UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ”SIMION BĂRNUȚIU”

MASTER SPECIALIZAREA ȘTIINȚE PENALE

SEMESTRUL I

INFRACȚIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE I

(Conf. univ. dr. Elisabeta BOȚIAN)

Infracțiuni privind regimul drogurilor

(Circumstanțe agravante, cauze de nepedepsire
și reducere a pedepsei și efectul acestora)

Masterand: Cîrstea Dănuț-Petru

-SIBIU 2020-
 CUPRINS:

1. Analiza infracțiunilor reglementate....................................................2

1.1.Obiectul juridic.....................................................................................3
1.1.1. Obiectul juridic special.....................................................................4
1.1.2. Obiectul material..............................................................................4
1.2. Subiecții infracțiunii............................................................................4
1.2.1. Subiectul activ..................................................................................4
1.2.2. Subiectul pasiv.................................................................................5
1.3. Elementul material..............................................................................5
1.4. Regimul sancționator...........................................................................6
2. Circumstanțe agravante.......................................................................7
3. Cauze de nepedepsire și reducere a pedepsei....................................8
4. Modificări suferite de lege...................................................................9
5. Decizii de interpretare........................................................................11
5.1. Decizia ÎCCJ nr. 3 din 28 februarie 2017.........................................12
5.2. DECIZIA ÎCCJ nr. 15 din 25 aprilie 2017........................................13
5.3. Decizia ÎCCJ nr. 18 din 5 decembrie 2018.......................................14
6. Incriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu............15
7. Bibliografie selectivă..........................................................................17

1
 1. Analiza infracțiunilor reglementate

În încercarea de a defini conceptul de drog, observăm că nu există o

definire unanim acceptată. Însă în doctrină se vehiculează idea că pentru
definirea conceptului de drog, trebuie să existe anumite criterii precum:
- Psiho-activitatea: reprezentată de capacitatea substanței de influențare a
psihicului uman;
- Utilitatea medicală: reprezentată de acceptarea substanțelor din punct de
vedere medical pentru a fi folosite în vederea vindecării organismului uman;
- Ilegalitatea: reprezentată de substanțele ale căror posesie și
comercializare sunt ilegale;
- Definirea publică: reprezentată de substanțele denumite de societatea
civilă ca drog.1
Deși în limbaj uzual, drogul este definit ca o substanță de orice natură,
susceptibilă de a crea dependență și de a duce la toxicomanie, limbajul medical-
farmaceutic, definește mai precis drogul ca fiind „acea materie având origine
vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor
medicamente, prescrisă de medic și care este produsă cu scopul de a alina
suferința, a trata sau preveni anumite boli.”2
Deși am fi tentați să credem că reglementările referitoare la regimul
drogurilor sunt relativ noi în cadrul normativ al țării noastre, conform literaturii
de specialitate „preocuparea autorităților din România pentru combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri, este semnificativă începând cu anul
1928, deoarece în acel an în România a fost adoptată pentru prima dată o lege
pentru combaterea abuzului cu stupefiante.”3

1
Erich Goode, Drugs in American Society, fifth edition, Boston, New York, San Francisco, St. Louis, Mc Graw-Hill
College, The Mc Graw-Hill Companies Inc., 1999, p. 60;
2
Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu, Sociologia consumului și abuzului de droguri, București, Editura
Lumina Lex, București, 2006, p. 26;
3
Traian Dima, Infracțiuni contra sănătății publice prevăzute în legi extrapenale – cu referire la droguri -, Editura
Lumina Lex, București, 2002, p. 64;
2
 După 72 ani de la această primă reglementare în materie, Legea 143 din
26 iulie 2000 vine să statueze o serie de infracțiuni privind prevenirea și
combaterea consumului ilicit de droguri; se observă încă de la început cel puțin
trei aspecte:
- legiuitorul admite și ipoteza unui consum licit de droguri (de pildă
prescrierea de morfină în bolile incurabile aflate în stadiu terminal);
- discutând atât despre prevenire cât și despre combaterea consumului de
droguri, considerăm că norma socială ocrotită de legiuitor este reprezentată de
relațiile sociale care ar avea de suferit în urma consumului ilicit de droguri;
- deși din titlu reiese că principala acțiune prohibită este consumul ilegal
de droguri, iar legea prevede o serie întreagă de acțiuni interzise, fapta de
consum propriu-zis de droguri pare să fie singura care scapă sancționării de
către legiuitor.

