ACADEMIA ROMÂNĂ

ŞCOALA DE STUDII AVANSATE A ACADEMIEI ROMÂNE

DEPARTAMENTUL ŞTIINŢE ECONOMICE, SOCIALE ŞI JURIDICE

ANUNŢ

În data de Vineri 20.07.2018, ora 11.00, va avea loc susţinerea publică a tezei de
doctorat cu titlul:

„Traficul de droguri – perspectivă criminologică”

Locul desfăşurării: Sala Consiliului Științific ICJ ”Acad. Andrei Rădulescu” ,

Casa Academiei Române, etaj 4.

Doctorand, Domnul : Popescu Tiberiu-Viorel

Comisia pentru susţinerea tezei:

Preşedinte : Prof.univ.dr. Mircea Duţu - director I.C.J.
Conducător de doctorat: Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Stănoiu,
Cercetător ştiinţific emerit – I.C.J.
Referenţi oficiali : Prof.univ.dr. Sofia Popescu – Cercetător ştiinţific emerit – I.C.J.;
Prof.univ.dr. Dan Banciu – Cercetător științific,
Institutul de Cercetare a Calității Vieții – Academia Română;
Conf.univ.dr. Ion Emilian Stănișor – Universitatea București.

Teza poate fi consultată la secretariatul Institutului de Cercetări Juridice

”Acad.Andrei Rădulescu” din Casa Academiei, etaj 4, camera 4256.

Afișat la data de : 29.06.2018

 „Traficul de droguri – perspectivă criminologică”

Conducător știinţific : Prof.univ.dr. Rodica Mihaela Stănoiu

Doctorand : Tiberiu Viorel Popescu

REZUMAT

Cultivarea plantelor din care se extrag substanţele psihoactive, producerea unor astfel de
substanţe prin procedee chimice şi punerea acestora pe piaţă prin canale oficiale, se face potrivit
unor reguli de strictă interpretare, doar în scopuri medicale sau pentru cercetare ştiinţifică.
Cultivarea, producerea, transportul, punerea pe piaţă în mod ilicit a substanţelor cu efecte
psihoactive şi în cele din urmă utilizarea resurselor financiare obţinute, reprezintă un fenomen care
afectează în mod grav societatea actuală determinând un tip specific de criminalitate. La originea
fenomenului infracţional se află, fie producerea şi punerea pe piaţă a drogurilor în mod ilicit, fie
deturnarea acestora din circuitele legale şi valorificarea pe piaţa ilicită, ambele alternative
urmărind factorul economic, respectiv profitul financiar.
Consecinţele acestui fenomen sunt tot mai puternic resimţite în România, cunoscut fiind
faptul că, pe plan local, fenomenul prezintă o specificitate şi o complexitate aparte ca urmarea
extinderii sale la nivel naţional, a legăturilor cu mediul internaţional, a poziţiei strategice pe care
ţara noastră o are şi, nu în ultimul rând, a condiţiilor economico-sociale.
Studiul abordează analizarea traficului de droguri prin prisma fenomenului uman şi social
pe care îl exprimă şi nu limitat la caracterizarea entităţii juridice elaborată de dreptul penal.
Totodată acesta şi-a propus identificarea unei metode ce ar putea fi utilizată pentru evaluarea
naturii și amplorii traficului ilicit de droguri. Concret am încercat să construim un „scenariu” care
să poată constitui un instrument facil pentru evaluarea acestui tip de criminalitate, ce ar putea fi
utilizat la intervale diferite de timp, ţinându-se cont de dinamica fenomenului. Studiul reflectă
imagininea actuală a criminalității drogurilor în România, pe baza căreia să se poată formula unele
propuneri de adaptare a politicilor penale actualului context.

Studiul cuprinde cinci capitole şi concluziile generale ale cercetării.

Capitolul I este intitulat „Clarificări conceptuale”. Sunt prezentate generic definiţiile
substanţelor cu efecte psihoactive, pe care le întâlnim sub denumiri diferite precum, droguri,
stupefiante, narcotice, precursori şi mai nou (pre)precursori. Fiecare dintre aceste noţiuni sunt
analizate în raport cu actele normative ce reglementează regimul de circulaţie al acestora.
Au fost identificate criterii esentiale de clasificare a drogurilor precum: efectele asupra
creierului, originea produsului, controlul legal exercitat asupra acestora sau dependența generată -
după acest ultim criteriu drogurile fiind de risc şi de mare risc.

1
 Noţiunea de trafic de droguri scoate în evidenţă conceptul „umbrelă”, care are în vedere
fenomenul general de producere și punere pe piață în mod ilicit a drogurilor. Noțiunea de trafic
de droguri poate fi structurată în trei elemente componente: acte, mijloace și scopuri. Actele
reprezintă acțiunile desfășurate de traficanții de droguri - cultivare, producţie, transport,
depozitare, vânzare etc. Mijloacele utilizate de traficanți pentru realizarea scopurilor pot fi:
amenințarea, violența, frauda, abuzul de autoritate şi nu în ultimul rând corupția. Scopurile sunt:
valorificarea pe piață a drogurilor, obţinerea resurselor financiare și, în cele din urmă, spălarea
produsului infracțiunii.Conform celor menționate există trafic de droguri atunci când actele sunt
îndeplinite fără drept, prin mijloace și prin scopuri ilicite.
Sunt analizate definiţiile ce au fost date traficului de droguri în instrumentele juridice
internaţionale. Se ajunge la concluzia că instituțiile juridice enunţate nu oferă o definiţie propriu
zisă a traficului de droguri, ci enumeră o suită de operațiuni în legătură cu drogurile ce sunt
interzise. Lipsa unei definiţii clare a traficului de droguri profita tocmai liderilor marelui trafic
internţional, cei mai interesaţi de a menţine ambiguitatea legislativă.
Instrumente juridice europene analizează reglementarile în materie la nivelul Uniunii
Europene, ce au avut în vedere pe de o parte dispoziţii privind elementele constitutive ale
infracţiunii sau cooperarea europeană a poliţiei, iar pe de alta dispoziţii privind regimul
precursorilor sau reglementări privind limitarea posibilităţii utilizării sistemului financiar european
în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.
În finalul capitolului este dedicat delimitării traficului de droguri de alte forme de
criminalitate. Raportat la analiza cantitativă şi calitativă întreprinsă, traficul de droguri se apropie
de tipologia crimelor internaţionale.
Delimitarea traficului de droguri de terorism analizează potenţialele relaţii dintre cele două
fenomene. Din analiza documentelor oficiale internaţionale a reieşit implicarea directă în traficul
de droguri a grupărilor teroriste din zona Orientului Mijlociu (Al-Qaida și Statul Islamic din Irak,
ISIL din Levant ) şi Americii Latine (FARC din Columbia sau Calea Strălucitoare (Sendero
Luminoso) din Peru). În alte părți ale lumii, dovezile care susțin legăturile dintre grupurile armate
teroriste, insurgente și nonstatale și comerțul ilicit cu droguri sunt mai puțin riguroase. Această
analiză confirmă ipoteza potrivit căreia în prezent traficul de droguri finanțează unele acte de
terorism.

Capitolul II este intitulat „Starea şi dinamica traficului de droguri – perspectivă

globală” . Acest capitol este structurat în două secţiuni, abordează analiza traficului la nivel
mondial şi vizează dificultăţile evaluării, rutele si filierele traficului de droguri, dar şi aspecte
proprii fiecărui continent în parte.
Prima secţiune ce abordează dificultăţile privind evaluarea traficului de droguri, reflectă
aspecte ce constituie impedimente în aproximarea fenomenului analizat, precum lipsa unei
coerenţe terminologice în plan legislativ, modul de redactare a statisticilor sau cooperarea
internaţională încă deficitară.

