Tema 5

Tema 5.
Latura obiectivă a infracţiunilor legate de traficul de droguri
Unităţi de conţinut:
1. Noţiunea de latură obiectivă a infracţiunilor legate de traficul de droguri; Fapta

prejudiciabilă – elementul material al infracţiunilor legate de traficul de droguri;
2. Urmările prejudiciabile – urmarea imediată în cazul infracţiunilor legate de traficul de
droguri;
3. Formele/etapele infracţiunilor legate de traficul de droguri
4. Semnele/elementele secundare în cazul infracţiunilor legate de traficul de droguri.
1.Noţiunea de latură obiectivă a infracţiunilor legate de traficul de droguri; Fapta

prejudiciabilă – elementul material al infracţiunilor legate de traficul de droguri
Așa cum am menționat în compartimentul 2.1, în legislația penală a României, traficul de droguri
este reprezentat de infracțiunile prevăzute la art. 2, 3 (cu condiția că scopul nu este cel de consum
propriu), alin. (2) și (3) art. 6 (cu condiția că scopul nu este cel de consum propriu), art. 7 din Legea
României nr. 143/2000. Traficul de droguri mai este reprezentat de infracțiunile prevăzute la art. 16 și 17
din Legea României nr. 194/2011 (cu condiția că scopul nu este cel de consum propriu). În Codul penal al
Republicii Moldova, circulația ilegală de droguri este reprezentată de infracțiunile prevăzute la art. 217 1,
2174 (cu condiția că scopul nu este cel de consum propriu) și 217 6 CP RM.
Comună pentru aceste infracțiuni este structura conținutului constitutiv obiectiv generic:
1) elementul material exprimat în acțiune;
2) urmarea imediată;
3) legătura cauzală dintre acțiunea ce constituie elementul material și urmarea imediată.
Într-o altă versiune, în cazul infracțiunilor legate de traficul de droguri / circulația de droguri (cu
excepția infracțiunilor prevăzute la art. 217 4 CP RM, atunci când acestea apar în modalitatea normativă de
sustragere), latura obiectivă (conținutul constitutiv obiectiv generic al acestora) cuprinde doar fapta
prejudiciabilă (elementul material) exprimat(ă) în acțiune. Aceasta întrucât infracțiunilor legate de traficul
de droguri / circulația de droguri, prevăzute de legislația României și cea a Republicii Moldova, sunt
infracțiuni formale (de atitudine). În opinia lui C. Bulai și B.N. Bulai, „[s]unt denumite formale
infracțiunile pentru a căror existență este suficient ca rezultatul să constea într-o stare de pericol, spre
deosebire de infracțiunile materiale, pentru a căror existență este necesară producerea unui rezultat
material, adică a unei vătămări”.1 În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 2174 CP RM, atunci când acestea
apar în modalitatea normativă de sustragere, latura obiectivă include: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în
acțiune; 2) urmările prejudiciabile; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile.
Pentru unele infracţiuni legate de traficul de droguri / circulația de droguri, următoarele semne
(elemente; componente) secundare ale laturii obiective au un caracter obligatoriu:
1) locul: încăpere, alt loc pentru depozitare sau locuinţă (lit. d) alin. (2) art. 217 4 CP RM); teritoriul
instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, locurile
de agrement, locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor
acţiuni culturale sau sportive ori imediata apropiere a acestora (lit. e) alin. (3) art. 217 1 CP RM); instituție
sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau
instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative,
sportive, sociale ori în apropierea acestora (lit. C) art. 13 din Legea României nr. 143/2000);
2) metoda: pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă (lit. d) alin. (2) art.
2174 CP RM);
3) mijlocul (instrumentul): fie rețeta medicală prescrisă în condițiile prevăzute la alin. (1) art. 6 din
Legea României nr. 143/2000, fie rețeta medicală falsificată (alin. (2) și (3) art. 6 din Legea României nr.
143/2000).
Fapta prejudiciabilă / elementul material în cazul infracţiunilor legate de traficul de

droguri
În analiza laturii obiective (conținutului constitutiv obiectiv generic) al infracțiunilor legate de

traficul de droguri / circulația de droguri vom porni de la fapta prejudiciabilă (elementul material).
Astfel, în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 217 1 CP RM, fapta prejudiciabilă se exprimă în
acţiunea care îmbracă oricare dintre următoarele modalităţi normative:
1) semănatul fără autorizaţie;
2) cultivarea fără autorizaţie;
3) prelucrarea fără autorizaţie;

1
Bulai C., Bulai B.N. Manual de drept penal. Partea generală. București: Universul Juridic, 2007, p. 178.
678 p. ISBN 978-973-8929-83-8
4) utilizarea fără autorizaţie.
Un conținut similar al faptei prejudiciabile îl atestăm în normele corespondente din legile penale ale
altor state.
De exemplu, secț. 256 din Codul penal al Republicii Letonia prevede răspunderea pentru:
semănarea sau cultivarea neautorizată de plante care conţin substanţe narcotice (alin. (1)); semănarea sau
cultivarea neautorizată de plante care conţin substanţe narcotice, pe o suprafaţă mare, dacă acestea au fost
comise de un grup organizat (alin. (2)). 2 În alin. 1 art. 265 din Codul penal al Republicii Lituania este
incriminată fapta persoanei care, încălcând procedura stabilită, cultivă o cantitate mare de mac, cânepă
sau alte plante enumerate ca substanţe narcotice sau psihotrope. 3 Alin. 1 art. 265 din Codul penal al
Georgiei prevede răspunderea pentru semănatul, creșterea sau cultivarea ilegală de plante care conțin
droguri.4 În alin. (1) art. 354c din Codul penal al Republicii Bulgaria este incriminată fapta persoanei care
seamănă ori cultivă mac de opiu şi arbust de cocaină sau plante de tipul cânepei, cu încălcarea
reglementărilor stabilite prin Legea privind substanţele narcotice şi precursorii lor. 5
Pentru a desemna cele patru modalități normative ale faptei prejudiciabile prevăzute la alin. (1) art.
2171 CP RM, sunt utilizate patru verbum regens: „semănat”; „cultivare”; „prelucrare”; „utilizare”.
Conform pct. 1 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1382/2006, prin „cultivare” se
înțelege „ansamblul lucrărilor ce ţin de semănatul, producerea, culegerea, prelucrarea, păstrarea şi
utilizarea culturilor folosite la producerea substanţelor stupefiante şi/sau a substanţelor psihotrope”. O
asemenea definiție se apropie de înțelesul noțiunii de „cultivare” din art. 2 al Legii României nr.
143/2000. Însă, în mod regretabil, definiția în cauză sfidează prevederile alin. (1) art. 217 1 CP RM, în care
noțiunile de „semănat”, de „prelucrare” și de „utilizare” sunt de același nivel cu noțiunea de „cultivare”.
În aceste condiții, înțelesul noțiunilor ce desemnează în alin. (1) art. 217 1 CP RM cele patru verbum
regens trebuie căutat în teoria dreptului penal.
Următorul verbum regens din alin. (1) art. 2171 CP RM este „prelucrare”. S. Brînza, V. Stati și I.
Hadîrcă înțeleg prin „prelucrare” „tratarea cu ajutorul unor agenţi chimici, fizici, mecanici etc. a plantelor
2
Codul penal al Republicii Letonia / coord.: T. Toader. Disponibil: http://codexpenal.just.ro/laws/Cod-
Penal-Letonia-RO.html
3
Codul penal al Republicii Lituania / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Lituania-RO.html
4
Criminal Code of Georgia. Disponibil: matsne.gov.ge/en/document/download/16426/157/en/pdf
5
Codul penal al Republicii Bulgaria / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Bulgaria-RO.html
care conţin substanţe narcotice sau psihotrope”. 6.7.8 Din perspectiva dispoziției în vigoare a alin. (1) art.
2171 CP RM, prin „prelucrare” trebuie de înțeles tratarea – cu ajutorul unor agenţi chimici, fizici,
mecanici etc. – a plantelor care conţin droguri.
Ultima modalitate normativă a faptei prejudiciabile prevăzute la alin. (1) art. 217 1 CP RM este
desemnată prin noțiunea „utilizare”. În opinia lui I. Hadîrcă, „[p]rin „utilizare” trebuie de înţeles folosirea
plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, în procesul de producţie”. 9 După S. Brînza și V.
Stati, „[u]tilizarea constă în folosirea plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope în procesul
de producţie (nu neapărat în producerea de substanţe narcotice sau psihotrope)”. 10 Achiesând și adaptând
aceste definiții conținutului în vigoare al alin. (1) art. 217 1 CP RM, consemnăm că prin „utilizare” se are
în vedere folosirea plantelor care conţin droguri în procesul de producţie (nu neapărat în producerea de
droguri).
Lista de modalități normative ale faptei prejudiciabile prevăzute la a alin. (1) art. 217 1 CP RM are
un caracter exhaustiv. S. Brînza și V. Stati precizează: „Toate celelalte operaţiuni ilegale, realizate asupra
plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope ori asupra seminţelor acestor plante (de exemplu,
procurare, păstrare, transportare, expediere etc.), vor constitui, după caz, pregătirea sau complicitatea la
infracţiunea prevăzută la alin. (1) art. 217 CP RM”. 11
După cum rezultă din pct. 3-5 ale Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1382/2006, CPCD
eliberează autorizație pentru: semănatul, cultivarea, prelucrarea, utilizarea macului somnifer de către
persoanele fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător individual, şi de către persoanele juridice, în
scopuri ştiinţifice şi/sau pentru producerea de seminţe; semănatul, cultivarea, prelucrarea, utilizarea
cânepei de către persoanele fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător individual, şi de către
persoanele juridice, în scopuri ştiinţifice şi/sau pentru producerea de seminţe şi/sau fibre; semănatul,
6
Stati V. Răspunderea penală pentru operaţiunile ilegale cu plantele care conţin substanţe narcotice sau
psihotrope. În: Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Vol. I. Chişinău: CEP USM,
2006, p. 547-553. ISSN 1811-2668.
7
Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea specială. Vol. I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015, p.
1125. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
8
Hadîrcă I. Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la alin. (1) art. 217 şi la alin. (1) art. 217 1 CP RM.
În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2008, nr. 1, p. 91-95. ISSN
1857-2081.
9
Hadîrcă I. Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la alin. (1) art. 217 şi la alin. (1) art. 217 1 CP RM.
În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2008, nr. 1, p. 91-95. ISSN
1857-2081.
10
1125. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
11
1125. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
cultivarea, prelucrarea, utilizarea arbustului coca, a altor plante, care conţin substanţe stupefiante sau
psihotrope, de către persoanele fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător individual, şi de către
persoanele juridice, în scopuri ştiinţifice. Eliberarea autorizaţiei se face în condițiile stabilite în pct. 6-13
ale Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1382/2006.
În altă privință, în ipoteza infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 2171 CP RM, fapta prejudiciabilă se
exprimă în acţiunea care adoptă oricare dintre următoarele modalităţi normative:
1) producerea ilegală;
2) prepararea ilegală;
3) experimentarea ilegală;
4) extragerea ilegală;
5) prelucrarea ilegală;
6) transformarea ilegală;
7) procurarea ilegală;
8) păstrarea ilegală;
9) expedierea ilegală;
10) transportarea ilegală;
11) distribuirea ilegală;
12) înstrăinarea ilegală;
13) alte operaţiuni ilegale.
Modalitățile normative în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2 din Legea României nr. 143/2000
sunt:
1) cultivarea fără drept;
2) producerea fără drept;
3) fabricarea fără drept;