În capitolul I, Dispoziții generale, Legea 143 din 26 iunie 2000 definește

o serie de termeni și expresii, urmând ca în capitolul II legiuitorul să vină cu
definirea infracțiunilor privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri.
Astfel, în capitolul II, articolele 2) la 18) legiuitorul prezintă diverse
modalități de săvârșire a faptelor ce fac obiectul legii speciale, circumstanțe
agravante, cauze de nepedepsire și de reducere a pedepsei, iar mai apoi, în
capitolul III, ni se prezintă unele dispoziții procedurale.

1.1.Obiectul juridic

Așadar, obiectul juridic generic al infracțiunilor prevăzute în Legea nr.

143/2000, îl constituie ansamblul relațiilor sociale a căror normală formare și
dezvoltare sunt condiționate de respectarea unor norme de conviețuire socială
referitoare la sănătatea publică.4 Mai mult decât atât, prin săvârșirea oricărei
infracțiuni prevăzute de prezenta lege, este vătămată însăși sănătatea publică ca
normă de conviețuire socială. Cum este lesne de observat, toți membrii unei

42
Alexandru Boroi, Norel Neagu, Valentin Radu–Sultănescu, Infracţiuni prevăzute de legea nr. 143/2000
privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, Editura Rossetti, București, p. 39;
3
colectivități sunt interesați de menținerea sănătății publice, deoarece de buna
stare colectivă depinde și sănătatea individuală a fiecărui membru al
colectivității.
Pericolul social deosebit de mare al traficului ilegal de droguri se
datorează faptului că în societate se răspândește narcomania, ceea ce reprezintă
o gravă și globală amenințare pentru sănătatea oricărei națiuni.5
1.1.1. Obiectul juridic special este comun pentru toate infracțiunile
prevăzute de lege. Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul juridic special este
constituit de relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, a cărei menținere
depinde de respectarea strictă de către destinatarii legii penale a dispozițiilor
legale care reglementează regimul drogurilor în România.
1.1.2. Obiectul material este reprezentat de substanțele aflate sub control
național. Sub acest aspect, legiuitorul definește a fi substanțe aflate sub control
național „drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac
parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea
unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin
transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului
sănătății sau a ministrului afacerilor interne.”6

1.2. Subiecții infracțiunii

1.2.1. Subiectul activ

Din enunțul articolului 2 rezultă că subiectul activ al infracțiunii nu este
unul calificat, putând fi atât o persoană fizică, care întrunește condițiile
răspunderii penale, cât și o persoană juridică; în cazul traficării prin livrare
calitatea de a livra o cantitate de marfă, o are cel care desfășoară acte de comerț.
Subiectul este de facto persoana care săvârșește una dintre faptele prevăzute de
legiuitor, anume ”Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
5
Zaza Berozashvili, Trafic ilegal de droguri. Studiu comparativ , Revista de drept penal, Nr. 4/2005, p. 121;
6
Art. 1 lit. a din Legea nr. 143/2000;
4
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de
risc”, toate acestea ”fără drept.”

1.2.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv al infracțiunii este pe de o parte statul, ca reprezentant al
societății interesate în asigurarea și menținerea sănătății publice, iar pe de altă
parte, persoana care suferă consecințele consumului ilicit de droguri, în urma
intrării în posesia acestor substanțe, devenind astfel subiect pasiv calificat,
respectiv consumator sau consumator dependent.