2
 Evaluarea rutelor de transport ale principalelor droguri ilicite surprinde schimbările rapide
în ceea ce priveşte rutele ( generate de controalele oficiale), modul de operare sau metodele de
disimulare a drogurilor în contextul globalizării şi a noilor tehnologii. Se face analiza traseului
geografic urmat de droguri de la locurile de producție până la locurile de consum, pentru cele mai
traficate droguri. Rutele traficului de droguri oferă repere cu privire la zonele criminogene,
migrația criminalității, tipul de drog traficat sau cu privire la politicile de control.
Rutele permit urmărirea fluxurilor drogurilor la nivel internațional, precum și identificarea
țărilor sursă, a țărilor de tranzit și a țărilor de destinație a acestora. Totodată a rezultat că România
are un rol esenţial în ruta balcanică de nord.
Analizarea principalelor filiere urmăreşte succesiunea de mijloace, de etape şi actori
organizați după un model determinat, ce vizează obținerea de profituri financiare din valorificarea
drogurilor pe piața ilicită. Această succesiune ce conduce la atingerea rezultatului urmărit
formează filiera, compusă din actori și relațiile care-i unesc. Actorii pot fi o persoană o companie
sau chiar un stat.
Analiza datelor disponibile privind filierele traficului de droguri oferă repere interesante
cu privire la actorii traficului de droguri și la modul de operare a acestora. În prezent traficul este
organizat pe filiere scurte, mai puţin vulnerabile în faţa controalelor autorităţilor.
Analiza rutelor şi filierelor traficului de droguri a scos în evidenţă abilitate traficanţilor de
a se adapta noilor realităţi pentru a fi permanent cu un pas în faţa politicilor de prevenire şi control
în materie.
Principalii indicatori utilizaţi sunt consumul, producţia şi capturile de droguri, acestea fiind
principalele sisteme de referinţă în cadrul evaluării traficului.
Analiza aspectelor specifice traficului de droguri pentru fiecare continent în parte în raport
cu indicatorii menţionaţi a dus la concluzii interesante.
La nivel european cel mai traficat si consumat drog este canabisul, cocaina este cel mai
traficat drog stimulant, iar principalul opioid ilegal traficat este heroina. Ţările din Vestul Europei
reprezintă pieţe de desfacere, iar cele din Est cu precădere zone de tranzit.
În America de Nord au apărut primele reglementări privind legalizarea producţiei şi
comerţului cu canabis. Statul Colorado, a avut iniţiativa de a legaliza comerţul cu canabis, mai
apoi alte state au adoptat instrumente juridice în acest sens încă din anul 2014. La nivel federal
SUA nu are o legislaţie în acest sens. America de Nord continuă să fie cea mai mare piață de
droguri din lume, dominată de canabis, stimulante de tip amfetamină (ATS) și opiacee. Cantități
substanțiale de canabis sunt cultivate în toate țările nord-americane, iar importurile provin din
Mexic și, într-o mai mică măsură, din Canada. Aproximativ 99% din totalul laboratoarelor de
metaamfetamină din întreaga lume au fost identificate în America de Nord, în special în Statele
Unite. În țările din America de Nord s-a înregistrat o creștere treptată a capturilor de droguri.
America de Sud continuă să fie în primul rând o regiune cunoscută pentru producția și
traficul de cocaină la scară largă. Creşterea producţiei a atras semnificative probleme în zonă legate
de poluarea mediului. Fluxurile traficului sunt îndreptate direct spre America de Nord, prin Mexic
și apoi în Statele Unite, ori prin America Centrală și Caraibe către Statele Unite. America de Sud,

3
Centrală şi Caraibe reprezintă zonele cu rata cea mai ridicată a criminalităţii privind traficul de
droguri. Nu au fost însă identificate statistici suficiente şi concludente în acest sens care să permită
analizarea acestui aspect.
Africa a fost afectată de transporturile importante de cocaină din America de Sud către
Europa în ultimii ani. Analiza datelor semnalează existența unor indicii cu privire la faptul că țări
din Africa de Vest sunt folosite de traficanții sud americani pentru stocarea cocainei, care mai
târziu este traficată în cantități mici în Europa. Acest fapt se datorează în principal intensificării
controalelor pe rutele clasice ale traficului de droguri dinspre America de Sud spre Europa. În atare
situații traficanții au fost nevoiți să identifice rute alternative, iar Africa a reprezentat o alternativa
propice. Producția ilicită de droguri în Africa se concentrează pe canabis. Rășina de canabis este
produsă în principal în Maroc, planta de canabis este cultivată în toată Africa, iar opiul în Maroc
și în Egipt.
Asia râmâne zona în care se menţin cele mai aspre sancţiuni privind traficul de droguri.
Pentru infracţiunile privind traficul de droguri se menţine în cele mai multe zone pedeapsa cu
moartea. În unele state este incriminat consumul de droguri. Principalul drog ilicit produs în Asia
este opiul, provenit din Afganistan și Myanmar, principalele zone de producţie fiind „Triunghiul
de Aur” – Laos, Myanmar, Thailanda (în special Myanmar) şi „Semiluna de Aur” – Afganistan,
Iran, Pakistan (în special Afganistan )
Oceania este alcătuită din 24 de țări şi nu se află pe nici una dintre principalele căi de trafic.
Producția de droguri în Oceania se limitează la cultivarea plantei de canabis în Australia, Noua
Zeelandă, dar şi de ATS - metaamfetamina și, într-o măsură mai mică, ecstasy.

Capitolul III intitulat „Traficul de droguri în România” este structurat în patru secţiuni,
ce abordează dificultăţile analizei traficului la nivel naţional, criminalitatea şi datele statistice ale
fenomenului.
Cadrul legislativ analizează evolutiv reglementările în materia drogurilor până la zi, astfel
ajungându-se la concluzia că preocupările privind incriminarea operaţiunilor cu substanţe toxice
şi psihoactive au existat cu mult timp înainte şi sunt încă de actualitate.
Printre aspectele ce fac dificilă analizarea criminalităţii în materie de droguri au fost
menţionate influenţa situaţiilor de criză asupra indicatorilor sau scăderea rigorii monitorizării lor
(urmare a cercetării juridice încă deficitară în materie, atenţiei acordate fenomenului şi a modului
de redactare a statisticilor).
Cifra neagră a criminalităţii analizează o altă particularitate ce face dificilă evaluarea
traficului de droguri. Cercetarea pe teren a reflectat faptul că, România este un stat de tranzit al
drogurilor, care treptat se transformă într-o zonă de consum, în care o mare parte a infracțiunilor
de trafic de droguri rămân necunoscute ca urmare a abilității infractorilor, a ineficienței organelor
de cercetare penală, a pasivității victimei și, nu în ultimul rând, urmare a relațiilor dintre traficanți
și consumatori, aspecte ce influenţează în mod direct cifra neagră a criminalităţii.
Criminalitatea aparentă privind traficul de droguri analizează latura vizibilă a fenomenului.
La nivel teritorial, cel mai mare număr de persoane trimise în judecată s-a înregistrat la nivelul

4
structurilor D.I.I.C.O.T. din București (328), Timișoara (124), Ploiești (111) și Craiova (99), iar
cea mai mare pondere a numărului de persoane trimise în judecată prin raportare la numărul total
al persoanelor cercetate a fost înregistrată la nivelul Serviciilor teritoriale ale D.I.I.C.O.T. din
Brașov (85,5%), Bacău (48,5%) și Pitești (40,5%) Cel mai mare număr de minori cercetați pentru
săvârșirea de infracțiuni la regimul drogurilor s-a înregistrat pe raza de competență a Serviciului
Teritorial D.I.I.C.O.T. Craiova (14).
Cele mai multe persoane arestate au fost înregistrate la nivelul structurilor D.I.I.C.O.T. din
București (238), Ploiești (46), Galați (45) și Timișoara (44).
Numărul persoanelor condamnate definitiv la nivelul anului 2016, atât majore, cât și
minore, este în scădere față de anul 2015, valoarea maximă fiind atinsă în anul 2012. În prezent
cele mai mari valori la nivel teritorial fiind înregistrate în București (263), Bihor (42), Brașov și
Prahova (câte 40) Constanța și Timiș (câte 39).
Cu privire la persoanele aflate în executarea pedepsei analiza reflectă că între 1997-2011,
procentul persoanelor condamnate pentru trafic de droguri aflate în penitenciare a crescut de la
0,37% la 12,86%, atingând un maxim de 14,86% la nivelul anului 2009 în cazul femeilor şi de la
0,23%, la 3,99%, atingând un maxim de 4,57%, la nivelul anului 2009 în rândul bărbaților.
Lipsa măsurilor de confiscare, a dus la concluzia că, persoanele condamnate erau doar
persoane folosite pentru vânzare și că nu dispuneau de bunuri și valori, profitul ajungând la
nivelurile superioare ale traficului.
Analiza indicatorilor, reflectă un consum în creştere, pe primul loc fiind canabisul urmat
de substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, producţia se restrângea doar la mici suprafeţe de
culturi cu canabis, capturile sunt din ce în ce mai consistente, cea mai mare captură de cocaină
fiind semnalată la Constanţa de 2,5 tone în 2016, iar preţurile rămân relativ constante, cu excepţia
canabisului ce înregistrează scădere.

Capitolul IV intitulat „Traficul de droguri – perspectivă criminologică” este structurat

în patru secţiuni, ce abordează anliza actorilor traficului, factorii care favorizează acest tip de
criminalitate şi teoriile criminologice care pot explica fenomenul. Ultima secţiune este rezervată
studiului de teren.
Analizând indicatorii demografici și socio-economici la nivel naţional ai persoanelor
trimise în judecată în anul 2012, pentru trafic de droguri, reflectă faptul că profilul conturat în anii
precedenți se menține: este, în general, o persoană de sex masculin (89,83%), cu vârsta cuprinsă
între 21-54 de ani (90,54%), din mediul urban (86,83%), cu un nivel de pregătire mediu (58,8%)
și fără ocupație (70,47%). Același profil a rămas valabil până în prezent.
Deși, la nivelul marelui trafic internaţional cercetarea a reflectat o tipologie diversă –
consumatori, cultivatori, producători, cărăuși, furnizori, distribuitori, mari clienţi, specialişti și
beneficiarii resurselor financiare provenite din trafic, respectiv liderii traficanților de droguri.
La nivel naţional, cercetarea pe teren a semnalat că poate fi întâlnită doar o parte a actorilor,
precum distribuitori, mici dealeri, sau consumatori revânzători, dat fiind caracterul de ţară de
tranzit a României ce treptat se transformă în zonă de consum.

