soldaţii din Marsilia ce mărşăluiau către Paris.
9. Statuia Libertăţii a fost construită în Franţa, după care a fost dăruită Statelor Unite ale
Americii în anul 1886, la sărbătorirea a 100 de ani.
10. Franţa a avut doar 3 preşedinţi în ultimii 32 de ani: Valéry Giscard d’Estaing, François
Mitterrand and Jacques Chirac.
Toate acestea şi încă câteva lucruri pe care nu le poţi descoperi decât la faţa locului au contribuit
la   noua înfăţişare a turismului francez în spaţiul rural şi la clasarea în topul preferinţelor
turiştilor de pretutindeni.

BIBLIOGRAFIE
 https://www.academia.edu/35541879/PETRESCU_V._MARIA_ALEXANDRA_GEOG
RAFIA_TURISTICA_Turism_rural_agroturism_si_ecoturism_TURISM_RURAL_AGR
OTURISM_ECOTURISM

 https://danmateiagathon.wordpress.com/2011/07/02/modele-de-agroturism/

 https://www.researchgate.net/publication/230651039_Forme_de_dezvoltare_si_promovar
e_a_turismului_rural_in_spatiul_Uniunii_Europene

 https://www.usamv.ro/images/Programe_de_studii/Doctorat/Teze_de_doctorat/Arhiva_2
010/Draghici_Rez.pdf

 www.revistadeturism.ro › rdt › article › download

 file:///C:/Users/Dell/Downloads/229-840-1-SM.pdf

 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Tourism_statistics/ro
 https://ro.everaoh.com/ce-este-agroturismul/