Infracțiuni privind regimul drogurilor

(Circumstanțe agravante, cauze de nepedepsire

și reducere a pedepsei și efectul acestora)
1
 CUPRINSUL REFERATULUI + SPEȚĂ

1. Analiza infracțiunilor reglementate 2

1.1.Obiectul juridic 3
1.1.1. Obiectul juridic special 4
1.1.2. Obiectul material 4
1.2. Subiecții infracțiunii 4
1.2.1. Subiectul activ 4
1.2.2. Subiectul pasiv 5
1.3. Elementul material 5
1.4. Regimul sancționator 6
2. Circumstanțe agravante 7
3. Cauze de nepedepsire și reducere a pedepsei 8
4. Modificări suferite de lege 9
5. Decizii de interpretare (SPEȚE) 11
5.1. Decizia ÎCCJ nr. 3 din 28 februarie 2017 12
5.2. DECIZIA ÎCCJ nr. 15 din 25 aprilie 2017 13
5.3. Decizia ÎCCJ nr. 18 din 5 decembrie 2018 14
6. Incriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu 15
7. Bibliografie selectivă 17

2
 1. Analiza infracțiunilor reglementate

În încercarea de a defini conceptul de drog, observăm că nu există o

definire unanim acceptată. Însă în doctrină se vehiculează idea că pentru
definirea conceptului de drog, trebuie să existe anumite criterii precum:
- Psiho-activitatea: reprezentată de capacitatea substanței de influențare a
psihicului uman;
- Utilitatea medicală: reprezentată de acceptarea substanțelor din punct de
vedere medical pentru a fi folosite în vederea vindecării organismului uman;
- Ilegalitatea: reprezentată de substanțele ale căror posesie și
comercializare sunt ilegale;
- Definirea publică: reprezentată de substanțele denumite de societatea
civilă ca drog.1
Deși în limbaj uzual, drogul este definit ca o substanță de orice natură,
susceptibilă de a crea dependență și de a duce la toxicomanie, limbajul medical-
farmaceutic, definește mai precis drogul ca fiind „acea materie având origine
vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor
medicamente, prescrisă de medic și care este produsă cu scopul de a alina
suferința, a trata sau preveni anumite boli.”2

5. Decizie de interpretare (SPEȚĂ)

5.3. Decizia ÎCCJ nr. 18 din 5 decembrie 2018

În data de 08.10.2018 ÎCCJ este sesizată privind dezlegarea de principiu

a următoarei chestiuni de drept: ”Dacă acțiunea unică de transport, respectiv
deținerea fără drept pentru consum a drogurilor de risc sau de mare risc pe

1
2
3
teritoriul altui stat și, ulterior, pe teritoriul României, poate constitui elementul
material al infracțiunilor prevăzute de art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în
concurs formal de infracțiuni sau constituie infracțiunea unică prev. de art. 4 din
Legea nr. 143/2000?”
Inițial prin intermediul unui comunicat3 și ulterior prin Decizia nr. 18 din
5 decembrie 2018, sesizând că această problemă fusese anterior rezolvată printr-
o hotărâre prealabilă,4 respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea
de Apel Alba Iulia.

6. Incriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu

În finalul analizei observăm faptul că art. 4 din Legea nr. 143/2000

incriminează ”cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru
consum propriu”, reglementare în dezacord cu legislația internațională, cu
drepturile omului și cu normele medicale. Deși prin această incriminare s-a
încercat reducerea numărului de persoane care consumă droguri, în fapt s-a
constatat o creștere a numărului lor.
Interesantă în acest sens este excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Marius Iulian Avram în Dosarul nr. 708/91/2016 al Tribunalului Vrancea,
excepție ce vizează dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea
si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, 5 raportat la art. 1 alin.
(3) şi (5) și art. 26 alin. (2) din Constituția României. Se speculează asupra
faptului că deși legiuitorul a incriminat cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau
3
4

5 Decizia C.C.R. nr. 259 din 23 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
4
deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, nu a instituit sancţiuni şi
pentru consumul de droguri, acesta rămânând în afara oricăror sancţiuni penale.
Practic excepția ridicată de Marius Iulian Avram susține că sunt sancţionate
acele acte materiale care în mod normal intră în sfera actelor preparatorii, dar nu
este sancţionată finalitatea acestor acte materiale, şi anume consumul de
droguri. Astfel, se consideră că destinatarul normei legale, care poate consuma
droguri fără ca prin aceasta să încalce legea, nu poate să determine care ar fi
conduita sa în acord cu dispoziţia legală, în aşa fel încât să îşi poată corija
conduita şi să poată să realizeze activitatea propusă, rămânând însă în limitele
legii şi fără să realizeze unul din actele materiale incriminate prin prevederile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apărătorul lui Marius Iulian Avram susține deasemenea că prevederile
art. 4 din Legea nr. 143/2000, sancționând cu pedeapsa închisorii cumpărarea
sau deținerea de droguri pentru consumul propriu, încalcă un aspect al vieții
intime, și anume acela de a dispune de propria persoană, contravenind astfel
dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Constituție6, referitoare la viața intimă, familială
și privată.
Simplul fapt că s-a ridicat o asemenea excepție de neconstituționalitate
bazată pe prevederile art. 26 din Constituție, chiar dacă decizia CCR este de a
respinge ca neîntemeiată sesizarea, dovedește cel puțin la nivel ipotetic că
incriminarea deținerii de droguri pentru propriul consum nu este cea mai bună
soluție aleasă de legiuitor pentru combaterea acestui fenomen, dovadă că unii
dintre membrii societații înțeleg să aibă o altă viziune asupra acestei chestiuni.
Un alt argument ce poate fi adus în sprijinul depenalizării deținerii de
droguri pentru propriul consum îl constituie dispozițiile art. 36 pct. 1 lit. B, din
Convenția unică a stupefiantelor din anul 1961, încheiată la New York, potrivit
cărora dacă sunt săvârșite infracțiuni la regimul drogurilor (în cazul nostru
deținerea ilicită pentru propriul consum) de către persoane care utilizează în
6”Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea
publică sau bunele moravuri.”
5
mod abuziv stupefiante, ”părțile vor putea, în loc să le condamne sau să
pronunțe împotriva lor o sancțiune penală, să supună aceste persoane la măsuri
de tratament, educative, de post-cură, de readaptare și de reintegrare socială.”
Așadar, există o dispoziție legală internațională permisivă în ce privește
sancționarea penală sau nepenală a consumatorului de droguri, rămâne doar ca
și legiuitorul nostru să fie de acord cu depenalizarea deținerii de droguri pentru
consumul propriu și, evident, și a actelor anterioare deținerii (cumpărare,
transport, etc.).7

7
6
7