Sunteți pe pagina 1din 7

TOMAC SANDU, grupa 3

TEST NR. 2 CI

1. Identificați actele internaționale și transnaționale cu privire la stupefiante și

precursorii:

Acte internaționale și transnaționale:

1) Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale

Articolul 7 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), prevede

că „[n]imeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul săvârșirii,

nu constituia o infracțiune potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate

aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii”.

2)  Dreptul Uniunii

 Tratatul privind Uniunea Europeană

Articolul 31 alineatul (1) litera (e) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea

aplicabilă la momentul adoptării Deciziei-cadru 2004/757, prevede că acțiunea comună privind

cooperarea judiciară în materie penală include „adoptarea progresivă a măsurilor de instituire a

unor norme minimale referitoare la elementele constitutive ale infracțiunilor și la sancțiunile

aplicabile în domeniul crimei organizate, al terorismului și al traficului de droguri”. Articolul 34

alineatul (2) litera (b) oferă Consiliului, hotărând în unanimitate la inițiativa oricărui stat membru

sau a Comisiei Europene, competența de a adopta decizii-cadru „în scopul armonizării actelor cu

putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru obligă statele

membre în ceea ce privește rezultatul urmărit, lăsând autorităților naționale competența în ceea

ce privește forma și mijloacele. Ele nu pot avea efect direct”.

 3) Carta
Articolul 49 din cartă dezvoltă prevederile articolului 7 alineatul (1) din CEDO. Acesta prevede

următoarele:

„(1)      Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în

momentul săvârșirii, nu constituia infracțiune potrivit dreptului intern sau dreptului

internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea

aplicabilă la momentul săvârșirii infracțiunii. În cazul în care, ulterior săvârșirii

infracțiunii, legea prevede o pedeapsă mai ușoară, se aplică aceasta din urmă.

(2)      Prezentul articol nu aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane care

s-a făcut vinovată de o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, era

incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea națiunilor.

[…]”

În conformitate cu prevederile articolului 51 alineatul (1) din aceasta, dispozițiile prezentei carte

„se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii […] precum și statelor

membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”. Articolul 52 alineatul

(3) prevede că, „[î]n măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi

garantate prin [CEDO], înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de [CEDO]

[…]”.

4)  Decizia-cadru 2004/757

Următoarele afirmații se regăsesc în considerentele Deciziei-cadru 2004/757. „Traficul ilicit de

droguri reprezintă o amenințare pentru sănătatea, siguranța și calitatea vieții cetățenilor Uniunii

Europene, cât și pentru economia legală, stabilitatea și siguranța statelor membre”(5). „Este

necesar să se adopte norme minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri și de precursori care vor permite o abordare comună la nivelul Uniunii Europene

în domeniul combaterii acestui trafic”(6). Acțiunea Uniunii Europene ar trebui să se concentreze

„asupra celor mai grave infracțiuni în materie de droguri”, iar „[e]xcluderea anumitor tipuri de

comportament privind consumul personal din domeniul de aplicare al [Deciziei-cadru 2004/757]


nu reprezintă o orientare a Consiliului cu privire la modul în care statele membre trebuie să

trateze aceste situații în legislația internă”(7). „Sancțiunile stabilite de statele membre ar trebui să

fie efective, proporționale și disuasive și să includă pedepse privative de libertate. Pentru a stabili

nivelul sancțiunilor, ar trebui avute în vedere elemente concrete, cum ar fi cantitățile și tipul de

droguri traficate, dar și situația în care infracțiunea a fost săvârșită în cadrul unei organizații

criminale”(8). „Eficacitatea eforturilor depuse pentru a combate traficul ilicit de droguri depinde

în mod esențial de armonizarea măsurilor naționale de punere în aplicare a prezentei

decizii-cadru”(9).

