Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea din București

Traficul ilicit de droguri


- Criminalitate transfrontalieră –

Bălășoiu Elena Florentina


Marin Geanina Ionela
Neagu Elena Andreea
Anul III, RI

București, 2012
Traficul ilicit de droguri

I. Introducere

În ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund și tragic
al lumii contemporane, în condițiile în care, anual, miliarde de dolari și sute de mii de oameni
sunt angrenați în acest mariaj al morții numit ”Traficul și consumul ilicit de droguri”. În
perspectiva anilor viitori, amploarea acestui fenomen este deosebit de îngrijorătoare și datorită
faptului că nu există o statistică clară și precisă a producției, traficului, consumului și numărul
celor decedați din cauza drogurilor.
Criminalitatea creată de droguri, prin consecințele sale de ordin social, economic,
medical, cultural și politic cauzează prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar și
celor ale societății, ale multor persoane particulare, atentează la viața și la sănătatea cetățenilor,
influențează în mod demoralizator asupra conștiinței și comportamentului oamenilor.
Îngrijorarea specialiştilor în materie (medici, psihologi, sociologi, profesori, funcţionari
din diferite organisme statal) este alimentată, în primul rând, de mondializarea crescândă a
acestei problematici şi de ştergerea, tot mai rapidă, a distincţiei, existente într-o recentă
anterioritate, între ţările producătoare, consumatoare şi de tranzit. Un exemplu elocvent, din
acest punct de vedere, îl constituie escaladarea problematicii în România începând cu anul 1990,
când traficul ilicit şi abuzul de droguri au surclasat toate pronosticurile specialiştilor, astfel că o
ţară de „tranzit” a devenit una „consumatoare de droguri”.
În prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminală foarte lucrativă, cu caracter
supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile economiei de piaţă, având drept scop
imediat alimentarea centrelor de consum şi, ca finalitate, obţinerea unor enorme beneficii, ceea
ce presupune,în mod justificat, interesul statului de a-şi orienta, în mod cât mai eficient, propria
politică în lupta antidrog, pentru apărarea sănătăţii propriilor cetăţeni şi salvarea valorilor socio-
morale.
Însă, fiecare stat (ba chiar colectivităţile sociale din interiorul unei ţări) are anumite
„particularităţi”, create de aşezarea geografică, de tradiţii, religie, cultură şi nu în ultimul rând, de
diversitatea şi disponibilitatea drogurilor, la un anumit moment dat. Aceste specificităţi trebuie
corelate cu calitatea măsurilor preventive şi punitive luate de organele statale cu asemenea
atribuţiuni.
II. Istoric

Dorința autorităților de pretutindeni de a se opune consumării abuzive a drogurilor nu


datează din secolul trecut, așa cum s-a acreditat greșit ideea. Începuturile contracarării acestui
fenomen dăunător din punct de vedere social pot fi observate cu câteva veacuri în urmă, ceea ce
echivalează cu o timpurie și necesară stabilire a caracterului nociv al acestor substanțe și
produse. Trebuie subliniat faptul că originea drogului este deci, contemporană cu cea a nașterii
practicilor mistico-religioase, cu apariția primelor altare de cult din temple, ele constituind o
parte intrinsecă a culturii religioase la multe popoare, inspirând uneori, ritualuri ciudate, exotice,
la care s-a făcut apel vreme îndelungată. Acordând drogurilor esență divină, omul credea că, prin
consumul lor, poate accede în lumea zeităților responsabile de viața și sănătatea sa.
În ordinea menționării lor, cele mai vechi atestări referitoare la stupefiante sunt făcute în
tăblițele sumerienilor din Mesopotamia, în urmă cu circa 7000 de ani. Ele au vizat macul din
care se producea opiul și derivatele sale. Ca preparat medicinal, opiul a fost menționat de
Scribonius Largus în anul 46 î. Hr. Dezvăluindu-și de foarte timpuriu calitățile terapeutice
deosebite opiul a căpătat o importanță tot mai mare în practica medicală. În 1804 chimistul J.
Sequine, un ofițer din armata napoleoniană, și farmacistul F. Serturner, în 1805, vor izola din
opiu morfina. În 1817 R. J. Robiquet va izola narcotina și tot el va fi cel care reușește să extragă
codeină. În 1897, chimistul german H Dreser descoperă heroina, el fiind convins că a găsit leacul
împotriva tuberculozei, boală care făcea ravagii în acea perioadă. Dar heroina va fi, dintre toate
drogurile cunoscute până în prezent, cea care dă naștere, cu cea mai mare ușurință, toxicomaniei,
euforia extrem de rapidă și intensă pe care o provoacă, făcând-o în ochii consumatorilor de pe
toate continentele cel mai apreciat derivat al morfinei. În ceea ce privește marijuana, prima
referință cu privire la folosirea acesteia datează din anul 2737 î. Hr. și aparține împăratului
chinez Shen Nung, care recomanda folosirea drogului pentru tratarea reumatismului sau malariei.
În esență, folosirea drogurilor, indiferent de tipul lor, a avut ca scop activități religioase
sau rituale. Mai târziu, factorul plăcere a căpătat un rol hotărâtor în această privință, în timp ce
practicarea cultului a dispărut cu totul. Aparent, regiunea Extremului Orient a fost cea mai
afectată de abuzul de opiu, deoarece la mijlocul secolului XIX aici avusese loc ”războiul
opiului”, care viza deschiderea piețelor chinezești comerțului cu opiu, provenit din India
britanică.
Acestea sunt împrejurările în care are loc prima tentativă de constituire a unui control
internațional al stupefiantelor.
III. Traficul de droguri

