Impactul Crimei Organizate

Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană
Lucrare de disertație
Impactul criminalității organizate asupra siguranței și securității naționale
Studiu de caz: Traficul de droguri în România
Coordonator științific: Prof. univ. dr. Iulian Chifu
Absolvent Lișiță Andreea-

Alexandra
Bucuresti, februarie 2024
1
Cuprins
1. Introducere
1.1. Contextul General
1.2. Motivația Alegerea Subiectului
1.3. Obiectivele și Importanța Studiului
1.4. Structura Disertației
2. Criminalitatea Organizată și Siguranța Națională

2.1. Definirea Criminalității Organizate
2.2. Implicațiile Asupra Siguranței Naționale
2.3. Legătura Dontre Traficul de Droguri și Criminalitatea Organizată
2.4. Rolul Global al Traficului de Droguri în Criminalitatea Organizată
3. Traficul de Droguri în Contextul Național
3.1. O privire de ansamblu asupra Traficului de Droguri în România
3.2. Evoluția și Tendințele Recente
3.3. Structura Organizatorică a Grupurilor Implicate
3.4. Profilul consumatorilor și piețele de droguri
4. Impactul asupra securității naționale
4.1. Efectele asupra sănătății publice
4.2. Implicațiile sociale și economice
4.3. Riscurile la adresa instituțiilor de stat
4.4. Traficul de droguri și legătura cu alte tipuri de criminalitate
5. Strategii de contracarare a traficului de droguri
5.1. Abordări legislative și juridice
5.2. Implicații internaționale și cooperare
5.3. Măsuri de Securitate Națională
5.4. Colaborarea cu Organizațiile Non- Guvernamentale și Comunități
2
6. Studiu de caz- România

6.1. Analiza Cadrului legal și institutional
6.2. Descrierea cazurilor semnificative
6.3. Răspunsul autorităților și rezultatele obținute
7. Evaluarea eficienței măsurilor implementate
7.1. Analiza rezultatelor și statisticilor
7.2. Evaluarea implicațiilor asupra siguranței naționale
7.3. Soluții și recomandări pentru viitor
8. Concluzii
8.1. Recapitularea principalelor constatări
8.2. Contribuții ale studiului la înțelegerea fenomenului
8.3. Direcții pentru viitoarele cercetări
9. Bibliografie
Referințe bibliografice și surse consultate
10.Anexe
Documente adiționale, statistici, grafice, etc.
3
1. Introducere
1.1.Contextul general
Siguranța națională este, de cele mai multe ori, pusă în discuție atunci când trebuie să se gândească/
regândească strategiile pe baza cărora se poate acționa în diferite situații-cheie, în momentele în
care siguranța se poate transforma în nesiguranță, iar liniștea poate să devină doar un cuvânt cu sens
în dicționar. Atunci când se vorbește despre metodele cele mai eficiente pentru calmarea situațiilor,
precum și pentru eliminarea pericolelor care pot să fie factorii determinanți în pierderea liniștii
statului, precum și a cetățenilor acestuia, se au în vedere și factorii geo-sociali care duc la apariția
acestor pericole indiferent de categoria în care acestea se încadrează.
Comunitatea europeană, precum și cea internațională a întâlnit de-a lungul timpului pericolul imens
pe care îl reprezintă grupările de crimă organizată, care, din păcate, au o paletă vastă de activități
prin care produc pagube omenești, economice, politice, dar mai ales la nivelul securității și
siguranței populației la nivelul statelor respective în cadrul cărora acționează.
Pentru a putea urmări efectele acestor grupări infracționale, trebuie să se înțeleagă în primul rând ce
înseamnă această alăturare de termeni, precum și riscurile pe care acestea le asociază odată cu
denumirea lor.
Unul dintre principalii termeni folosiți și care, totodată, face parte din câmpul lexical al acestei
sintagme este însăși sintagma : crimă organizată.
În nenumărate tratate, cărți, povești întâlnite în societatea de astăzi, chiar și în cadrul filmelor,
serialelor urmărite observăm că aceste grupări sunt prezentate sub diferite denumiri, de cele mai
multe ori, cel mai uzitat jargon pentru definirea lor este “ clan”.
1.2. Motivația alegerii subiectului

Am ales această temă deoarece doresc să aduc în prim-plan mai multe elemente cunoscute sau mai
puțin cunoscute despre acest fenomen care a luat cu amploare societatea , indiferent de limitele geo-
spațiale în care ne desfășurăm viața.
4
Consider că această temă este una cu un puternic impact asupra societății, precum și asupra
membrilor acesteia deoarece poate conduce, de cele mai multe ori la divizarea mediului social,
având efecte negative asupra siguranței și securității naționale așa cum este ea perceputa de către
societate.
Este un domeniu si o tematică de interes pentru mine intrucât observ aproape zilnic faptul că aceste
substanțe modifică caracterul și personalitatea oamenilor, care în lipsa acestora cad în etapa
sevrajului producând totodată mai multe probleme decât situații benefice.
1.3. Obiectivele și importanța studiului
Obiectivele acestui studiu sunt legate de modul în care drogurile pot afecta societatea și pe
membrii acesteia în diferite momente, precum și stabilirea implicării societății în găsirea soluțiilor
necesare pentru a se încerca stoparea acestui fenomen care crește într-un mod alarmant afectând
viața a zeci sau sute de oameni zilnic, de diferite vârste producând totodată efecte ireversibile pentru
acele persoane.
Consider că acest studiu este important deoarece scoaterea la lumina a acestui fenomen, precum și a
impactului pe care acesta îl are asupra societății și scoaterea în evidență a impactului pe care l-ar
avea implicarea active a societății și a decidenților în utilizarea soluțiilor necesare stopării acestui
fenomen.
5
Capitolul 2. Criminalitatea Organizată și Siguranța Națională
2.1. Definirea Criminalității Organizate
Mulți autori care au abordat tema “ crimei organizate” au folosit diferite criterii pentru definirea
acesteia, însă cea mai populară abordare este următoarea: “Crima organizată, în diferitele sale forme
de manifestare a prezentat întotdeauna un interes deosebit în domeniul cercetării ştiinţifice.
Prezentarea şi analiza grupului infracţional organizat, la fel ca şi multiplele sale forme de
manifestare (grup infracţional, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, organizaţie criminală,
bandă infracţională etc.) reprezintă punctul de plecare în realizarea prezentului demers ştiinţific, atât
din perspectiva noii legislaţii penale române, cât şi din perspectiva dreptului penal comparat. “1
Dacă aruncăm o privire în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, acesta ne ve aduce la lumina o
definiție a crimei organizate, după cum urmează: “ Crima organizată se referă la grupurile
transnaționale sau locale implicate în diverse activăți criminale, care au principal scop obținerea de
foloase materiale.”2
Caracteristicile esențiale ale criminalității organizate tind să constituie un element important în ceea
ce privește posibilitatea de definire a acesteia, evidențiindu-se în timp două teorii importante care
pot sta la baza abordării criminalității organizate. Aceste două teorii sunt:
a. Teoria organizațională care folosește anumite concepte care definesc organizația criminală,
respectiv: mărimea ( numărul de persoane), formalizarea ( regulile stricte care sunt aplicate
1
Grupul infracțional organizat , Prof. univ. dr. Petre DUNGAN* , Universitatea de Vest din
Timișoara Facultatea de Drept
2
www.juridice.ro/504857/criminalitatea-organizata-abordari-doctrinare-si-instrumente-juridice-internationale
6
în cadrul organizației), diferențiere pe verticală( conducători ierarhici), diferențiere pe

orizontașă( subordonați).
b. Teoria rețelei care nu pune accent neapaărat pe structura formală a acestei organizații, ci pe
modul în care aceasta comunică și în care își desfășoară activitatea, în special accentul fiind
pus pe rolulurile specifice pe care le are fiecare dintre membri si pe modul în care aceștia
reușesc să se coordoneze.
Flexibilitatea clanurilor mafiote de a se adapta la modificările care vin la nivel economic și politic
sunt rezultatul unui vechi proces ce a ținut secole la rând de reconstrucție socială, acesta fiind
pricipalul element de evoluție.
Atunci când ne raportăm la criminalitatea informatică, trebuie să avem în vedere faptul că acestea
sunt împărțite în grupări de criminalitate organizată, acestea fiind grupate în mai multe categorii (4):
1. Organizațiile profesionale ai câror membri se specializează în unul sau mai multe