5
 Traficanţii sunt criminali profesionişti cu un nucleu dur al personalităţii ce pot înfrunta uşor
riscul.
Principalele categorii de locuri şi persoane vizate de traficanţi pentru vânzarea dogurilor a
rezultat din analiza ce scoate la iveală că locurile aglomerate şi persoanele vulnerabile continuă să
reprezinte clientela preferată a traficanţilor: unităţile de învăţământ, spaţiile recreaţionale,
persoanele care practică sexul comercial sau penitenciarele.
Victimele traficului de droguri identificate sunt: consumatorul de droguri, cei constrânşi
prin diferite mijloace să susţină traficul şi Statul, toţi aceştia suferind prejudicii semnificative din
pricina fenomenului analizat.
Etiologia traficului de droguri analizează factorii care favorizează traficul de droguri,
aceştia fiind de natură obiectivă şi subiectivă.
Analiza factorilor criminogeni care favorizează traficul de droguri, atrage atenţia că aceştia
sunt la fel de diverşi precum diversitatea tipologiei. Factorii ce pot influenţa marii “baroni ai
drogurilor” nu pot fi similari cu factorii ce favorizează intrarea în traficul de droguri. Totodată
factorii sunt clasificaţi în factori obiectivi (macro-sociali şi micro-sociali) şi factori subiectivi.
Teorii criminologice în explicarea traficului de droguri, analizează teoriile criminologice
care ar putea explica fenomenul. Plecând de la tipologia diversă a acestui tip de criminalitate am
încercat să evidențiem acele teorii ce ar putea explica traficul de droguri, raportat la un anumit tip
de traficant. Din multitudinea teoriilor au fost selectate teoria anomiei, teoria alegerii economice
raționale și teoria controlului social.
Potrivit teoriei anomiei elaborată de Merton stabilitatea ordinii sociale este asigurată de
existența unui echilibru între scopurile propuse și mijloacele disponibile. Criminalitatea reprezintă
o reacție a individului față de neconcordanța dintre scopurile valorizate de societate și mijloacele
licite prin care se pot atinge. Cel mai adesea individul pentru a le atinge reacţionează utilizând
mijloace ilicite. În funcție de poziția pe care individul o ocupă în structura socială există în viziunea
lui Merton mai multe tipuri de reacție alaturi de conformism: inovația, ritualismul, retragerea și
revolta. Merton afirma că inovația se produce atunci când individul deși a internalizat scopurile
culturale nu a internalizat în egală măsură normele ce guvernează mijloacele legale de atingere a
acestora.
Inovația, în accepţiunea denotativă a noţiunii, explică de ce unele persoane aleg spre
exemplu să intre în trafic pentru a obţine resursele financiare necesare atingerii scopurilor. Din
cercetare a rezultat că traficul de droguri este mai crescut acolo unde controlul statului este mai
scăzut şi nu există consensul normativ.
Astfel, pe de o parte de starea de anomie profită liderii traficului, iar pe de altă parte, starea
de anomie determină intrarea în trafic a celor din nivelurile inverioare. S-a confirmat ipoteza
conform căreia controlul oficial, exercitat la nivel mondial și național prin politicile penale adesea
lipsite de consens, a avut o influență limitată asupra traficului de droguri.
Teoria alegerii economice raţionale şi principiile sale au fost utilizate pentru prima dată
pentru analizarea unor fenomene din afara economiei de către Gary Becker, astfel teoria a evoluat
de la caracterul economic la cel sociologic. Autorul a lansat modul de abordare din perspectivă
6
economică a comportalentului uman. În viziunea acestuia perspectiva economică explică
comportamentul maximizator al individului mai explicit și mai extensiv decât alte moduri de
abordare, accentul fiind pus pe raportul dintre costuri și beneficii..
Motivația implicării în traficul de droguri este condiționată de câștigurile financiare
previzionate, iar teoria alegerii economice raționale oferă repere semnificative în explicarea
fenomenului, având în vedere deopotrivă factorul economic, privit prin prisma comportamentului
maximizator, a pieţei echilibrate şi a preferinţelor stabile ale actorilor ce nu sunt diferite de la
persoanele bogate la cele sărace, sau la cele din societăţi şi culturi diferite.
Teoria alegerii economice raționale cât și cercetarea de teren confirmă ipoteza că traficul
de droguri este influențat de jocul dintre cererea și oferta de droguri, respectiv de piață și oferă
repere semnificative în explicarea traficului, ca activitate economică.
Teoria controlului social a fost elaborată de Travis Hirșchi. Acesta se raliază viziunii lui
Hobbs și Freud în privința naturii umane, considerând că o mare parte din indivizi sunt dominați
de tendințe antisociale. În viziunea adepților acestei teorii, tendințele antisociale se activează doar
atunci când controlul social în variatele sale forme slabește. Autorul teoriei subliniază că, teoriile
din orientarea sociologică încercând să explice criminalitatea prin intermediul factorilor de
tensiune precum diferențe sociale, șomaj, sărăcie sau familii destrămate, au eșuat deoarece acești
factori în mod incontestabil pot fi corelați cu criminalitatea, însă nu s-a putut demonstra științific
faptul că aceștia reprezintă cauza fenomenului. Astfel, nu cauzele criminalității trebuie deci
cercetate, ci mai degrabă cauzele conformării cu legea, problema esențială fiind identificarea
motivațiilor care stau la baza respectării legilor.
Traficanţii cred în valorile lumii din care provin și mai puțin în conformismul legal; aceştia
își organizează întreaga existență la limita legii și în scopul comiterii de infracțiuni.
În procesul privind descifrarea fenomenului infracţional un loc important îl ocupă
cunoaşterea şi explicarea proceselor cauzale. A apărut imperativă derularea unei cercetări de teren
prin intermediul căreia s-au obținut informații consistente pe de o parte din partea unor persoane
ce au fost condamnate definitiv pentru trafic de droguri aflate în evidența Serviciului de Probațiune
Bucureşti, iar pe de altă parte prin urmărirea unui dosar aflat în stare de judecată pe rolul instanțelor
din România ce a oferit repere cu privire la modalitatea de anchetare și judecare a acestui tip de
criminalitate.
Ipotezele validate de cercetarea de teren sunt următoarele: Traficul de droguri este
influențat de cererea și oferta de droguri; România este o țară de tranzit a drogurilor, care devine
treptat o țară de consum; Traficul de droguri este prezent cu precădere în zonele de frontieră și în
marile orașe; Controlul oficial exercitat la nivel național prin politicile penale a avut o influență
limitată asupra traficului ilicit de droguri.

Concluziile cercetării de teren, susţin afirmaţia că traficul de droguri are o tipologie diversă.
În România, întâlnim doar o parte a tipologiei criminale implicată în traficul de droguri, întrucât
aceasta reprezintă în principal o zonă de tranzit a drogurilor, care treptat devine și o zonă de
destinație, fapt dedus pe baza anaizei datelor ce indică o creştere a consumului. Baronii drogurilor,

7
specialiștii sau marii depozitari nu au fost identificați pe teritoriul României. Internetul a favorizat
acest tip de criminalitate. În marele trafic rutele de tranzit sunt alese în funcţie de riscul implicat.
Transportul naval rămâne una din alternativele principale de transport utilizat în marele trafic
internaţional, mai cu seamă în cazul cocainei provenită din America Latină. Motivațiile liderilor
traficanților sunt diferite de motivele alegerii intrării în traficul de droguri a micilor dealeri.
Controlul oficial exercitat la nivel mondial și național și politicile penale în materie au avut
o influență limitată asupra traficului de droguri. La nivel național tranzitul de droguri continuă să
reprezinte o problemă nerezolvată. Strategiile de limitare a tranzitului trebuie intensificate și bazate
în special pe cooperarea internațională dat fiind faptul că traficul de droguri reprezintă o formă de
criminalitate organizată transnațională.

Capitolul V intitulat „Prevenirea şi controlul traficului de droguri” este structurat în

trei secţiuni, ce abordează anliza legăturii dintre consumul ilicit şi traficul de droguri, prevenirea
şi controlul fenomenului analizat.
Analiza istorică şi evolutivă a dezirabilităţii drogurilor în societate a sugerat că fenomenul
este departe de a putea fi gestionat. Cu prioritate s-a constatat că trebuie înțelese și aprofundate
tendințele istorice care au încurajat la un moment dat criminalizarea, iar la un altul legalizarea.
Drogurile, precum canabisul sau opiul spre exemplu, nu au fost întotdeauna prohibite.
Represiunea a reprezentat o consecință necesară a excesului de comercializare și de consum. La
nivelul secolului XIX s-au produs numeroase descoperiri tehnico-științifice precum: extragerea
morfinei și a heroinei, apariția seringilor hipodermice sau extragerea substanței alcaline din foile
de coca. Toate aceste inovații au contribuit la creșterea numărului de utilizatori, creșterea
consumului, o vizibilitate crescută a numărului de dependenți și astfel, s-a ajuns repede la o
schimbare a atitudinii privind drogurile și consumatorii. În acest context mai întâi grupările
religioase și mai apoi alte organizații au demarat o campanie împotriva consumului de opiu și de
alcool.
Întrucât represiunea nu a avut efectele aşteptate, o serie de ţări se întorc spre politici
alternative. Pe continentul american au fost deja făcuți primi pași în această direcție. Potrivit
Raportului OICB din anul 2015, la nivelul anului 2013 în Uruguay a apărut o lege privind
reglementarea importului, producției, depozitării, vânzării și distribuirii canabisului în scop
recreativ își terapeutic. În S U A, așa cum am amintit patru state au legalizat canabisul în scop
recreativ încă din anul 2014 (Colorado, Washington, Alaska şi Oregon). În luna noiembrie 2016
California, Nevada și Massachusetts au votat pentru legalizare.