1.3. Elementul material

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de

mai multe acțiuni alternative, comisive, astfel: „producerea de droguri”,
„deținerea de droguri”, „cultivarea de droguri”, „experimentarea”, „transportul
de droguri”, ș.a.m.d. Pentru latura subiectivă, forma de vinovăție cerută pentru
ca faptele incriminate în art. 2 din Legea nr. 143/2000 să constituie infracțiunea
de trafic de droguri este intenția. Infracțiunea poate fi comisă atât sub forma
intenției directe cât și a intenției indirecte.
Pe lângă întreaga serie de acțiuni prevăzute în articolul 2, în următoarele
articole apar și alte acțiuni ce pot constitui elementul material al infracțiunilor
cu privire la regimul drogurilor și anume ”introducerea sau scoaterea din ţară”
(art. 3), ”cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru
consum propriu” (art. 4), ”punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei
locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces
publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în
asemenea locuri” (art. 5), ”prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de

5
către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical”,
”eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale
prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale
falsificate” sau ”obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete
medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale
falsificate” (art. 6), ”administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în
afara condiţiilor legale” (art. 7), ”furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi
chimici toxici unui minor” (art. 8), ”finanţarea săvârşirii faptelor prevăzute la
art. 2-5” (art. 9) și ”îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin
orice mijloace” (art. 10).

1.4. Regimul sancționator

Dacă infracțiunile au ca obiect drogurile de risc (Tabelul III), pedepsele

variază de la 3 luni la 2 ani sau amendă (art. 4), la 6 luni la 2 ani (art. 8), 6 luni-
3ani (art. 10), 1 la 3 ani (art. 6 alin. (3), 1 la 5 ani plus interzicerea unor drepturi
(art. 6 alin. (1), 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi (art. 2 și 5), 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi (art. 3) și mergând până la 10 la 20 ani și interzicerea
unor drepturi (art. 11)7. Deasemenea, finanțarea săvârșirii faptelor prevăzute de
art. 2-5 este incriminată distinct în art. 9, iar pentru săvârșirea aceastei acțiuni se
prevede o limită special majorată cu o treime.
În cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-4, dacă acestea au ca obiect
drogurile de mare risc (Tabelele I și II), pedepsele cresc până la 6 luni la 3 ani
(art. 4), 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi (art. 2) sau 7 la 15 ani și
interzicerea unor drepturi (art. 3).
Actele de pregătire și tentativa acestei infracțiuni sunt deasemenea
incriminate în art. 12, care prevede că ”tentativa la infracţiunile prevăzute la art.
2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2)-(3), art. 7 şi 9 se pedepseşte” și mai mult, că

7
Art. 12 ”Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 10 au avut ca urmare moartea victimei”
6
„se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori a
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunii.
2. Circumstanțe agravante

Pe lângă situațiile prevăzute de Legea 286/20098 și cele care reies implicit

din redactarea articolelor 2-4 și 11 legiutorul prevede în art. 13 circumstanțe
agravante speciale. Astfel, constituie circumstanțe agravante următoarele
situații:
a) persoana care a comis infracţiunea îndeplinea o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are,
potrivit legii, atribuţii în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor,
unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au
efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste
persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de
învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare
sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tinerii
desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-10;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul
pentru viaţa şi integritatea persoanelor.
Mai mult, în cazul circumstanţei agravante prevăzute la alin. (1) lit. c),
referitoare la săvârşirea faptelor într-o instituţie de învăţământ ori în locuri în
care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale
sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga
un spor care nu poate depăşi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în
cazul amenzii.9

8
Vezi art. 77-79, N,C.P.;
9
Art. 13 din Legea 143/2000;
7
 Neavând o reglementare specială contrară, deducem că efectele
circumstanţelor agravante sunt cele prevăzute la art. 78, N.C.P. în sensul că se
poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este
neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 2 ani, care
însă nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. Majorarea limitelor
speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanţelor agravante reţinute.
O altă situație ce apare în practica instanțelor judecătorești este cea
privind concursul între circumstanțele atenuante, cele agravante și cauze de
reducere a pedepsei, iar în acest caz este relevant art. 79, N.C.P., care prevede în
cele 3 aliniate, variantele în care se poate întâlni concursul de circumstanțe.