domenii de criminalitate
2. Famiile mafiei
3. Organizațiile criminale formate pe criterii etnice, care sunt rezultatul unor alte aspecte ce
țin de modul în care aceștia își desfașoară activitatea pe o anumită arie geografică
4. Organizațiile teroriste internaționale care realizează asasinate, precum și alte crime pe
baza criteriilor rasiale, economice, politice ș.a.m.d.
Totodată când discutăm despre criminalitatea organizată trebuie să luăm în calcul cele mai
importante tipuri de organizații de acest gen, astfel :
1. Mafia Italiană: este cea mai faimoasă formă de organizare a criminalității organizate,
aceasta având la baza ei multiple situații în care li s-a demonstrat că este cel mai bun
mod de a își desfășura activitățile. Termenul de mafie, aduce în prim-plan următoarele
clasificări: “ mafia siciliana”, “ Cosa nostra”, “Gamorra Napolitana’
2. Yakuza japoneză: este considerată a fi printre acele organizații renumite ca formă de
organizare, precum și pentru multe alte elemente specifice precum faptul că este formată
de cele mai multe ori din membrii de familie, pentru faptul că își coordonează întreaga
7
activitate pe baza unor opinii doctrinare rigide și pentru faptul că au multiple ritualuri
precum: tatuarea sau tăierea degetului
3. Cartelurile columbiene: sunt forme de organizare relativ noi ale grupurilor de crimă
organizată, fiind observate, în special dupa 1960, acestea se ocupă în mare parte cu
producția și distribuția drogurilor, iar printre preferate se numără cocaina. Modul de
funcționare al cartelului este destul de simplu, întrucât, fiecare activează independent.
4. Mafia rusă: a avut ca principal moment de lansare în cadrul criminalității organizate,
momentul căderii comunismului, componența ei fiind realizată pe criterii etnice, în
special ruși, ucrainieni, caucazieni, armeni etc. În ceea ce privește modalitatea de
desfășurare a activității putem observa faptul că aceasta are o formă destul de elastică,
fiind printre cele mai flexibile tipuri de organizări la nivel de rețea de crimă organizată,
acestea neavanâd de cele mai multe ori un sistem piramidal sau vertical, ori un centru de
referință.
2.2. Implicațiile asupra siguranței naționale
În ceea ce privește traficul de droguri putem observa o creștere a consumului traficului ilegal de
droguri, aceste aspecte având un impact negativ inclusiv în ceea ce privește siguranța și securitatea
națională. Cum impactează traficul și consumul de droguri siguranța națională?
În urma evaluării statisticilor și a graficelor de evoluție a acestui fenomen, precum și consultarea

actelor medicale realizate ca urmare a internărilor consumatorilor de droguri, putem concluziona
faptul că aceste activități ilegale sunt un pericol pentru societate deoarece afectează capacitatea
tinerilor de a gândi limpede, de a acționa așa cum trebuie, stând, în același timp la baza unor alte
fapte ilicite prevăzute de normele de drept penal, numite infracțiuni, având un grad de periculozitate
variabil de la mai scăzut la cel mai ridicat.
Totodată, periculozitatea acestui fenomen reiese din faptul că acesta nu face altceva decât să
pericliteze viața social, politică, economică ș.a.m.d. astfel încât întreaga societate este cea care
“culege” roadele în urma acestora.
8
3. Traficul de droguri în contextul național

3.1. O privire de ansamblu asupra traficului de droguri în România3
Raportul național privind situația drogurilor 2022, realizat de specialiștii ANA, cuprinde cele mai
recente date şi informaţii legate de consumul şi traficul de droguri în România, fiind evidenţiate
tendinţele de evoluţie înregistrate de ţara noastră, atât pe linia prevenirii consumului de droguri, cât
şi pe cea a combaterii traficului de droguri, precum şi măsurile adoptate de instituţiile publice faţă
de problematica drogurilor. Precizăm că datele analizate sunt cele înregistrate la nivelul anului
2021.
Principalele droguri consumate în România – 10,7% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au
consumat cel puţin un tip de drog ilicit de-a lungul vieţii (consum experimental), în timp ce 6%
dintre ei au consumat și în ultimul an (consum recent). Se remarcă o încetinire a ritmului de creştere
a consumului pentru majoritatea drogurilor ilicite, excepţie făcând consumul de noi substanţe
psihoactive (NSP). Cele mai mari rate de consum se observă în rândul populaţiei tinere (15-34 ani).
Adolescența este perioada cu vulnerabilitatea cea mai mare la inițierea consumului de droguri, cea
mai mică vârstă de debut fiind declarată pentru consumul de noi substanțe psihoactive (13 ani).
Canabisul continuă să fie unul dintre cele mai consumate droguri în România, atât de populaţia
generală (locul 2 în clasamentul celor mai consumate droguri ilicite din România, după noile
substanţe psihoactive), cât şi de populația școlară.
La nivel regional, indiferent de tipul drogului consumat, cele mai mari prevalenţe ale consumului de
droguri se înregistrează în regiunea Bucureşti/ Ilfov.
Referitor la solicitările de tratament ca urmare a consumului de droguri, similar anului anterior,

când s-a observat o scădere semnificativă a numărului de persoane consumatoare de droguri care
3
https://ana.gov.ro/cele-mai-recente-date-privind-consumul-de-droguri-in-romania/ accesat la data de 20.01.2024
9
solicită asistenţă, se consolidează această evoluție descendentă, înregistrându-se 3.097 persoane

consumatoare de droguri care au solicitat asistenţă, ceea ce înseamnă cu 10% mai puțin față de anul
anterior, în principal pentru consum de canabis, opioide şi noi substanţe psihoactive. La fel ca și în
anii anteriori, solicitările de asistență ca urmare a problemelor cauzate de consumul de canabis
reprezintă peste 50% dintre cererile de tratament.
În ceea ce priveşte decesele cauzate de consumul de droguri, au fost înregistrate 30 decese asociate
consumului de droguri, dintre care 25 decese prin supradoză. Numărul cazurilor de decese asociate
consumului de droguri continuă să scadă. Vârsta medie de deces rămâne în continuare peste 30 ani.
În privinţa urgenţelor medicale determinate de consumul de droguri, au fost înregistrate 1.742
cazuri de urgenţe medicale, în care a fost semnalat consumul cel puţin al unui drog ilicit (consum
singular sau în combinație). Canabisul și noile substanțe psihoactive sunt raportate, în procente
similare (27,5% pentru canabis și 26,8% pentru NSP), în peste jumătate dintre cazurile de urgențe
pentru care s-a raportat consum exclusiv de droguri ilicite.4
Consumul de medicamente a fost raportat în 23,8% dintre cazurile de urgență înregistrate.
Opiaceele au fost raportate în 7% dintre cazuri, iar consumul de stimulanți a fost menționat în
aproximativ 10% dintre cazuri (3,7% cocaină și 6,5% stimulanți, alții decât cocaina).
Cele mai multe cazuri de urgență au fost înregistrate pentru persoane tinere, sub 35 ani (77,1%)Pe
componenta bolilor infecțioase asociate consumului de droguri, datele prevalente indică faptul că
20,9% dintre persoanele admise la tratament, care au consumat droguri injectabile în ultimele 30 de
zile de consum (consum actual) au declarat că sunt infectate cu HIV, 68,7% au raportat că sunt
infectate cu VHC și 7,6% au menționat că sunt VHB pozitive. Sinteza datelor furnizate de
Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/SIDA în România – Institutul
Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. M. Balş” relevă faptul că au fost depistate 559 cazuri noi
HIV/SIDA, dintre care 50 reprezintă persoane care își injectează droguri.
2.328 persoane consumatoare de droguri injectabile au accesat serviciile de reducere a riscurilor

oferite în cadrul programelor de schimb de seringi, în scădere față de anul anterior (cu 34,3%). În
tratament substitutiv cu metadonă, au fost înregistrate 1769 persoane consumatoare de opiacee.
Pe piața drogurilor, a fost înregistrată cea mai mare cantitate totală de droguri confiscată, cu cea
mai mare cantitate de heroină confiscată, precum și cea de-a doua cea mai ridicată valoare a
4
https://ana.gov.ro/cele-mai-recente-date-privind-consumul-de-droguri-in-romania/
10
numărului de capturi realizate. Canabisul și cocaina au o disponibilitate în creștere pe piața ilicită a