Incriminarea prezintă reacţia socială la momentul în care consumul și traficul de droguri

nu au mai reprezentat fenomene marginale. Este important de menţionat că, în prezent se asociază
mult prea ușor drogurile ilicite cu criminalitatea. Relația drogului cu criminalitate nu este ușor de
înțeles așa cum ar părea la prima vedere, aceasta fiind o relație triunghiulară între o persoană, un
produs și un comportament. Pe de altă parte consumul distructiv de droguri reprezintă abuzul de
droguri care nesocotește riscurile implicate. Eroarea cercetărilor constă în credința că produsele

8
sunt responsabile de motivația consumului și că ar fi necesar să dispară produsul pentru
soluționarea problemei. Uneori se exagerează nocivitatea produsului, efectele nefiind corelate cu
frecvența consumului, cantitatea ingerată sau cu mediul înconjurător.
Tendinţa spre dezincriminarea drogurilor uşoare pleacă de la întrebarea de ce drogurile
legale, care sunt mai periculoase dacât unele ilegale, nu sunt interzise. S-a generat o clasificare a
drogurilor în funcție de concentrație și nocivitate indiferent de tipul de consum. Nocivitatea vine
din utilizarea defectuoasă contrară sănătății și a stilului de viață legat de consumul excesiv. În acest
context clasificarea drogurilor după nocivitate devine subiectivă și inutilă.
Dezincriminarea cultivării canabisului în scop personal sau în scop comercial reprezintă
două teme analizate. Cultivarea legală a canabisului în scop comercial, are drept efect apariția unei
piețe legale. Piața legală intră în concurență cu piața neagră. Aspectele analizate cu potenţial de
influenţă asupra aderării clientelei la piața legală sunt: prețul, concentrația de THC -
tetrahidrocanabinol, varietatea produselor disponibile și nu în ultimul rând disponibilitatea.
“Legalizarea” producției și legalizarea comerțului cu canabis a fost analizată sub aspectul
autorizării culturilor pentru consum propriu, dar şi cultivării în scop comercial. Problematica
legalizării urmărește să asigure și să garanteze calitatea drogurilor disponibile pe o piață licită,
controlul fiind exercitat doar prin intermediul instituțiilor specializate. Legalizarea unor droguri
presupune o analiză risc-beneficii efectuată în cel mai profesionist mod posibil și doar de către cei
mai buni experți în domeniu și mai ales, se traduce prin asumarea unor riscuri și a unor
responsabilități de către statul care decide să legalizeze acest fenomen.
Prevenirea traficului de droguri analizează particularităţile şi modelele de prevenire a
acestui tip de criminalitate. Prevenirea criminalităţii poate fi percepută ca un sistem multilateral
de măsuri ce vizează identificarea grupurilor de persoane cu un grad sporit de risc pentru intrarea
în trafic şi reducerea acestuia; identificarea situaţiilor din anumite spaţii geografice sau dintr-un
anumit mediu, care motivează sau provoacă nemijlocit traficul sau a persoanelor cu un
comportament predispozant acestui tip de criminalitate precum şi a influenţei corective ce se poate
exercita asupra lor. Înlăturarea sau reducerea cauzelor criminalităţii, ori a unor tipuri separate ale
ei cum este traficul de droguri, precum şi a factorilor care-l favorizează, prezintă o importanţă
determinantă în prevenire.
Prevenirea se delimitează de control. Din cadrul controlului social nu fac parte acțiunile de
prevenire, întrucât, spre deosebire de prevenire care are un caracter proactiv intervenind ca să
devanseze comiterea faptei, controlul are un caracter reactiv, după ce faptul s-a comis.
În ultimii ani, mai multe modele de prevenire a criminalității au fost menționate de
literatura de specialitate. În opinia noastră modelul social și modelul situațional pot reprezenta,
alături de modelul curativ, modele eficiente de prevenire a traficului de droguri.
Modelul social apelează la educație, prin intermediul instituțiilor și specialiștilor. În acest
mod este împiedicată evoluția indivizilor spre inadaptare socială. Acțiunile de prevenire proprii
modelului social sunt orientate de o parte spre factorii care anticipează o dezvoltare neadecvată a
persoanei și a familiei sale, iar pe de altă parte spre comunitatea în mijlocul căreia trăiesc aceștia.

9
 Modelul situațional, urmărește cu prioritate protejarea indivizilor și a bunurilor cu ajutorul
polițiștilor și experților în domeniu, respectiv a firmelor private de pază și protecție. Prevenirea
situațională derivă din tendința spontană sau învățată a cetățenilor de a se proteja. În această
direcție pe linie legislativă statul a adoptat constant acte normative pentru intensificarea
controalelor.
Cu privire la adoptarea de către state a unor acte normative privind drogurile putem
menționa tendința de legalizare a drogurilor ușoare, respectiv a canabisului. Cu privire la motivarea
politicilor de legalizare a canabisului, studiu amintește protecția consumatorului prin controlul
asupra disponibilității, calității și prețului drogurilor. Calitatea drogurilor legale ar urmării
protecția sănătății consumatorilor, iar prețul drogurilor legale ar trebui să fie apropiat de prețul
drogurilor de pe piața neagră. Piața neagră ar deveni mai puțin atractivă, dat fiind calitatea incertă
și caracterul ilicit al produselor. Cele două modele de legalizare, respectiv producerea pentru
consum propriu și producerea pentru comercializarea în condițiile legii, sunt doar două alternative
prin care s-a încercat limitarea situațiilor criminogene în materie prin intermediul scoaterii de sub
control legal a canabisului.
Modelul curativ în materie de droguri se reflectă în politicile legislative adoptate la nivel
mondial, european și național. Prin convențiile internaționale și prin directivele adoptate în Europa,
consumul de droguri nu a fost considerat o infracțiune spre deosebire de trafic. Toxicomania a fost
considerată o boală, iar toxicomanul a fost considerat o persoană bolnavă ce necesită un tratament
special. La nivel național, intrarea în vigoare a Noului Cod Penal și a Noului Cod de Procedură
Penală și aplicabilitatea art. 19 și 191 din Legea nr. 143/2000, au consacrat modelul curativ. Acest
model a apărut după reconsiderarea viziunii legiuitorului asupra fenomenului.
Strategiile de prevenire a traficului sunt orientate către două direcții: prevenirea cererii de
droguri și prevenirea ofertei. Prin prevenirea cererii se urmărește realizarea prevenirii consumului
de droguri, iar prin reducerea ofertei de droguri se urmărește reducerea traficului.
Oferta legală de droguri, respectiv apariția unei piețe legale a canabisului în anumite colțuri
ale lumii, de unde poate fi achiziționat drogul produs în condiții de siguranță și la un preț
competitiv față de piața neagră, poate fi un argument solid care să-l poată convinge pe consumator
să nu se mai adreseze pieței negre de pe care poate achiziționa produse de o calitate incertă.
Traficul de droguri reprezintă un tip de criminalitate a cărui prevenire se poate realiza prin
două forme: prevenirea apariției sau existenței unor cauze sociale, ori individuale, care pot conduce
la traficul de droguri, sau prevenirea directă a crimei prin supravegherea direct a persoanelor aflate
în evidenţa poliţiei cu antecedente penale privind traficul de droguri, precum şi a persoanelor fără
antecedente din anturajul acestora.
Din analiza criminologică a reieşit că o atenție deosebită trebuie acordată prevenirii și
controlului tranzitului, acesta fiind de esența acestui tip de criminalitate. Strategiile prin care se
poate limita tranzitul vizează în primul rând uniformizarea legislativă şi terminologică la nivel
internaţional, cooperarea instituţională internaţională, dotarea instituţiilor precum vamă sau poliţie
de frontieră cu aparatură modernă de identificare a drogurilor, organizarea de cursuri periodice de
calificare pentru personalul angajat al acestor instituţii şi eradicarea corupţiei.

10
 Strategiile de prevenire propuse pleacă de la concluzia analizei criminologice potrivit
căreia modelul prevenirii generale și cel al prevenirii speciale par să răspundă necesității obținerii
unor rezultate eficiente în lupta împotriva traficului de droguri.
În cadrul strategiilor de prevenire generală, având în vedere factorii care au favorizat
traficul de droguri, au fost analizate coordonata legislativă și cea social economică. Analiza
strategiilor speciale de prevenire a plecat de la importanţa conştientizării pericolului drogurilor în
societate, analiza cuprinzând şi identificarea aspectelor care au dus la efectul limitat al dezvoltării
alternative, strategie implementată în zonele importante de producere a drogurilor. Întrucât
strategiile de prevenire specială menționate au un caracter predelictual, este important ca
prevenirea să fie un proces continuu, pentru a elimina pe cât posibil riscul ca persoanele cu
potențial criminogen să ia decizia de a comite acțiuni ce intră în sfera traficului de droguri.
Printre disfuncţionalităţile privind controlul drogurilor la nivel naţional identificate în urma
analizei fenomenului amintim: administrarea cu dificultate a probelor, perfectibilitatea legislaţiei
privind protecţia martorilor, eficienţa tot mai scăzută a interceptărilor convorbirilor telefonice,
procedura privind folosirea investigatorilor acoperiţi este deficitară, flagrantul se apropie foarte
mult de provocare, iar corupţia magistraţilor este tot mai întâlnită.