4) experimentarea fără drept;
5) extragerea fără drept;
6) prepararea fără drept;
7) transformarea fără drept;
8) oferirea fără drept;
9) punerea în vânzare fără drept;
10) vânzarea fără drept;
11) distribuirea fără drept;
12) livrarea cu orice titlu fără drept;
13) trimiterea fără drept;
14) transportul fără drept;
15) procurarea fără drept;
16) cumpărarea fără drept;
17) deținerea fără drept;
18) alte operațiuni privind circulația fără drept.
O abordare asemănătoare remarcăm în legile penale din alte state. De exemplu, alin. (1) art. 354a
din Codul penal al Republicii Bulgaria prevede răspunderea persoanei care fără a deţine o autorizaţie
corespunzătoare produce, prelucrează, dobândeşte ori deţine substanţe narcotice sau analogi ai acestora în
vederea distribuirii sau care distribuie substanţe narcotice ori analogi ai acestora. 12 În alin. (1) secț. 283
din Codul penal al Republicii Cehe este incriminată fapta persoanei care produce, importă, exportă,
transportă, furnizează, pune la dispoziţie sau comercializează sau, prin alte mijloace, pune la dispoziţia
altcuiva sau manipulează pentru altcineva substanţe narcotice sau psihotrope, produse care conţin
substanţe narcotice sau psihotrope, precursori sau substanţe toxice, fără a fi autorizată în acest sens. 13 Nu
12
Bulgaria-RO.html
13
Codul penal al Republicii Cehe / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Cehia-RO.html
în ultimul rând, alin. (3) art. 190 din Codul penal al Republicii Croația stabilește răspunderea pentru
oricine produce, prelucrează, transportă, exportă sau importă, achiziţionează sau posedă substanţele
menţionate la alin. 1 din același articol şi care sunt destinate vânzării neautorizate sau introducerii într-un
alt mod pe piaţă sau le oferă spre vânzare în mod neautorizat, le vinde, transferă sau posedă în vederea
vânzării sau cumpărării sau le pune în alt mod în circulaţie. 14
Astfel, în art. 2 din Legea României nr. 143/2000 atestăm noțiunea de „cultivare”. Această noțiune
are un înțeles care îl înglobează pe cel al noțiunilor de „semănat” și de „cultivare” din alin. (1) art. 217 1
CP RM. Concluzia dată derivă din definițiile doctrinare ale noțiunii de „cultivare” din literatura de
specialitate română. De exemplu, A. Boroi înțelege prin „cultivare” „însămânţarea, răsădirea, îngrijirea şi
recoltarea plantelor care conţin substanţe stupefiante”. 15 A. Boroi, N. Neagu și V. Radu-Sultănescu
definesc aceeași noțiune ca „acţiunea de a însămânţa, răsădi, îngriji plante care conţin substanţe
stupefiante, a lucra pământul, precum şi recoltarea acestor plante”. 16 În viziunea lui B. Damian, „[p]rin
cultivare se înţelege acţiunea de a însămânţa, răsădi, îngriji plante care conţin substanţe stupefiante, a
lucra pământul, precum şi recoltarea acestor plante. Din ele trebuie să se obţină substanţe ce fac parte din
categoria drogurilor, pentru ca acţiunea să fie ilicită”. 17 După E. Gugulan, „[c]ultivarea presupune întreg
ansamblul lucrărilor, ce ţin de semănatul, producerea, culesul, prelucrarea, păstrarea şi utilizarea culturilor
folosite la producerea substanţelor narcotice şi/sau a substanţelor psihotrope”. 18
În concluzie, în sensul art. 2 din Legea României nr. 143/2000, prin „cultivare” se înțelege
însămânțarea, răsădirea, îngrijirea sau recoltarea plantelor care conțin droguri de risc (alin. (1)) sau
droguri de mare risc (alin. (2)).
Următorii verbum regens la care ne vom referi sunt „producere” și „fabricare”. Primul dintre
acestea se utilizează expres în alin. (2) art. 217 1 CP RM și în art. 2 din Legea României nr. 143/2000. Al
doilea este folosit expres doar în Legea României nr. 143/2000.
14
Codul penal al Republicii Croaţia / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Croatia-RO.html
15
Boroi A. Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială. Bucureşti: ALL, 1998, p. 87. 187 p. ISBN
973-98605-2-4.
16
Boroi A., Neagu N., Radu-Sultanescu V. Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. București: Rosetti, 2001, p. 57. 110 p. ISBN 973-
99959-9-3.
17
Damian B. Infracțiuni cu privire la droguri. Disponibil: https://ccj.ro/infractiuni-cu-privire-la-droguri-
consilier-juridic-bogdan-damian/
18
Gugulan E. Reglementarea juridică a circulaţiei licite de droguri. În: Analele ştiinţifice ale Academiei
„Ştefan cel Mare” a MAI al RM: ştiinţe socio-umane, 2009, nr. IX, p. 183-189. ISSN 1857-0976.
În context, menținăm că, art. 222-35 din Codul penal al Republicii Franceze prevede răspunderea
pentru producerea sau fabricarea de stupefiante ilicite. 19 În art. 190 din Codul penal al Republicii Croația
este incriminată, inter alia, producţia neautorizată de droguri. Conform alin. (8) din acest articol, „[p]rin
producţie de droguri se înţelege şi cultivarea de plante sau ciuperci din care se pot obţine droguri”. 20
În concluzie, în sensul alin. (2) art. 2171 CP RM, prin „producere” trebuie de înțeles culegerea de
droguri din plantele care le produc. În sensul art. 2 din Legea României nr. 143/2000, prin „producere” se
are în vedere culegerea de droguri de risc (alin. (1)) sau de droguri de mare risc (alin. (2)) din plantele
care le produc.
Așa cum am consemnat supra, noțiunea de „fabricare” se utilizează expres în art. 2 din Legea
României nr. 143/2000, nu și în alin. (2) art. 217 1 CP RM. Aceasta nu înseamnă că noțiunea de
„fabricare” nu intră sub incidența alin. (2) art. 217 1 CP RM. Or, sintagma „alte operaţiuni” din alin. (2)
art. 2171 CP RM se răsfrânge asupra oricăror operațiuni care nu sunt expres menționate în această normă,
inclusiv asupra operațiunii de fabricare.
B. Damian afirmă: „Fabricarea presupune producerea acestor substanţe (adică a drogurilor – n.a.) în
serie şi în cantităţi mari, prelucrând materiile prime şi obţinând astfel substanţe ilicite”. 21 Această viziune
nu coincide întru totul cu interpretarea oficială din dispoziția de la lit. k) art. 2 din Legea României nr.
339/2005: „fabricare – toate operațiile, altele decât producerea, care permit obținerea de substanțe
stupefiante sau psihotrope, inclusiv purificarea și transformarea substanțelor stupefiante ori psihotrope în
alte substanțe stupefiante sau psihotrope; acest termen cuprinde, de asemenea, fabricarea preparatelor,
altele decât cele care sunt efectuate pe bază de prescripție medicală într-o farmacie”. De asemenea, în
corespundere cu lit. n) din art. 1 din Convenția de la New York, prin „fabricare” se înţelege „toate
operaţiunile, altele decât producerea, care permit obţinerea stupefiantelor şi care cuprind purificarea,
precum şi transformarea stupefiantelor în alte stupefiante”. În conformitate cu art. 1 din Convenţia de la
Viena din 1971, prin „fabricare” ase are în vedere „toate operaţiunile care permit obţinerea de substanţe
psihotrope şi care cuprind purificarea şi transformarea substanţelor psihotrope în alte substanţe
psihotrope; această noţiune cuprinde, de asemenea, fabricarea preparatelor, altele decât cele efectuate pe
bază de prescripţie medicală, într-o farmacie”.
19
Codul penal al Republicii Franceze / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Franta-RO.html
20
Codul penal al Republicii Croaţia / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Croatia-RO.html
21
Concluzionând, în sensul alin. (2) art. 217 1 CP RM, prin „fabricare” trebuie de înțeles obținerea de
droguri sau de analogi, cu excepția obținerii lor din plantele care le produc. În sensul art. 2 din Legea
României nr. 143/2000, prin „fabricare” se are în vedere obținerea de droguri de risc (alin. (1)) sau de
droguri de mare risc (alin. (2)), cu excepția obținerii lor din plantele care le produc.
Întrucât fabricarea nu este o operațiune oarecare în contextul traficului de droguri, considerăm

imperios ca alin. (2) art. 2171 CP RM (precum şi alin. (2) art. 217 și art. 2172 CP RM) să fie completat(e)
cu termenul „fabricare”.
De asemenea, atragem atenția asupra unei maniere de formulare, care generează confuzia, din alin.
(9) art. 1341 CP RM: „Prin circulaţia drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor și analogilor acestora se
înţeleg orice operaţiuni precum experimentarea, elaborarea, producerea (fabricarea) (sublinierea ne
aparține – n.a.), prepararea, cultivarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, deținerea, stocarea,
păstrarea, livrarea, eliberarea, distribuţia, expedierea, transportul, procurarea (cumpărarea),
comercializarea, distrugerea, importul, exportul, utilizarea, promovarea acestora şi alte activități conexe”.
De notat că în art. 1 din Legea Republicii Moldova nr. 382/1999, modul de formulare este diferit:
„circulaţie a substanțelor stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor – cultivare de plante care conţin
substanțe stupefiante şi psihotrope, prelucrare şi utilizare a unor astfel de plante; elaborare, producţie,
fabricaţie (sublinierea ne aparține – n.a.), extracţie, prelucrare, deţinere, păstrare, eliberare,
comercializare, distribuţie, procurare, livrare, utilizare, transport, inclusiv prin tranzit, expediere, import,
export, nimicire a substanțelor stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor, activităţi supuse controlului în
conformitate cu legislaţia”.
În consecință, pentru a se exclude confuzia, recomandăm ca, în alin. (9) art. 134 1 CP RM, textul
„producerea (fabricarea)” să fie substituit prin textul „producerea, fabricarea”.
În alt context, atât în alin. (2) art. 2171 CP RM, cât și în art. 2 din Legea României nr. 143/2000, se
utilizează noțiunea de „preparare”.
Prepararea de droguri ca infracţiune nu trebuie să fie confundată cu amestecarea unor produse care,
consumate, pot avea efecte asemănătoare cu cele ale unor droguri supuse controlului naţional. De
exemplu, alcool cu medicamente neuroleptice sau barbiturice”. 22
Următorul verbum regens folosit atât în alin. (2) art. 2171 CP RM, cât și în art. 2 din Legea
României nr. 143/2000, este „experimentare”.
Hotca M.A, Geamănu R.F. Infracțiuni prevăzute în legi speciale: Suport de curs. București: Editura
22
Universităţii „Nicolae Titulescu”, 2015, p. 101. 191 p. ISBN 978-606-751-199-4.

