Colocviu – Microscopie cantitativă

Tema: Microscopul optic

Microscopul este un instrument optic care dă o imagine mult mărită a unui

obiect, permiţând astfel distingerea detaliilor care nu sunt vizibile cu ochiul liber,
de dimensiuni de ordinul micronilor.
Microscopul optic este un instrument ce foloseşte lumina vizibilă şi un
sistem de lentile pentru a mări obiectele sau detaliile prea mici pentru a fi vizibile
cu ochiul liber. Calitatea cea mai de preţ a unui microscop este puterea de separare
sau rezoluţia aparatului (cea mai mică distanţă la care două puncte pot fi văzute
distinct).
Structurile având diferite densități, determină apariția unor fenomene de
refracție și de difracție a fluxului fotonic, care stau la baza reconstruirii imaginii de
către sistemul optic al microscopului. Pentru formarea imaginii intervin
următoarele elemente: fluxul de fotoni (sursa de lumină), obiectul de studiat,
obiectivul, ocularul, ochiul observatorului.
Aparatul optic dă o imagine inversată şi mult mărită, virtuală sau reală a
obiectelor. Examinarea se face prin transparenţă, preparatul fiind străbătut de un
flux fotonic dirijat. Structurile având diferte densităţi, determină apariţia unor
fenomene de refracţie şi difracţie a fluxului fotonic care stau la baza reconstruirii
imaginii de către sistemul optic al microscopului.

Fig.1. Formarea imaginii în microscopul optic și mersul razelor de lumină

Microscopul optic are următoarele caracteristici: utilitează o sursă fotonică,

examinarea se efectuează prin transparenţă, ordinul de mărire al microscopului
optic utilizînd lumina albă este cuprins între 2000- 3000 X, acest domeniu putând
fi extins pînă la 7000 X, utilizînd ca şi sursă fotonică o sursă de lumină cu spectrul
în ultraviolet.
Microscoapele optice moderne sunt alcătuite dintr-o parte mecanică ce
cuprinde: piciorul microscopului, măsuța sau platina cu sistemele ei de deplasare a
preparatului și tubul microscopului, care poate fi deplasat în plan vertical cu
ajutorul unor angrenaje. Componentele optice cuprind piese de calitatea cărora
depind performanțele ce pot fi obținute în examinarea unui preparat.
Principalele părți componente ale unui microscop optic sunt: ocularul, turela
rotativă, lentilele obiectiv, butoanele de reglaj, reglajul fin, platform, iluminatorul
sau oglinda, diafragma și condensorul și clemele de poziționare. În Fig.2. sunt
ilustrate părțile component ale microscopului optic.

