Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara – Bucuresti

Facultatea de Agricultura
Specializarea : Biologie(FR)

Principalele tipuri de humus si rolul humusului in sol

Student: Petre (Tanase) Rodica Ioana

Grupa : 1101
 Humusul este un amestec de substanțe organice amorfe aflate în sol, de obicei până la o
adâncime de 20-30 cm.
Humusul este un amestec complex, format din produși
de transformare avansată a resturilor organice și produși de
resinteză microbiană și din substanțe humice propriu-zise, cum
ar fi acizi humici, acizi fulvici și humina. Mai concret, humusul
este rezultatul descompunerii naturale biologice și chimice a
substanței organice, așa cum sunt materialul vegetal, animalele
moarte, plantele și excrementele animalelor. El asigură
elementele pentru hrana plantelor și cele care reprezintă un
factor de protecție împotriva bolilor, prin prezența unor
substanțe numite fitoalexine, care au un rol asemănător
anticorpilor.

În funcție de cantitatea de humus conținută, solurile se împart în:

 soluri foarte sărace, care au o culoare galben-cenușie și un conținut de cel mult 2% humus
 soluri medii
 soluri bogate, care au o culoare neagră, un conținut de humus mai mare de 7%.
Humusul este cea mai importantă componentă a solului și pentru crearea unui singur
centimetru de sol fertil, în natură este necesar un interval de 300 de ani.

Principalele tipuri de humus

În funcţie de resturile organice şi de condiţiile ecopedologice ale proceselor de humificare

în soluri sau la suprafaţa acestora se acumulează cantităţi şi categorii diferite de humus. În funcţie
de condiţiile de aeraţie în care are loc procesul de humificare (Duchaufour, 1970) distinge
următoarele tipuri de humus:
- în mediul în care predomină procesele de aerobioză: mull, moder şi morul;
- în mediul anaerob: turba şi anmoor.

Mullul este reprezentat prin materie organică bine humificată, transformată în întregime
în acizi humici de către bacterii, intim amestecată cu partea minerală. Se formează în soluri bine
aerisite cu activitate microbiologică activă, raportul C/N = 10, cel mai fertil tip de humus. Poate
exista mull calcic şi mull forestier, primul reprezentând cel mai fertil tip, are culoare închisă fiind
alcătuit mai ales din acizi huminici şi este saturat cu calciu. Cel de-al doilea apare în cazul solurilor
sărace în calciu de sub vegetaţie forestieră, este mai deschisla culoare şi este alcătuit mai ales din
acizi fulvici. Poate exista şi mull hidromorf.
Moderul este un humus intermediar între mull şi mor, este alcătuit din materie organică
humificată dar şi din resturi organice în curs de transformare sau netransformate. Apare sub
pădurile de răşinoase sau pajişti, în condiţii de aerisire mai slabă, de climat mai răcoros şi mai
umed şi cu o activitate microbiologică mai slabă. Raportul C/N este de 15-25 iar cel AH/AF <1.
Moderul poate fi forestier, de pajişte, calcic sau hidromorf.
Morul sau humusul brut reprezintă materie organică slab transformată, neamestecată cu
partea minerală, cu un procent scăzut de acizi humici. Se formează sub acţiunea ciupercilor, în
etajul molidului şi cel subalpin şi alpin cu condiţii nefavorabile humificării: activitate
microbiologică redusă, temperature scăzute, aciditate ridicată. Este acid şi cu un conţinut scăzut
de azot, raportul C/N = 30- 40.
Turba sau anmoorul este constituită din resturi organice care au evoluat în regim de exces
de apă. Turba poate fi oligotrofă, formată într-un mediu saturat cu apă lipsită de săruri, sub
vegetaţie de muşchi (sphagnum), care este acidă şi săracă în substanţe minerale sau eutrofă,
formată într-un mediu saturat cu apă bogată în săruri sub vegetaţie de rogoz, sau muşchi
(Hypnum), are reacţie neutră şi este bogată în elemente minerale. Un tip aparte de humus este
cel care apare la solurile halomorfe de tipul soloneţului denumit humus alcalin.
Anmor- se formează în cazul solurilor afectate de exces de umiditate periodic provenit
din apa freatică, şi este constituit din materiale aluviale (argilă, praf şi nisip) şi aproximativ 30%
materie organică bine humificată. Se poate întâlni la unele soluri freatic umede la Gleiosoluri.

Rolul humusului

Humusul reprezintă constituentul solului cu importante influenţe asupra însuşirilor fizice,

chimice şi biologice ale solurilor cu implicaţii asupra stării potenţialului de producţie Humusul
imprimă solului culori închise contribuind la mărirea absorbţiei radiaţiilor calorice cu implicaţii
pozitive asupra regimului termic al solurilor. De asemenea are însuşirea de a contribui la
formarea agregatelor structurale contribuind prin capacitatea sa de cimentare la formarea
structurii glomerulare şi grăunţoase. Prin aceasta îmbunătăţeşte indirect însuşirile aerohidrice
ale solului prin mărirea porozităţii, permeabilităţii pentru apă şi aer. Datorită conţinutului ridicat
în azot şi cationi bazici legaţi sub formă de humaţi, humusul reprezintă un rezervor de elemente
nutritive pentru plante. Împreună cu mineralele argiloase humusul formează complexul
adsorbtiv al solului având rolul de reţinere şi schimb de cationi. În urma procesului de
mineralizare a materiei organice şi prin capacitatea mare de adsorbţie şi schimb cationic humusul
asigură aprovizionarea continuă cu elemente nutritive uşor accesibile pentru plante fiind
elementul esenţial al fertilităţii solului. În soluri humusul 40 este nu numai o sursă continuă de
elemente nutritive, ci şi un agent activ de reţinere a acestor elemente date prin fertilizarea
organică şi minerală care în urma interacţiunii cu humus sunt levigate foarte uşor.
Humusul reprezintă un substrat prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. Astfel
este asigurată şi intensificată dinamica biochimică a solului, totalitatea proceselor de
transformare a substanţelor şi energiei în sol. Substanţele humice şi alţi compuşi organici cu
caracter acid provenite din humus acid eliberează ioni de H+ în sol şi măresc concentraţia
acestora în soluţie crescând aciditatea solului. Această influenţă este cu atât mai însemnată cu
cât humusul este mai nesaturat şi solul este mai sărac în baze. Turbele oligotrofe, humusul brut,
moderul sunt bogate în acizi fulvici şi reprezintă o sursă importantă de ioni de H+ în sol.

Bibliografie :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Humus
SUPORT CURS PEDOLOGIE GENERALA TRAIAN DEMETER, Bucuresti 2009
SUPORT CURS PEDOLOGIE - Conf. dr. Mihalache Mircea si Șef lucr. dr. Ilie Leonard, Bucuresti 2014