După I. Slisarenco, „[e]xperimentarea constituie activitatea creativă a autorului, care inventează o
nouă substanţă narcotică, psihotropă sau un analog al lor sau încearcă să obţină un drog cunoscut pe calea
îmbinării diferitor substanţe”. 23 Considerăm că acest autor confundă experimentarea cu elaborarea, o altă
operațiune care nu este consemnată expres în alin. (2) art. 217 1 CP RM, însă este specificată în alin. (9)
art. 1341 CP RM și în art. 1 din Legea Republicii Moldova nr. 382/1999. Mai întemeiat este punctul de
vedere al lui S. Brînza și V. Stati: „Prin experimentare trebuie de înţeles verificarea prin experienţă a
proprietăţilor pe care le au substanţele narcotice, psihotrope sau analoagele acestora, prin încercarea lor în
diferite condiţii, în variate proporţii sau asupra diferiţilor subiecţi”. 24 Nu diferă mult opinia exprimată de
M.A. Hotca și R.F. Geamănu: „Experimentarea drogurilor fără drept este o modalitate normativă al cărei
conţinut presupune o activitate prin care sunt testate sau încercate substanţele ori plantele ce constituie
droguri”.25 La rândul său, B. Damian, cu privire la noțiunea de „experimentare”, arată: „Conceptul, în
lumina legii, are dublu înteles. Într-un prim sens, prin acest concept trebuie întelese experienţele –
operaţiunile de dozare, combinare, încercare – efectuate cu produsele și substanţele stupefiante ori
psihotrope în scopul înzestrării acestora cu calităţile dezirabile persoanei ce le-a comandat. Astfel de
experienţe sunt realizabile, în regulă generală, în mediul și cu instrumentul de laborator. Într-un al doilea
sens, conceptul are întelesul de încercare, prin experienţa, de a vindeca o afecţiune prin tratarea acesteia
cu substanţe ori produse stupefiante ori psihotrope. Constituie, de asemenea, infracţiune și experimentarea
substanţelor ori produselor stupefiante asupra propriului corp, legea nefacând nici o distincţie în aceasta
privinţă”.26 Precizăm că experimentarea asupra propriului corp poate fi considerat exemplu nu de trafic de
droguri, ci de consum de droguri. Consumul propriu nu poate constitui scopul infracțiunilor prevăzute la
alin. (2) art. 2171 CP RM și la art. 2 din Legea României nr. 143/2000.
Concluzionând, în sensul alin. (2) art. 2171 CP RM, prin „experimentare” trebuie de înțeles
încercarea asupra altor persoane a proprietăților pe care le au drogurile sau analogii. În sensul art. 2 din
Legea României nr. 143/2000, prin „experimentare” se are în vedere încercarea asupra altor persoane a
proprietăților pe care le au drogurile de risc (alin. (1)) sau drogurile de mare risc (alin. (2)).
23
Slisarenco I. Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor cu sau fără
scop de înstrăinare. În: Rolul societăţii şi a organelor de drept în contracararea narcomaniei: Materialele
conf. şt.-practice intern., 9 oct. 2008. Chișinău: Academia „Ştefan cel Mare” a MAI al RM, 2009, p. 256-
261. ISBN 978-9975-930-91-8.
24
1133. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
25
26
O altă noțiune atestată atât în alin. (2) art. 2171 CP RM, cât și în art. 2 din Legea României nr.
143/2000, este „extragere”.
În opinia lui S. Brînza și V. Stati, noţiunea de „extragere” „nu poate fi aplicată nici unei ipoteze din
realitatea socială. Ea este inutilă, iar menţinerea ei în textul legii penale sporeşte confuzia în procesul de
calificare a infracţiunilor. Or, dacă, de exemplu, din paiul verde de mac somnifer se obţine extractul de
mac somnifer, vom fi în prezenţa prelucrării, ca modalitate normativă distinctă. Aceasta deoarece dintr-o
substanţă narcotică se obţine o altă substanţă narcotică, sporindu-se astfel efectul acesteia asupra
organismului. Nu constituie extragere nici incizia capsulelor macului verde nerecoltat, pentru ca ulterior
să se extragă latexul macului somnifer care este nu altceva decât opiul. În această ipoteză, fapta cade sub
incidenţa noţiunii „producere”. În sfârşit, obţinerea, pe cale de sinteză, a aceloraşi substanţe reprezintă,
după caz, fie fabricare, fie prelucrare”. 27 I. Slisarenco confirmă această teză: „Extragerea presupune
obţinerea substanţelor respective din plante sau alte materiale, care le conţin”. 28
În art. 2 din Legea României nr. 143/2000 nu este folosită noțiunea de „prelucrare”, care este
utilizată în alin. (2) art. 217 1 CP RM. În art. 2 din Legea României nr. 143/2000, noțiunea de „extragere”
are înțelesul noțiunii de „prelucrare” din art. 2 din Legea României nr. 143/2000. Aceasta rezultă din
opinia exprimată de B. Damian: „Prin extragere se înţelege scoaterea unei substanţe interzise dintr-un
compus, separarea acesteia, folosind diverse procedee practice (topire, fierbere, ardere, etc.)”. 29 M.A.
Hotca și R.F. Geamănu au un punct de vedere diferit: „Extragerea de droguri din plantele ce le conţin,
fără autorizaţie, reprezintă o operaţie ilicită ce realizează conţinutul infracţiunii examinate, prin scoaterea
(obţinerea) unor substanţe concentrate. De exemplu, extragerea opiului din capsulele de mac ori
extragerea haşişului sau a uleiului din planta de canabis sativa”. 30 Observăm că M.A. Hotca și R.F.
Geamănu definesc, de fapt, nu noțiunea de „extragere”, dar noțiunea de „producere”.
Următorul verbum regens – „prelucrare” este utilizat în alin. (2) art. 217 1 CP RM, nu și în art. 2 din
Legea României nr. 143/2000.
27
1133. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
28
261. ISBN 978-9975-930-91-8.
29
30
Din punctul de vedere al lui I. Slisarenco, prin „prelucrare” se are în vedere „activitatea de
modificare a calităţilor de consum a substanţelor respective, în vederea sporirii acestor calităţi”. 31 Mai
consistentă, deși apropiată ca esență, este poziția lui S. Brînza și V. Stati: „Prin prelucrare trebuie de
înţeles tratarea cu ajutorul unor agenţi chimici, fizici, mecanici etc. a substanţelor narcotice, psihotrope
sau a analoagelor acestora (de exemplu, rafinarea (separarea de impurităţi) a amestecului conţinând una
sau mai multe substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora; sporirea în preparat a
concentraţiei de substanţe narcotice sau psihotrope; obţinerea în baza substanţelor narcotice, psihotrope
sau a analoagelor acestora a altor substanţe care nu sunt substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale
acestora; amestecarea cu alte substanţe farmacologic active în vederea sporirii efectului asupra
organismului etc.)”.32
Următoarea noțiune – „transformare” – este atestată atât în alin. (2) art. 2171 CP RM, cât și în art. 2
din Legea României nr. 143/2000.
Doctrinarii români au o părere nuanțată. Astfel, M.A. Hotca și R.F. Geamănu susțin:
„Transformarea drogurilor reprezintă o operaţiune prin intermediul căreia, cu ajutorul unor reacţii chimice
la care se folosesc precursori, un drog devine alt drog. De pildă, morfina (drog de mare risc) poate fi
transformată în heroină (drog de mare risc). De cele mai multe ori, un drog mai ieftin (de pildă, morfina),
printr-o reacţie chimică cu ajutorul unui precursor (în cazul morfinei, anhidrida acetică) este transformat
în alt drog (heroina), care se vinde la un preţ multmai bun”. 33 Din punctul de vedere al lui B. Damian,
„[t]ransformarea constă în modificarea, schimbarea unor elemente caracteristice unei substanţe
considerate drog, obţinându-se în final o altă substanţă, de aceeaşi natură, având însă efecte diferite”. 34
În ipoteza obținerii unui drog sau a unui analog dintr-un alt drog sau dintr-un alt analog vorbim
despre „fabricare”. Or, conform lit. k) art. 2 din Legea României nr. 339/2005, „fabricare” înseamnă
„toate operațiile, altele decât producerea, care permit obținerea de substanțe stupefiante sau psihotrope,
inclusiv purificarea și transformarea substanțelor stupefiante ori psihotrope în alte substanțe stupefiante
sau psihotrope (sublinierea ne aparține – n.a.); [...]”. De asemenea, în corespundere cu lit. n) din art. 1 din
31
261. ISBN 978-9975-930-91-8.
32
1133. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
33
34
Convenția de la New York, prin „fabricare” se înţelege „toate operaţiunile, altele decât producerea, care
permit obţinerea stupefiantelor şi care cuprind purificarea, precum şi transformarea stupefiantelor în alte
stupefiante (sublinierea ne aparține – n.a.)”. În conformitate cu art. 1 din Convenţia de la Viena din 1971,
prin „fabricare” ase are în vedere „toate operaţiunile care permit obţinerea de substanţe psihotrope şi care
cuprind purificarea şi transformarea substanţelor psihotrope în alte substanţe psihotrope (sublinierea ne
aparține – n.a.); [...]”.
În cele ce urmează vom analiza doi verbum regens apropiați ca semnificație – „procurare” (care se
folosește în alin. (2) art. 2171 CP RM) și „cumpărare” (care este utilizat în art. 2 din Legea României nr.
143/2000).
Așa cum am consemnat anterior, noțiunea de „procurare” (care este corelativă cu noțiunea de
„înstrăinare”) este mai largă decât noțiunea de „cumpărare” (care este corelativă cu noțiunea de
„vânzare”).
Concluzionând, în sensul alin. (2) art. 217 1 CP RM, prin „procurare” trebuie de înțeles obținerea în
posesie a drogurilor sau a analogilor de la cel care le înstrăinează. În sensul art. 2 din Legea României nr.
143/2000, prin „cumpărare” se înțelege obținerea în posesie a drogurilor de risc (alin. (1)) sau a drogurilor
de mare risc (alin. (2)) în schimbul unei sume de bani.
Următoarele două noțiuni care vor fi analizate sunt „păstrare” (care se folosește în alin. (2) art. 2171
CP RM) și „deținere” (care este utilizat în art. 2 din Legea României nr. 143/2000).
J. Drăgan, Gh. Alecu şi M. Ţipişcă precizează just: „Făptuitorul nu poate cere absolvirea de
răspunderea penală motivând deţinerea pentru altă persoană, chiar şi atunci când substanţele stupefiante
nu au fost găsite la domiciliul ori reşedinţa sa, deoarece se presupune că are tot timpul reprezentarea
mentală atât a posesiei, cât şi a caracterului ilegal al acesteia”. 35 Într-adevăr, nu contează cât de aproape
de locul deținerii / păstrării drogurilor sau a analogilor se află făptuitorul. Contează că făptuitorul are
acces către acel loc și că făptuitorul consideră că drogurile sau analogii, care sunt deținute / păstrate
(deținuți / păstrați) în acel loc, îi aparțin.
Alte două noțiuni sinonime sunt „expediere” (care se utilizează în alin. (2) art. 2171 CP RM) și
„trimitere” (care se folosește în art. 2 din Legea României nr. 143/2000).
În concluzie, în sensul alin. (2) art. 217 1 CP RM, prin „expediere” trebuie de înțeles orientarea
drogurilor sau a analogilor către o altă persoană. În sensul art. 2 din Legea României nr. 143/2000, prin
35
Drăgan J., Alecu Gh., Ţipişcă M. Elemente introductive în dreptul drogurilor. Constanța: Dobrogea,
2001, p. 119. 156 p. ISBN 973-8044-06-5.
„trimitere” se înțelege orientarea drogurilor de risc (alin. (1)) sau a drogurilor de mare risc (alin. (2)) către
o altă persoană.
Următoarele două verbum regens aproape identice sunt „transportare” (care se folosește în alin. (2)
art. 2171 CP RM) și „transport” (care este utilizat în art. 2 din Legea României nr. 143/2000).
Sintetizând, ajungem la concluzia că, în sensul alin. (2) art. 217 1 CP RM, prin „transportare” trebuie
de înțeles deplasarea drogurilor sau a analogilor cu concursul făptuitorului sau cu ajutorul unui vehicul,
care exclude trecerea drogurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova. În sensul art. 2 din Legea
României nr. 143/2000, prin „transport” se înțelege deplasarea – cu concursul făptuitorului sau cu ajutorul
unui vehicul – a drogurilor de risc (alin. (1)) sau a drogurilor de mare risc (alin. (2)), care exclude trecerea
drogurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova.
Opinia altor autori diferă. Astfel, A. Boroi, N. Neagu și V. Radu-Sultanescu înțeleg prin
„distribuire” „acţiunea de împărţire, repartizare a drogurilor în mai multe locuri şi la mai multe persoane,
acestea urmând ca, la rândul lor, să le pună în vânzare şi să le vândă efectiv. 36 S. Brînza și V. Stati
definesc noțiunea de „distribuire” în felul următor: „repartizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau
analoagelor acestora în mai multe locuri şi la mai multe persoane, acestea urmând, la rândul lor, să le
înstrăineze efectiv”.37 I. Hadârcă detaliază: „Nu putem confunda distribuirea cu înstrăinarea, ca modalitate
normativă distinctă. Distribuitorul nu poate vinde substanţele narcotice, psihotrope sau analoagele
acestora consumatorului, pentru că în acest caz suntem în prezenţa înstrăinării. [...] Prin „distribuire”
trebuie să înţelegem împărţirea substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor acestora în mai multe
locuri şi la mai multe persoane, acestea urmând, la rândul lor, să le înstrăineze efectiv”. 38
Înstrâinarea / vânzarea poate fi săvârșită direct (adică prin contactul nemijlocit cu cel care procură /
cumpără drogurile sau analogii) sau indirect (adică fără contact personal (de exemplu, prin raportarea
locației depozitării drogurilor sau analogilor celui care urmează să le procure / cumpere)).
În sensul alin. (2) art. 2171 CP RM, prin „înstrăinare” trebuie de înțeles trecerea drogurilor sau a
analogilor în posesia celui care le procură. În sensul art. 2 din Legea României nr. 143/2000, prin
36
Boroi A., Neagu N., Radu-Sultanescu V. Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Bucuresti: Rosetti, 2001, p. 58. 110 p. ISBN 973-
99959-9-3.
37
1143. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
38
Hadîrcă I. Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la alin. (2) art. 217, alin. (2) art. 217 1, art. 2172 și
la art. 2173 CP RM. În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2008, nr.
4, p. 139-154. ISSN 1857-2081.
„vânzare” se înțelege trecerea drogurilor de risc (alin. (1)) sau a drogurilor de mare risc (alin. (2)) în
posesia altei persoane, în schimbul unei sume de bani.
În alt context, noțiunea de „oferire” este folosită expres în art. 2 din Legea României nr. 143/2000,
nu și în alin. (2) art. 2171 CP RM. În cazul infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 217 1 CP RM ipoteza de
oferire intră sub incidența noțiunii generice de „alte operațiuni”.
După M.A. Hotca și R.F. Geamănu, „[o]ferirea de droguri supuse controlului naţional unei
persoane, în contextul art. 2 din Legea nr. 143/2000, constă în fapta unei persoane de a da alteia, în mod
gratuit, un drog care este supus controlului naţional. Oferirea în mod gratuit de droguri reprezintă o
metodă curentă de lucru a traficanţilor pentru pentru a atrage viitorii consumatori, deoarece, după câteva
doze, drogurile creează dependenţă şi, în felul acesta, se pune în mişcare mecanismul implacabil al cererii
şi ofertei de droguri pentru consum, de pe urma căruia traficanţii de droguri obţin venituri fabuloase.” 39
Achiesând, consemnăm că, în sensul art. 2 din Legea României nr. 143/2000, prin „oferire” se are în
vedere darea gratuită altei altei persoane a drogurilor de risc (alin. (1)) sau a drogurilor de mare risc (alin.
(2)) în posesia altei persoane, în vederea formării de clientelă.
Ca și noțiunea de „oferire”, noțiunea de „punere în vânzare” este utilizată expres în art. 2 din Legea
României nr. 143/2000, nu și în alin. (2) art. 2171 CP RM.
În viziunea lui M.A. Hotca și R.F. Geamănu, „[p]unerea în vânzare de droguri este activitatea prin
care o persoană introduce în „circuitul comercial” droguri, de regulă, prin intermediul unor distribuitori
ori prin introducerea lor în circuitul comercial” în anumite localuri publice sau private pentru a fi vândute.
În cazul modalităţii punerii în vânzare, persoana care o efectuează nu vinde ea drogurile, ci aceasta
foloseşte alte persoane care predau drogurile consumatorilor şi încasează contravaloarea acestora.” 40
Raliindu-ne acestei opinii, considerăm că, în sensul art. 2 din Legea României nr. 143/2000, prin „punere
în vânzare” se are în vedere organizarea distribuirii sau a vânzării drogurilor de risc (alin. (1)) sau a
drogurilor de mare risc (alin. (2)).
Din perspectiva legii penale moldave, punerea în vânzare se califică în baza alin. (3) art. 42 și alin.
(2) art. 2171 CP RM, ca organizare a distribuirii sau a înstrăinării ilegale a drogurilor sau a analogilor.
Următorul verbum regens – „livrare cu orice titlu” – este folosit expres în art. 2 din Legea României
nr. 143/2000, nu și în alin. (2) art. 2171 CP RM.
39
40
Din punctul de vedere al lui M.A. Hotca și R.F. Geamănu, „[l]ivrarea de droguri este activitatea
prin care are loc furnizarea sau remiterea acestora la o anumită adresă, în mod gratuit sau cu titlu
oneros.”41 În opinia noastră, noțiunea de „livrare cu orice titlu” din art. 2 din Legea României nr.
143/2000 dublează noțiunea de „trimitere” din același articol. În alin. (2) art. 217 1 CP RM, noțiunea de
„expediere” are semantismul noțiunii de „livrare cu orice titlu”.
Suntem de acord cu aceste opinii. Este imperioasă excluderea textului „sau alte operaţiuni ilegale cu
droguri sau cu analogi ai acestora” din dispoziția de la alin. (2) art. 217 1 CP RM. O asemenea inițiativă
este întemeiată și datorită faptului că sintagma „alte operațiuni ilegale” a fost exclusă din alin. (1) art. 217
CP RM, prin Legea Republicii Moldova nr. 277 din 18.12.2008 pentru modificarea şi completarea
Codului penal al Republicii Moldova.42
Pe această cale, va fi asigurată delimitarea faptei autorului infracțiunii prevăzute la alin. (2) art.
2171 CP RM de fapta organizatorului, instigatorului sau a complicelui la această infracțiune. De
asemenea, excluderea textului „sau alte operaţiuni ilegale cu droguri sau cu analogi ai acestora” din
dispoziția de la alin. (2) art. 2171 CP RM va permite delimitarea infracțiunii consumate prevăzute la alin.
(2) art. 2171 CP RM de pregătirea sau de tentativa la această infracțiune.
Din considerente similare, recomandăm excluderea cuvintelor „ori alte operațiuni privind
circulația” din alin. (1) art. 2 din Legea României nr. 143/2000.
În această privință, este de menționat concluzia din Decizia CCR nr. 410 din 12.10.2004 referitoare
la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), sintagma „ori alte operaţiuni privind
circulaţia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri: „[...] Legea nr. 143/2000 nu foloseşte termeni nedefiniţi, „operaţiunile privind circulaţia
drogurilor”, incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanţiate de legiuitor. Se constată în
acest sens că nu sunt sancţionate penal, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, orice
operaţiuni privind circulaţia drogurilor, ci numai acelea realizate fără drept şi care se referă la droguri de
risc, expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiaşi legi. Aşadar, având în vedere pericolul social pe
care îl presupune, orice operaţiune privind circulaţia drogurilor, care îndeplineşte cele două condiţii
impuse de legiuitor, poate constitui latura obiectivă a infracţiunii reglementată de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000. [...]”43
41
42
Legea Republicii Moldova nr. 277 din 18.12.2008 pentru modificarea şi completarea Codului penal al
Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44.
43
Decizia CCR nr. 410 din 12.10.2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2
alin. (1), sintagma „ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor”, din Legea nr. 143/2000 privind
De asemenea, în pct. 22 din Decizia CCR nr. 127 din 09.03.2017 referitoare la excepţiile de
neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală şi art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
republicată, cu referire la sintagma „ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc”, se
menționează. „[...] Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale
care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care şi principiul legalităţii
incriminării, întrucât reglementarea infracţiunii în cauză este realizată prin lege. Contrar susţinerii
autorului excepţiei, Legea nr. 143/2000 nu foloseşte termeni nedefiniţi, „operaţiunile privind circulaţia
drogurilor”, incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanţiate de legiuitor. Curtea a constatat,
în acest sens, că nu sunt sancţionate penal, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, orice
operaţiuni privind circulaţia drogurilor, ci numai acelea realizate fără drept şi care se referă la droguri de
risc, expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiaşi legi. Aşadar, Curtea a reţinut că, având în vedere
pericolul social pe care îl presupune, orice operaţiune privind circulaţia drogurilor, care îndeplineşte cele
două condiţii impuse de legiuitor, poate constitui latura obiectivă a infracţiunii reglementate de art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000. [...]”44
Nu în ultimul rând, în Decizia CCR nr. 639 din 17.10.2017 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și ale art. 274 din Codul de procedură penală, se
statuează: „[...] 13. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, Curtea reține că, într-adevăr, legiuitorul a înțeles să prevadă elementul material al laturii
obiective a infracțiunii, prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate
fi constituit, enumerare ce nu este exhaustivă, întrucât se încheie cu sintagma „ori alte operațiuni”. La o
primă evaluare, acest din urmă aspect este de natură a determina lipsa de imprevizibilitate a dispozițiilor
legale criticate, ca urmare a imposibilității de a determina sfera înțelesului noțiunii de „alte operațiuni” ce
pot fi reținute ca infracțiune în domeniul traficului și consumului ilicit de droguri. 14. Cu toate acestea,
sintagmei criticate trebuie să îi fie atribuit sensul ce rezultă din ansamblul dispoziției legale din care face
parte. Or, interpretând sistematic expresia „ori alte operațiuni”, în contextul prevederilor art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că aceasta este urmată de expresia „privind circulația drogurilor
de risc”, ce restrânge sfera noțiunii de „alte operațiuni” la operațiunile ce privesc circulația drogurilor de
risc. Astfel, orice operațiune referitoare la circulația unor asemenea droguri, alta decât cele enumerate, în
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. În: Monitorul Oficial al României, 2004, nr. 1049.
44
Decizia CCR nr. 127 din 09.03.2017 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor
art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu referire la sintagma „ori
alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc”. În: Monitorul Oficial al României, 2017, nr. 409.
mod expres, în cuprinsul normei criticate, poate constitui elementul material al laturii obiective a
infracțiunii reglementate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Așa fiind, Curtea reține că sintagma
criticată este clară, precisă și previzibilă, vizând practic orice faptă de trafic de droguri de mare risc.
Pentru aceste motive, prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 permit destinatarilor lor să își
adapteze conduita la exigențele legii penale și sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin.
(5). [...]”45
Considerăm că lipsa de claritate și previzibilitate a cuvintelor „ori alte operațiuni privind circulația”
din art. 2 din Legea României nr. 143/2000 constă în aceea că destinatarul legii penale – care comite
operațiuni privind circulația drogurilor de risc sau a drogurilor de mare risc, fără drept, altele decât
cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,
punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea sau deținerea – nu poate cunoaște cu certitudine dacă va răspunde în calitate de autor, de
instigator sau de complice la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 din Legea României nr. 143/2000.
De asemenea, destinatarul legii penale – care comite operațiuni privind circulația drogurilor de risc sau a
drogurilor de mare risc, fără drept, altele decât cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu
orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea sau deținerea – nu poate cunoaște cu certitudine
dacă va răspunde pentru una dintre infracțiunile consumate prevăzute la art. 2 din Legea României nr.
143/2000 sau pentru tentativa la această infracțiune.
În alt context, pentru aplicarea alin. (2) art. 217 1 CP RM este obligatoriu să aibă un caracter ilegal
producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea,
expedierea, transportarea, distribuirea, înstrăinarea sau alte operaţiuni cu drogurile sau cu analogii.
După ce am examinat fapta prejudiciabilă (elementul material) al infracțiunilor prevăzute la art.