3. Cauze de nepedepsire și reducere a pedepsei

În art. 14 sunt prevăzute cauze speciale de nepedepsire, intenția

legiuitorului fiind evident de a înlesni identificarea și tragerea la răspundere
penală a autorului sau a celorlalți participanți la comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 2-9. În acest sens, dacă înainte de a fi începută urmărirea
penală persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile reglementate de art. 2-9
denunță participarea sa la comiterea infracțiunii, aceasta nu va mai fi pedepsită.
Deasemenea, dacă în timpul urmăririi penale persoana amintită denunţă şi
facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au
săvârşit infracţiuni legate de droguri, aceasta beneficiază de reducerea la
jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Aceste cauze speciale de nepedepsire și reducere a pedepsei operează
coroborat cu cele prevăzute de Legea 286/2009.10

10
Vezi art. 75, 76, 80, N.C.P.;
8
 4. Modificări suferite de lege

Odată cu evoluția societății, cadrul normativ evoluează și el. Astfel, de la

publicarea ei în Monitorul Oficial nr. 362 din 26 iulie 2000, Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri a fost modificată şi
completată prin nu mai puțin de opt acte normative.
În 2002, prin Legea nr. 169/2002, legiuitorul intervine asupra art. 5, 7, 8
și 14 în sensul modificării limitelor de sancționare, iar în 2003 prin Legea nr.
39/2003 se introduce agravanta de la art. 12.11 În 2004 prin Legea nr. 522/2004
se completează însuși titlul legii, prin adăugarea conceptului de ”prevenire” a
consumului illicit de droguri. Deasemenea este înlocuit termenul de
”toxicoman” cu cel de ”consumator”, ba mai mult se diferențiază între simplul
consumator și ”consumatorul dependent” și în aceeași direcție care se regăsește
în completarea titlului, apar sintagmele de ”program integrat de asistenţă a
consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri” și ”circuit integrat de
asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri.” Practic
legiuitorul devine treptat mai tolerant față de consummator și introduce
programe de prevenire a consumului și de asistență a consumatorilor, mai ales a
celor deveniți dependenți.
În 2006, ca urmare a aderării României la U.E., Guvernul României a
emis Ordonanța de urgență nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor
de droguri („substanță chimică care în procesul de preparare clandestină a
drogurilor este încorporată în totalitate sau parțial în structura substanței nou
produse care se află sub control național”12), aprobată cu modificări prin Legea
13
nr. 186/2007 și astfel a aliniat reglementările naționale la cele comunitare.
Totodată au apărut reglementări privind circulația acestora în spațiul european și
11
”În cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2), dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa
este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
12
Jenică Drăgan, Constantin Popescu, Dicționar enciclopedic de droguri, Editura Ministerului de Interne,
București, 1991, p. 182- 183;
13
Mihai Adrian Hotca, Traian Dima, Teodor Bogdan McCann, Noua reglementare a regimului juridic al
precursorilor de droguri în România, consecință a aderării la Uniunea Europeană, Revista "Dreptul", Nr.
3/2008, p. 179;
9
s-a extins rolul Agenției Naționale Antidrog, înființate în 2002, prin H.G.
1489/2002.
În 2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, se modifică
felul în care pot fi modificate tabelele anexă I-IV din compunerea legii. Dacă în
forma inițială, legiuitorul considera că aceste tabele pot fi adnotate prin
Ordonanță de Urgență, la propunerea ministrului sănătății, de la intrarea în
vigoare a L 6/2010 , acestea nu vor mai putea fi modificate decât prin Hotărâre
de Guvern. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 575/2010 sunt actualizate
respectivele tabele. În actuala formă, de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2011, aprobată prin Legea nr. 23/2013, legiuitorul
nu mai face referire la actul normativ prin care se pot actualiza repectivele
tabele, dar extinde dreptul de a propune modificarea acestora și către ministrul
administrației și internelor.
În 2012, prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
286/2009 privind Codul penal, legiuitorul intervine și asupra Legii 143/2000,
aducând unele modificări în regimul sancțiunilor, al cauzelor de renunțare la
aplicarea pedepsei și al unor prevederi procedurale.
Ca urmare a multiplelor modificări și completări suferite, Legea 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri a fost republicată în
Monitorul Oficial al României nr. 163 din 6 martie 2014, iar de atunci nu a mai
fost modificată.