Fig.2. Părțile componente ale microscopului optic

Lentila (convexă sau concavă) reprezintă elementul de bază al tuturor

instrumentelor optice. Această bucată de sticlă sau de mase plastice, cu suprafețele
curbate, modifică traiectoria razelor de lumină care o traversează. Lentila
redirecționează razele de lumină, venind de la obiect și formând o imagine.
Cel mai simplu microscop este format din două lentile convexe suprapuse,
ocular și obiectiv. Obiectul care trebuie observat este puternic iluminat și privit din
transparență. Lentila convexă a obiectivului produce o imagine a obiectului, care
este la rândul ei mărită de lentila convexă a ocularului. Cele două lentile își
însumează puterile de mărire, ceea ce produce în final o imagine foarte mărită a
obiectului respectiv.
Pentru ca imaginea rezultată să fie corectă trebuie efectuate câteva reglaje:
 • Luminozitatea este ajutată de condensor (înclinarea oglinzii în multe
cazuri) și de deschiderea lentilei obiectiv.
• Focalizarea este controlată prin butonul specific și depinde totodată de
grosimea preparatului și a lamelelor sale.
• Rezoluția reprezintă distanța minimă la care s-ar putea afla două puncte ale
imaginii pentru a mai putea fi percepute separat.
• Contrastul definește diferența dintre iluminarea preparatului propriu-zis și
cea a zonelor adiacente acestuia. Se poate regla prin modificarea intensității
luminii și a dimensiunilor diafragmelor, precum și prin utilizarea unor substanțe de
contrast.
Obiectul cercetat având o dimensiune liniară se așează în apropierea
focarului obiectivului pentru a se forma o imagine reală, mărită și răsturnată.
Imaginea este „obiect” real pentru ocularul microscopului așezat astfel încât să se
poziționeze între focarul obiect al ocularului și ocular, în scopul obținerii unei
imagini virtuale și mărite, acesta constituind totodată și imaginea finală dată de
microscop.
Eșantionul poate fi iluminat într-o varietate de moduri. Obiectele
transparente pot fi iluminate de dedesubt, iar obiectele solide pot fi iluminate cu
lumină care trece prin (câmp luminos) sau în jurul (câmp întunecat) lentilei
obiectiv. Lumina polarizată poate fi utilizată pentru a determina orientarea
cristalelor obiectelor metalice. Imaginea cu contrast de fază poate fi utilizată pentru
a crește contrastul imaginii prin evidențierea detaliilor mici ale indexului de
refracție diferit.
Pentru a distinge între performanțele unor microscoape se compară
caracteristicile acestora:
1. Puterea – raportul între tangenta unghiului sub care se vede un obiect prin
instrumentul optic (α2) si dimensiunea liniară a obiectului pe direcția
perpendiculară pe axa optică.

2. Grosismentul sau mărirea unghiulară – raportul dintre tangenta unghiului

sub care se vede un obiect prin instrumentul optic (α 2) și tangenta unghiului
sub care se vede un obiect când este privit cu ochiul liber așezat la distanța
optimă de citire δ=25 cm (α1). Grosimentul microscopului (Gmicroscop) este
egal cu produsul dintre grosimentul ocularului (Gocular) și cel al obiectivului
(Gobiectiv).
 Relația dintre puterea și grosimentul microscopului este:

unde e este distanța dintre focarul imagine al lentilei obiectiv și focarul obiect al
lentilei ocular, iar f1 si f2 reprezintă distanțele focale ale obiectivului și ocularului.
3. Puterea separatoare (η) – inversul distantei separatoare (d) care reprezinta
cea mai mica distanta la care se pot gasi imaginile a doua puncte care nu
apar confundate:

Distanța minimă dintre două puncte ale unui obiect care mai pot fi văzute
separat unul de celălalt prin microscop este:

unde λ reprezintă lungimea de undă a radiației folosite, n este indicele de refracție

al mediului străbătut de radiație dintre obiect și obiectiv, u este unghiul dintre axa
optică și razele cele mai îndepărtate de axă care mai pătrund în obiectiv. Pentru a
micșora această distanță, adică pentru a îmbunătăți performanțele microscopului
există mai multe metode:
- folosirea unei radiații cu lungime de undă λ cât mai mică (de exemplu,
pentru radiație ultravioletă s-au putut distinge obiecte de dimensiuni de 0,15μm)
- folosirea unor medii între obiect și obiectiv cu indicele de refracție n cât
mai mare (microscop cu imersie)
- folosirea obiectivelor cu deschidere cât mai mare, astfel încât sin u să fie
cât mai mare, dar aceste obiective ridică probleme de construcție datorită
aberațiilor de sfericitate.
 Bibliografie

1. https://biblioteca.regielive.ro/referate/fizica/studiul-microscopului-optic-
53753.html
2. Irina Băran, Lucrări practice de biofizică și fizică medicală, Editura
Universitară „Carol Davila”, București, 2013
3. https://prezi.com/psuepkerh83t/microscopul-optic-si-electronic/?
frame=79fc0a29f5711189b9cd0814630eb86c100e7c3a
4. https://ro.qaz.wiki/wiki/Optical_microscope#Lighting_techniques
5. http://www.phys.ubbcluj.ro/~dana.maniu/Laborator%20Optica/Studiul
%20microscopului.pdf
6. https://www.scribd.com/doc/48480200/Microscopul-Optic
7. https://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/MICROSCOPIA-
OPTICA14.php