217 CP RM și la art. 2 din Legea României nr. 143/2000, vom analiza fapta prejudiciabilă în cazul
1
infracțiunilor prevăzute la art. 217 4 CP RM. În legislația României nu există un corespondent direct al
acestui articol care prevede răspunderea pentru sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor.
În astfel de cazuri se aplică articolele corespunzătoare din Titlul II „Infracțiuni contra patrimoniului” din
partea specială a CPR din 2009.
45
Decizia CCR nr. 639 din 17.10.2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
și ale art. 274 din Codul de procedură penală. În: Monitorul Oficial al României, 2018, nr. 110.
Pentru comparație, art. 263 din Codul penal al Republicii Lituania stabilește răspunderea pentru
furtul, recuperarea ilicită sau deţinerea ilegală de substanţe narcotice sau psihotrope. 46 De asemenea, în
art. 264 din Codul penal al Georgiei este incriminată fapta de sustragere sau extorcare ilicită a drogurilor,
a analogilor acestora, a precursorilor, a substanțelor psihoactive noi, a substanțelor psihotrope, a
analogilor acestora sau a substanțelor potențiale. 47
Fapta prejudiciabilă, prevăzută la art. 217 4 CP RM, presupune două modalități normative
alternative:
1) sustragere;
2) extorcare.
Prima dintre aceste modalități se exprimă în sustragere. S. Brînza, V. Stati, I. Hadîrcă și S.

Slisarenco descriu fapta prejudiciabilă de sustragere prin aceiași termeni: „luarea ilegală şi gratuită”.48.49.50
Acțiunea de luare implică două etapte succesive: a) deposedare; b) imposedare. Această acțiune
trebuie să aibă un caracter ilegal, adică să fie săvârșită fără drept și în una dintre formele prevăzute de legea
penală.
Noțiunea de sustragere își exprimă conținutul prin intermediul formelor de sustragere specificate în
art. 186-188, 190-192 CP RM. Precizăm că în cazul sustragerii săvârșite sub formă de jaf, dacă se aplică
violenţa nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori se ameninţă cu aplicarea unei asemenea
violenţe, devine aplicabilă dispoziția de la lit. e) alin. (2) art. 217 4 CP RM. În cazul sustragerii sub formă de
tâlhărie, atestăm aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea
aplicării unei asemenea violenţe, care intră sub incidența lit. b) alin. (3) art. 2174 CP RM.
Extorcarea reprezintă cea de-a doua modalitate normativă a faptei prejudiciabile prevăzute la art. 217 4
CP RM.
46
Codul penal al Republicii Lituania. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Lituania-RO.html
47
48
1154. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
49
Hadîrcă I. Răspunderea pentru infracțiunile săvârșite în sfera circulației substanțelor narcotice,
psihotrope, a analoagelor și precursorilor acestora. Chişinău: CEP USM, 2008, p. 201. 281 p. ISBN 978-
9975-70-718-3.
50
Slisarenco S. Răspunderea penală pentru sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor: tz.
de doct. în drept. Chişinău, 2018, p. 82-83. 197 p.
După I. Hadîrcă, „[c]ât priveşte noţiunea „extorcare” din art.217 4 CP RM, aceasta, în principal, are
înţelesul noţiunii de şantaj din art. 189 CP RM. Din acest punct de vedere, extorcarea este alcătuită din
acţiunea principală care este însoţită de acţiunea adiacentă. Acţiunea principală o constituie cererea
făptuitorului de a i se transmite substanţele narcotice sau psihotrope. Cererea de transmitere a dreptului
asupra substanţelor narcotice sau psihotrope, ca şi cererea de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial în
legătură cu substanţele narcotice sau psihotrope, nu poate forma acţiunea principală în cazul extorcării.
Aceasta este singura diferenţă semnificativă dintre noţiunea „extorcare” din art. 217 4 CP RM şi noţiunea
„şantaj” din art. 189 CP RM.”51 O părere apropiată este exprimată de S. Slisarenco: „De lege lata
extorcarea presupune obţinerea prin şantaj a drogurilor sau a etnobotanicelor, astfel după cum este definit
la art. 189 C.pen., fapta fiind alcătuită din două acţiuni legate organic între ele: acţiunea principală
(cererea) şi acţiunea adiacentă (ameninţarea)”. 52
În pofida celor afirmate de S. Slisarenco, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 217 4 CP RM,
acțiunea adiacentă se poate exprima nu doar în amenințare. S. Brînza și V. Stati relevă just că, în ipoteza
acestor infracțiuni, „acţiunea adiacentă cunoaște următoarele modalităţi faptice cu caracter alternativ:
ameninţarea cu violenţa; ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare; ameninţarea cu deteriorarea
sau distrugerea bunurilor; ameninţarea cu răpirea persoanei; aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă
sau sănătate; ameninţarea cu moartea (a se citi – cu omorul); deteriorarea sau distrugerea bunurilor;
aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate; [...] răpirea persoanei.”53 Aceasta este lista
completă de modalități faptice ale acțiunii adiacente în cazul extorcării prevăzute la art. 217 4 CP RM.
În contrast, în Codul penal al Regatului Spaniei nu se face o asemenea diferențiere. Astfel, conform
alin. 8° art. 369 din acest cod, „[s]e vor aplica pedepse superioare în grad faţă de cele menţionate la
articolul anterior şi amendă începând de la suma echivalentă până la de patru ori valoarea în cauză, atunci
când există una din următoarele circumstanţe: [...] Vinovatul foloseşte violenţa [...]”. 54
Noțiunile corespunzătoare celor două varietăți de violență, consemnate în art. 217 4 CP RM, sunt
definite în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 23 din 28.06.2004 cu
privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor: „Drept violenţă
51
Hadîrcă I. Răspunderea pentru infracțiunile săvârșite în sfera circulației substanțelor narcotice,
psihotrope, a analoagelor și precursorilor acestora. Chişinău: CEP USM, 2008, p. 201. 281 p. ISBN 978-
9975-70-718-3.
52
Slisarenco S. Răspunderea penală pentru sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor: tz.
de doct. în drept. Chişinău, 2018, p. 163. 197 p.
53
1154. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
54
Codul penal al Regatului Spaniei / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Spania-RO.html
nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei [...] se consideră vătămările neînsemnate [...] sau
aplicarea intenţionată de lovituri ori săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică [...],
dacă aceste acţiuni nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei” (pct. 5); „Prin violenţă
periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei [...] se are în vedere violenţa care s-a soldat cu vătămare
medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori care, deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă
la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţă şi sănătate” (pct. 6). 55
Precizăm că ultima definiție este ajustată pentru conținutul art. 188 CP RM în care la alin. (1) este
specificată „violenţa periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei”, iar la lit. c) alin. (3) se
menționează „vătămarea gravă (cu intenție – n.a.) a integrităţii corporale sau a sănătăţii”. De aceea, în
ipoteza de la lit. b) alin. (3) art. 217 4 CP RM, prin „violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea
persoanei” trebuie de înțeles violenţa care s-a soldat cu vătămare gravă, medie sau uşoară a integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori care, deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale,
datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţă şi sănătate. Or, spre deosebire de art. 188 CP RM,
art. 2174 CP RM nu distinge ipoteza „vătămarea gravă (cu intenție – n.a.) a integrităţii corporale sau a
sănătăţii”.
Încheind analiza faptei prejudiciabile în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 217 4 CP RM, susținem
că art. 2174 CP RM este o normă specială în raport cu art. 186-192 CP RM. În acord cu art. 116 CP RM,
într-o asemenea situație se aplică norma specială. Așadar, aplicarea art. 217 4 CP RM exclude reținerea la
calificare a art. 186-192 CP RM.
În alt registru, va fi efectuată analiza faptei prejudiciabile în cazul infracțiunii prevăzute la art. 217 6
CP RM: introducerea ilegală, indiferent de mod, în organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia,
a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora. Corespondentul acestui articol din legislația
României este art. 7 din Legea României nr. 143/2000. Elementul material al infracțiunii prevăzute de
acest articol se exprimă în administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale.
Verbum regens „introducere” din art. 217 6 CP RM este omologul lui verbum regens „adminisrare”
din art. 7 al Legii României nr. 143/2000. Aceasta o confirmă definițiile formulate de doctrinarii români.
De exemplu, B. Damian menționează: „Conceptul „administrare”, în contextul legii, are întelesul de
acţiune prin care se introduce (sublinierea ne aparține – n.a.) în corpul unei alte persoane o substanţă sau
un produs ce conţine droguri”.56 M.A. Hotca și R.F. Geamănu susțin: „Noţiunea de administrare de
55
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 23 din 28.06.2004 cu privire la
practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor. Disponibil:
jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=310
droguri de mare risc, în sensul legii penale, are înţelesul de acţiune prin care se introduc (sublinierea ne
aparține – n.a.) în corpul unei persoane droguri de mare risc”. 57
În acord cu art. 2176 CP RM, acțunea de introducere trebuie să îndeplinească două condiții: 1) să
aibă un caracter ilegal; 2) să fie săvârșită împotriva voinţei victimei. În legătură cu aceasta, S. Brînza și V.
Stati afirmă: „Nu poate fi aplicat art. 217 6 CP RM, dacă: 1) introducerea substanţelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor acestora în organismul victimei se face în prezenţa condiţiilor legale, dar în
lipsa consimţământului victimei; 2) introducerea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor
acestora în organismul victimei se face în afara condiţiilor legale, dar cu consimţământul victimei; 3)
introducerea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora în organismul victimei se face
în prezenţa condiţiilor legale şi cu consimţământul victimei”. 58
În art. 7 din Legea României nr. 143/2000 este specificată clauza „în afara condițiilor legale”. B.
Damian caracterizează astfel această clauză: „Pentru a constitui infracţiunea prevăzută în articolul 7 din
lege, acţiunea de administrare a drogurilor trebuie a fi efectuată „în afara condiţiilor legale”, căci numai în
acest caz fapta prezintă pericol social”. 59 Lipsa consimțământului victimei nu este expres menționată drept
condiție de aplicare a art. 7 din Legea României nr. 143/2000. Prezența consimțământului persoanei de a i
se administra droguri este privită ca o expresie a prezenței condițiilor legale. Astfel, de exemplu, conform
alin. (1) art. 36 din Regulamentul Guvernului României din 28.07.2005 de aplicare a dispoziţiilor Legii
nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi
completările ulterioare60, „[î]n cazul internării la cerere pentru cura de dezintoxicare, pacientul va semna
un angajament conform formularului prezentat în anexa nr. I”. Acest formular începe cu cuvintele
„Subsemnatul ........ am luat cunoştinţa de condiţiile curei de dezintoxicare pentru care am consimţit liber
şi nesilit de nimeni (sublinierea ne aparține – n.a.) [...]”.
În continuare va fi analizat elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 3 din Legea

României nr. 143/2000. Acest articol stabilește: „Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul
ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor
56
57
58
1163. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
59
60
Regulamentul Guvernului României din 28.07.2005 de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările
ulterioare. În: Monitorul Oficial al României, 2005, nr. 749.
drepturi” (alin. (1)); „Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi” (alin. (2)).
Aceste infracțiuni presupun patru modalități normative alternative:
1) introducerea în țară de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept;
2) scoaterea din țară de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept;
3) importul de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept;
4) exportul de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept.
Toate aceste patru modalități implică trecerea de droguri de risc sau de droguri de mare risc peste
frontiera vamală a României, fără drept. Ca și introducerea, importul presupune trecerea pe teritoriul
vamal al României de pe teritoriul vamal al unui alt stat de droguri de risc sau de droguri de mare risc,
fără drept. Ca și scoaterea, exportul presupune trecerea de pe teritoriul vamal al României pe teritoriul
vamal al unui alt stat de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept.
Diferența dintre modalitățile sus-menționate constă în următoarele: în prezența modalităților de