Articolul 2 prevede că:

„(1)      Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că următoarele

fapte intenționate sunt pedepsite atunci când sunt săvârșite fără drept:

(a)      producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, oferirea, comercializarea,

distribuirea, vânzarea, livrarea în orice condiții, intermedierea, expedierea,

expedierea în regim de tranzit, transportul, importul sau exportul de droguri;

(b)      cultivarea macului opiaceu, a arbustului de coca sau a canabisului;

(c)      deținerea sau achiziția de droguri în vederea desfășurării uneia dintre

activitățile menționate la litera (a);

(d)      producerea, transportul sau distribuirea precursorilor, cunoscând faptul că

aceștia urmează a fi utilizați la sau pentru producerea sau fabricarea ilicită de

droguri.

(2)      Faptele menționate la alineatul (1) nu sunt incluse în domeniul de aplicare al

prezentei decizii-cadru în cazul în care sunt săvârșite exclusiv pentru consumul

personal al autorilor acestora, astfel cum este definit de legislația internă.”

Articolul 4 prevede următoarele:

„(1)      Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca infracțiunile prevăzute la

articolele 2 și 3 să fie pasibile de sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive.


Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca infracțiunile prevăzute la

articolul 2 să fie pasibile de sancțiuni penale privative de libertate având o durată

maximă de cel puțin unu până la trei ani.

(2)      Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca infracțiunile menționate la

articolul 2 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) să fie pasibile de sancțiuni penale

privative de libertate având o durată maximă de cel puțin cinci până la zece ani, în

situațiile următoare:

(a) infracțiunea implică cantități mari de droguri;

5)  Articolul 62 din Ustawa z dnia 29 lipca 2005 roku o przeciwdziałaniu narkomanii


(Legea din 29 iulie 2005 privind combaterea dependenței de droguri, denumită în
continuare „Legea privind combaterea dependenței de droguri”).

6) Codurile penale și contravenționale ale altor țari ale lumii.

Acte naționale:

1. Planul Național de Acțiuni de Implementare a Acordului de Asociere (PNAAA) pentru 2017-


2019, Hotărârea Guvernului (HG) nr. 1472 din 30. 12.2016, Art. 17 „Lupta împotriva drogurilor
ilicite”/ https://www.legis.md/
2.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 223 din 10.04.2020 Cu privire la aprobarea
Strategiei naţionale antidrog pe anii 2020-2027/https://www.legis.md/
3. Strategia Naţională Antidrog 2020-2027,. http://lex.justice.md/
4. Registrul de Stat al actelor juridice al Republicii Moldova/ http://lex.justice.md/
5. Legea nr. 713 din 6 decembrie 2001, Privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de
alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope/ https://www.legis.md/
6. Hotărîre de Guvern nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanţelor stupefiante,
psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi
cantităţile acestora /https://www.legis.md/
7. Codul contarvențional al Republicii Moldova , Art. 84 , Art.85, Art.86 /https://www.legis.md/
8. Codul penal al Republicii Moldova , Art.217, Art.2171 , Art.2172 , Art.2173 , Art.2174 ,

Art.2175 , Art.2176, Art.218, Art.219 https://www.legis.md/

2. Descrieți infracțiunile privind regimul de stupefiante și precursori in dreptul


comparat
Substanţe stupefiante sunt substanţele înscrise în anexele la Convenţia unică a Naţiunilor
Unite asupra substanţelor stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, şi prevăzute
în actele normative ale Guvernului;

Precursor - substanţă de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la


producerea de substanțe stupefiante şi psihotrope;

Decizia-cadru impune fiecărei țări a UE să ia măsurile necesare pentru a sancționa toate


actele intenționate legate de traficul de droguri și precursori. Actele legate de traficul de
droguri includ producția, fabricarea, extracția, vânzarea, transportul, importul și exportul.

De asemenea, se ține seama de posesia și cumpărarea în vederea implicării în activități


legate de traficul de droguri, precum și de fabricarea, transportul și distribuția precursorilor.
Instigarea la traficul de droguri, sprijinirea și complicitatea la astfel de activități și tentativa de
trafic de droguri sunt, de asemenea, considerate infracțiuni.