drogurilor, valorile capturilor înregistrate atingând cea mai mare valoare pentru cocaină și a doua
cea mai mare valoare pentru canabis consemnate până în prezent. 74.38% din cantitatea totală de
droguri provenită din capturi semnificative a fost destinată pieței ilicite din România, aspect ce
constituie un indiciu al existenței unei dinamici a acesteia la nivel național.
În privinţa infracţionalităţii la regimul drogurilor, parametrii de evaluare a infracționalității la
regimul drogurilor la nivel național au înregistrat creșteri faţă de valorile anului anterior, menținând
tendința în creștere a numărului de persoane trimise în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni la
regimul drogurilor și a numărului de persoane condamnate.
3.083 deținuți s-au declarat consumatori de droguri la intrarea în detenție, ponderea acestora în
populația încarcerată fiind de 7,5%, o scădere de aproximativ 2,5 procente comparativ cu anul
anterior. Categoria de vârstă cea mai afectată de consumul de droguri este cea a deținuților cu vârsta
cuprinsă între 22-30 ani (42%). Drogul consumat, cu precădere, înainte de intrarea în detenție, este,
la fel ca și în anii anteriori heroina, aceasta fiind urmată de alte droguri și de canabis.
Din analiza numeroaselor statistici s-a demonstrat faptul că, situația traficului de droguri, precum și
faptul că aceasta crește alarmant în ultimul timp depinde foarte mult și de factorul local, astfel că, se
consideră că un element de bază în dezvoltarea acestuia este factorul local.
Întreaga criminalitate organizată, indiferent dacă este internațională sau nu, se manifestă în cele din
urmă la nivel local. De exemplu, un laborator de droguri sintetice este situat într-o anumită
localitate, se alimentează cu energie de la o anumită companie, își elimină deșeurile toxice într-un
anumit loc și creează riscuri pentru comunitate (din cauza substanțelor chimice sau a
focului).Piețele drogurilor sunt legate de anumite locații, asupra cărora au efecte profunde: niveluri
de violență mai ridicate, abuz de substanțe, teama de infracțiuni și alte efecte deranjante, precum
acele de seringă aruncate.Așadar, chiar dacă părțile separate ale procesului (producție, traficare,
vânzare) au loc în țări diferite, fiecare dintre ele are un impact local pronunțat. Tot astfel, poate că
victimele unei operațiuni de trafic internațional cu ființe umane lucrează la o spălătorie auto locală.
De asemenea, este posibil ca grupurile infracționale organizate să își spele banii în diferite țări, dar
sunt șanse mari ca banii să provină din activități infracționale în esență locale.5
5
https://eucpn.org/sites/default/files/document/files/2201_Mythbuster_3_RO.pdf
11
Dimensiunea locală a criminalității organizate se întinde însă dincolo de impactul direct al actelor
infracționale. Contactul cu alți infractori și încheierea unui pact de colaborare sunt aspecte vitale
pentru criminalitatea organizată. Acest proces depinde de contextul local, atât în ceea ce privește
tipurile de locuri în care se întâlnesc infractorii (cadrele de convergență a infractorilor), cât și în
ceea ce privește legăturile sociale care ajută infractorii să întâlnească alți infractori și care creează
oportunități infracționale (structura oportunităților sociale). Există și alte aspecte ale contextului
local care oferă oportunități pentru criminalitatea organizată sau o pot inhiba: contextul juridic,
economic, jurisprudențial și chiar geografic în care activează grupurile infracționale determină
accesul acestora la materii prime, șansele lor de a vinde bunuri și servicii ilegale, opțiunile de
reinvestire a câștigurilor, precum și probabilitatea de a scăpa neprinse. S-a constatat, de exemplu, că
piețele drogurilor din UE diferă semnificativ de la o țară la alta și chiar în cadrul aceleiași țări.
Comerțul și consumul de rășină de cânepă (hașiș) înregistrează cotele cele mai ridicate în Spania, pe
unde pătrunde în UE produsul marocan, iar vânzările de țigări de contrabandă sunt, în general, mai
ridicate în zonele cu venituri mai mici.În sfârșit, grupurile infracționale organizate sunt
„înrădăcinate cultural și cognitiv în cultura locală”, al cărei sistem de valori constituie contextul
pentru transmiterea criminalității și a recrutării de la o generație la alta.6
3.2. Structura organizată a grupurilor implicate
În România nu s-a putut identifica exact o formă standard a modului în care funcționează organizate
grupurile de crimă organizată, acestea diferind in funcție de zona în care isi desfășoară activitatea,
precum și de alte elemente geo-spațiale care pot conduce la manifestările diferite ale acestora în
cadrul statului.
Fiecare grup infracțional este diferit, acesta depinzând în mare măsură de anumite coordonate
precum( tradiții, educație, mediul de proveniență, precum și cel în cadrul căruia își desfășoară
activitatea). Modul în care aceste grupări de crimă organizată își desfașoară activitatea poate avea
influențe pozitive sau negative asupra tuturor activităților acestora.
6
Ibidem
12
Legătura dintre crima organizată și fenomenul globalizării ne arată ca, de fapt, toate aceste elemente
pe care le supunem analizei comparative atunci când ne raportăm la acest fenomen nu este altceva
decât un portal prin intermediul căruia criminalitatea poate căpăta valențe transfrontaliere
reprezentând în cele din urmă o principală sursă de îngrijorare în ceea ce privește impactul pe care
aceasta îl poate avea asupra societății indiferent de modul în care aceasta este împărțită ori
structurată.
3.3. Profilul consumatorilor și piețele de droguri
Încercâdu-se o identificare și o clasificare a tuturor elementelor comune ce pot să arate

caracteristicile consumatorilor de droguri, s-au identificat câteva dintre ele, acestea fiind totodată și
cele mai importante și mai comune. Acestea sunt:
-Lipsa încrederii în sine, de respect față de propria persoană
-Absența reperelor valorice certe
-Nivel ridicat al nevoii de siguranță, de valorizare și de confirmare a propriei identități
-Impulsivitate
-Intoleranță la frustrare
-Anxietate
-Grandomanie afișată în așa fel încât să ascundă stima de sine
-Perfecționism
-Izolare socială
-Sensibilitate exagerată producătoare de resentimente
13
-Comportament sfidător
-Dependență marcantă de alte persoane
-Alternanțe de dispoziție
-Minciună
-Posibilitatea apariției depresiei cronice
“În ceea ce-i privește pe adolescenți, specialiștii au identificat o serie de factori de risc în legătură
cu consumul de substanțe: defavorizarea socio-economică, relațiile sociale slabe calitativ,
comunitate dezorganizată, accesibilitatea substanțelor.
În plus, pentru indivizii care aleg să consume substanțe în mod individual, s-au identificat ca și
factori de risc următoarele: antecedente de alcoolism și toxicomanie în familie, atitudinea pozitivă a
familiei, imaturitatea afectivă, metodele de educație familială slabe și inconstante, comportament
antisocial și hiperactivitate, eșecuri școlare, atașament scăzut față de școală, înstrăinare și revoltă,
asocierea cu alți indivizi consumatori de substanțe.
Din toate dependențele, consumul de droguri atrage cel mai mare interes cu privire la cauzele
debutului și mai departe la menținerea consumului. Chiar și așa, sunt cauze sau factori favorizanți
care sunt comuni tuturor dependențelor. Iată în continuare o prezentare mai detaliată a acestora. 7
4. Impactul asupra securității naționale

4.2. Efectele asupra sănătății publice
Repercusiuni asupra Sănătății Mentale:8

Consumul de droguri poate avea consecințe semnificative asupra sănătății mintale, incluzând
tulburări de anxietate, depresie și riscul de a dezvolta boli psihotice. Este important să se ofere
7
Iftene, 2004
8
Institutul Național de Sănătate Mentală (NIMH): Effects of Drug Addiction on Mental Health
14
informații cu privire la aceste aspecte și să se sublinieze necesitatea căutării de ajutor profesional în

cazul în care cineva se confruntă cu probleme de sănătate mintală asociate consumului de droguri.
Prevenirea Consumului de Droguri în Comunități 9:

Informații despre programele de prevenire la nivel comunitar și strategii eficiente pentru reducerea
riscului de consum de droguri ar putea să ofere o perspectivă mai amplă asupra abordărilor de
prevenire la nivel social.
Sprijin pentru Recuperare și Tratament:
Menționarea resurselor disponibile pentru tratament și recuperare, cum ar fi centre de reabilitare,
consiliere individuală și grupuri de suport pentru cei care doresc să își depășească dependența. 10
Dimensiunile traficului ilegal de droguri ne permit să vorbim despre un stadiu de formare a
narcomaniei, structură a crimei organizate care include importul ilegal, transportarea şi desfacerea
stupefiantelor, dar şi consumul acestora. Datorită profitului uriaş, afacerile cu stupefiante, prin
dimensiunile sale, depăşesc toate celelalte genuri de infracţiuni din cadrul crimei organizate.
Deosebit de grav este faptul că fenomenul traficului şi consumului de droguri se răspândeşte cu
54
rapiditate îndeosebi în rândul adolescenţilor şi tinerilor (aproape 2/3 dintre consumatorii de
droguri sunt persoane în vârstă de până la 30 de ani), adolescenţii consumând de 6 ori mai multe
droguri decât adulţii, în ultimii ani, spre consumul de droguri sunt atraşi din ce în ce mai mult copiii
de până la 16 ani, vârsta medie la care începe consumul de droguri coborând la 14 ani. în ultimii 5
ani, numărul copiilor şi adolescenţilor care sunt supravegheaţi de instituţiile de stat privind protecţia
sănătăţii şi împiedicarea consumului de
droguri şi stupefiante a crescut de câteva ori. Conform statisticilor medicale durata medie a vieţii
consumatorilor de droguri şi stupefiante, după ce încep să consume aceste substanţe, este de 5-6 ani,
iar marea masă a narcomanilor cronici de obicei nu ajunge la vârsta de 40 de ani.
9
Organizația Mondială a Sănătății (OMS): Community-based interventions for reducing substance use and related
problems
10
Administrația pentru Servicii de Sănătate Mentală și Consum de Substanțe (SAMHSA): Behavioral Health Treatment
Services Locator
15
Narcomania (consumul de droguri), ca una dintre formele grave de comportament-deviant,

reprezintă un factor de risc care contribuie la răspândirea rapidă a infecţiei HIV/SIDA, hepatitei B şi
C, precum şi a diferitelor boli sexuale transmisibile.11
5. Strategii de contracarare a traficului de droguri