Concluziile generale ale cercetării. Potrivit instrumentelor juridice în materie, traficul de

droguri este un concept ce include operaţiunile cu substanţe interzise. Acesta este o crimă
internaţională, astfel cum rezultă din analiza cantitativă şi calitativă a fenomenului.
Traficul se delimitează de alte forme de criminalitate sau de infracţiunile conexe ce-l
precedă sau urmează, cu toate acestea analiza a demonstrat legăturile dintre trefic de droguri şi
terorism în Orientul Mijlociu şi Columbia. La nivel global fenomenul este dificil de analizat, iar
rutele şi filierele reflectă doar anumite aspecte ale fenomenului. Fiecare continent în parte prezintă
particularităţi privind consumul, producţia sau capturile, indicatori utilizaţi în evaluarea
criminalităţii.
România este un stat de tranzit care face parte din ruta balcanică de nord. Explozia
consumului şi criminalitatea crescută de aici arată că traficul nu este un fenomen marginal.
Marele trafic internaţional are o tipologie diversă, iar la nivelul României se poate întâlni
doar o parte a acesteia. Factorii obiectivi care favorizează fenomenul surprind aspecte sociale,
politice şi economice ce au potenţat fenomenul. Factorii micro-sociali şi cei subiectivi sunt proprii
fiecărei tipologii.
Precum factorii sunt proprii fiecărui tip de traficant, tot astfel, toriile alese pot explica
fenomenul în mod particular pentru fiecare tipologie. Teoriile criminologice oferă o explicaţie a
fenomenului analizat prin prisma unor aspecte sociale şi economice care generează oportunităţi
rapid şi eficient speculate de traficanţi. Discrepanţa dintre scopuri şi mijloace legitime de atingere
a acestora, lipsa consensului normativ, raportul dintre costuri, riscuri şi beneficii sau implicarea în
activităţi convenţionale, sunt doar câteva aspecte ce pot explica fenomenul criminalităţii sau
respectiv conduita conformă.

11
 Prevenirea cererii şi a ofertei de droguri potrivit strategiilor generale şi speciale elaborate
la diferite niveluri au avut efecte limitate. Controlul traficului de droguri se realizează cu
dificultate, iar legalizarea, alternativă mai nouă ce urmăreşte generarea unei pieţe legale şi sigure
a canabisului, este contrară convenţiilor internaţionale.
S-a încercat analiza fenomenului în cadrul unui tipar care să poată fi folosit la intervale de
timp diferite pentru evaluarea acestui tip de criminalitate, cercetările următoare putând actualiza
datele prezentului studiu.

12
 CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………..….……....….......7
CAPITOLUL I CLARIFICĂRI CONCEPTUALE
Secţiunea I. Droguri, narcotice, stupefiante şi precursori – definiţii şi clasificare ..................... 10
1. Definiţii …………………………………………………………………..…………...... 10
2. Clasificarea drogurilor………………………………………………..…….………....... 14
3. Droguri legale ……………………………………………………….…….……......... 14
A. Alcoolul …………………………………………………….…….……….... 14
B. Tutunul ………………………………………………….…….…………..… 15
C. Cofeina ……………………………………………………….…….............. 16
D. Nootrope ……………………………………………………….….……….. 16
4. Droguri ilegale ………………………………………………………….…….…............. 17
A. Cocaina ........................................................................................................ 17
B. Opiaceele …………………………………………………….….…………... 17
C. Canabisul ……………………………………………………….……......…. 18
Secţiunea a II -a Traficul de droguri – noţiune şi definiţii ………….……………….………… 19
1. Noţiunea …………………………………………………….…………………...…….… 19
2. Definţii …………………………………………………………….……….……..……... 22
Secţiunea a III- a Traficul de droguri - Perspectivă juridică…………………….…………...… 23
1. Instrumente juridice internaţionale ………………………………………..…………… 24
2. Instrumente juridice europene ……………………………………………………….…. 25
3. Instrumente juridice naţionale ………………………………………………..……….... 29
Secţiunea a IV- a Delimitarea traficului de droguri de alte forme de criminalitate .…….……... 31
1. Traficul de droguri între criminalitate organizată transnaţională
şi crimă internaţională ………………………………………………….….…............… 31
2. Traficul de droguri şi criminalitatea legată de droguri …………………………….……. 35
3. Traficul de droguri şi terorismul …………………………………………………...…..... 38
4. Infracţiuni conexe traficului de droguri …………………………………….…….….….. 48
A. Operaţiunile cu precursori ....................................................................................... 48
B. Infracţiunile informatice ........................................................................................ 49
C. Infracţiunile de corupţie ........................................................................................... 50

1
 D. Infracţiunile economice privind evaziunea fiscală şi spălarea de bani ...................... 50

CAPITOLUL al II - lea STAREA ŞI DINAMICA TRAFICULUI DE DROGURI –

PERSPECTIVĂ GLOBALĂ
Secţiunea I. Consideraţii generale ………………………………………………..................... 53
1. Dificultăţi privind evaluarea traficului de droguri ………………………………............ 53
2. Rutele de transport …………………………………….………………………..………. 55
3. Principalele filiere ………………………………………………………………………. 63
A. Filierele traficului de heroină ....................................................................... 64
B. Filierele traficului de cocaină ....................................................................... 65
Secţiunea a II -a Aspecte generale privind indicatorii utilizaţi.................................................... 66
1. Consumul de droguri ...................................................................................................... 67
2. Producţia de droguri ....................................................................................................... 71
3. Capturile de droguri ....................................................................................................... 74
Subsecţiunea I Traficul de droguri în Europa ……………………………..…………………….…79
1. Particularităţi .................................................................................................................. 79
2. Date statistice ................................................................................................................. 80
3. Consumul de droguri ...................................................................................................... 81
4. Producţia de droguri ....................................................................................................... 82
5. Capturile de droguri ....................................................................................................... 83
Subsecţiunea a II – a Traficul de droguri în America de Nord ...............................................86
1. Particularităţi ................................................................................................................. 86
2. Consumul de droguri ..................................................................................................... 86
3. Producţia de droguri ...................................................................................................... 88
4. Capturile de droguri ...................................................................................................... 88
Subsecţiunea a III – a Traficul de droguri în America de Sud ................................................90
1. Particularităţi ................................................................................................................. 90
2. Consumul de droguri ..................................................................................................... 90
3. Producţia de droguri ...................................................................................................... 91
4. Capturile de droguri ....................................................................................................... 93
Subsecţiunea a IV – a Traficul de droguri în Africa................................................................ 94

2
 1. Particularităţi ................................................................................................................. 94
2. Consumul de droguri ..................................................................................................... 95
3. Producţia de droguri ...................................................................................................... 96
4. Capturile de droguri ....................................................................................................... 96
Subsecţiunea a V – a . Traficul de droguri în Asia .................................................................. 97
1. Particularităţi .................................................................................................................. 97
2. Consumul de droguri ..................................................................................................... 97
3. Producţia de droguri ...................................................................................................... 99
4. Capturile de droguri ..................................................................................................... 100
Subsecţiunea a VI – a . Traficul de droguri în Oceania .......................................................... 102
1. Particularităţi ................................................................................................................ 102
2. Consumul de droguri ................................................................................................... 102
3. Producţia de droguri ...................................................................................................... 103
4. Capturile de droguri ...................................................................................................... 103

CAPITOLUL al III – lea TRAFICUL DE DROGURI ÎN ROMÂNIA

Secţiunea I. Dificultăţi privind evaluarea traficului de droguri în România ………………….. 104
1. Cadrul legislativ ........................................................................................................... 104
2. Indicatorii utilizaţi ........................................................................................................ 107
3. Cifra neagră a criminalităţii traficului de droguri .......................................................... 111
Secţiunea a II – a Criminalitatea aparentă privind traficul de droguri ...................................... 114
1. Persoane cercetate şi trimise în judecată ..................................................................... 114
2. Persoane aflate în arest preventiv ................................................................................ 116
Secţiunea a III – a Criminalitatea legală privind traficul de droguri ....................................... 117
1. Persoane condamnate definitiv ..................................................................................... 117
2. Persoane aflate în executarea pedepsei ......................................................................... 122
Secţiunea a IV – a Date statistice ........................................................................................... 126
1. Consumul de droguri ................................................................................................... 126
2. Producţia de droguri ..................................................................................................... 136
3. Capturile de droguri ......................................................................................................... 136

3
CAPITOLUL al IV – lea TRAFICUL DE DROGURI – PERSPECTIVĂ
CRIMINOLOGICĂ
Secţiunea I Actorii implicaţi în traficul de droguri ……………………………………..……. 143
1. Tipologia …………………………………………………………….……………..… 143
2. Ţintele traficanţilor de droguri ………………………………………………………... 148
A. Unităţile de învăţământ ………………………….……………………..….. 148
B. Spaţiile recreaţionale ……………………………….…………………........ 149
C. Persoanele care practică sexul comercial ……………………..………....… 151
D. Penitenciarele ………………………………………………..……..........… 152
3. Victimele traficului de droguri ........................................................................................ 156
Sectiunea a II-a Etiologia traficului de droguri ....................................................................... 161
1. Etiologia factorilor criminogeni care favorizează traficul de droguri ………………. 161
2. Factori obiectivi .......................................................................................................... 163
A. Factori macro-sociali ………………………………….…………………. 163
B. Factori micro-sociali ………………………………….….……………….. 167
3. Factori subiectivi situaţi la nivel individual ………………………………………. ... 170
Secţiunea a III -a Teorii criminologice explicative privind traficul de droguri …….……….. 172
1. Consideraţii generale ………………………………………………………………..... 172
2. Teoria anomiei ……………………………………………………….………… ……. 175
3. Teoria alegerii economice raţionale …………………………………………………. 178
4. Teoria controlului social ………………………..……………………………….......... 184
Secţiunea a IV – a Studiul de teren …………………………………….……………………... 187
1. Consideraţii generale …………………………………………………………………. 187
2. Metodologia cercetării ………………………………………………………………... 188
3. Construcţia eşantionului ………………………………………………….…………... 189
4. Variabilele ………………………………………………………………………….…..190
5. Ipotezele …………………………………………………………………………….….190
6. Validarea / Invalidarea ipotezelor …………………………………………………..… 191
7. Concluzii …………………………………………………………………………….... 196