În ceea ce privește traficul de droguri, acesta prezintă o serie de caracteristici generale


desprinse din numeroasele anchete efectuate de organismele naționale și internaționale
însărcinate cu prevenirea și reprimarea acestui flagel al lumii contemporane.
Caracterul comercial și organizat al traficului ilicit este dat de legea cererii și ofertei și de
faptul că obținerea unor profituri cât mai mari pe această cale este unicul scop al rețelelor de
transport și de vânzare al drogurilor. Caracterul clandestin este ilustrat de faptul că cei care
dirijează acest trafic sunt necunoscuți pentru marea masă a traficanților de rând, camuflându-și
activitățile ilegale în anumite acțiuni permise de lege. Intermediarii în acest trafic sunt aleși în
funcție de posibilitățile de deplasare pe care le oferă profesia sau calitatea lor, uzând frecvent de
identități false. Profiturile obținute de pe urma afacerilor de droguri sunt plasate în general, în
țări ale căror bănci admit practicarea unor conturi bancare anonime și le garantează secretul.
Luarea în considerare a riscului este o altă caracteristică, motiv pentru care itinerariile și
modurile de operare folosite variază în funcție de anumite dificultăți cunoscute sau prevăzute.
Sunt preferate rutele indirecte și mai lungi dacă prezintă mai multă siguranță, intermediarii sunt
schimbați dacă pot fi descoperiți, iar uneori suprimați dacă ”vorbesc prea mult”.
Legătura cu mediile criminale este o altă caracteristică importantă a traficului de droguri.
Sunt foarte multe cazuri în care traficanții de droguri au legături cu bande organizate specializate
în exploatarea prostituției, a jocurilor clandestine, precum și în falsificarea și plasarea de monedă
falsă.
Din aceste motive, necesitatea adoptării unor măsuri concrete de prevenire și combatere a
traficului ilicit de droguri s-a făcut simțită, ca urmare a intensificării traficului și consumului,
devenit adevărat fenomen social în ultimii ani.

III. Metode și sisteme de operare folosite de traficanții de droguri

a) Mascarea mirosului: pentru a preveni depistarea drogurilor din cauza mirosului


specific al unora dintre acestea, de către câinii de urmărire specializați în asemenea operații,
traficanții recurg la metode diverse dintre care:
- împachetarea în cartoane speciale sau în canistre de tablă, în care s-au introdus pești uscați
cu miros înțepător și bile contra moliilor;
- introducerea în colete, alături de droguri a unor substanțe de usturoi sau ceapă al căror
miros derutează câinii;
- ambalarea în containere închise ermetic, care nu permit nici o degajare de miros, exceptând
faptul în care aceste cutii au fost manipulate de persoane murdare pe mâini de drogul ambalat;
b) Metode de evitare sau anihilare a diferitelor dispozitive folosite pentru depistarea
drogurilor: pentru evitarea dispozitivelor de depistare a drogurilor se folosesc metode ingenioase,
în funcție de complexitatea și modernitatea măsurilor de supraveghere de la trecerea frontierei.
Astfel, la punctul de trecere a frontierei, mai ales la cele aglomerate, se folosesc pentru
depistarea stupefiantelor și dispozitive cu raze X, pentru controlul bagajelor călătorilor. În aceste
cazuri, pentru ascunderea stupefiantelor, traficanții cu experiență sau cunoștințe în domeniu,
învelesc drogul în staniol sau hârtie indigo, care opresc razele X.
c) Modalități de ascundere în trafic a drogurilor: locurile și modalitățile de disimulare
sunt diferite, ele depinzând de ingeniozitatea traficanților, aceștia dovedindu-se foarte inventivi.
- mijloacele de transport auto, în special autoturismele, constituie mijloacele cel mai frecvent
folosite în contrabanda de droguri, deoarece în ele se pot ascunde și transporta până la 100 kg
„marfă”, fără a atrage atenția autorităților. În locurile unde sunt materiale de acoperire sau care
sunt ușor manevrabile, pot fi folosite pentru amenajarea ascunzătorilor necesare contrabandei;
- vagoanele de cale ferată reprezintă în contrabanda cu stupefiante mijloace de transport des
folosite de traficanți, datorită multiplelor posibilități de ascundere și controlului prin sondaj ce se
face de către organele vamale la trecerea frontierei;
- în avioane, drogurile se pot transporta în bagajele pasagerilor și în numeroase alte locuri
care oferă posibilități în acest sens, uneori cu complicitatea personalului din aeroporturi;
- pe vapoare, locurile cele mai propice pentru ascunderea stupefiantelor sunt: trompa de vânt,
rezervoarele goale de carburanți, dulapurile și rafturile cu registrele de navigație, elicea, colacii
de frânghii, bărcile de salvare etc.