5.1. Implicații internționale și cooperare
Flagelul comerţului ilicit cu stupefiante a pornit din America de Sud şi Orientul Mijlociu şi acum a
cuprins întreaga planetă.
Dându-şi seama de puterea destructivă pe care o au drogurile asupra omenirii, naţiunile lumii au
început să colaboreze atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Elocvent este faptul că, la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, o treime din populaţia masculină a Chinei era consumatoare de opiu. Pentru
a stopa consumul opiului autorităţile chineze au somat pe toţi negustorii străini să-şi aducă stocurile
de opiu pentru a fi distruse, englezii protestând atunci când cele 1400 tone de opiu ce le aparţineau
au fost aruncate la Canton în apele fluviului. Ca urmare, la 4 aprilie 1840 regina Victoria a Angliei a
declarat război împăratului Chinei, război pierdut de China, iar prin pacea de la Nankin în 1842,
englezii obţineau insula Hong Kong, precum şi stimularea comerţului cu opiu. A urmat al doilea
război al opiului (1856-1858) câştigat de francezi şi englezi, iar prin pacea de la Tianjin, China a
fost obligată să legalizeze comerţul cu opiu contra unei taxe vamale, ceea ce a dus la creşterea
importului, dar şi la cultivarea macului, China devenind primul producător de opiu din lume, cu
100.000 de tone între 1905 şi 1908. Acest lucru a făcut ca opiul să se răspândească nu numai în
regiune, ci şi în statele occidentale prin marele număr de imigranți chinezi, indieni, filipinezi.
Această perioadă a făcut să se perfecţioneze şi să se extindă organizaţiile criminale denumite
triadele chinezeşti. În fața acestei situaţii, Occidentul a interzis comerţul ilicit prin Convenția de la
11
https://kovesiplagiat.files.wordpress.com/2016/12/laura_codruta_kovesi_lucrare_de_doctorat.pdf
16
Shanghai din anul 1909 la care au participat SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, Iran,
Portugalia, Rusia și Cambodgia, ceea ce a constituit un început în lupta împotriva crimei organizate.
La reuniunea de la Shanghai, din anul 1909, un număr de 13 state care aveau interes în Orient și
care au creat “Comisia Opiumului” au adoptat un număr de 9 rezoluții, care au pregătit terenul
pentru conservarea drogurilor ca o chestiune de drept internațional.
Primul act care marchează începutul cooperării naţiunilor în domeniul, controlului asupra drogurilor
este „Convenţia Internaţională asupra stupefiantelor”, semnată la Haga, în anul 1912. Prin această
convenţie statele semnatare îşi asumau obligaţia să controleze producţia de opiu brut, să
reglementeze importul si exportul de opiu manufacturat, să supravegheze comerţul cu opiu medical
şi cu derivatele acestuia.
La data de 13 iulie 1931 a fost semnată, la Geneva, „Convenţia internaţională privind limitarea
fabricării şi reglementarea distribuirii stupefiantelor”, acord internaţional care a condus la o lărgire
însemnată a colaborării internaţionale.
Tot la Geneva s-a adoptat, la data de 26 iunie 1936, „Convenţia pentru suprimarea traficului de
droguri periculoase” act care solicita statelor semnatare pedepsirea severă a traficanţilor.
La 30 martie 1961, la sediul O.N.U. a fost adoptată „Convenţia unică asupra stupefiantelor”, intrată
în vigoare în 1964. Convenţia unică asupra stupefiantelor urmăreşte trei obiective principale:
 simplificarea mecanismelor de control internaţional;
 extinderea controlului asupra culturilor de plante din care sunt extrase stupefiantele;
- codificarea dreptului tratatelor multilaterale existente în materie de droguri.
Continuând pe linia colaborării internaţionale împotriva produceri consumului şi traficului de

droguri, la Viena, a fost adoptat la 21 februarie 1971 „Convenţia asupra substanţelor psihotrope”,
act care are ca scop punerea sub interdicţie a unor substanţe cu efect halucinogen ce prezintă riscul
dependenţei (stimulatoare, tranchilizante, halucinogene), care a intrat in vigoare la 16 august 1976.
„Convenţia împotriva traficului şi consumului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope” din anul
1988 (adoptată de România prin Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992), este ultimul act juridic
17
internaţional de anvergură în materie de trafic şi consuni de droguri. Această Convenţie, adoptată de
108 state, obligă fiecare ţară să pună în afara legii faptele care privesc producerea, traficul şi
vânzarea drogurilor, inclusiv spălarea banilor proveniţi din aceste activităţi ilicite. Convenţia
permite, totodată, suspendarea unor reglementări privind secretul bancar, sperându-se ca în acest fel
să se depisteze uşor profiturile obţinute din traficul ilicit de droguri. În tabelele I şi II, anexă la
Convenţie, erau nominalizate 12 substanţe clasificate drept precursori şi puse sub control
internaţional.
În baza constatărilor ulterioare şi a propunerilor făcute de statele membre, Comisia pentru
stupefiante a O.N.U. a hotărât, în anul 1992, includerea a încă 10 precursori ce pot servi la obţinerea
de droguri. În România, după Marea Unire din 1918, cea mai mare realizare în domeniul
incriminării traficului de droguri o constituie „Legea nr. 58/1928 pentru combaterea traficului de
stupefiante”. Această lege era menită să sancţioneze pe toţi acei care, direct sau indirect, contribuiau
la apariţia şi proliferarea toxicomaniei. Desăvârşirea procesului legislativ avea să fie făcută prin
promulgarea „Regulamentului monopolului de stat şi a stupefiantelor . Perioada interbelică
marchează şi începutul colaborării internaţionale, în lupta contra traficului si consumului de droguri.
Astfel, România, în calitate de membră a comunității internaţionale, s-a alăturat luptei contra
traficului de droguri, aderând la toate convențiile adoptate în materie de stupefiante. În plan intern,
România a elaborat legi care reglementează regimul juridic al stupefiantelor: astfel, prin Legea nr.
73/1969, legiuitorul român a reglementat regimul acestor substanţe în aşa fel încât persoana fizică
să nu aibă acces la ele, decât în cazuri strict limitate, prevăzute de lege.
După 1990, s-a constatat că dispoziţiile acestor acte normative nu mai corespund noilor realităţi
sociale, economice şi juridice din ţară şi că incriminările erau total depăşite şi ca urmare a
necesităţii armonizării legislaţiei naţionale cu cea internaţională s-a impus elaborarea Legii nr.
.
143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri Această lege corespunde
cerinţelor Convenţiei contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1998, la care
România a aderat prin Legea nr. 118 din 8 decembrie 1992. Prevederile Legii nr. 143/2000 sunt în
deplină concordanţă nu numai cu normele dreptului constituţional, dar şi cu prevederile Constituţiei
.
României
18
Noul Cod penalincriminează în art. 359 „producerea, deţinerea, precum şi orice operaţiune privind
circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin
astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept”12.
Crima organizată transfrontalieră este unul dintre fenomenele ce exprimă noul concept al
glocalizării în sensul în care aparent crima organizată transfrontalieră este un furnizor de servicii
pentru îndeplinirea dorinţelor interzise, mai ales ale celor localizaţi - fixaţi de barierele,
constrângerile, regulile morale, sociale, religioase, economice - dar, în fapt, este capcana ce poate
spulbera protecţia drepturilor fundamentale ale individului, începând cu anii '90, în contextul unor
evoluţii majore geopolitice şi geostrategice, cele două fenomene - globalizarea şi crima organizată
transfrontalieră - lipsite de coordonarea unui centru de comandă unic, au fost influenţate de
acţiunile unui nou tip de actori ai scenei internaţionale, comparabil cu un conglomerat sau mozaic
caracterizat de consistenţe, culori şi nuanţe diferite - reţelele. 13
Reţelele îmbracă două forme, şi anume: 14
 legale - alianţe de state, organizaţii internaţionale, companii din cadrul trusturilor multinaţionale
sau ale organizaţiilor neguvernamentale grupate în diverse curente şi tendinţe sociale, ecologice, de
apărare a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor ori umanitare;
 ilegale - cele ale crimei organizate transfrontaliere, ale organizaţiilor teroriste şi ale grupărilor
extremiste.
Chiar dacă, pentru unii, termenul de reţea are o conotaţie negativa, noţiunea de actor tip reţea este
acceptată pe plan internaţional, deoarece acoperă multitudinea şi complexitatea legăturilor de
interese ce există şi se multiplică în toate sferele vieţii globale. Cele două tipuri de reţele provoacă,
în domeniile în care se manifestă, efecte contradictorii prin valorificarea în acţiunile lor a
caracteristicilor elementelor definitorii ale procesului de globalizare, şi anume: informaţia, bazele
de date, decizia, libertatea de acţiune, capitalul liber, proprietatea, profitul, polarizarea, puterea,
revoluţia tehnologică, spaţiul etc.
12
13
Bauman, Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura Antet, Bucureşti, 2003, p. 70, precizează că termenul a
fost inventat de Roland Robertson. Termenul este folosit şi de Gerd Schönwälder în Globalization, Violent Conflict and
Peacebuilding – A concept Note on Future Programming Possibilities, martie 2003
14
19
Tendinţa actorilor reţelelor legale este de a-şi proiecta o structură stabilă de alianţe pentru o
perioadă îndelungată care să corespundă intereselor proprii şi celor comune determinate de un
sistem de valori convergente. Cu cât aceste valori sunt mai profunde, se respectă şi sunt apărate pe
arii mai întinse, cu atât mai mult se manifestă procesul de accelerare al globalizării în acel spaţiu
comun. La nivelul actorilor statali, diferenţele dintre sistemele de valori generate de concurenţa
pentru resurse determină crearea de grupări şi alianţe diverse, de natură politică, economică sau
militară. Legăturile şi efectele lor, plecând de la indivizi şi ajungând la state, sunt profunde şi
transformatoare, în etapa actuală de dezvoltare a societăţii umane, influenţând modul de a trăi,
precum şi modul în care dorim să fim guvernaţi. Răspunzătoare de gradul enorm de integrare al
societăţii omeneşti este revoluţia tehnologică ce a influenţat mijloacele, metodele, posibilităţile de
exprimare şi acţiune din toate domeniile de manifestare a celor două forme - legală sau ilegală.
Revoluţia tehnologică a promovat invenţiile şi inovaţiile ce au dus la digitalizarea datelor şi
valorilor, miniaturizarea, informatizarea, comunicaţiile şi transporturile, ca factor de accelerare a
gradului de integrare la nivel global.
Cele mai profunde şi numeroase transformări s-au produs şi se vor mai produce la nivelul statelor
naţionale ca urmare a procesului deosebit de dinamic al creşterii interdependenţei dintre statele
naţionale, ca urmare a extindem şi adâncirii legăturilor transnaţionale în toate sferele vieţii
economice, politice sociale şi culturale, având drept implicaţie faptul că problemele devin mai
curând globale decât naţionale, ceea ce implică nemijlocit o soluţionare globala decât naţională.
În urmă cu un deceniu, Uniunea Europeană a ridicat la rang de impact important, impactul pe care
îl au activitățile grupurilor de crimă organizată acordându-i un interes atât de mare încât pentru a
reducere sau chiar eradica definitiv acest fenomen, a fost creată EUCPN, această formțiune avțnd ca
principal scop găsirea tuturor soluțiilor necesare punerii în practică a tuturor posibilelor soluții care
există pentru stoparea acestui fenomen nociv.15
Pentru o bună combatere a acestui fenomen de trafic de droguri, precum și pentru alte tipuri de
criminalitate organizată, trebuie să aducem la cunoștintă faptul că toate posibilele măsuri, soluții și
idei sunt cuprinse în actul privind Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025,
care cuprinde măsuri pentru eradicarea tuturor tipuri de criminalitate organizată. 16
15
https://eucpn.org/sites/default/files/document/files/2201_Mythbuster_3_RO.pdf
16
Ibidem
20
Michael Levi: „Criminalitatea organizată poate însemna orice, de la sindicate italiene importante, cu
oameni îmbrăcați în costume scumpe sau în costume țărănești siciliene până la trei spărgători
încruntați care au o firmă de spălat geamuri și își împart rolurile, unul stând de pază, altul dând
spargerea, iar al treilea spălând banii. Dacă vreo componentă a acțiunilor lor implică o altă țară,
aceștia devin infractori transnaționali organizați!”17
5.2. Măsuri de Securitate națională
Reducerea impactului criminalității organizate în comunitățile locale18
Abordarea predominantă a criminalității organizate, bazată pe aplicarea legii, perpetuează ideea de