4
CAPITOLUL al V – lea PREVENIREA ŞI CONTROLUL TRAFICULUI DE DROGURI
Secţiunea I Relaţia dintre consumul ilicit de droguri şi traficul de droguri .............................. 197
1. De la prohibiţie la legalizare .......................................................................................... 197
2. Reacţia represivă ........................................................................................................ 199
3. Dezincriminarea drogurilor uşoare .............................................................................. 203
4. „Legalizarea” ............................................................................................................. 207
Secţiunea a II -a Prevenirea traficului de droguri ..................................................................... 211
1. Consideraţii generale ..................................................................................................... 211
2. Particularităţile activitaţii de prevenire a traficului de droguri ...................................... 214
3. Modele de prevenire a traficului de droguri .................................................................. 216
Sectiunea a III – a Strategii de prevenire a traficului de droguri .............................................. 221
1. Consideraţii generale................................................................................................... 221
2. Particularităţi .............................................................................................................. 222
3. Strategii de prevenire .................................................................................................. 223
A. Strategi generale de prevenire a traficului de droguri ................................. 224
• Direcţia legislativă ......................................................................... 224
• Direcţia social-economică .............................................................. 227
B. Srategi speciale de prevenire a traficului de droguri ................................... 230
4. Disfuncţionalităţi privind controlul drogurilor la nivel naţional .................................. 232

CAPITOLUL al VI – lea CONCLUZII .............................................................................. 236

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 244

5
 Traficul de droguri – perspectivă criminologică

Doctorand
POPESCU Tiberiu-Viorel

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, studii și cursuri de specialitate

1. Antoniu G., Bulai C., Chivulescu G., Dicționar juridic penal, Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1976
2. Antoniu G, Vinovăția penală, Ed. Academiei, București, 1995
3. Antoniu G., Activitatea normativă a Uniunii Europene I,II,III, RDP nr.1,2,3 /2007
4. Antoniu G. Contribuții la studiul esenței, scopului și funcțiile pedepsei, RDP nr.
2/1998
5. Antoniu G. Implicații asupra legii penale române a Convenției Europene a
Drepturilor Omului, Studii de Drept Românesc nr. 1/1992
6. Antoniu G. Implicații penale ale Constituției Europene, RDP nr. 3/2005
7. Antoniu G. Reflecții asupra crimei organizate, RDP nr. 3/1997
8. Abraham P., Nicolaescu D., Justiția terapeutică o nouă abordare în tratamentul
consumatorului de droguri, Ed. Concordia, Arad, 2006
9. Aristotel, Politica, Ed. Iri, București 2001
10. Aune, B.R., Maritime Drug Trafficking: an underrated Problem, Bulletin on narcotics,
42 (1990), No. 1
11. Avrigeanu T., Reflecții asupra valorii sociale ca obiect al ocrotirii penale, RDP nr.
3/1997
12. Banciu D., Radulescu S., Voicu M., Introducere în sociologia devianței, București,
Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985
13. Banciu D., S.M. Rădulescu, Corupția și crima organizată în România, Ed. Continent
XXI, București, 1994
14. Banciu D., Rădulescu S.M., Sociologia crimei și criminalității, Ed. Șansa, București,
1996

1
15. Bassiouni M. Ch. Introduction to Internațional Criminal Law, volumul I, Sources,
Subiects and Contents, Third Edition Martinus Nijhoff Publishers, 2008
16. Bălan A., Criminalitatea feminină, Ed. C.H Beck, București, 2008
17. Basiliade, G.C. Criminologie comprehensivă, Ed. Expert, București, 2006
18. Bârsan C., Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii pe articole. Vol. I ,
Drepturi și libertăți, Ed. All Beck, București, 2005
19. Beauchesne L., De la criminalisation à la légalisation des drogues: de Charybde en
Scylla ?, PUMCriminologie , vol. 22, n° 1, 1989
20. Beauchesne L., Une légalisation des drogues inscrite en promotion de la santé: les
conditions, Criminologie , vol. 40, n° 1, 2007
21. Beccaria C., Despre infracțiuni și pedepse, Ed. Rosetti, București, 2001, traducere
după Ed. a V-a, Livonne, 1766
22. Becker S., Comportamentul uman, o abordare economică, Ed. All București, 1992
23. Bercheșan V., Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998
24. Brezeanu O., Prevenirea criminalității la început de mileniu, Ed. Fundația România de
Mâine
25. Brezeanu O., Criminalitatea în societatea de tranziție, în Studii de Drept Românesc,
nr. 4/1992
26. Brochu S., Beauregard V., De la prohibition, a la legalisation: Quelques facteurs a
considerer lors de la legalisation du cannabis a des fins recreatives - Revue
internaționale de criminologie et de Police tehnique et scientifique (AICLE), Vol.
LXX, nr. 2-2017 (avril-jun)
27. Brochu S., Drog & Criminalite Une relation complexe, Ed. De Boeck & Larcier,
Bruxelles,1995
28. Brochu S., Drogues et criminalité: point de vue critique sur les idées véhiculées, in:
Déviance et société. 1997 - Vol. 21 - N°3
29. Brochu S., Cousineau M.M., Gillet M., Les drogues, l alcool et la criminalite: profil
des detenus federaux canadians în, Recherche sur l actualite correctionnelle. Accent
sur l alcool et les drogue, Vol. 13, nr. 3, janvier, 2001
30. Brodeur J.P., Jobard F., CITOYENS ET DÉLATEURS La délation peut-elle être
civique? Paris, 2005, Collection: Mutations, no 238
31. Brodeur J.P., Le crime organisé, 2007 publie en Crime et sécurité. L'état des savoirs.
Chapitre 25
2
32. Brunell N., Trajectoires déviantes a l'adolescence: usage de drogues illicites et
délinquance,PUM 2000,
33. Brutaru V., Eurojust, Constituire, Activitate. Caile de consolidare a Eurojust,
Raportul dintre suveranitatea națională și cea a Uniunii Europene, în Revista de drept
penal nr. 3/2008
34. Bogdan S,, Selegean M,, Drepturi și libertăți fundamentale în jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, București, 2005
35. Bogdan S., Soluții juridice pentru decriminalizarea consumului de droguri. Articol
rezultat în cadrul proiectului de cercetare finanțat de CNCSIS (PNCDI II , ID 2280)
36. Boivin Rémi, Le monde à l‟envers: Analyse de la structure du trafic transnational de
drogues illicites , PUM, 2011
37. Boroi A., Rusu I., Cooperarea judiciară internațională în materie penală , Ed. C.H.
Beck, București 2008
38. Bouzat P. et Pinatel J., Traite de droit penal et criminologie, Criminologie Tome III,
Paris Dalloz, 1963
39. Bulai C., Bulai B.N., Manul de drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic,
București, 2007
40. Buzatu N.E., Traficul și consumul ilicit de droguri – Aspecte multidisciplinare, Ed.
Universul Juridic, 2012
41. Buzatu N.E., Fenomenul consumului de substanțe noi cu proprietăți psihoactive
(„etnobotanice”). Aspecte penale, criminologice, criminalistice și medicale, Ed.
Universul Juridic, București, 2015
42. Cioclei V., Mobilul în conduita criminală. Studiu de Criminologie Juridică, Ed. CH
Beck, Bucuresti, 2009
43. Cioclei V., Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalității organizate, în
Revista de Criminologie Criminalistică și Penologie nr. 1/2002
44. Cioclei V., Consumul ilicit de droguri – probleme de ordin penal și criminologic,
Analele Universitatii București, seria drept nr. 1/2003
45. Constantinescu A., Rolul reacției sociale față de criminalitate în procesul de adaptare
a legislației, Dreptul Românesc și integrare europeană, Vol. I/2003, ed. Tempus
46. Cusson M., La criminologie, 6 eme edition Ed. Hachette Livre, Paris, 2000
47. Cusson M., Criminologie actualle, 1998, Montreal