5. Decizii de interpretare

Deși ajunsă la ”maturitate” odată cu republicarea ei în 2014, asupra

aplicării legii au mai apărut unele dificultăți de interpretare, dificultăți care au
fost însă lămurite de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție României.

10
 Reglementând o serie întreagă de infracțiuni, o problemă care apare
preponderent în activitatea instanțelor care aplică Legea 143/2000 este aceea
privind unitatea sau pluralitatea de infracțiuni.
De pildă privind acțiunea de scoatere de droguri din țară, pornind de la
prevederile art. 2 și 4, se observă că în spețele în care cei care transportă droguri
dintr-o țară în alta și sunt prinși la vamă, instanțele au decis că aceștia nu comit
tentativa la infracțiunea de trafic de droguri ci comit 2 infracțiuni - cea
prevăzută de art. 2 alin. 1) sau 2) din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută în art.
20 N.C.P. raportat la art. 3 din aceeași lege.14
Deasemenea, dacă un subiect se ocupă spre exemplu de cumpărarea de
droguri pe care nu le întrebuințează, nefiind consumator, ci le vinde altor
persoane consumatoare sau neconsumatoare de droguri supuse controlului
național, el se va face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri
prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000. Dacă cumpărarea, transportul și
deținerea drogurilor se fac pentru consumul propriu, subiectul fiind consumator
sau consumator dependent, atunci fapta sa se va încadra în dispozițiile art. 4 din
aceeași lege. Dar, dacă spre exemplu, subiectul își cumpără o cantitate de
droguri pentru consumul propriu, fiind consumator, el se va face vinovat de
săvârșirea a două infracțiuni concurente și anume cea de trafic ilicit prevăzută în
art. 2 din Legea nr. 143/2000, prin aceea că a vândut droguri și cea prevăzută în
art. 4 din aceeași lege pentru acțiunea de a deține fără drept droguri pentru
consumul propriu. 15
Acceptarea scoaterii de droguri din țară, urmată de punerea în executare a
acesteia, aspecte ce țin de trafic, constituie o operație ilicită privind circulația
drogurilor, faptă ce se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 143/2000,
pentru că dacă trimiterea constituie infracțiune, acceptarea și înlesnirea
trimiterii, prin activități proprii nu pot rămâne nepedepsite sub aspect penal. În

14
Traian Dima, Lamya-Diana Al-Kawadri, Scoaterea de droguri din țară și traficul de droguri, unitate sau
pluralitate de infracțiuni?, Revista de drept penal, Nr. 3/2010, p. 23;
15
Idem;
11
practica judiciară s-a decis că intermedierea vânzării de droguri constituie trafic
ilicit, prevăzut în art. 2 din Legea nr. 143/2000, această practică fiind unitară la
nivelul tuturor instanțelor. Activitatea de intermediere a vânzării de droguri nu
este expres menționată de legiuitor în art. 2 din Legea nr. 143/2000, așa cum am
arătat, ea este recunoscută în practica judiciară, în mod corect, ca fiind o
activitate de trafic ilicit prin efectul sintagmei ”orice alte operațiuni privind
circulația drogurilor de risc, fără drept.”