criminalitate internațională, la nivel înalt, pentru că se concentrează tocmai pe infracțiunile de acele
tipuri. Cu toate acestea, o abordare locală, care să pornească de la daunele produse în plan local, va
dezvălui faptul că criminalitatea organizată este adesea în mod distinct locală.
În Regatul Unit, o formată din șase cercetători a avut tocmai un asemenea demers.Echipa a
identificat în total cincisprezece grupuri infracționale organizate și bande de stradă urbane. Odată
identificate, o investigație prin metode mixte a permis cartografierea activităților grupurilor, a
organizării acestora, a mecanismelor de recrutare și a modului în care toate acestea se leagă de
politicile de combatere a criminalității.
Majoritatea membrilor grupurilor se născuseră și crescuseră în orașul în care operau acestea.
Majoritatea locuiau în comunitatea în care activau și, în general, stăteau în zonă ca metodă de
exercitare a controlului. Recrutarea, adesea prin exploatare infracțională, era în cea mai mare parte
locală. Femeile și fetele exploatate de grupurile active în exploatarea sexuală erau găsite în zona
locală, dar și dincolo de aceasta. În ansamblu, cadrele fizice și sociale locale erau determinanți
importanți ai criminalității organizate locale.
17
Ibidem
18
Ibidem
21
Cercetătorii au concluzionat că asemenea probleme ale criminalității organizate locale necesită un
răspuns local din partea mai multor agenții, bazat pe informații locale.19
Modul în care autoritățile locale desfășoară toate activitățile de împiedicare a traficului de droguri,
depind foarte mult de factorii locali, însă aceste acțiuni sunt principalii factori de referință atunci
când analizăm gradul de implicare al lor.
EUCPN a scos în evidență pe baza factorilor de studiu faptul că există mai multe modalități de
abordare a acestor situații, acestea fiind extrase din mai multe situații operative din diferite state,
fiind considerate adevărate exemple. Astfel, un exemplu concludent în ceea ce privește modul
perfect de acțiune atunci când ne raportăm la eficacitatea acțiunilor este cel prezentat în următorul
model:
Abordarea Sofielund20
Abordarea Sofielund este un excelent exemplu de inițiativă de prevnire a criminalității organizate

bazată pe comunitate și pe acțiunea mai multor agenții. Programul vizează criminalitatea gravă din
districtul Sofielund al orașului Malmö, în special piața deschisă a drogurilor, dar și alte probleme
care decurg din aceasta, precum actele de violență (cu arme) și tulburarea liniștii publice. Abordarea
Sofielund cuprinde o serie amplă de acțiuni ale actorilor și ale părților interesate din plan local,
inclusiv ale unuiclub de fotbal local, ale unei asociații de locatari, ale unor firme și ale unor entități
administrative locale, precum departamentul de planificare urbană și poliția orașului. Cooperarea
între multiplele agenții se conturează într-o asociație în rețea modelată după districtele de
ameliorare a afacerilor (business improvement districts – BID). Printre acțiunile concrete se numără
o suită de măsuri situaționale, precum intensificarea patrulării și a monitorizării CCTV, alături de o
serie de inițiative sociale de prevenție care vizează tinerii recrutați sau exploatați de către infractorii
organizați.
19
https://www.police-foundation. org.uk/publication/reducing-impact-organised-crime-local-communities/
20
https://eucpn.org/document/sofielund-approach
22
Cercetătorii au monitorizat și au evaluat abordarea. Aceștia au observat o scădere pronunțată atât a
criminalității, cât și a sentimentelor de nesiguranță în zonă. Abordarea Sofielund a câștigat în 2019
Premiul european pentru prevenirea criminalității.
Situația operativă a polițiștilor în ceea ce privește interceptarea și prinderea în

flagrant a celor care se ocupă cu crimă organizată
Constatarea în flagrant a infracțiunilor de trafic și/sau consum ilicit de droguri urmează, din punct
de vedere al activităților întreprinse, regulile criminalistice generale. Cu toate acestea, având în
vedere specificul acestor fapte, există o serie de particularități care trebuie luate în considerare atât
pentru protecția personală a persoanelor implicate, cât și pentru efectuarea activităților profesional
și eficient.
CONTROLUL CORPORAL :
Scopul controlului corporal:
- Identificarea substanțelor interzise asupra persoanelor implicate în infracțiuni legate de

droguri.
- Identificarea sumelor de bani sau a altor bunuri interzise
Apecte importante:
1. Protecția personală:
- Suspecții pot fi sub influența drogurilor, necesitând o abordare atentă și profesionistă
- Există riscul ca asupra suspecților să se găsească obiecte cu potențial vătămător (Seringi,
ace, lame)
2. Identificarea bolilor contagioase:
- Consumatorii de droguri cu administrare intravenoasă pot suferi de boli
contagioase( hepatita C, HIV/SIDA, TBC).
- Se impune luarea de precauții pentru a evita transmiterea acestor boli în timpul
activităților.
23
3. Controlul amănunțit:
- În cazul unor suspiciuni mai mari, se recomandă efectuarea unui control amănunțit,
inclusiv în accesorii sau autoturisme.
Manipularea corectă a substanțelor suspecte:
Scopul manipulării:
- Conservarea urmelor papilare și a eventualelor probe ADN ale celor care au manipulat
substanțele
- Asigurarea integrității probelor pentru investigații ulterioare
Aspecte importante:
1. Folosirea mănușilor: esențială pentru protejarea investigatorilor și pentru a evita

contaminarea probelor
2. Fotografii ale substanțelor:
- Se recomandă realizarea de fotografii ale substanțelor suspecte pentru evidențierea lor
într-o planșă fotografică
- Fotografiile pot servi ulterior în investigații sau în proceduri legale
3. Documentarea riguroasă:
- Înregistrarea detaliată a procesului de manipulare și control al substanțelor suspecte
- Documentele obținute pot fi folosite ulterior în procesul legal
Respectarea regulilor criminalistice specifice, precum și luarea în considerare a particularităților

asociate infracțiunilor legate de droguri sunt esențiale pentru protejarea personalului implicat și
pentru asigurarea integrității probelor.
Aceste proceduri profesioniste contribuie la derularea activităților într-un mod eficient și legal,
facilitând investigațiile ulterioare și menținând standardele de siguranță și integritate în domeniul
aplicării legii.
Proceduri pentru continuarea cercetărilor privind drogurile:
Ambalarea și sigilarea substanțelor ridicate:

24
- Substanțele suspecte a fi droguri vor fi ambalate și sigilate cu sigiliu MAI/ MI al

polițiștilor.
- Asigurarea integrității probelor este crucială pentru investigațiile ulterioare.
Identificarea posibililor cumpăratori:
- În măsura posibilului, se urmărește identificarea potențialilor cumpărători asociați cu
persoanele suspecte de trafic de substanțe interzise.
- Aceasta poate ajuta la demararea unor investigații extinse și la aprofundarea rețelei
infracționale.
Interogarea persoanei implicate:
- Se solicită persoanei în posesia substanțelor să ofere detalii referitoare la : natura

substanțelor depistate, scopul deținerii, modalitatea de procurare, informații despre
vânzător (nume, poreclă, număr de telefon, adrese, autoturisme folosite), locul posibilei
tranzacții de droguri.
- Aceste informații sunt consemnate în procesul verbal de constatare și pot servi drept
bază pentru cercetările ulterioare.
Procesul Verbal:
- Procesul verbal va include toate detaliile furnizate verbal de persoana în cauză
- Se menționează sumele de bani găsite asupra suspecților și se adaugă detalii despre
proveniența acestora.
Anunțarea structurilor specializate:
- După întocmirea procesului verbal, se anunță structurile specializate în combaterea

traficului și consumului de droguri cum ar fi Brigăzile/ Serviciile de Combatere a
Criminalității Organizate
- În situații excepționale, cînd sunt descoperite cantități importante de droguri sau când
este necesară prezența specialiștilor, se contactează de urgență structurile competente.
Aceste proceduri asigură o abordare profesională și eficientă în gestionarea infracțiunilor legate de

droguri, contribuind la menținerea integrității probelor și la derularea investigațiilor în mod legal și
eficace.
25
În ceea ce privește pregătirea polițiștilor atunci când ne raportăm la infracțiunile crimei

organizate, în special, cele de trafic/ consum de droguri, avem în vedere unele legi speciale
precum:
Raportul național privind situația drogurilor – întocmit de Agenția Națională Antidrog, alături de
alte material de studio realizate - http:// ana.gov.ro/rapoarte-si-studii/;
Raportul European privind Drogurile – EMCDDA - https://
www.emcdda.europa.eu/publications_en;
Reports of the International Narcotics Control Board - https://

www.incb.org/incb/en/publications/annual-reports/annual-report.html; Legea 143/2000, privind
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 194/2011, privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte
psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare
5.3. Colaborarea cu organizații non-guvernamentale și comunități
Toate proiectele şi intervenţiile Agenției Naționale Antidrog, pe segmentul reducerii cererii de

droguri, au vizat consolidarea sistemului naţional integrat de prevenire și asistenţă. Programele,
proiectele şi activitățile de prevenire au fost implementate în şcoală, familie şi comunitate, fiind
întreprinse măsuri de identificare, atragere şi motivare a consumatorilor de droguri, în vederea
furnizării de servicii de asistenţă specializată ce au ca finalitate integrarea socială.
Astfel, la nivel național, specialiștii antidrog au desfășurat 20.000 activităţi de prevenire a
consumului de droguri în mediul şcolar, familial şi în comunitate, dar și activități punctuale de
informare, educare și conștientizare cu privire la riscurile asociate consumului de substanțe
psihoactive, de care au beneficiat peste 700.000 de persoane: preșcolari, elevi, studenți, cadre
didactice, părinți, asistenți maternali, copii instituționalizați, specialiști în asistență socială, personal
medical, consumatori și foști consumatori de alcool și droguri, comunitățile locale, în general. 21
21
https://ana.gov.ro/cele-mai-recente-date-privind-consumul-de-droguri-in-romania/
26
Raportul mondial al O.N.U. privind drogurile pentru perioada 2007-2008 împreună cu Rapoartele
INTERPOL şi EUROPOL subliniază că 5% din populaţia lumii cu vârste între 15 şi 64 de ani a
consumat droguri în ultimele 12 luni, o parte chiar când se aflau în închisori pentru diverse delicte.
În România se prefigurează un fenomen al consumului de droguri în închisori, dar pentru prevenirea
acestuia se derulează măsuri cuprinse în programe de tratament medical, inspirate şi bazate pe
strategia europeană. Conform datelor statistice relevante, numărul deţinuţilor care se declară
consumatori de droguri la nivelul unui semestru este de aproximativ 1.230, dintre care 5,11% au
între 15 şi 19 ani, 46% au între 20 şi 24 de ani, 26% au peste 30 de ani, doar 9% sunt femei, iar
restul bărbaţi, 80% sunt consumatori de heroină, 5,6 % de cocaină şi 3,68% de ecstasy. Aşadar,
vorbim în România de o adevărată „piaţă a drogurilor” şi precizăm că aceasta este concentrată în
marile centre urbane şi universitare (Bucureşti, Cluj, Constanţa, Iaşi, Timişoara, Braşov etc.). Din
păcate oraşele mari din ţară îşi dispută cu Bucureşti „supremaţia” în ceea ce priveşte numărul cel
mai mare de cazuri de trafic şi consum de droguri. Aproape zilnic sunt depistaţi traficanţi şi
consumatori de droguri, mare parte fiind cetăţeni străini sau români, cu precădere tineri, elevi şi
studenţi. 22
Grupările implicate în traficul de stupefiante dispun de un amplu sistem relaţional, care le asigură
accesul la furnizori, beneficiari şi persoane de sprijin (transportatori, depozitari) din ţări diferite.
Riscul pedepselor este compensat de
randamentul financiar al operaţiunilor de trafic, valoarea drogurilor crescând cu până la de zece ori,
de la furnizorul en-gros până la distribuitorul final.
Structurile care derulează trafic de stupefiante sunt permanent interesate de identificarea de noi rute
sau modalităţi de transport si introducere pe piaţă a substanţelor respective. Un mediu ofertant si
dificil de monitorizat pentru diseminarea stupefiantelor este reprezentat de Internet, ce prezintă
potenţial semnificativ de dezvoltare.
Nivelul operaţiunilor de introducere în România a substanţelor stupefiante în vederea distribuţiei
interne este scăzut, ţara noastră fiind, în continuare, zonă de tranzit şi de depozitare temporară a
22
Datele statistice pe anii 2005-2010 ale Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism, www.diicot.ro
27
drogurilor de mare risc, grupările autohtone fiind implicate marginal în activităţi de distribuţie
locală.
6.Studiu de caz- România
6.1. Analiza cadrului legal și instituțional
Însăși contextual acest fenomen a fost încadrat în mai multe legi de către stat, aceste legi fiind în
perfectă rezonanță cu legile și tratatele la care au accedat statele.
Printre cele mai importante tratate la care statul român este parte și pe ale cărui reguli ar trebui să le
respecte se numără următoarele:
-CONVENŢIA Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate
- Cartea alba a criminalității organizate transnaționale
Printre alte surse de inspirație și de ajutor pentru a înțelege atât cadrul normativ, cât și situația de
facto prezentă la nivelul statelor a fenomenului criminalității organizate, avem și alte forumuri și
portaluri pentru a putea observa aceste aspecte și a ne ajuta să anunțăm/ alertăm autoritățile
competente în situațile în care sunt întâlnite astfel de grupări.Un astfel de forum foarte important
este : EUROLEX, precum și cele mai folosite de către autoritățile competente pentru a identifica și
a ajuta la prinderea și transferul acestor persoane din grupurile infracționale pentru a putea fi
judecați și condamnați pentru infracțiunile pe care le-au înfăptuit în statele din care provin sau în
care au înfăptuit acele infracțiuni.
În cadrul Jurnalului Oficial al Uniunii Europene există alocată o parte importantă a acestuia pentru
definirea, prezentarea, precum și contextualizarea cadrului normativ precum și în ceea ce privește
modul în care trebuie făcută aprecierea acestor aspecte cu un grad mare de finețe care pot juca un
rol important în definirea infracțiunilor, precum și a încadrării juridice pe care trebuie să o aibă
aceste grupuri infracționale.
28
Atunci când discutăm despre cum a evoluat fenomenul criminalității organizate, trebuie recunoscut
faptul că acest fenomen a crescut destul de mult în raport cu anii trecuți atunci când nu era la fel de
usor de sesizat și constatat de către oamenii obișnuiți.
Din păcate, chiar și aria de activitate a acestor grupări infracționale s-a diversificat, acestea fiind
capabile să realizeze printre cele mai “neobișnuite” acțiuni pentru a putea obține profitul pe care și-l
doresc neținând cont de drepturile omului, de ceea ce este prevăzut în legile scrise sau cutumele
statelor din care provin sau în cadrul cărora își desfașoară “activitatea”.
În cadrul statului român, aceste aspecte sunt reglementate în cadrul Codului Penal, începând cu art.
367 Cod Penal și următoarele, în care se regăsesc precizate sancțiunile pentru pedepsirea acestor
grupuri infracționale.
Printre activitățile lor preferate se află: traficul de droguri, traficul de persoane, precum și alte
activități mai mult sau mai puțin cunoscute care au/ nu au efecte atât de puternice la nivel național și
internațional.
Reglementarea cadrului normativ în ceea ce privește criminalitatea organizată este asigurată atât de
catre legile generale, cât și de cele speciale. Un exemplu în acest sens este constituit de existența în
cadrul legilor penale, în special, a reglementărilor care fac referire și sancționează aspectele ce țin
de infracțiunile private distincte ale grupurilor infracționale, cât și acțiunile de formare a acestor
grupuri, fiecare dintre aceste acțiuni având sancțiunile stabilite de către legiutor conform gradului
de periculozitate.
Un prim articol care aduce în discuție aceste aspecte este art. 367 Cod Penal care reglementează “
constituirea unui grup infracțional organizat”. În cadrul acestui articol se precizează de către
legiutor următoarele:
“Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în
scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”23
Dacă este să facem o analiză comparativă a cadrului legal de-a lungul timpului pentru a vedea
evoluția legilor cu privire la criminalitatea organizată, trebuie să aducem în discuție Codul penal din
1968, Codul penal actual, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii
organizate.
În legatură cu asemănările și deosebirile dintre Codul penal anterior din 1968 și Codul Penal actual
putem spune următoarele:
23
Art.367 alin 6 Cod Penal
29
În Codul penal anterior nu exista o incriminare a constituirii unui grup infracţional organizat
prevăzându-se doar fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni (art. 323 C. pen.
anterior)24 ;
Noţiunea de grup infracţional organizat şi implicit infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui
grup infracţional organizat nu au fost ignorate de legislaţia naţională fiind prevăzute în art. 7 din
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, dispoziţie abrogată
prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind
Codul penal.25În legătură cu asemănările şi deosebirile dintre Codul penal actual şi legea specială
amintită, consemnăm:
- în amândouă prevederile se defineşte grupul infracţional organizat, cu menţiunea că dispoziţia art.
2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 a fost modificată prin art. 126 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel încât prin grup
infracţional organizat se înţelege grupul constituit potrivit art. 367 alin. (6) C. pen.;26
- dacă prin dispoziţia art. 367 C. pen. se incriminează constituirea unui grup infracţional organizat,
prin prevederile art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal, se abrogă art. 7 din Legea nr. 39/2003 care prevedea infracţiunea de
iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat. 27
Pornind de la semnificaţia şi importanţa pe care legiuitorul o acordă diferitelor expresii – ce au