IV. Sancțiuni

Traficul de droguri este, în general considerat ca fiind una dintre cele mai grave
infracțiuni legate de droguri din întreaga lume. De aceea, în multe țări, traficul de droguri
presupune sanciuni severe. Acestea includ perioadele lungi de detenție, flagelare și chiar
pedeapsa cu moartea (în Singapore, Malaezia, etc.). În 2010, două persoane au fost condamnate
la moarte în Malaezia pentru trafic de 1 kilogram, respectiv 2.2 kilograme de canabis în țară. La
30 martie 2011, trei filipinezi au fost executați pentru trafic de droguri.
În ciuda acestor exemple, ficare țară are diferite sancțiuni pentru pedepsirea traficului de
droguri. Astfel, în Germania, oricine cultivă, produce, importă, exportă, vinde sau posedă
stupefiante, riscă 5 ani de închisoare, sau amendă. Totuși, deținerea unei cantități mici de canabis
(5g - 30g) se exclude de la sancțiuni penale, dacă este destinată exclusiv consumului personal.
În Cipru, consumul sau deținerea de stupefiante sunt intezise. La prima abatere, se aplică
închisoare până la 14 ani, sau "pedeapsa curativă". În caz de trafic în formă continuată, nu este
exclusă închisoarea pe viață.
Și în Danemarca, stupefiantele sunt interzise, dar legea nuantează sancțiunile. La prima
abatere, se aplică un avertisment. În caz de recidivă, amenda este între 300 și 3000 coroane (40 –
400 euro). La o noua recidivă, cu cantități ce nu depășesc 25 g cocaină sau heroină, 50 g
amfetamină sau 10 kg canabis se aplică închisoarea. Aceasta poate ajunge la 6 ani, pentru
cantități mai mari și la 10 ani, daca este săvârșită repetat. Numai în cazul consumului de canabis
sub 10 g legea devine permisivă și se limiteaza la avertisment.
În Spania legea interzice fabricarea, traficul sau deținerea produselor stupefiante, dar
permite consumul, dacă nu are loc într-un spațiu public. Legea consideră că nu poate viola
intimitatea vieții private, atâta timp cât nu este afectată ordinea publică. Ca urmare, nici deținerea
substanțelor pentru consumul propriu nu intră sub incidența legii, pentru cantități sub 50 g.
În Ungaria, comercializarea și consumul sunt interzise. Deținerea pentru uz personal se
sancționează cu amendă. În cazul unor cantități mai mari, se aplică închisoarea. Persoana vizată
nu poate părasi Ungaria, până la solutionarea cazului.
Și în Italia, traficul sau deținerea de stupefiante (inclusiv cele "slabe”) se interzice.
Deținerea este de obicei asimilată cu traficul, pedepsele merg până la 20 ani detenție.
În Lituania, pentru achiziția sau deținerea de droguri ori stupefiante, se aplică închisoare
de la 3 la 10 ani. În cazul celor care fură droguri, pedeapsa este de la 3 la 15 ani, iar în cazul
celor care le produc, ajunge la 16 ani. Consumul se pedepsește de la 2 la 10 ani.
Norvegia nu face distincție între comercializarea, consumul sau traficul de droguri.
Legislația este mai dură decât în alte state, iar condamnările pentru cei ce consumă sunt
frecvente. Strîinii sunt expulzați imediat și li se interzice accesul pe teritoriul norvegian pe o
perioadă de câțiva ani.
Elveția sancționează aspru traficul. Consumul, cultivarea, fabricarea, comercializarea,
deținerea stupefiantelor sunt infracțiuni. Totuși, se face distincție între trafic și consumul
individual, în care caz pedepsele sunt mai puțin severe. În mod excepțional, legea este mai
tolerantă cu cei ce consumă canabis. Există, în Elveția, magazine autorizate să comercializeze
canabis și produse legate de acesta.
Prin urmare, chiar dacă, traficul de droguri are un impact negativ asupra societății,
sacțiunile depind de tipul de drog, cantitatea traficată sau de modul în care sunt vândute.
BIBLIOGRAFIE

Lucrări
- Gheorghe Alecu, Incriminarea traficului de droguri și consumul ilicit de droguri, Editura
Europolis, Constanța, 2004.
- Boroi Alexandru, Norel Neagu, Sultănescu Valentin Radu, Infracțiuni prevăzute de legea nr.
143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Editura Rosetti,
București, 2001.

Pagini web
- http://www.ziare.com/stiri/droguri/lupta-antidrog-pe-principiul-cate-bordeie-atatea-
obiceie-1084600
- http://translate.google.ro/translate?
hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Illegal_drug_trade&ei=Xit_T4rGFoj24QTf
s620Bw&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=1&ved=0CCwQ7gEwAA&prev=/sear
ch%3Fq%3Dtrafficking%2Bdrugs%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih
%3D643%26prmd%3Dimvns