introducere și de scoatere, săvârșirea acțiunii nu implică o acțiune corelativă comisă de către un coautor al
aceleiași infracțiuni. Pentru a săvârși introducerea, nu este obligatoriu ca altcineva să comită scoaterea. Și
viceversa: pentru a săvârși scoaterea, nu este obligatoriu ca altcineva să comită introducerea. Așadar,
introducerea și scoaterea au un caracter unulateral. Situația diferă în cazul ultimelor două modalități
normative prevăzute de art. 3 din Legea României nr. 143/2000. În cazul acestor modalități, infracțiunea
are un caracter bilateral, întrucât săvârșirea importului de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără
drept, implică necesarmente comiterea de către un coator (în cadrul aceleiași infracțiuni) a acțiunii
corelative de export de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept.
Prevederi asemănătoare cu cele din art. 3 din Legea României nr. 143/2000 conține art. 222-36
Codul penal al Republicii Franceze, în care este incriminată importarea sau exportarea ilicită de
stupefiante.61 În Codul penal al Georgiei se prevede răspunderea pentru: importul sau exportul ilegal de
droguri, de analogi sau de precursori ai acestora în / din Georgia sau transportarea internațională prin
tranzit a acestora (alin. 1 art. 262); importul sau exportul ilegal de substanțe psihotrope, de analogi ai
acestora sau de substanțe potențiale în / din Georgia sau transportarea internațională prin tranzit a acestora
în proporții mari (alin. 1 art. 263).62 În alin. (2) art. 242 din Codul penal al Republicii Bulgaria se
incriminează fapta persoanei care, fără a deţine permisul corespunzător, trece peste frontiera ţării
61
Franta-RO.html
62
substanţe stupefiante şi/sau analogi ai acestora. 63 În § 183 din Codul penal al Republicii Estonia este
stabilită răspunderea, inter alia, pentru traficul transfrontalier de stupefiante sau substanţe psihotrope în
cantităţi mici.64 În art. 305 din Codul penal al Ucrainei se incriminează contrabanda de mijloace narcotice,
de substanțe psihotrope, de analogi sau de precursori ai acestora ori de medicamente falsificate. 65 Nu în
ultimul rând, art. 2291 din Codul penal al Federației Ruse prevede răspunderea pentru contrabanda fie de
mijloace narcotice, de substanțe psihotrope, de precursori sau de analogi ai acestora, fie de plante care
conțin mijloace narcotice, substanțe psihotrope sau precursori ai acestora, fie de părți de plante care
conțin mijloace narcotice, substanțe psihotrope sau precursori ai acestora, fie de instrumente sau de utilaj
care se află sub un control special și care se utilizează pentru fabricarea mijloacelor narcotice sau a
substanțelor psihotrope.66
În alin. (2) art. 248 CP RM este incriminată contrabanda, printre altele, cu substanțe stupefiante sau
cu substanțe psihotrope. Mai concret, este incriminată trecerea peste frontiera vamală a Republicii
Moldova, printre altele, a substanțelor stupefiante sau a substanțelor psihotrope, eludându-se controlul
vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu
folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau
declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. Acest articol
este parte nu a Capitolului VIII din partea specială a CP RM, ci a Capitolului X „Infracțiuni economice”
din partea specială a CP RM. Așadar, legiuitorul moldav a decis că nu sănătatea publică și conviețuirea
socială, ci economia națională este cea afectată în ultimă instanță în rezultatul comiterii contrabandei cu
substanțe stupefiante sau cu substanțe psihotrope. În această privință, concepția promovată în alin. (2) art.
248 CP RM se deosebește de cea promovată în art. 3 din Legea României nr. 143/2000.
Dispoziția de la art. 271 din Codul vamal al României se încheie cu cuvintele „dacă legea penală nu
prevede o pedeapsă mai mare”. O pedeapsă comparativ mai mare – închisoarea de la 7 la 15 ani și
interzicerea unor drepturi – o prevede alin. (2) art. 3 din Legea României nr. 143/2000. Așadar, art. 271
din Codul vamal al României nu se aplică în ipoteza introducerii sau scoaterii din țară, fără drept, a
drogurilor de mare risc. În comparație cu pedeapsa pentru fapta incriminată la alin. (1) art. 3 din Legea
României nr. 143/2000, pedeapsa stabilită de art. 271 din Codul vamal al României este mai gravă. Drept
urmare, art. 271 din Codul vamal al României se aplică în ipoteza introducerii sau scoaterii din țară, fără
63
Bulgaria-RO.html
64
Codul penal al Republicii Estonia / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Estonia-RO.html
65
Кримінальний кодекс України. Disponibil: https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2341-14
66
Уголовный кодекс Российской Федерации. Disponibil: pravo.gov.ru/proxy/ips/?
docbody&nd=102041891
drept, a drogurilor de risc. În această ipoteză, nu se aplică și pedeapsa prevăzută de alin. (1) art. 3 din
Legea României nr. 143/2000. În caz contrar, aceeași faptă ar fi sancționată de două ori. Dispoziția de la
alin. (1) art. 3 din Legea României nr. 143/2000 poate fi aplicată doar în ipoteza importului ori exportului
de droguri de risc, fără drept. Or, art. 271 din Codul vamal al României nu incriminează importul ori
exportul de droguri de risc sau de droguri de mare risc, fără drept.
Pe cale de consecință, are dreptate T. Dima, când afirmă că, în cazul introducerii sau scoaterii din
țară, fără drept, de droguri de risc și de mare risc în același timp (cu aceeași ocazie), „[...] făptuitorul
trebuie să răspundă penal atât pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată cu droguri de risc,
prevăzută la art. 271 din Legea nr. 86/2006, cât și pentru infracțiunea de trafic ilicit internațional de
droguri de mare risc, prevăzută la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 [...].” 67
În altă ordine de idei, în Decizia ÎCCJ nr. 15 din 25.04.2017 referitoare la interpretarea dispoziţiilor
art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, republicată, se menționează: „În interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe
teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2
din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 3 din acelaşi act
normativ [...]”.68
De asemenea, în pct. 17 din Decizia CCR nr. 263 din 24.04.2018 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, se concluzionează: „[...] [S]fera de aplicare a
prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu se suprapune cu cea a incriminării de la art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, infracțiunea de introducere sau scoatere din țară, precum și de
import ori export de droguri de risc nu absoarbe în conținutul său constitutiv fapte incriminate prin
prevederile art. 2 alin. (1) din legea analizată. Dimpotrivă, realizarea unor activități de trafic de droguri de
risc, care presupun atât acte dintre cele incriminate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cât și acte de
introducere sau scoatere din țară ori de import sau export al unor astfel de droguri, poate determina
reținerea unui concurs între infracțiunile reglementate prin cele două texte de lege analizate.” 69
67
Dima T. Impactul intrării în vigoare a noului Cod penal asupra infracțiunii de trafic internațional de
droguri de risc. În: Dreptul, 2017, nr. 7, p. 175-186. ISSN 1018-0435.
68
Decizia ÎCCJ nr. 15 din 25.04.2017 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată. În:
Monitorul Oficial al României, 2017, nr. 369.
În legătură cu o ipoteză similară, în literatura de specialitate din Republica Moldova sunt exprimate
puncte de vedere apropiate. De exemplu, I. Hadîrcă opinează: „Expedierea substanţelor narcotice sau
psihotrope peste frontiera vamală a Republicii Moldova urmează a fi calificată potrivit alin. (2) art. 248
CP RM, fără calificarea suplimentară conform alin. (2) art. 217 1 CP RM”.”70 V. Stati susține: „[...]
[E]xpedierea sau transportarea substanţelor narcotice sau psihotrope peste frontiera vamală a Republicii
Moldova urmează a fi calificată potrivit alin. (2) art. 248 CP RM, fără calificarea suplimentară conform
alin. (2) art. 217 sau alin. (2) art. 2171 CP RM. În sprijinul acestei afirmații, invocăm următorul argument:
procurarea sau păstrarea substanţelor narcotice sau psihotrope, săvârșite în prealabil, nu reprezintă un
scop în sine. Urmărind scopul expedierii sau transportării substanţelor narcotice sau psihotrope peste
frontiera vamală a Republicii Moldova, procurarea sau păstrarea unor asemenea substanțe constituie nu
altceva decât pregătirea de infracțiunea prevăzută la alin. (2) art. 248 CP RM. Reprezentând crearea
intenţionată de condiţii pentru săvârşirea acestei infracțiuni, procurarea sau păstrarea substanţelor
narcotice sau psihotrope nu necesită calificare suplimentară în baza alin. (2) art. 217 sau alin. (2) art. 217 1
CP RM.”71
Generalizând, putem afirma că, atunci când au la bază o singură intenție, acțiunea-mijloc și
acțiunea-scop alcătuiesc o singură infracțiune. In concreto, acțiunea-mijloc este subordonată acțiunii-
scop, reprezentând o etapă prealabilă în vederea executării ultimei. Acțiunea-mijloc își pierde
individualitatea, autonomia, fiind dependentă de acțiunea-scop. Aceste două acțiuni consecutive, care sunt
săvârșite în legătură cu același obiect al apărării penale (în cazul analizat – sănătatea publică) și care
vizează obținerea unui singur rezultat, fiind comise de același subiect, formează o singură infracțiune și
nu necesită calificarea suplimentară a acțiunii anterioare obținerii rezultatului infracțional.
În context, mai menționăm că, în cauza Göktan contra Franței, 72 Curtea Europeană a Drepturilor
Omului „a considerat că instanța nu a judecat aceeaşi persoană de două ori pentru aceeaşi faptă, întrucât
trecerea peste frontieră a unei cantități de droguri lezează atât interesele securității frontierei, cât şi
69
Decizia CCR nr. 263 din 24.04.2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
În: Monitorul Oficial al României, 2018, nr. 649.
70
Hadîrcă I. Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la alin. (2) art. 217, alin. (2) art. 217 1, art. 2172 și
la art. 2173 CP RM. În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2008, nr.
4, p. 139-154. ISSN 1857-2081.
71
Stati V. De ce nu este necesară calificarea suplimentară în ipoteza aplicării alin. (2) sau (3) art. 248 din
Codul penal? În: Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică națională cu participare
internațională: Științe juridice: Rezumate ale comunicărilor. Vol. I. Chișinău: CEP USM, 2016, p. 10-13.
ISBN 978-9975-71-815-8.
72
Case of Göktan v. France. Disponibil: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-60555
protejarea ordinii publice de pericolul substanțelor stupefiante, impunându-se două pedepse penale”. 73
Totuși, așa cum consemnează V. Stati, infracțiunea prevăzută la alin. (2) art. 248 CP RM, în cazul când
are ca obiect material substanțe stupefiante sau substanțe psihotrope, aduce atingere nu doar relaţiilor
sociale cu privire la securitatea vamală a Republicii Moldova (obiectul juridic principal), ci și relaţiilor
sociale cu privire la circulaţia legală a substanţelor stupefiante sau a substanțelor psihotrope (obiectul
juridic secundar).74 În cauza W.F. contra Austriei, 75 Curtea Europeană a Drepturilor Omului „susținea că
prin noțiunea de concurs ideal, statelor le este permis să sancționeze de două ori aceeaşi faptă, cu condiția
ca cele două fapte să fie diferite prin scopul aplicării sancțiunii sau prin obiectul juridic care este
protejat”.76 Nu se poate afirma că procurarea sau păstrarea substanţelor stupefiante ori a substanțelor
psihotrope și, respectiv, infracțiunea prevăzută la alin. (2) art. 248 CP RM, în cazul când această din urmă
infracțiune are ca obiect material substanțe stupefiante sau substanțe psihotrope, sunt diferite prin obiectul
juridic care este protejat.
Astfel, remarcăm că punctul de vedere al lui V. Stati și cel enunțat în Decizia ÎCCJ nr. 15 din
25.04.2017 se deosebesc prin abordare. În primul caz este admisă posibilitatea unității de intenție în
raport cu cele două acțiuni săvârșite. În cel de-al doilea caz această posibilitate este exclusă.
Din perspectiva celor afirmate mai sus de către C. Duvac, considerăm că infracțiunile prevăzute la
art. 2 şi art. 3 din Legea României nr. 143/2000, sunt infracțiuni de același tip, și anume infracțiuni legate
de traficul de droguri.
Cât privește opinia lui V. Stati, este de precizat că, spre deosebire de legea penală a Republicii
Moldova, legea penală română nu prevede, de regulă, pedepsirea pregătirii de infracțiune. Totuși,
conform art. 12 din Legea României nr. 143/2000 (în special, potrivit alineatului (2) al acestui articol),
pregătirea de infracțiune este asimilată tentativei de infracțiune. Astfel, art. 12 din Legea României nr.
143/2000 prevede: „(1) Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2, 3, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2)-(3),
art. 7 și 9 se pedepsește. (2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. (1)
(sublinierea ne aparține – n.a.)”.
73
Feșteu C.G. Concursul de calificări (II). În: Penalmente / Relevant, 2016, nr. 2, p.144-165. ISSN 2501-
1367.
74
Stati V. Infracțiuni săvârșite în sfera activității economice externe (art. 248 și 249 CP RM): studiu de
drept penal. În: Revista Ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”, Seria „Științe sociale”, 2014, nr. 8, p.
124-141. ISSN 1814-3199.
75
Case of W.F. v. Austria. Disponibil: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-60477
76
Feșteu C.G. Concursul de calificări (II). În: Penalmente / Relevant, 2016, nr. 2, p.144-165. ISSN 2501-
1367.
În altă ordine de idei, va fi analizat elementul material al infracțiunilor prevăzute de alin. (2) și (3)
art. 6 din Legea României nr. 143/2000. Astfel, potrivit alin. (2) art. 6 din această lege, „[c]u pedeapsa
prevăzută la alin. (1) se sancționează și eliberarea cu intenție de droguri de mare risc, pe baza unei rețete
medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate”. Conform alin.
(3) art. 6 din Legea României nr. 143/2000, „[o]bținerea de droguri de mare risc prin folosirea unei rețete
medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate se pedepsește
cu închisoare de la un an la 3 ani”.
În Codul penal al Republicii Moldova nu există un corespondent direct al alin. (2) art. 6 din Legea
României nr. 143/2000. În context, menționăm că alin. (2) art. 218 CP RM stabilește răspunderea pentru
falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea drogurilor. De aceea, farmacistul urmează
să răspundă în corespundere cu alin. (5) art. 42 și alin. (2) art. 218 CP RM, dacă eliberează droguri pe
baza unei rețete falsificate, după ce a promis dinainte că îl va favoriza pe autorul infracțiunii prevăzute la
alin. (2) art. 218 CP RM. Dacă lipsește o astfel de promisiune prealabilă, atunci favorizarea autorului
infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 218 CP RM nu poate atrage răspunderea conform art. 323 CP RM.
Or, acest articol prevede răspunderea pentru favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit
de grave sau excepţional de grave. Infracțiunea, prevăzută la alin. (2) art. 218 CP RM, este o infracțiune
ușoară. În cazul în care lipsește favorizarea dinainte promisă sau dinainte nepromisă a autorului
infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 218 CP RM, eliberarea de droguri pe baza unei rețete falsificate
poate atrage răspunderea pentru încălcarea regulilor de eliberare a medicamentelor, conform alin. (5) art.
77 CCo RM. În aceste condiții, aplicarea art. 361 CP RM este posibilă numai dacă rețeta respectivă are
calitatea de document fals.
În Codul penal al Republicii Moldova nu există un corespondent direct nici al alin. (3) art. 6 din
Legea României nr. 143/2000. În astfel de condiții, obținerea de droguri prin folosirea unei rețete
medicale falsificate se califică după cum sugerează S. Brînza și V. Stati: „Pentru calificarea faptei
conform alin. (2) art. 218 CP RM, nu este obligatorie realizarea scopului de a obţine preparate ori
substanţe narcotice sau psihotrope în proporţii mici ori mari. Totuși, dacă preparatele ori substanţele
narcotice sau psihotrope în proporţii mici ori mari au fost obţinute în urma folosirii reţetei false sau a altor
documente false care permit obţinerea preparatelor şi a substanţelor narcotice sau psihotrope, cu achitarea
valorii preparatelor sau substanţelor, vom fi în prezența concursului dintre una din faptele prevăzute la
alin. (2) art. 217 sau alin. (2) art. 2171 CP RM ori art. 85 din Codul contravențional (atunci când aceste
fapte apar în modalitatea normativă de procurare ilegală a substanţelor narcotice sau psihotrope) și alin.
(2) art. 218 CP RM. Dacă, în aceleaşi condiţii, nu se efectuează achitarea valorii preparatelor ori
substanţelor narcotice sau psihotrope (deoarece, de exemplu, documentele falsificate acordau dreptul de
obţinere gratuită a acestora), atunci cele săvârşite urmează a fi calificate numai potrivit alin. (1) sau lit. f)
alin. (2) art. 2174 CP RM, ca sustragere pe calea escrocheriei a substanţelor narcotice sau psihotrope în
proporții mici sau mari. Într-o asemenea ipoteză, nu este necesară reținerea la calificare a alin. (2) art. 218
CP RM”.77
Pot fi identificate prevederi similare în legile penale ale altor state. De exemplu, secț. 250 din Codul
penal al Republicii Letonia prevede răspundere pentru fapta persoanei care, inter alia, distribuie substanţe
narcotice sau psihotrope având cunoştinţă de emiterea ilegală sau fictivă a unei reţete medicale sau a unui
alt document; dacă astfel de acte sunt comise în scopul dobândirii de bunuri sau pentru alte interese
personale (alin. (1)); dacă fapta a fost săvârşită în legătură cu substanţe narcotice sau psihotrope pe scară
largă sau a cauzat alte consecinţe grave (alin. (2)). 78
M.A. Hotca și R.F. Geamănu descriu în felul următor elementul material în cazul infracțiunilor
prevăzute la alin. (2) și (3) art. 6 din Legea României nr. 143/2000: „Eliberarea de droguri de mare risc
constituie infracţiune atunci când subiectul activ (farmacistul), primind o reţetă în care sunt prescrise
droguri de mare risc pentru a o onora, îşi dă seama că prescrierea acestora pentru diagnosticul respectiv
nu era necesară şi, totuşi, eliberează drogurile respective, în loc să ia măsura lămuririi situaţiei. De
remarcat că pentru a fi în realizat conţinutul infracţiunii prevăzută la alin. (2) este necesar a fi îndeplinită
o condiţie prealabilă, respectiv, existenţa unei reţete falsificate ori prescrise de către un medic, cu intenţie,
fără să fie necesară din punct de vedere medical. [...] Obținerea de droguri de mare risc, pe baza unei
rețete medicale eliberate în condițiile alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate, constă în primirea
acestora ca urmare a eforturilor subiectului activ. La fel ca în cazul modalității anterioare, constand în
eliberarea drogurilor de mare risc, și în cazul modalității analizate legea prevede cele două ipoteze –
drogurile nu sunt necesare din punct de vedere vedere medical sau rețeta folosită este falsificată”. 79
Ilegalitatea acțiunilor prevăzute de (2) și (3) art. 6 din Legea României nr. 143/2000 derivă implicit
din unele dispoziții ale art. 37 al Legii României nr. 339/2005: „Preparatele și substanțele stupefiante și
psihotrope pot fi utilizate în scop medical numai pe baza prescripțiilor medicale, în conformitate cu
normele metodologice de aplicare a prezentei legi” (alin. (1)); „Eliberarea substanțelor și preparatelor
prevăzute în tabelele II și III din anexă, fără prescripție medicală, este interzisă, cu excepția preparatelor
prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în baza art. 6 alin. (2)” (alin. (4)).
77
1170. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
78
79
În legătură cu infracțiunea prevăzută de alin. (2) art. 6 din Legea României nr. 143/2000,
consemnăm Decizia CCR nr. 101 din 01.02.2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri. În această decizie se statuează, printre altele: „[...] În motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că textul criticat referitor la eliberarea de droguri
de mare risc pe baza unor reţete medicale falsificate incriminează aceeaşi infracţiune ca cea prevăzută de
art. 2 din acelaşi act normativ, care se referă la punerea în vânzare şi vânzarea drogurilor de mare risc. Se
ajunge, astfel, potrivit autorului excepţiei, la o dublă incriminare a aceleiaşi fapte, ceea ce este de natură
să încalce principiul non bis în idem, prevăzut de Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. [...] Curtea reţine că principiul non bis în idem este prevăzut în art. 4
al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru
ca dreptul prevăzut de textul mai sus menţionat să poată fi invocat, persoana în cauză trebuie să fi suferit
o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la
care aceasta este din nou urmărită sau judecată. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 4 al
Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt
aplicabile în cauza de faţă. [...] Curtea reţine că reglementarea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 6
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
[...]”80 Suntem de acord cu această concluzie. Or, alin. (2) art. 6 din Legea nr. 143/2000 trebuie privită ca
normă specială în raport cu art. 2 din acelaşi act normativ. Așa cum am afirmat supra, acțiunea de
eliberare de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1)
art. 6 din Legea nr. 143/2000 sau a unei rețete medicale falsificate, presupune trecerea drogurilor de mare
risc în posesia celui care urmează să le consume sau celui care le va înstrăina unui consumator. În aceste
condiții, aplicarea normei speciale exclude aplicarea normei generale.
În alt context, va fi examinat elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 16 și 17 din