legătură cu domeniul cercetat – cu care se „operează” în diverse acte normative vom preciza de la
început, că în realizarea obiectivului propus la acest punct, vom avea în vedere prevederile din
Codul penal actual, Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României si Legea nr. 535/2004
privind prevenirea şi combaterea terorismului, acte normative ce au anumite prevederi abrogate sau
modificate prin Legea nr. 187/2012. 28În primul rând, trebuie să subliniem că observațiile noastre
referitoare la reglementarea națională se concentrează asupra actualului Cod Penal, care include
24
Codul Penal din 1968, articolul 323
25
Legea nr 39/ 2003 privind prevenirea si combaterea criminalității organizate, Legea nr 187/20012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr 286/2009 privind codul Penal actual
26
Ibidem
27
Ibidem
28
Ibidem
30
două infracțiuni, și anume articolul 367 ( “ constituirea unui greup infracțional organizat”) și
articolul 409( “ constituirea de structuri informative ilegale”).
În ceea ce privește legislația națională, evidențiem faptul că, prin dispoziția articolului 37, punctul 1
din Legea nr 187/2012, au fost abrogate prevederile art 19 din Legea nr 51/1991, care făcea referire
la inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României de structuri informative. În această
situație, rămân în vigoare prevederile articolului 409 din Codul Penal referitoare la “ Constituirea de
structuri informative ilegale.” Totodată, se mențin în vigoare prevederile articolului 3, litera l, din
Legea nr 51/1991, care tratează “Inițierea sau constituirea de organizații sau grupări, aderarea sau
sprijinirea acestora sub orice formă în scopul desfășurării activității enumerate la literele a-k,
precum și desfășurarea în secret a acestor activități de către organizații sau grupări constituite în
conformitate cu legea.”29
În ceea ce privește Legea nr 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, observăm
două aspecte semnificative: pe de o parte, menținerea unor prevederi neschimbate, cum ar fi cele
legate de la articolul 4, punctele 3-5, referitoare la grupul structurat, gruparea teroristă și
organizația teroristă, iar pe de altă parte, modificarea, prin articolul 159, punctul 6 al Legii nr
187/2012,a dispoziției articolului 35 din Legea special ( modificare care se referă exclusiv la
limitele de pedeapsă, fără a afecta conținutul incriminator).
În această privință, evidențiem ca, conform articolului 4, punctul 3 din Legea nr 535/2004, prin “
grup structurat” se înțelege acel grup care nu este format aleatoriu pentru săvârșirea imediată a
unui act terorist, nu presupune un număr constant de membri și nu necesită stabilirea în prealabil a
rolului acestora sau a unei structuri ierarhice. Punctul 4 al aceluiași articol definește “ gruparea
teroristă” ca fiind un grup structurat, mai mare de două persoane, înființat pentru o anumită
perioadă de timp și care acționează concertat pentru comiterea de acte teroriste. În conformitate cu
articolul 5 al aceleiași legi, “ organizația teroristă” este definită ca o structură constituită ierarhic,
cu o ideologie proprie de organizare și acțiune, având reprezentare la nivel național și internațional,
care utilizează modalități violente și/sau distructive pentru realizarea scopurilor specifice.
Pentru a înțelege modificarea adusă articolului 35 din Legea nr 535/2004, redăm conținutul textului
incriminator, precizând că “ fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul
săvârșirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se
29
Codul Penal,
Legea nr 187/2012 pentru punere în aplicare a Legii nr 286/2009 privind Codul penal
Legea nr 51/1991 privind siguranța națională a României
31
pedepsește cu închisoarea de la 10 la 15 ani, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru
infracțiunea ce intră în scopul asocierii.”30
În contextul literaturii de specialitate, termenul “ grupare” se definește ca o categorie de persoane
alcătuită, de obicei, dintr-un număr restrâns de membri, cu o structură organizatorică simplă și cu un
plan de activitate limitat. Termenul “ asociație” se referă la o grupare de persoane caracterizată prin
numărul și calitatea membrilor, stuctura organizatorică și un program specific, având ca obiectiv
săvâșirea unor infracțiuni prevăzute în dispoziția incriminatoare. Atât asociația, cât și gruparea
trebuie să aibă ca scop săvârșirea unor infracțiuni enumerate în dispoziția incriminatorie.
În opinia mea, specificul termenului “ asociere” constă în faptul că aceasta trebuie să aibă ca scop
săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, în principiu de orice natură și gravitate.
În ceea ce privește grupul infracțional organizat, definit de articolul 367, acesta face obiectul
analizei noastre. Este important de menționat că, în principiu, definirea expresiei în discuție este
realizată prin norma de incriminare ( art 367 din Codul Penal), motiv pentru care atribuirea unui
anumit înțeles sau altul apare neavenită și nejustificată.
Pentru o analiză detaliată a acestei teme, trebuie să avem în vedere și principalele infracțiuni cu
grad ridicat de periculozitate, și anume traficul de stupefiante și traficul de persoane.
Este important să subiliniem faptul că traficul de droguri reprezintă o preocupare semnificativă în
lumea criminalității organizate și că această problemă a existat de mai multe decenii. Substanțele
psihoactive au un impact profund asupra sănătății mentale și a comportamentului uman, iar abuzul
lor poate duce la dependență și la tulburări ireversibile ale sistemului nervos central.
Clasificarea drogurilor în funcție de natura lor ( naturale, semisintetice, sintetice) și modul în care
afectează sistemul nervos central ( stimulente, depresive, perturbatoare) este utilă pentru a înțelege
diversitatea substanțelor psihoactive și consecințele utilizării lor.
Menționarea legislației specifice din România (Legea nr.143/2000) care clasifică drogurile în tabele
și stabilește sancțiuni pentru traficul și consumul ilicit oferă o imagine a cadrului legal destinate
combaterii acestei probleme.31
De asemenea, evaluarea efectelor fiecărui tip de drog asupra sistemului nervos central este esențială
pentru înțelegerea impactului pe care îl au asupra consumatorilor. Este important să fie precizate
informații obiective despre riscurile și efectele adverse ale consumului de droguri, în vederea
prevenirii și conștientizării.
30
Legea nr 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului
Legea nr.143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
31
32
6.2. Descrierea unor cazuri semnificative

OPERAŢIUNEA NARCOS
“Poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi - Serviciul Antidrog, împreună cu
procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi, au documentat activitatea infracţională a mai
multor persoane cercetate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă
continuată.
Din cercetări a reieşit că, pe parcursul anului 2023, membrii unei reţele de dealeri ar fi introdus în
România cantităţi mari de droguri de risc pe care le-ar fi distribuit, ulterior, către alţi dealeri din
municipiile Cluj Napoca şi Iaşi care, la rândul lor, ar fi aprovizionat pieţele de droguri de risc din
cluburi, cămine studenţeşti şi unităţi şcolare.
În urma acţiunii finalizate în cursul zilei de astăzi, 5 decembrie, au fost puse în aplicare 10 mandate
de percheziţie domiciliară în cele două municipii şi s-au realizat două operaţiuni de prindere în
flagrant delict a persoanelor cercetate, în timp ce tranzacţionau sau transferau cantităţi mari de
droguri.
Au fost descoperite şi ridicate 40 de kilograme de muguri de canabis (ambalate în 48 de pungi
vidate), 12 kilograme de haşis, porţionat şi ambalat (125 de pachete), aproximativ 120 de grame de
cristal, precum şi o maşină de numărat bani.
În momentul pătrunderii în locaţiile percheziţionate, una dintre persoanele cercetate ar fi încercat să
arunce în vasul de toaletă o parte din cantitatea de drog de risc descoperită, iar o alta a aruncat pe
geam o geantă în care se aflau 130.000 de euro, fiind recuperată de polițiști.
Facem precizarea că, din cantităţile de drog de risc descoperite se puteau realiza aproximativ 50.000
de doze, a căror valoare este estimată la 800.000 de euro.
Această grupare ar fi acţionat de mai mult timp în Cluj Napoca, iar, ulterior, prin intermediul unei
33
persoane, din judeţul Botoşani, stabilit în municipiul Iaşi, ar fi început să transfere cantităţi
importante de droguri de risc către piaţa din Iaşi.
În ultimele 3 luni, au fost destructurate alte 2 ramuri ale acestei organizaţii specializate în traficul de
canabis, fiind reţinute şi ulterior arestate preventiv alte 6 persoane implicate în traficul de droguri,
de la care au fost ridicate aproximativ 4 kilograme de canabis, aproximativ 40.000 de lei şi 3.000 de
euro.
În cadrul acestei reţele extinse de trafic de droguri, ar fi fost folosiţi minori pentru traficul de
droguri, dar, în acelaşi timp, ar fi fost şi destinatari ai substanţelor interzise.
Astfel, la data de 5 decembrie a.c., procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi au dispus reţinerea a 7 persoane,
cercetate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.
Urmează să fie sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Iaşi cu propunerea
de arestare preventivă a celor 7 persoane, pentru 30 de zile.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcţia Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei
Române şi Biroul Tehnic şi de Criminalistică din cadrul D.I.I.C.O.T.
Acţiunile au fost realizate împreună cu poliţişti din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii
Organizate Cluj şi Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj, cu sprijinul jandarmilor din cadrul
Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Cluj şi Grupării
Mobile de Jandarmi Cluj.
Facem precizarea că pe întreg parcursul procesului penal persoanele cercetate beneficiază de

drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de Procedură Penală, precum şi prezumţia de
nevinovăţie.”
PREMIERĂ EUROPEANĂ ÎN REDUCEREA OFERTEI DE DROGURI: POLIȚIA ROMÂNĂ ȘI