5.1. Decizia ÎCCJ nr. 3 din 28 februarie 2017

În rezolvarea acestor dificultăți de aplicare a legii sunt interesant de

urmărit comunicatele și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe spețe
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
La data de 17 noiembrie 2016 de pildă, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia
a II-a penală, sesizează Î.C.C.J. în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept: „atunci când o
persoană comite, în aceeaşi împrejurare, una sau mai multe acţiuni care pot
constitui elementul material conform enumerării din art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, având ca obiect material mai multe categorii de droguri, prevăzute în
tabele diferite (de risc şi de mare risc), ne aflăm în prezenţa unui concurs real de
infracţiuni prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2)
din aceeaşi lege cu aplicarea art. 38 din Codul penal16 sau a unei unităţi legale
de infracţiuni sub forma infracţiunii continuate, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal17, ori a

16
”Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană,
prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele dar și atunci când
una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea celeilalte”;
17
”Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea
aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte,
conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”;
12
infracţiunii complexe prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 35 alin. (2) din Codul penal18“
Analizând întregul cadru normativ incident cât și jurisprudența altor
instanțe, ÎCCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti şi
stabileşte că ”în interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a
unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care
are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o
infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2
alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.”19

5.2. DECIZIA ÎCCJ nr. 15 din 25 aprilie 2017

Cu o problemă asemănătoare a fost sesizată ÎCCJ și în data de 18 ianuarie

2017, când Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală solicită pronunţarea
unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept
„dacă acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe
teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul
material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs
ideal20, sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege“.
Hotărârea ÎCCJ este de a admite sesizarea şi stabileşte că ”în interpretarea
dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al

18
”Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element
circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea
penală.”;
19
Decizia ÎCCJ nr. 3 din 28 februarie 2017;
20
Vezi art. 38, alin. 2), N.C.P.;
13
drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept,
întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 din
Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în
art. 3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).”21

5.3. Decizia ÎCCJ nr. 18 din 5 decembrie 2018

În data de 08.10.2018 ÎCCJ este sesizată privind dezlegarea de principiu

a următoarei chestiuni de drept: ”Dacă acțiunea unică de transport, respectiv
deținerea fără drept pentru consum a drogurilor de risc sau de mare risc pe
teritoriul altui stat și, ulterior, pe teritoriul României, poate constitui elementul
material al infracțiunilor prevăzute de art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în
concurs formal de infracțiuni sau constituie infracțiunea unică prev. de art. 4 din
Legea nr. 143/2000?”
Inițial prin intermediul unui comunicat22 și ulterior prin Decizia nr. 18 din
5 decembrie 2018, sesizând că această problemă fusese anterior rezolvată printr-
o hotărâre prealabilă,23 respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea
de Apel Alba Iulia.

6. Incriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu

În finalul analizei observăm faptul că art. 4 din Legea nr. 143/2000

incriminează ”cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru
consum propriu”, reglementare în dezacord cu legislația internațională, cu
21
DECIZIA ÎCCJ nr. 15 din 25 aprilie 2017 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată;
22
COMUNICAT din 8 octombrie 2018 privind dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000;
23
DECIZIA ÎCCJ nr. 15 din 25 aprilie 2017;