În CP RM nu există un corespondent direct al acestor norme. Se poate susține că, în anumite

privințe, art. 16 și 17 din Legea României nr. 194/2011 se aseamănă cu alin. (2) art. 217 1 CP RM în
ipoteza în care infracțiunea prevăzută de această normă este săvârșită asupra analogilor.
80
Decizia CCR nr. 101 din 01.02.2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri. În: Monitorul Oficial al României, 2011, nr. 266.
În legile penale ale altor state pot fi identificate norme similare cu art. 16 și 17 din Legea României
nr. 194/2011. În alin. (1) secț. 184 din Codul penal al Ungariei este incriminată fapta persoanei care: a)
importă sau exportă sau transportă substanţe psihoactive noi, în tranzit pe teritoriul Ungariei; b) produce,
furnizează, oferă, introduce pe piaţă sau comercializează substanţe psihoactive noi. Potrivit alin. (2) secț.
184 din Codul penal al Ungariei, „[î]n aplicarea prezentei secţiuni, „substanţele psihoactive noi” au
semnificaţia definită în Legea privind medicamentele de uz uman şi în Amendamentul altor regulamente
privind medicamentele.”81 Alin. 2 art. 260 din Codul penal al Georgiei prevede răspunderea pentru
fabricarea, producerea, procurarea, păstrarea, transportarea sau expedierea ilegală a unei substanțe
psihoactive noi.82 În art. 2341 din Codul penal al Federației Ruse se incriminează fapta de circulație ilicită
a noilor substanțe psihoactive potențial periculoase. 83
Atât în art. 16 din Legea României nr. 194/2011, cât și în art. 17 din această lege, elementul
material al infracțiunilor este descris, în esență, prin aceleași cuvinte: „fapta persoanei care efectuează
operațiuni”. Dacă recurgem la interpretarea prin analogie cu art. 2 din Legea nr. 143/2000, se poate afirma
că, în sensul art. 16 și 17 din Legea României nr. 194/2011, prin „operațiuni” se are în vedere cultivarea,
producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în
vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea,
deținerea ori alte operațiuni.
Astfel, infracțiunile, prevăzute de art. 16 din Legea României nr. 194/2011, presupun lipsa
autorizației în sensul lit. h) art. 1 din aceeși lege, precum și a dreptului care decurge din deținerea unei
astfel de autorizații. Cât privește infracțiunea prevăzută la art. 17 din Legea României nr. 194/2011, A.
Rîșniță susține: „Această reglementare vine ca răspuns la trend-ul actual de a vinde diverse droguri
susţinând că sunt: săruri de baie, îngrăşământ pentru plante, produse aromaterapeutice, odorizante, soluţii
împotriva moliilor sau „nisip pentru colecţionari”. [...] Verbul „a pretinde” are înţelesul [...] de „a atribui
unui lucru o calitate sau însuşire pe care acesta nu o are”. [...] Sensul conferit de legiuitor disimulării
[este] ascunderea faptului că produsele în discuţie sunt, în fapt, ilegale”. 84 Așadar, infracțiunea prevăzută
la art. 17 din Legea României nr. 194/2011 presupune, în esență, o fraudă referitoare la caracteristicile
obiectului material al infracțiunii.
81
Codul penal al Ungariei / coord.: T. Toader. Disponibil: http://codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Ungaria-RO.html
82
83
84
Rîșniță A. Unele consideraţii privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea
operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. Disponibil:
https://www.juridice.ro/287413/unele-consideratii-privind-infractiunile-prevazute-de-legea-nr-1942011-
privind-combaterea-operatiunilor-cu-produse-susceptibile-de-a-avea-efecte-psihoactive.html
2.Urmările prejudiciabile / urmarea imediată în cazul infracţiunilor legate de
traficul de droguri
Cu privire la urmarea imediată a infracțiunilor legate de traficul de droguri / circulația de droguri, în

literatura de specialitate sunt exprimate opinii relativ convergente. De exemplu, Gh. Diaconescu relevă:
„Urmarea imediată a oricăreia dintre acţiunile menţionate constă în crearea unei stări primejdioase pentru
sănătatea publică. Producerea stării de pericol este inerentă în oricare din ipostazele normative, astfel că
legatura de cauzalitate dintre acţiune și consecinţă rezulta ex re.”85 M.A. Hotca și R.F. Geamănu
menționează: „Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a
consumatorilor, generată de săvârşirea activităţii incriminate. Sigur că, sub aspectul obiectului secundar,
este posibilă şi producerea unor consecinţe de natură fizică, cum ar fi vătămarea integrităţii corporale sau
a sănătăţii consumatorului.”86 Nu în ultimul rând, B. Damian opinează: „În ceea ce priveşte urmarea
imediată, legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de producerea unui anumit rezultat, distinct de
acţiunea incriminată, prin simpla desfăşurare a acesteia creându-se o stare de pericol pentru sănătatea
publică. Prin simpla realizare a uneia din acţiunile incriminate se creează o stare de pericol la adresa
sănătăţii publice, nefiind necesară producerea unui anumit rezultat. Întrucât infracţiunea se consumă prin
simpla realizare a acţiunii care aduce atingere valorilor sociale apărate de lege, nu se pune problema
legăturii de cauzalitate dintre faptă şi rezultat.” 87
Luând în considerare conținutul obiectului juridic special al infracțiunilor legate de traficul de

droguri / circulația de droguri, considerăm că urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol
pentru:
‒ semănatul ori cultivarea legală de plante ce conţin droguri, prelucrarea ori utilizarea legală a unor
astfel de plante sau semănatul ori cultivarea legală de plante pentru fabricarea produselor etnobotanice
(alin. (1) art. 2171 CP RM);
‒ producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau efectuarea de alte operațiuni legale cu droguri sau cu
analogi ai acestora, ori înstrăinarea legală a drogurilor sau analogilor acestora (alin. (2) art. 217 1 CP RM);
85
Diaconescu Gh., Duvac C. Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal. București: Editura Fundației
„România de Mâine”, 2006, p. 258. 452 p. ISBN 978-973-725-852-6.
86
87
‒ circulația legală a drogurilor sau a etnobotanicelor, apărată împotriva sustragerii sau extorcării
acestora (art. 2174 CP RM);
‒ introducerea legală în organismul altei persoane a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor

acestora (art. 2176 CP RM);
‒ cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deținerea ori efectuarea cu drept a altor operațiuni privind circulația drogurilor de
risc (alin. (1) art. 2 din Legea României nr. 143/2000);
‒ cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deținerea ori efectuarea cu drept a altor operațiuni privind circulația drogurilor de
mare risc (alin. (2) art. 2 din Legea României nr. 143/2000);
‒ efectuarea, cu drept, a introducerii sau scoaterii din țară, precum și a importului ori exportului de
droguri de risc (alin. (1) art. 3 din Legea României nr. 143/2000);
‒ efectuarea, cu drept, a introducerii sau scoaterii din țară, precum și a importului ori exportului de
droguri de risc sau a drogurilor de mare risc (alin. (2) art. 3 din Legea României nr. 143/2000);
‒ eliberarea în condiții de legalitate de droguri de mare risc pe baza unei rețete medicale prescrise în
condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale (alin. (2) art. 6 din Legea României nr.
143/2000);
‒ obținerea în condiții de legalitate de droguri de mare risc prin folosirea unei rețete medicale
prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale (alin. (3) art. 6 din Legea României
nr. 143/2000);
‒ administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în prezența condițiilor legale (art. 7 din
Legea României nr. 143/2000);
‒ efectuarea, cu drept, de operațiuni cu produse știindu-se că acestea sunt susceptibile de a avea

efecte psihoactive (alin. (1) art. 16 din Legea României nr. 194/2011);
‒ efectuarea, cu drept, de operațiuni cu produse despre care trebuia sau putea să se prevadă că sunt
susceptibile de a avea efecte psihoactive (alin. (2) art. 16 din Legea României nr. 194/2011);
‒ efectuarea, cu drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, acestea
fiind autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege (art. 17 din Legea României
nr. 194/2011).
Este de consemnat că vătămarea gravă nu este specificată ca urmare imediată / urmări

prejudiciabile în cazul infracțiunilor legate de traficul de droguri / circulația de droguri, prevăzute de
legislația României și cea a Republicii Moldova.
Cu toate acestea, lit. b) alin. (2) art. 4 din Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din
25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și
sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (în versiune consolidată), prevede: „Fiecare
stat membru ia măsurile necesare pentru ca infracțiunile menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a),
(b) și (c) să fie pasibile de sancțiuni penale privative de libertate având o durată maximă de cel puțin cinci
până la zece ani, în situațiile următoare: [...] infracțiunea [...] a produs vătămarea gravă a sănătății mai
multor persoane [...]”.88
În acest context, prezintă interes precedentul statuat în două articole din CPR din 1936, în care se
face referire, printre altele, la art. 382 din acest cod, care stabilea răspunderea pentru traficul ilicit de
substanțe stupefiante: „Dacă faptele prevăzute la art. 379, 380, 381 și 382, cauzează o gravă vătămare
sanatății sau integrității corporale a cuiva, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 3 la 5 ani, amenda
de la 5.000 la 10.000 lei și interdicția corecțională de la unu la 3 ani, iar dacă au cauzat moartea, pedeapsa
este înclaisoarea corecționala de la 5 la 10 ani, amenda de la 7.000 la 15.000 lei și interdicția corecțională
de la 3 la 5 ani” (art. 383); „Dacă [în cazul faptelor] prevăzute în art. 374, 375, 379, 380, 381 și 382 alin.
4, [...] s-a produs vreo infirmitate din cele prevazute la art. 472 și 473, pedeapsa este inchisoarea
corecțională de la 3 luni la un an, iar în caz de moarte se aplică pedeapsa din art. 467” (art. 384).
Legătura de cauzalitate în cazul infracţiunilor legate de traficul de droguri.
Legătura de cauzalitate este un alt semn (element) al laturii obiective a infracțiunilor legate de
traficul de droguri / circulația de droguri.
Cu privire la acest semn (element), M.A. Hotca remarcă: „Legătura de cauzalitate [...] nu trebuie să
fie demonstrată, ceea ce înseamnă că aceasta rezultă ex re. Relaţia cauzală trebuie stabilită, însă, în ceea
88
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului UE din 25.10.2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri
(în versiune consolidată). Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:02004F0757-20171122&from=RO
ce priveşte urmarea imediată specifică obiectului juridic adiacent, dacă subiectul pasiv secundar suferă
anumite consecinţe”.89
În orice caz, legătura de cauzalitate reprezintă raportul „cauză-efect” dintre una dintre acțiunile,
prevăzute de art. 2171, 2174 sau 2176 CP RM, de art. 2, 3, alin. (2) sau (3) art. 6 ori art. 7 din Legea
României nr. 143/2000 ori de art. 16 sau 17 din Legea României nr. 194/2011, și urmarea imediată /
urmările prejudiciabile. Având în vedere ultimul dintre punctele de vedere exprimat de B. Damian,
considerăm că, sub aspect practic, este important să se se stabilească legătura de cauzalitate în ipotezele
prevăzute la art. 2174 CP RM (atunci când acestea apar în modalitatea normativă de sustragere) și la art.
11 din Legea României nr. 143/2000. În celelalte cazuri, raportul dintre fapta prejudiciabilă (elementul
material) și urmarea imediată rezultă ex re.
3.Formele / etapele infracţiunilor legate de traficul de droguri
În cele ce urmează ne vom referi la un alt aspect ce ține de latura obiectivă a infracțiunii, și anume
la formele infracțiunii intenționate în raport de fazele desfășurării infracțiunii. Altfel spus, ne vom referi
la etapele activității infracționale.
La general, momentul de consumare a infracțiunilor legate de traficul de droguri / circulația de