3
48. Cusson M., L’ art de la securite. Ce que l’ histoire de la criminologie nous ensigne,
Edition Hurtubisi inc, 2010
49. Cusson M., Comment prévenir ? Les techniques et la méthode de la prévention
situationnelle, 2007, Traité de sécurité intérieure, Montréal: Hurtubise HMH, 2007
50. Cusson M., L effet structurant du control social, Conference presentee au 11 Congres
de la Societe internațional de criminologie, Budapest, aout,1993
51. Cusson M., Dupont B. Traite de securite interieure, Montreal, Ed, Hurtubise, 2007
52. Cusson M., Le phénomène criminel à la lumière de la psychologie de la peur.” PUM,
mars 2001
53. Deleanu I., Obligativitatea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și ale
Curții de Justiție a Comunităților Europene, în Dreptul nr. 2/2007
54. Deteșeanu, D.A. Crima internațională. Abordări convenționale și dezvoltări
jurisprudențiale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016
55. Dima T., Păun A.G., Traficul și consumul ilicit de stupefiante. Combaterea prin
mijloace de drept penal, Ed. Lumina Lex, București, 2001
56. Dima T., Dacă subiectul activ al unei infracțiuni poate fi și subiect pasiv al acesteia,
în Dreptul nr. 1/2002
57. Dima T., Paun A.G., Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a pedepsei
prevăzută de art. 16 din Legea 143/2000 privind prevenirea traficului și consumului
ilicit de droguri în Dreptul nr. 2/2008
58. Dima T., Consumul ilicit de droguri , infracțiune sau contravenție ? în RDP nr. 3/2002
59. Drăgan J., Drogurile în viața românilor, Ed. Magicart Design, București, 1996
60. Dobrinoiu V., Corupția în dreptul penal, Ed. Atlas Lex, București, 1995
61. Dongoroz V., Raportul dintre conținutul social politic și conținutul normativ al
dreptului penal din RSR, în Studii și Cercetări Juridice, nr. 3, 1965
62. Dongoroz V., și colaboratorii., Explicații teoretice ale Codului Penal Român. Partea
generală, Ediția a II a Ed. Academiei Române și Ed. All Beck București, 2003
63. Durkeim E., Regulile metodei sociologice, Ed. Științifică, București, 1974
64. Durkeim E., De la division du travail social, Paris, Alcan 1983
65. Duțu M., Criminologia mediului, în Dreptul, nr. 6 /2013
66. Freud S., Psihologia colectivă și analiza eului, Ed, Mediarex, București, 1995
67. Gassin R., Criminologie, 7 eme edition, Dalooz, 2011

4
68. Gheorghe. F., Prevenirea criminalității, Teorie și practică - Institutul Național de
Criminologie
69. Goldstein, P.J., Drugs/Violence Nexus: A Tripartite Conceptual Framework. Journal
of Drug Issues, Vol. 39, 1985,
70. Goode, E, The Marijuana Smokers, New York, Basic Books, 1970
71. Griffit, E. Drogurile o tentație ucigașă, ed. Paralela 45. Pitești, 2006
72. Hoaken, P.N.S., Stwart, S. H., Drugs of abuse and the slicitation of human aggressive
behavior, Adictive Behaviors nr. 28, 2003
73. Hotca M.A., Protecția victimelor, Elemente de victimologie. Ed. CH Beck, București
2006
74. Jonathan Pigeon Un portrait du trafic de drogues fait par les membres de gangs de rue
à Montréal, PUM, 2011
75. Kokoreff Michel, Trafics de drogues et criminalité organisée: une relation complexe,
Criminologie , vol. 37, n° 2, 2004
76. Labrousse A., Geopolitica drogurilor, Ed. Ideea Europeană, București, 2004
77. Liteanu T., Ștefan T., Stoica C., Traficul de droguri. Repere, dimensiuni și perspective
București, Ed. ANI, 2005
78. Lascu I., Prevenirea și combaterea criminalității organizate, RDP nr. 3/2004
79. Maxim I., Terorismul, cauze, efecte și măsuri de combatere, Ed. Politică, București,
1988
80. Mocanu R., Infracțiuni legate de droguri. Practică judiciară, Ed. Hamangiu,
București, 2007
81. Mocuța G., Criminalitatea organizată și spălarea banilor, Ed.Noul Orfeu, București
2004
82. Mateuț G., Prezumția de nevinovăție în lumina Convenției europene și a
reglementărilor procedurale interne, Dreptul 11/2000
83. Mathieu Paquin, Les facteurs de risque explicatifs et prédictifs des différents niveaux
d'implication dans la vente de drogues chez des jeunes québécois vendeurs de
substances psychoactives, 2009, Montréal: Université de Montréal
84. Mărgineanu, D.G. Scientiometria conceptului medicament nootrop, în Revista de
Politica Științei și Scientometrie, serie nouă, vol. 1, nr. 3, sept. 2012

5
85. Michela Cometto: Les parcours dans la consommation de drogues et dans la
commission d'actes criminels des immigrés clandestins, irréguliers/régularisés en
Italie, PUM, 2007
86. Muntean C.S., Mandatul european de arestare. Un instrument juridic apt să
înlocuiască extrădarea, CDP 1/2007
87. Năstase A., Drepturile Omului. Religie a sfârșitului de secol, Institutul Român pentru
Drepturile Omului, București 1992
88. Negrier L., Dormont La criminologie dans la cite, Edition Europeenes, Erasme, La
Garanne Colomdes, France, 1990
89. Neagu I., Dima T., Dobrinoiu V., Fuerea A., Hotca M.A., Neagu N., Mc Cann T.B.,
Prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri în România, Vol. I și II,
Ed. Hamangiu, București, 2008
90. Oancea I., Probleme de criminologie, Ed. All, București, 1994
91. Olaru C., Unele considerații teoretice referitoare la Legea 39/2003 privind prevenirea
și combaterea criminalității organizate, Dreptul nr. 6/2004
92. Platon, Opere complete, Vol I, Ed. Humanitas București, 2001
93. Pop T., Curs de criminologie, Cluj, 1928
94. Popa, M Statistica pentru psihologie: teorie și aplicații SPSS, Ed. a 2-a, Ed. Polirom,
Iași, 2008
95. Predescu O., Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul penal român. Ed.
Lumina Lex, București, 2006
96. Rădulescu S.M., Dâmboeanu C., Sociologia consumului și abuzului de droguri, Ed.
Lumina Lex, București, 2006
97. Sabău G.V., Traficul și consumul ilicit de droguri și precursori, Ed. Universul Juridic,
București, 2010
98. Spinoza Benedict Baruch, Tratat despre îndreptarea intelectului și despre calea cea
mai bună care duce la adevărata cunoaștere a lucrurilor, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1979
99. Stănoiu R.M., Criminologie, Ed. Oscar Print, București, 2006
100. Stănoiu R.M., Metode și tehnici de cercetare în criminologie, Ed. Academiei,
București, 1981

6
101. Stănoiu R.M., Commentaire sur les nouvelles formes des prevention în vol.
Normes et déviances en Europe, un débat Est-Quest, coord. Philippe Robert et Fritz
Sack, Paris, Ed. L`Harmatan,1994
102. Stănoiu R.M., O nouă perspectivă în prevenirea criminalității, în Tranziția și
criminalitatea, Ed. Oscar Print, 1994
103. Stănoiu R.M., Criminalitatea în România, trecut, prezent și viitor, în Tranziția
și criminalitatea, Ed. Oscar Print, București, 1994
104. Stănoiu R.M., Analiza socio - juridică a reacției sociale față de
comportamentele deviante, în SCJ nr. 4, 1976
105. Stănoiu R.M., Societatea riscului global și marea criminalitate, în Marea
criminalitate în contextul Globalizării, Ed. Universul Juridic, București, 2012
106. Stănoiu R.M., Rolul contradicțiilor în etiologia comportamentului delincvent,
în SCJ nr. 1/1987
107. Stănoiu R.M., Unele considerații cu privire la rolul familiei în formarea și
dezvoltarea personalității tinerilor, în SCJ nr. 2/1987
108. Stănoiu R.M., De la Omul delincvent la Delincventul potențial în Studii de
Drept Românesc, nr. 2/1994
109. Stănoiu R.M., Constantinescu A., Aspecte legale și criminologice privind
traficul și consumul de droguri, la Simpozionul academic din 25.01.2012, cu tema
Consumul și dependența de droguri. Aspecte antropologice, juridice și medico –
sociale
110. Stănoiu R.M., Dan N., Banciu D., Infracțiunile de violență (cauze și condiții)
Buletin documentar, Criminologie I, 1980
111. Streteanu F., Tratat de drept penal, Ed. C.H. Beck, București, 2008
112. Turcu I., Dreptul sănătății. Frontul comun al medicului și al juristului, Ed.
Wolters Klover, București, 2010
113. Udroiu M., Predescu O., Protecția europeană a drepturilor omului și procesul
penal român. Tratat, Ed. CH Beck, București 2008
114. Ursan M., Consumul de droguri în Centrul istoric din București (Studiu
etnografic) – Teză de doctorat , Facultatea de Sociologie București, 2012
115. Criminologie, Volume 45, numéro 1 printemps 2012; Violence politique et
conflits armés, PUM

7
116. Criminologie, Volume 44, numéro 2, automne 2011, Les droits des victimes
dans un contexte international, PUM
117. Criminologie, Volume 43, numéro 1, printemps-été 2010, Les jeunes et la rue,
PUM
118. Criminologie, Volume 40, numéro 1, printemps 2007, Conduites addictives et
crimes, PUM.
119. Criminologie, Volume 39, numéro 1, printemps 2006, Le cybercrime, PUM
120. Criminologie, Volume 37, numéro 2, automne 2004 Délinquance et réussite,
PUM
121. L'OBSERVATOIRE GEOPOLITIQUE DES CRIMINALITES, Revue n°6 -
avril 2013 > Informations / n°6 > Trafic de drogues et sécurité locale: l’hypertension
française; disponibil pe http://geopolcrim.info/?cat=145Revue n°9 - septembre 2013 >
Dépêches n°9 > Tunisie: détention et usage d’une loi ancien régime
122. CANADIAN CENTRE FOR INTELLIGENCE AND SECURITY STUDIES,
TENDANCES EN TERRORISME - Le terrorisme et la criminalité: Liens réels et
potentiels, 2006, ITACCIEM
123. GROUPE DE RECHERCHE ET D'INFORMATION SUR LA PAIX ET LA
SÉCURITÉ (GRIP) - Gestion des frontières terrestres et trafic ilicite, 2010 - Jihan
Seniora et Cédric Poitevin
124. GROUPE DE RECHERCHE ET D'INFORMATION SUR LA PAIX ET LA
SÉCURITÉ (GRIP) - Criminalité transfrontalière en Afrique de l’Ouest: Cadre et
limites des stratégies régionales de lutte, 2012 - Michel Luntumbue