14
drepturile omului și cu normele medicale. Deși prin această incriminare s-a
încercat reducerea numărului de persoane care consumă droguri, în fapt s-a
constatat o creștere a numărului lor.
Interesantă în acest sens este excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Marius Iulian Avram în Dosarul nr. 708/91/2016 al Tribunalului Vrancea,
excepție ce vizează dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea
si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri,24 raportat la art. 1 alin.
(3) şi (5) și art. 26 alin. (2) din Constituția României. Se speculează asupra
faptului că deși legiuitorul a incriminat cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau
deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, nu a instituit sancţiuni şi
pentru consumul de droguri, acesta rămânând în afara oricăror sancţiuni penale.
Practic excepția ridicată de Marius Iulian Avram susține că sunt sancţionate
acele acte materiale care în mod normal intră în sfera actelor preparatorii, dar nu
este sancţionată finalitatea acestor acte materiale, şi anume consumul de
droguri. Astfel, se consideră că destinatarul normei legale, care poate consuma
droguri fără ca prin aceasta să încalce legea, nu poate să determine care ar fi
conduita sa în acord cu dispoziţia legală, în aşa fel încât să îşi poată corija
conduita şi să poată să realizeze activitatea propusă, rămânând însă în limitele
legii şi fără să realizeze unul din actele materiale incriminate prin prevederile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apărătorul lui Marius Iulian Avram susține deasemenea că prevederile
art. 4 din Legea nr. 143/2000, sancționând cu pedeapsa închisorii cumpărarea
sau deținerea de droguri pentru consumul propriu, încalcă un aspect al vieții
intime, și anume acela de a dispune de propria persoană, contravenind astfel
dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Constituție 25, referitoare la viața intimă,
familială și privată.
24
Decizia C.C.R. nr. 259 din 23 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
25
”Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea
publică sau bunele moravuri.”
15
 Simplul fapt că s-a ridicat o asemenea excepție de neconstituționalitate
bazată pe prevederile art. 26 din Constituție, chiar dacă decizia CCR este de a
respinge ca neîntemeiată sesizarea, dovedește cel puțin la nivel ipotetic că
incriminarea deținerii de droguri pentru propriul consum nu este cea mai bună
soluție aleasă de legiuitor pentru combaterea acestui fenomen, dovadă că unii
dintre membrii societații înțeleg să aibă o altă viziune asupra acestei chestiuni.
Un alt argument ce poate fi adus în sprijinul depenalizării deținerii de
droguri pentru propriul consum îl constituie dispozițiile art. 36 pct. 1 lit. B, din
Convenția unică a stupefiantelor din anul 1961, încheiată la New York, potrivit
cărora dacă sunt săvârșite infracțiuni la regimul drogurilor (în cazul nostru
deținerea ilicită pentru propriul consum) de către persoane care utilizează în
mod abuziv stupefiante, ”părțile vor putea, în loc să le condamne sau să
pronunțe împotriva lor o sancțiune penală, să supună aceste persoane la măsuri
de tratament, educative, de post-cură, de readaptare și de reintegrare socială.”
Așadar, există o dispoziție legală internațională permisivă în ce privește
sancționarea penală sau nepenală a consumatorului de droguri, rămâne doar ca
și legiuitorul nostru să fie de acord cu depenalizarea deținerii de droguri pentru
consumul propriu și, evident, și a actelor anterioare deținerii (cumpărare,
transport, etc.).26

26
Traian Dima, Incriminarea deținerii de droguri pentru consumul propriu spre o interdicție fără sancțiune
penală, Revista "Dreptul", Nr. 1/2009, p. 138;
16
 7. Bibliografie selectivă

1) BEROZASHVILI, Zaza, Trafic ilegal de droguri. Studiu

comparativ, Revista de drept penal, Nr. 4/2005;
2) BOROI, Alexandru, NEAGU, Norel, RADU–SULTĂNESCU,
Valentin, Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea
traficului si consumului ilicit de droguri, Editura Rossetti, București, 2001;
3) DIMA, Traian, AL-KAWADRI, Lamya-Diana, Scoaterea de
droguri din țară și traficul de droguri, unitate sau pluralitate de infracțiuni?
Revista de drept penal, Nr. 3/2010;
4) DIMA, Traian, Incriminarea deținerii de droguri pentru consumul
propriu spre o interdicție fără sancțiune penală, Revista "Dreptul", Nr. 1/2009;
5) DIMA, Traian, Infracțiuni contra sănătății publice prevăzute în
legi extrapenale- cu referire la droguri-, Editura Lumina Lex, București, 2002;
6) DRĂGAN, Jenică, POPESCU, Constantin, Dicționar enciclopedic
de droguri, Editura Ministerului de Interne, București, 1991;
7) GOODE, Erich, Drugs in American Society, fifth edition, Boston,
New York, San Francisco, St. Louis, Mc Graw-Hill College, The Mc Graw-Hill
Companies, Inc., 1999;
8) RĂDULESCU, Sorin M., DÂMBOEANU, Cristina, Sociologia
consumului și abuzului de droguri, București, Editura Lumina Lex, București,
2006;

Resurse electronice:

https://www.ccr.ro/
https://www.ilegis.ro/
https://www.scj.ro/

17