Pe teritoriul Republicii Moldova se stabilesc restricţii asupra circulaţiei substanțelor


stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor. Activităţile legate de circulaţia substanțelor
stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor, producerea, utilizarea şi procurarea de utilaj pentru
fabricarea substanțelor stupefiante şi psihotrope, cultivarea şi utilizarea de plante care conţin
astfel de substanţe se află sub controlul statului şi sînt dirijate de el prin Comisia Naţională
Antidrog.

Circulaţie a substanțelor stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor  reprezintă cultivarea


de plante care conţin substanțe stupefiante şi psihotrope, prelucrare şi utilizare a unor astfel de
plante; elaborare, producţie, fabricaţie, extracţie, prelucrare, deţinere, păstrare, eliberare,
comercializare, distribuţie, procurare, livrare, utilizare, transport, inclusiv prin tranzit, expediere,
import, export, nimicire a substanțelor stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor, activităţi
supuse controlului în conformitate cu legislaţia.

Analog al substanţei stupefiante sau psihotrope (analog) – orice substanţă ori asociere de
substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă,
ori părți ale acestora, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de
conţinutul său, denumirea sa, modul său de administrare, de prezentare sau de publicitatea care i
se face, este ori poate fi folosită în locul unei substanţe sau al unui preparat stupefiant, psihotrop
ori cu efect psihotrop sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional şi/sau
internaţion.
Introducere pe piaţă – orice furnizare, contra cost ori gratuită, a unor substanţe clasificate
sau depozitarea, fabricarea, producerea, prelucrarea, comerţul, distribuţia sau brokerajul acestor
substanţe în vederea furnizării lor.

Utilizator – persoană fizică sau juridică, alta decît operatorul, care deține o substanță
clasificată și este implicată în prelucrarea, formularea, consumul, depozitarea, păstrarea, tratarea,
încărcarea în recipiente, transferul dintr-un recipient în altul, amestecarea, transformarea acesteia
sau în orice altă utilizare a substanțelor clasificate.

Totuși, în conformitate cu alin. (21) art. 2 din Legea Republicii Moldova nr. 382/1999, „pe
teritoriul Republicii Moldova se interzice circulaţia analogilor substanţelor stupefiante și
psihotrope şi a produselor etnobotanice în alte scopuri decât cele ştiinţifice şi/sau de expertiză
(sublinierea ne aparține – n.a.)”. Astfel, legea permite circulaţia analogilor substanţelor
stupefiante și psihotrope, şi a produselor etnobotanice în scopuri ştiinţifice şi/sau de expertiză.
Drept urmare, considerăm că nu există condiții pentru a se renunța la poziția, potrivit căreia
circulația legală a drogurilor, a analogilor acestora sau a produselor etnobotanice este apărată
împotriva infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2) art. 2171 CP RM.

Pe cale de consecință, ținând cont de conținutul art. 2171, 2174 și 2176 CP RM, considerăm
că, în cazul infracțiunilor legate de circulația de droguri, obiectul juridic special îl formează
relațiile sociale cu privire la:

‒ semănatul ori cultivarea legală de plante ce conţin droguri, prelucrarea ori utilizarea
legală a unor astfel de plante sau semănatul ori cultivarea legală de plante pentru fabricarea
produselor etnobotanice (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 2171 CP RM);

‒ producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,


procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau efectuarea de alte operațiuni
legale cu droguri sau cu analogi ai acestora, ori înstrăinarea legală a drogurilor sau analogilor
acestora (în cazul infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 2171 CP RM);

‒ circulația legală a drogurilor sau a etnobotanicelor, apărată împotriva sustragerii sau


extorcării acestora (în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 2174 CP RM);

‒ introducerea legală în organismul altei persoane a drogurilor, a etnobotanicelor sau a


analogilor acestora (în cazul infracțiunii prevăzute la art. 2176 CP RM).

Prin această viziune asupra obiectului juridic special al infracțiunilor prevăzute la art. 2171,
2174 și 2176 CP RM, am dorit să subliniem antagonismul dintre obiectul juridic special și
infracțiunea care-i aduce atingere. Orice infracțiune este săvârșită pentru a vătăma un obiect
juridic special. Această vătămare se află în relație de opoziție cu apărarea prin mijloace penale a
obiectului juridic special.

S-ar putea să vă placă și