droguri este descris de A.C. Moise: „Infracțiunile de trafic de droguri se consumă atunci când își găsește
realizarea elementul material și se produce rezultatul socialmente periculos”. 90 De asemenea, B. Damian
susține: „Consumarea infracţiunilor survine la momentul executării complete a acţiunilor incriminate
(fabricarea, importul, vânzarea de droguri, [...], etc)”. 91 Cu alte cuvinte, executarea completă a laturii
obiective (a elementului material) marchează momentul consumării infracțiunilor analizate. În acest sens,
alin. (1) art. 25 CP RM prevede: „Infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvârşită întruneşte
toate semnele constitutive ale componenţei de infracţiune”. În CPR din 2009 nu există o prevedere
similară.
Cât privește infracțiunea neconsumată, A. Rîșniță susține: „[...] [F]undamentarea dreptului penal pe
obiecte juridice nu înseamnă automat limitarea incidenţei acestuia la lezarea efectivă a valorilor, putând fi
vorba totodată şi de periclitarea acestora. [...] Indiferent din unghiul din care am privi problema, este
89
Hotca M.A. Traficul de droguri. Disponibil: http://htcp.eu/traficul-de-droguri/
90
Moise A.C. Analysis of offences concerning drug trafficking in Romanian legislation. În: Union of
Jurist of Romania. Law Review, 2018, nr. VIII-2, p. 214-224. ISBN 2246-9435.
91
limpede că dreptul penal poate fi incident atât în cazul lezării obiectului juridic, cât şi în ipoteza
periclitării acestuia.”92
Dispoziții apropiate de cea a art. 12 din Legea României nr. 143/2000 remarcăm în legile penale ale
altor state. De exemplu, în secț. 283 din Codul penal al Republicii Cehe este incriminată producerea
neautorizată şi alte utilizări ale substanţelor narcotice şi psihotrope şi ale unor substanţe toxice. Potrivit
alin. (5) din acest articol, „[a]ctele preparatorii constituie infracţiune”. 93 Alin. (6) secț. 176 din Codul
penal al Ungariei stabilește: „Fapta persoanei care: a) efectuează acte pregătitoare în vederea săvârşirii
infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani; b) efectuează acte
pregătitoare în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alineatul (3) se pedepseşte cu închisoare de la
unu la cinci ani”.94 Secț. 3 a Capitolului 50 din Codul penal al Republicii Finlanda prevede: „(1) O
persoană care, pentru a comite o infracţiune menţionată în secţiunea 1, paragrafele (1)-(4), produce,
importă, obţine sau primeşte un instrument, echipament sau material potrivit pentru comiterea unei astfel
de infracţiuni, comite un act preparatoriu pentru o infracţiune care priveşte substanţele narcotice şi se
pedepseşte cu amendă sau cu închisoare până la maximum 2 ani. (2) Tentativa se pedepseşte”. 95 De
asemenea, art. 356a din Codul penal al Republicii Bulgaria stabilește: „Pentru actele preparatorii în
vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 330, 333, 334, 340, 341а, 341b, art. 342, alin. 3, art.
344, 349, 350, art. 352, alin. 1, art. 353g, 353h, art. 354, 354а şi 354c, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă, pedeapsa este închisoarea de la trei la opt ani, dar nu mai mare decât pedeapsa
prevăzută pentru infracţiunea respectivă”. La rândul său, art. 356b din Codul penal al Republicii Bulgaria
prevede: „(1) Cetăţeanul străin care, pe teritoriul Republicii, se pregăteşte să săvârşească o infracţiune
conform art. 242, alin. 2 şi 3, sau oricare dintre faptele prevăzute la art. 356a, se pedepseşte cu
închisoarea până la cinci ani, dar nu mai mult decât pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă. (2)
Dacă în acelaşi scop a fost creată o organizaţie sau un grup, pedeapsa este închisoarea de la un an la şase
ani, iar pentru organizatori şi conducători – închisoarea de la trei la opt ani, dar nu mai mare decât
pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă”. 96
92
Rîșniță A. Teoria obiectului juridic în dreptul penal – între exigență şi derizoriu. În: Studia Universitatis
Babes-Bolyai, Iurisprudentia, 2014, nr. 2, p. 129-170. ISSN 2065-7498.
93
Codul penal al Republicii Cehe / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Cehia-RO.html
94
Ungaria-RO.html
95
Codul penal al Republicii Finlanda / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Finlanda-RO.html
96
Bulgaria-RO.html
În CP RM atestăm articole care prevăd răspunderea pentru pregătirea calificată. În legătură cu astfel
de fapte, E.-G. Simionescu arată: „Există unele infracţiuni prin care legiuitorul a incriminat fapte care, în
fond, sunt numai acte de pregătire […] a unei infracţiuni, ori acestea sunt cuprinse în forma consumată”. 97
Această autoare se referă la cazurile de pregătire de infracțiune, care, din rațiuni de politică penală, au fost
asimilate cu infracțiunea consumată.
La astfel de cazuri se referă infracțiunea de circulaţie ilegală a precursorilor în scopul producerii sau
prelucrării drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora (art. 217 2 CP RM). Or, scopul acestei
infracțiuni este de producere sau prelucrăre a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora. Un
exemplu similar îl reprezintă infracțiunea de procurare, păstrare sau transportare ilegală de precursori ai
mijloacelor narcotice sau ai substanțelor psihotrope, ori de procurare, păstatre sau transportare ilegală fie
de plante care conțin precursori ai mijloacelor narcotice sau ai substanțelor psihotrope, fie de părți de
plante care conțin precursori ai mijloacelor narcotice sau ai substanțelor psihotrope. Această infracțiune
este prevăzută de 2283 din Codul penal al Federației Ruse.98
Un alt exemplu de pregătire calificată îl constituie infracțiunea de circulaţie ilegală a materialelor şi

utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora (art.
2173 CP RM). Or, după cum se poate vedea, în cazul acestei infracțiuni, destinația materialelor şi a
utilajelor este cel de producere sau de prelucrare a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora.
Prevederi asemănătoare cu art. 2173 CP RM găsim în legile penale ale altor state. De exemplu, alin. (1) §
173 din Codul penal al Republicii Slovace prevede: „Persoana care fabrică, achiziţionează pentru sine sau
pentru altul sau se află în posesia unui obiect care urmează a fi utilizat pentru fabricarea ilicită de
substanţe narcotice, psihotrope, otrăvuri sau precursori ai acestora acestora se pedepseşte cu închisoarea
de la 1 la 5 ani.”99 Alin. (4) art. 186 din Codul penal al Republicii Slovenia stabilește: „Persoana care, fără
autorizaţie, produce, cumpără, posedă sau pune la dispoziţia altor persoane echipamente, substanţe sau
precursori care, conform cunoştinţelor sale, sunt destinate fabricării de stupefiante sau substanţe ilegale în
sport, se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la şase luni la cinci ani.” 100 La rândul său, în art. 262 din
Codul penal al Republicii Lituania este incriminată fapta persoanei care produce, depozitează, transportă
sau manipulează ilegal maşini sau alte instalaţii pentru producerea substanţelor narcotice sau psihotrope
97
Simionescu E.-G. Infracţiunea consumată – formă a infracţiunii intenţionate. În: Analele Universităţii
„Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, 2013, nr. 4, p. 25-32. ISSN 1844-7015.
98
99
Codul penal al Republicii Slovace / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Slovacia-RO.html
100
Codul penal al Republicii Slovenia / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Slovenia-RO.html
sau dezvoltă sau distribuie ilegal tehnologii sau instrucţiuni pentru producerea de substanţe stupefiante
sau psihotrope.101 În Codul penal al Republicii Estonia, alin. (1) § 189 prevede: „Fabricarea, deţinerea sau
livrarea unui dispozitiv, a unui echipament sau a unei substanţe necesare în vederea săvârşirii uneia din
faptele prevăzute la articolul 184 din prezentul Cod [...] se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de
până la cinci ani.”102 Nu în ultimul rând în secț. 255 din Codul penal al Republicii Letonia este incriminată
fabricarea, achiziţionarea, depozitarea, transportul, expedierea şi vânzarea de echipamente şi substanţe
(precursori) destinate fabricării neautorizate de substanţe narcotice şi psihotrope. 103
În raport cu infracțiunile prevăzute de alin. (2) art. 217 1 CP RM sau cu alin. (1) sau lit. f) alin. (2)
art. 2174 CP RM, poate fi considerată pregătire calificată infracțiunea de falsificare a reţetei sau a altor
documente care permit obţinerea drogurilor (alin. (2) art. 218 CP RM). Or, după cum se poate vedea,
scopul acestei infracțiuni se exprimă în obţinerea drogurilor. Prevederi similare cu alin. (2) art. 218 CP
RM pot fi identificate în unele legi penale străine. De exemplu, în art. 268 din Codul penal al Georgiei
este incriminată fabricarea unei rețete falsificate sau a altor documente pentru obținerea de substanțe
psihotrope sau de substanțe potențiale în scop de vânzare sau vânzarea acestora. 104 La rândul său, art. 233
din Codul penal al Federației Ruse prevede răspunderea, printre altele, pentru falsificarea de rețete sau de
alte documente care permit obținerea mijloacelor narcotice sau a substanțelor psihotrope. 105
În alt context, E.-G. Simionescu se referă la infracţiunile prin care legiuitorul a incriminat fapte
care, în fond, sunt numai acte de încercare a unei infracţiuni, echivalându-le cu infracțiunile în forma
consumată.106 De această dată, autoarea în cauză are în vedere cazurile de tentativă calificată de
infracțiune. În alți termeni, E.-G. Simionescu se referă la cazurile în care, din rațiuni de politică penală,
tentativa de infracțiune a fost asimilată infracțiunii consumate.
Astfel de cazuri lipsesc în reglemetările din legislația Republicii Moldova și a României, privitoare
la infracțiunile legate de traficul de droguri / circulația de droguri. În contrast, identificăm un asemenea
caz în secț. 1 a Capitolului 50 din Codul penal al Republicii Finlanda: „O persoană care, fără drept, (1)
produce sau încearcă să producă o substanţă narcotică ori cultivă sau încearcă să cultive planta de coca,
101
Codul penal al Republicii Lituania / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Lituania-RO.html
102
Codul penal al Republicii Estonia / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Estonia-RO.html
103
104
105
106
Simionescu E.-G. Infracţiunea consumată – formă a infracţiunii intenţionate. În: Analele Universităţii
„Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, 2013, nr. 4, p. 25-32. ISSN 1844-7015.
Catha edulis sau ciuperci Psilosybe, (2) cultivă sau încearcă să cultive mac opiaceu, cânepă sau plante de
cactus care conţin mescalină, pentru a fi utilizată ca substanţă narcotică ori materie primă pentru o
substanţă narcotică ori pentru utilizare în producerea sau manufactura unei substanţe narcotice, (3)
importă sau încearcă să importe sau să exporte o substanţă narcotică ori transportă sau dă spre transport
ori încearcă să transporte sau încearcă să dea spre transport, (4) vinde, oferă, transmite sau distribuie ori
încearcă să distribuie o substanţă narcotică, ori (5) deţine sau încearcă să obţină o substanţă narcotică, este
condamnată la plata unei amenzi sau la maximum doi ani de închisoare pentru comiterea unei infracţiuni
la regimul substanţelor narcotice”.107 Observăm că, în această dispoziție (care conține cuvintele „ori
încearcă să”), tentativa de infracțiune a fost echivalată cu infracțiunea consumată. În anumite privințe,
dispoziția de la secț. 1 a Capitolului 50 din Codul penal al Republicii Finlanda se apropie de cea a art.
222-40 din Codul penal al Republicii Franceze: „Tentativa delictelor prevăzute de articolele de la 222-36
(primul paragraf) până la 222-39 se pedepseşte cu aceleaşi pedepse”. 108 Precizăm că dispozițiile
incriminatoare de la art. 222-36 până la 222-39 din Codul penal al Republicii Franceze se referă la traficul
de stupefiante.
4.Semnele / elementele secundare ale laturii obiective în cazul infracţiunilor