II. Legislație
Texte universale
125. Convenția de la Shanghai din 1909
126. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10 decembrie
1948
127. Declarația Americană a Drepturilor și Datoriilor Omului, adoptată la cea de-a
noua conferință internațională americană, care a avut loc la Bogota, în Columbia în
1948

8
128. Convenția de Apărare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care a
fost modificată prin Protocolul nr. 11 al Consiliului Europei, la Roma, în 4
noiembrie 1950
129. Convenția unică a Națiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961
130. Pactul internațional referitor la drepturile civile și politice, adoptat de adunarea
generală a Națiunilor Unite la New York, la 16 decembrie 1966
131. Pactul internațional referitor la drepturile economice, sociale și culturale,
adoptat de adunarea generală a ONU, la 16 decembrie 1966
132. Convenția Națiunilor Unite asupra substanțelor psihotrope 1971
133. Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,
2000
134. Convenția internațională împotriva corupției 2003

Texte generale
135. Declarația asupra utilizării progreselor științei și tehnicii în interesul păcii și în
profitul umanității, adoptată de adunarea generală a ONU la 10 noiembrie 1975
136. Declarația Islamică Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 19
septembrie 1981
137. Carta Africană a Drepturilor Omului și a Drepturilor Popoarelor, adoptată la
Naerobi, în Kenia, la 27 iunie 1981
138. Protocolul adițional la Convenția Americană privind Drepturile Omului
Economice, Sociale și Culturale, adoptată la San Salvador, la 17 noiembrie 1998
139. Declarația de la Viena a Conferinței mondiale privind drepturile omului (15-25
iunie 1993)
140. Noua Cartă arabă a drepturilor omului (Tunis, mai 2004)

Texte europene
141. Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale din 4 noiembrie 1950, Amendata de Protocoalele 11 și 14 însoțita de
Protocolul adițional și de Protocoalele adiționale 4, 6, 7, 12 și 13
142. Convenția Europeană de asistență socială și medicală din 11 decembrie 1953
143. Carta Socială Europeană revizuită la 3 mai 1996

9
144. Convenția pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane
privind aplicațiile biologiei și medicinei din 4 aprilie 1997; Conventia Ovideo
145. Carta Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 privind drepturile
fundamentale
146. Carta europeană a drepturilor pacienților din 15 noiembrie 2002
147. Convenția-cadru pentru lupta contra tutunului, adoptată la Geneva la 21 mai
2003
148. Decizia-cadru 2004/757/ de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele
constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de
droguri (2004)
149. Decizia 2005/387/JAI privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și
controlul noilor substanțe psihoactive (2005)
150. Pactul European privind combaterea traficului internațional de droguri –
întreruperea rutelor cocainei și heroinei (2010)
151. Pactul European împotriva drogurilor sintetice (2011)

Recomandări ale Consiliului Europei

152. Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre din 7
iulie 1986 privind reducerea consumului de tutun și supravegherea măsurilor contra
fumatului
153. Recomandarea Comisiei din 17 ianuarie 2001 referitoare la nivelul maxim de
alcool în sânge autorizat pentru conducătorii de vehicule cu motor
154. Regulamentul CE nr. 2182/2002 al Comisiei privește constituirea unui fond
comunitar al tutunului pentru susținerea luptei împotriva fumatului
155. Recomandarea nr. 2003/488/CE a Consiliului din 18 iunie 2003 privind
prevenirea și reducerea pagubelor pentru sănătate legate de toxicomanie
156. Declarația adoptată în 2006, intitulată „Concluziile Consiliului cu privire la
valorile și principiile comune sistemelor de sănătate ale Uniunii Europene”
157. Decizia nr. 1150/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25
septembrie 2007 privind programul specific de prevenire a consumului de droguri și
de informare a publicului

Rapoarte şi strategii
10
158. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor 2007,
159. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor 2011,
160. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor 2012,
161. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor
2013,.
162. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor2014,
163. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor 2015,
164. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor 2016,
165. Agenția Națională Antidrog, Raport național privind situația drogurilor 2017,
166. Raportul Comisiei în Parlamentul European și în Consiliu la 18 aprilie 2007
privind Recomandarea nr, 2003/488/CE
167. UNODC, World Drug Report, 2005 - 2017
168. The European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA)
Raportul European privind Situația Drogurilor 2015 - 2017
169. Studiul național în populația generală privind consumul de tutun, alcool și
droguri GPS – 2013
170. EMCDDA – Europol, 2014 Annual Report on the implementation of Council
Decision 2005-387 – JHA
171. International Narcotics Control Board (INCB) Annual Reports, 2004
172. International Narcotics Control Board (INCB) Annual Reports, 2015
173. Strategia Uniunii Europene privind drogurile 2005 -2008 privind diminuarea
sensibilă a prevalenței consumului de droguri de către populație și reducerea pagubelor
sociale pe care le antrenează consumul și comerțul de droguri ilicite

Legislație din România

174. Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal
175. Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală
176. Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri
177. Legea nr. 381/2004 privind unele măsuri financiare în domeniul prevenirii și
combaterii traficului și consumului ilicit de droguri

11
178. Legea nr. 64/2005 privind participarea României ca membru cu drepturi
depline la Grupul de cooperare pentru combaterea consumului și a traficului ilicit de
droguri (Grupul POMPIDOU) din cadrul Consiliului Europei
179. Hotărârea nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare
180. Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope
181. Hotărârea nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al
plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și
completările ulterioare
182. Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum
și pentru instituirea unor măsuri privind prevenirea și combaterea finanțării
terorismului
183. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
184. Legea nr. 61/1991 Republicata pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor
norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice
185. Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României
186. Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului
produselor din tutun
187. Legea nr. 381 din 28 septembrie 2004 privind unele măsuri financiare în
domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri
188. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal
189. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal
190. Legea nr. 95/2006 privind dreptul la sănătate și la integritate ale persoanei
fizice
191. H.G. nr. 1101 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului de
interes național de prevenire a consumului de tutun, alcool și droguri 2009-2012
192. H.G. nr. 1102 din 18 septembrie 2008 privind aprobarea Programului național
de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2009-2012,
cu completările ulterioare
12
193. Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 privind combaterea operațiunilor cu
produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte
normative în vigoare
194. Legii 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale
195. Legea 682/2002 privind protecției martorilor
196. Ordinul nr. 103 din 26.04.2012 privind aprobarea Procedurii de autorizare a
operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele
prevăzute de acte normative în vigoare, și a cuantumului tarifelor de autorizare și
evaluare
197. H.G. nr. 784/09.10.2013 privind aprobarea Strategiei naționale antidrog 2013-
2020 și a Planului de acțiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei
naționale antidrog 2013-2020

Legislație privind precursorii

Texte internaționale
198. Convenția din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope

Reglementări comunitare
199. Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului
din 11 februarie 2004 privind precursorii de droguri
200. Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului privind supravegherea
comerțului cu precursori de droguri între Comunitate și țările terțe
201. Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 al Comisiei din 27 iulie 2005 care stabilește
modalitățile de aplicare ale Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului privind precursorii de droguri și ale Regulamentului (CE)
nr. 111/2005 al Consiliului cu privire la regulile ce trebuie stabilite pentru
supravegherea comerțului cu precursori între Comunitate și țările terțe
202. Regulamentul (CE) nr. 297/2009 al Comisiei din 8 aprilie 2009 de modificare
a Regulamentului (CE) nr. 1.277/2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11
februarie 2004 privind precursorii de droguri și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al
Consiliului privind supravegherea comerțului cu precursori de droguri între
Comunitate și statele terțe
13
203. Regulamentul (CE) nr. 225 din 7 martie 2011 de modificare a Regulamentului
(CE) nr. 1.277/2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului
(CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004
privind precursorii de droguri și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului
privind supravegherea comerțului cu precursori de droguri între Comunitate și statele
terțe
204. REGULAMENTUL (UE) nr. 1258/2013 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 noiembrie 2013 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 273/2004 privind precursorii drogurilor
205. REGULAMENTUL (UE) NR. 1259/2013 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 noiembrie 2013 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de
monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între Comunitate și țările terțe

Reglementări naționale
206. O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri
aprobată prin Legea nr.186/2007
207. Legea nr. 186 din 13 iunie 2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 121/2006 privind
regimul juridic al precursorilor de droguri
208. H.G. nr. 358/2008 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.
121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, precum și pentru
modificarea H.G. nr. 1489/2002 privind înființarea Agenției Naționale Antidrog

III. Jurisprudență
209. CEDO Hotărârea din 11 iulie 2006, în cauza Jalooh contra Germaniei
210. Decizia Curții Constituționale a României nr. 697/2005
211. Deciziei Curții Constituționale nr. 712/2014
212. Decizia Curții Constituționale nr. 553 din 2015
213. Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală, Decizia nr. 2647/2002
214. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr. 2744/2004

14