legate de traficul de droguri
Pentru unele infracţiuni legate de traficul de droguri / circulația de droguri, anumite semne
(elemente; componente) secundare ale laturii obiective pot avea un caracter obligatoriu.
Astfel, locul de săvârșire a infracțiunii, ca semn secundar obligatoriu al laturii obiective, este indicat
în dispozițiile de la: lit. e) alin. (3) art. 2171 CP RM – teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de
reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, locurile de agrement, locurile de desfăşurare a
acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori
imediata apropiere a acestora; lit. d) alin. (2) art. 217 4 CP RM – încăpere, alt loc pentru depozitare sau
locuinţă.
În anumite cazuri, este necesară stabilirea statutului persoanei juridice care-și are sediul în unul
dintre locurile în care se comite infracțiunea prevăzută la lit. e) alin. (3) art. 2171 CP RM. De exemplu, în
art. 15 al Codului educației al Republicii Moldova sunt specificate toate tipurile instituţiilor de
107
Codul penal al Republicii Finlanda / coord.: T. Toader. Disponibil: codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-
Finlanda-RO.html
108
Franta-RO.html
învăţământ: „a) instituţie de educaţie antepreşcolară – creşă, centru comunitar de educaţie timpurie; b)
instituţie de învăţământ preşcolar – grădiniţă de copii, centru comunitar de educaţie timpurie; c) instituţie
de învăţământ primar – școală primară; d) instituţie de învăţământ secundar, ciclul I – gimnaziu; e)
instituţie de învăţământ secundar, ciclul II – liceu; f) instituţie de învăţământ general cu programe
combinate – complex educaţional (şcoală primară-grădiniţă, gimnaziu-grădiniţă); g) instituţie de
învăţământ profesional tehnic secundar – şcoală profesională; h) instituţie de învăţământ profesional
tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar – colegiu; i) instituţie de învăţământ profesional tehnic cu
programe combinate – centru de excelenţă; j) instituţie de învăţământ secundar vocaţional de arte, sport
etc. – şcoală; k) instituţie de învăţământ superior – universitate, academie de studii, institut, şcoală
superioară, şcoală de înalte studii etc.; l) instituţie specializată de învăţământ de formare continuă –
institut; m) instituţie de învăţămînt extraşcolar – şcoală (de arte: arte plastice, muzică, teatru; de sport
etc.), centru de creaţie, club sportiv; n) instituţie de învăţământ special – instituţie specială, şcoală
auxiliară”.109 Conform alin. (2) art. 11 din Legea Republicii Moldova nr. 300 din 21.12.2017 cu privire la
sistemul administraţiei penitenciare, „[i]nstituţii penitenciare sunt: a) penitenciarele de tip deschis; b)
penitenciarele de tip semiînchis; c) penitenciarele de tip închis; d) centrele de detenţie pentru minori şi
tineri; e) penitenciarele pentru femei; f) casele de arest; g) spitalele penitenciare.” 110 Și astfel de exemple
pot continua.
În ceea ce privește locul special de comitere a infracțiunii prevăzute la lit. d) alin. (2) art. 2174 CP
RM, din punctul de vedere al lui S. Brînza și V. Stati, „încăpere” se consideră „edificiul permanent sau
provizoriu, fix sau ambulant, aflat în proprietate publică sau privată, care este destinat dislocării atât a
oamenilor care îşi îndeplinesc obligaţiile profesionale, cât şi a bunurilor necesare activităţii
întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor care îşi au sediul în astfel de edificii” 111; „alt loc pentru
depozitare” se consideră „sectorul de teritoriu sau dispozitivul care este destinat, adaptat sau special utilat
pentru păstrarea permanentă sau provizorie a bunurilor şi care este înzestrat în acest scop cu anumite
accesorii ce împiedică pătrunderea în el (mecanisme de zăvorâre, sigilii, îngrădituri etc.) sau este asigurat
cu pază (paznici, mecanisme de semnalizare, camere video de supraveghere non-stop etc.), pentru a
împiedica accesul la bunurile depozitate”112; „locuinţă” se consideră „încăperea menită pentru locuirea
permanentă sau provizorie a oamenilor (apartament, casă individuală, vilă, odaie din hotel etc.) sau părţile
109
Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17.07.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2014, nr. 319-324.
110
Legea Republicii Moldova nr. 300 din 21.12.2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 48-57.
111
858. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
112
859. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
ei componente, care sunt folosite pentru odihnă, păstrarea bunurilor sau pentru satisfacerea altor necesităţi
umane (balcon, verandă sticluită, cămară etc.)” 113.
Este posibil ca locul de săvârșire a infracțiunii să reprezinte o împrejurare care are ca efect
agravarea răspunderii penale.
Astfel, în corespundere cu lit. c) alin. (1) art. 13 din Legea României nr. 143/2000, comiterea faptei
într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială,
de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități
educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora, este considerată împrejurare ce are ca efect
agravarea pedepsei pentru una dintre infracțiunile prevăzute de Legea României nr. 143/2000. Ipoteza
descrisă la lit. c) alin. (1) art. 13 din Legea României nr. 143/2000 nu se deosebește în esență de cea
descrisă în lit. e) alin. (3) art. 2171 CP RM.
De asemenea, conform lit. c) alin. (2) secț. 176 din Codul penal al Ungariei, „[p]edeapsa este
închisoarea de la cinci la zece ani, dacă fapta a fost săvârşită [...] în orice unitate a forţelor armate
maghiare sau a agenţiilor de aplicare a legii sau facilităţile Nemzeti Adó-és Vámhivatal (Autoritatea
Naţională Fiscală şi Vamală)”. 114 În conformitate cu art. 369 din Codul penal al Regatului Spaniei, „[s]e
vor aplica pedepse superioare în grad faţă de cele menţionate la articolul anterior şi amendă începând de
la suma echivalentă până la de patru ori valoarea în cauză, atunci când există una din următoarele
circumstanţe: [...] 3°. Faptele au fost realizate în localuri deschise publicului de către responsabilii sau
angajaţii acestora; [...] 7°. Faptele menţionate la articolul anterior au loc în centre de învăţământ, în
centre, localuri sau unităţi militare, în penitenciare, în centre de dezintoxicare sau de reabilitare ori în
apropierea acestora; [...]”.115
Alt semn special al laturii obiective poate fi considerată metoda de comitere a infracțiunii prevăzute
la lit. d) alin. (2) art. 217 4 CP RM. Se are în vedere pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare
sau în locuinţă. După S. Brînza și V. Stati, prin „pătrundere” se înţelege „intrarea, pe ascuns sau deschisă,
în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă” 116.
113
859. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
114
Ungaria-RO.html
115
Spania-RO.html
116
855. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
În corespundere cu alin. (1) art. 13 din Legea României nr. 143/2000, coroborat cu lit. b) art. 77
CPR din 2009, săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante poate
fi considerată împrejurare ce are ca efect agravarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din
După G. Antoniu, săvârșirea infracțiunii prin cruzimi presupune întrebuințarea de către făptuitor a
anumitor metode și mijloace de chinuire a victimei, cauzându-i suferințe puternice, prelungite în timp,
altele decât cele care însoțesc în mod obișnuit săvârșirea unei infracțiuni care implică violență. 117 În
viziunea lui V. Pașca, „[c]onstituie tratament degradant orice maltratare menită să-i trezească victimei
sentimente de teamă, frică, îngrijorare și inferioritate, capabilă să o umilească și înjosească și să stopeze
orice posibilitate de a opune rezistență fizică sau morală”. 118
Mijlocul (instrumentul) constituie semnul (elementul) special al infracțiunilor prevăzute de alin. (2)
și (3) art. 6 din Legea României nr. 143/2000. Se are în vedere fie rețeta medicală prescrisă în condițiile
prevăzute la alin. (1) art. 6 din Legea României nr. 143/2000, fie rețeta medicală falsificată.
Noțiunea de „prescripție medicală” este definită în Legea României nr. 339/2005 la lit. b) art. 2:
„prescripție medicală – document scris, semnat și parafat de un medic care recomandă un tratament
medical unui pacient clar identificat și care autorizează eliberarea de către farmacist a unei cantități
determinate de medicamente aflate sub controlul legislației naționale în domeniu”. Pentru comparație,
conform pct. 10.1 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 2/2011, „[p]rin reţetă se înţelege formularul în scris,
eliberat de medic, prin care se certifică dreptul persoanei de a procura medicamente, inclusiv droguri, în
scopuri terapeutice, indicându-se compoziţia, cantitatea, forma, modul de utilizare a acestor preparate,
termenul de valabilitate areţetei etc.” 119 Particularităţile prescrierii medicamentelor cu conţinut de
substanţe stupefiante sau de substanțe psihotrope sunt stabilite în anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului
Sănătății al Republicii Moldova nr. 960 din 01.10.2012 сu privire la modul de prescriere şi eliberare a
medicamentelor120.
Este de precizat că, în contextul infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2) art. 218 CP RM, reţeta
pentru obţinerea drogurilor și/sau alt document, care permite obţinerea drogurilor, constituie obiectul
117
Antoniu G., Brutaru V., Duvac C. et al. Explicațiile noului Cod penal. Vol. III (art. 188-256) / G.
Antoniu, T. Toader (coord.). București: Universul Juridic, 2016, p. 49. 654 p. ISBN 978-606-673-340-3.
118
Brutaru V., Gorunescu M., Grofu N. et al. Explicațiile noului Cod penal. Vol. V (art. 367-446) / G.
Antoniu, T. Toader (coord.). București: Universul Juridic, 2016, p. 380. 403 p. ISBN 978-606-673-350-2.
119
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 2 din 26.12.2011 cu privire la
practica judiciară de aplicare a legislaţiei penale ce reglementează circulaţia drogurilor, etnobotanicelor
sau analoagelor acestora şi a precursorilor. Disponibil: jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=251
120
Ordinul Ministerului Sănătății al Republicii Moldova nr. 960 din 01.10.2012 сu privire la modul de
prescriere şi eliberare a medicamentelor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 216-220.
material al infracțiunii. Or, în cazul acestor infracțiuni, făptuitorul influențează asupra unor asemenea
documente – pe calea transmiterii sau a falsificării – în scopul obținerii drogurilor de către făptuitor (în
cazul infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 218 CP RM) sau de către o altă persoană (în cazul
infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2) art. 218 CP RM).
În Codul penal al Regatului Spaniei, alin. 3° art. 370 prevede: „Se va aplica o pedeapsă mai mare cu
unu sau două grade decât cea menţionată la articolul 368 atunci când [...] Faptele menţionate la articolul
368 au fost de o extremă gravitate. Se consideră de extremă gravitate cazurile în care [...] au fost utilizate
vapoare sau aeronave ca mijloc de transport specific [...]”. 121
Un alt exemplu de mijloc (instrument) de săvârșire a infracțiunii îl constituie mijloacele de

informare în masă sau rețelele electronice ori de informare-telecomunicații (lit. b) alin. 2 art. 228 1 din
Codul penal al Federației Ruse), folosite la săvârșirea infracțiunii de înstrăinare a mijloacelor narcotice, a
substanțelor psihotrope sau a analogilor acestora. 122
Considerăm că un asemenea model trebuie transpus în legislația penală a României și cea a

Republicii Moldova.
Pentru a organiza traficul ilegal pe Internet, nu este necesară nici selectarea de personal și de spații,
nici parcurgerea procedurilor de înregistrare și autorizare stabilite de lege. Este suficient să ai acces la
Internet și să dispui de conturi electronice pentru a face decontări cu clienții (de exemplu, prin intermediul
sistemelor electronice de plată de genul „WebMoney”, „E-port”, „QIWI-bank”, „Yandex. Money” etc.,
adesea folosindu-se bani virtuali (de exemplu, Bitcoin)). Pentru a crea un site web în scop de distribuție,
utilizatorul trebuie doar să se înregistreze pe portalul oricărui hosting provider, pentru aceasta urmând să
specifice numele de utilizator (care poate fi unul fictiv) și parola, apoi, urmând instrucțiunile, să
completeze șablonul de site web existent cu informații la un anumit subiect. După aceasta, informațiile cu
privire la tipul, cantitatea și prețul drogului propus, precum și metodele de comunicare și de achitare sunt
plasate pe site-ul web. Caracteristicile rețelei globale permit desfășurarea acestei activități de pe teritoriul
practic al oricărui stat.
Este de menționat că ipoteze similare, deși referitoare la fapte de alt gen, sunt prevăzute de legea
penală a Republicii Moldova. De exemplu, alin. (1) art. 150 CP RM prevede: „Determinarea sau
înlesnirea intenţionată a sinuciderii, inclusiv prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice
121
Spania-RO.html
122
(sublinierea ne aparține – n.a.), soldată cu sinuciderea”. La rândul său, alin. (1) art. 175 1 CP RM prevede:
„Propunerea, convingerea, manipularea, amenințarea, promisiunea de a oferi avantaje sub orice formă,
efectuate inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice
(sublinierea ne aparține – n.a.), în vederea stabilirii unei întâlniri cu un minor, cu scopul săvârşirii
împotriva acestuia a oricărei infracţiuni privind viața sexuală, dacă aceste acțiuni au fost urmate de fapte
materiale care conduc la o astfel de întâlnire”.
Drept urmare, recomandăm completarea alin. (4) art. 217 1 CP RM cu lit. e) care ar urma să aibă
următorul conținut: „prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau al comunicaţiilor electronice”. O
astfel de agravantă ar fi atașabilă, în special, ipotezelor de procurare, expediere, distribuire sau înstrăinare
ilegală a drogurilor sau a analogilor acestora. De asemenea, propunem completarea alin. (1) art. 13 din
Legea României nr. 143/2000 cu lit. f) care ar urma să aibă următorul conținut: „fapta a fost comisă prin
intermediul tehnologiilor informaţionale sau al comunicaţiilor electronice”. O astfel de agravantă s-ar
raporta, în special, la cazurile de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu,
trimitere, procurare sau cumpărare de droguri, fără drept.
Încheiem analiza semnelor (elementelor) secundare ale laturii obiective a infracţiunilor legate de
traficul de droguri / circulația de droguri cu examinarea modului de comitere a unor asemenea infracțiuni.
În art. 2176 CP RM și în art. 7 din Legea României nr. 143/2000, modul de săvârșire a infracțiunii
poate fi oricare. În acest sens, S. Brînza și V. Stati afirmă: „[N]u are relevanţă modul în care se efectuează
introducerea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora: 1) prin injectare; 2) prin
aplicarea compreselor; 3) prin dizolvare în băutură; 4) prin pulverizare, etc.” 123 La rândul său, A.
Cojocaru susține: „[A]dministrarea drogurilor [...] se realizează, în principal, pe următoarele direcţii:
injectabil intravenos; injectabil intramuscular; orală; de contact (tegumentară şi mucoasă); respiratorie
(prin inhalare)”.124
O prevedere referitoare la modul de comitere a infracțiunii prevăzute la art. 7 din Legea României
nr. 143/2000 o atestăm la lit. f) art. 2 din Legea nr. 194/2011: „consum – introducerea în organismul
uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre
următoarele modalități: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei
persoane, în orice alt mod, în așa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane (sublinierea ne
aparține – n.a.)”. În legătură cu modul de săvârșire a aceleiași infracțiuni, M.A. Hotca și R.F. Geamănu
123
1163. 1328 p. ISBN 978-9975-53-469-7.
124
Cojocaru A. Analiza psihologico-juridică a prevenției consumului de droguri la nivel național și
internațional. În: Vector European, 2018, nr. 2, p. 107-113. ISSN 2345-1106.
exemplifică injectarea, prizarea (de pildă, cocaina), fumarea (de exemplu, haşiş, opiu), inhalarea (de
exemplu, încălzirea unei doze de heroină şi inhalarea fumului rezultat), ingestia alimentară (drogul este
amestecat în mâncare, băuturi alcoolice sau răcoritoare etc.). 125 În același context, B. Damian relevă:
„Acţiunea se poate exprima în diverse modalităţi și realiza în varii mijloace: injectare – intravenos ori
intramuscular, aplicare de plasturi ori supozitoare, ingestie alimentară ori oferirea spre inspirare; în
ultimele două modalităţi apare o cooperare activă între autorul infracţiunii și individul-victimă, primul
aducând sau punând drogul – sub forma de aliment, băutura ori produs care emană vapori – în condiţii în
care secundul le poate mesteca, dupa caz îngurgita ori inhala.” 126
125
126

Tema 5

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 5.

Latura obiectivă a infracţiunilor legate de traficul de droguri

1. Noţiunea de latură obiectivă a infracţiunilor legate de traficul de droguri; Fapta

1.Noţiunea de latură obiectivă a infracţiunilor legate de traficul de droguri; Fapta

1) elementul material exprimat în acțiune;

3) legătura cauzală dintre acțiunea ce constituie elementul material și urmarea imediată.

Fapta prejudiciabilă / elementul material în cazul infracţiunilor legate de traficul de

În analiza laturii obiective (conținutului constitutiv obiectiv generic) al infracțiunilor legate de

1) semănatul fără autorizaţie;

2) cultivarea fără autorizaţie;

3) prelucrarea fără autorizaţie;

10) transportarea ilegală;

11) distribuirea ilegală;

12) înstrăinarea ilegală;

13) alte operaţiuni ilegale.

1) cultivarea fără drept;

2) producerea fără drept;

3) fabricarea fără drept;

5) extragerea fără drept;

6) prepararea fără drept;

7) transformarea fără drept;

8) oferirea fără drept;

9) punerea în vânzare fără drept;

10) vânzarea fără drept;

11) distribuirea fără drept;

12) livrarea cu orice titlu fără drept;

13) trimiterea fără drept;

14) transportul fără drept;

15) procurarea fără drept;

16) cumpărarea fără drept;

17) deținerea fără drept;

18) alte operațiuni privind circulația fără drept.

Întrucât fabricarea nu este o operațiune oarecare în contextul traficului de droguri, considerăm

Universităţii „Nicolae Titulescu”, 2015, p. 101. 191 p. ISBN 978-606-751-199-4.

După ce am examinat fapta prejudiciabilă (elementul material) al infracțiunilor prevăzute la art.

Prima dintre aceste modalități se exprimă în sustragere. S. Brînza, V. Stati, I. Hadîrcă și S.

În continuare va fi analizat elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 3 din Legea

Aceste infracțiuni presupun patru modalități normative alternative:

Diferența dintre modalitățile sus-menționate constă în următoarele: în prezența modalităților de

În alt context, va fi examinat elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 16 și 17 din

În CP RM nu există un corespondent direct al acestor norme. Se poate susține că, în anumite

Cu privire la urmarea imediată a infracțiunilor legate de traficul de droguri / circulația de droguri, în

Luând în considerare conținutul obiectului juridic special al infracțiunilor legate de traficul de

‒ producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,

‒ introducerea legală în organismul altei persoane a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor

‒ cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

‒ cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

‒ efectuarea, cu drept, de operațiuni cu produse știindu-se că acestea sunt susceptibile de a avea

Este de consemnat că vătămarea gravă nu este specificată ca urmare imediată / urmări

Legătura de cauzalitate în cazul infracţiunilor legate de traficul de droguri.

3.Formele / etapele infracţiunilor legate de traficul de droguri

La general, momentul de consumare a infracțiunilor legate de traficul de droguri / circulația de

Un alt exemplu de pregătire calificată îl constituie infracțiunea de circulaţie ilegală a materialelor şi

4.Semnele / elementele secundare ale laturii obiective în cazul infracţiunilor

Un alt exemplu de mijloc (instrument) de săvârșire a infracțiunii îl constituie mijloacele de

Considerăm că un asemenea model trebuie transpus în legislația penală a României și cea a

S-ar putea să vă placă și