AGENȚIILE PARTENERE REDUC DISTRIBUȚIA ÎN MEDIUL ONLINE
28 de grupuri infracționale organizate, specializate în trafic de droguri, au fost destructurate
de polițiștii de combatere a criminalității organizate din cadrul Poliției Române, împreună cu
D.I.I.C.O.T., în primele 6 luni ale anului. Astfel, pentru combaterea acestui fenomen, au fost
efectuate 1.475 de percheziții domiciliare, au fost luate măsuri preventive față de peste 1.400
de persoane, au fost confiscate 392 kg. de droguri, fiind identificate 29 de culturi ilicite de
cannabis.
34
În completarea acțiunilor operative, Poliția Română, prin structurile specializate, cu suportul

consistent al partenerilor interni și internaționali consacrați și cu atribuții în domeniu, au pus
în aplicare măsuri prin care o categorie importantă de consumatori nu mai au posibilitatea de a se
aproviziona cu droguri din mediul online.
Astfel, ca urmare a unor demersuri interinstituționale, dar și în parteneriat public – privat, s-
a reușit restrângerea posibilităților de a căuta în mediul online substanțe psihoactive, în
special pentru categoriile de populație care doresc să experimenteze ocazional consumul de
droguri.
Concret, până la acest moment, s-a redus posibilitatea celor care încearcă să cumpere droguri
sau substanțe psihoactive din mediul online de a accesa 20 de site-uri, care oferă astfel de
substanțe.
Activitățile de identificare și restricționare a accesului pentru acest tip de site-uri continuă.
Apărute pe piaţa drogurilor din România în 2009, substanțele psihoactive au înregistrat, în anul
2019, cel mai mare nivel al consumului în populația generală, fiind cele mai consumate droguri
ilicite din România.
În prezent, la nivel național, România se confruntă cu o problematică amplă referitoare la consumul

de substanțe psihoactive în rândul minorilor, prin prisma accesului la acestea, ce pot fi comandate
prin intermediul internetului.
În mediul virtual, există foarte multe site-uri care comercializează aceste substanțe sau chiar
exclusiv aceste produse, fapt ce duce la expunerea unui pericol iminent, în special pentru categorii
de consumatori de vârste foarte mici.
Având în vedere prevalența și impactul anumitor substanțe din categoria noilor substanțe
psihoactive, la nivel național, dar și european, au fost efectuate demersuri necesare, iar, anul acesta,
a fost aprobată modificarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri, republicată, în sensul introducerii pe Tabelul-Anexă I a 3-CMC, 3-
MMC și Euthylone, precum și a introducerii Brorphine și Metonitazene in Tabelul-Anexă II, aceste
substanțe fiind considerate droguri de mare risc.
ACȚIUNE COORDONATĂ ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂȚII ORGAIZATE

35
În urma operațiunii de ieri, 19 octombrie, derulată de Poliția Română și D.I.I.C.O.T., cu

sprijinul Jandarmeriei Române, pentru destructurarea grupărilor de criminalitate
organizată, 105 persoane au fost reținute și 24 au fost plasate sub control judiciar.
La cele peste 300 de locații percheziționate, au fost descoperite 11.959 de grame de cannabis, 276
de plante de cannabis, 186 de semințe, aproximativ un kilogram de cocaină, 55 de grame de
ciuperci halucinogene, 1.745 de grame de substanțe cu efect psihoactiv, 339 de diverse comprimate,
60 de grindere și 48 de cântare de precizie.
De asemenea, în urma activităților, au fost ridicate, în vederea continuării cercetărilor, 2 unități

P.C., 58 de laptop-uri, 12 tablete, 90 de diverse medii de stocare, 235 de telefoane mobile, 60 de
cartele SIM, 27 de carduri blanc, 49 de bucăți de materiale pirotehnice, o armă letală, 6 arme
neletale și 9 arme albe.
Totodată, au fost ridicate, în vederea indisponibilizării, 10 autoturisme, 20 de kilograme de argint,

aproximativ un kilogram de aur, 644.000 de lei, 136.000 de euro, 109.570 de lire sterline, 19.000 de
dolari și 8.150 de euro, care prezintă urme de contrafacere.
Asupra a 3 imobile a fost instituită măsura sechestrului asigurător.
În urma probatoriului administrat, în cadrul dosarelor penale, au fost reținute 105 persoane, 24 fiind
plasate sub măsura controlului judiciar.
Reamintim că, la data de 19 octombrie a.c., polițiștii de combatere a criminalității organizate și

procurorii D.I.I.C.O.T. au efectuat peste 50 de acțiuni operative, pentru destructurarea unor grupări
infracționale organizate, specializate în trafic de droguri, trafic de persoane și de minori, exploatarea
persoanelor vulnerabile, trafic de migranți, criminalitate informatică și infracțiuni împotriva
patrimoniului cu consecințe deosebit de grave.
ACȚIUNI ALE POLIȚIȘTILOR DE LA ANTIDROG PENTRU PREVENIREA ȘI

COMBATEREA TRAFICULUI DE CANNABIS32
32
Ibidem
36
Aceste aspecte evidențiază o preocupare și un interes crescut din partea grupărilor de criminalitate
organizată pentru dezvoltarea de activităţi ilicite organizate privind cultivarea şi traficarea acestui
drog.
Exemple de capturi relevante care au avut loc în cadrul operațiunilor desfășurate:
11,7 kilograme de cannabis
La data de 1 iulie 2022, în Arad a avut loc o captură de 11,7 kilograme de cannabis.Operațiunea a
fost desfășurată de polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea - Serviciul
Antidrog.
În urma perchezițiilor, au mai fost depistate 1,58 kilograme de cocaină, 10 kilograme de pulbere
cristalină, susceptibilă a fi psihoactivă, 2 kilograme de Amfetamină, 3,8 kilograme de pulbere,
susceptibilă a fi psihoactivă, 1,86 kilograme de pulbere, susceptibilă a fi mefedronă și 4.200 de
comprimate ecstasy.
Drogurile ar fi avut ca proveniență, țări din Vestul Europei.
8 kilograme de canabis
La data de 14 iunie 2022, în București a avut loc o captură de 7,8 kilograme de cannabis, având ca
țară de proveniență Spania.
Operațiunea a fost desfășurată de polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate

București - Serviciul Antidrog.
Coletul ar fi fost introdus pe teritoriul României prin intermediul unei firme de transport.
14 kilograme de cannabis
La data de 2 iunie 2022, în Cluj-Napoca a avut loc o captură de 13,88 kilograme de cannabis,
având ca țară de proveniență Spania.
Operațiunea a fost desfășurată de polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-

Napoca - Serviciul Antidrog.
37
Coletul ar fi fost introdus pe teritoriul României prin intermediul unei firme de coletărie, cu punct
de lucru în Barcelona-Spania.
La data de 14 aprilie 2022, polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara,

sprijiniți de polițiști din cadrul brigăzilor și serviciilor de combatere a criminalității organizate
Alba-Iulia, Hunedoara, Sibiu, Oradea, Craiova și Mehedinți, au pus în executare 61 de mandate de
percheziție domiciliară, în județele Timiș, Hunedoara, și Caraș-Severin, fiind descoperite 11,8
kilograme de cannabis, 123 de doze de amfetamină, 7 comprimate ecstasy și 35 de grame de CMC
la membrii unei grupări, care ar fi fost specializată în traficarea drogurilor prin intermediul unor
colete expediate din Spania, dar și din cultivarea ilicită a cannabisului pe teritoriul României.
La data de 25 martie 2022, polițiștii Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Călărași

au prins în flagrant delict 3 persoane, cu vârste între 19 și 29 de ani, care ar fi introdus în țară, pe
ruta Spania-România, prin intermediul unei firme de curierat, 1,2 kilograme de cannabis și
aproximativ 2 grame de cocaină.
Ulterior, la aceeași dată, au fost puse în executare 11 mandate de percheziție domiciliară.
10 kilograme de cannabis și o cultură indoor de cannabis
În perioada 21-22 martie 2022, polițiștii Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate

Maramureș au desfășurat o acțiune de prindere în flagrant delict și au pus în executare 2 mandate de
percheziție domiciliară, fiind vizate 3 persoane bănuite de săvârșirea infracțiunii de trafic de
droguri.
Astfel, au fost ridicate 10 kilograme de cannabis, o cultură ilicită de cannabis, precum și instalația
aferentă cultivării acesteia.
38
La data de 2 martie 2022, polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Alba-Iulia au

pus în executare 2 mandate de percheziție domiciliară, fiind vizate persoane care ar fi ridicat de la o
firmă de curierat un colet conținând 8 kilograme de cannabis, provenit din Spania, cu scopul de a-l
valorifica.
1 kilogram de cannabis
La data de 12 februarie 2022, polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești

au prins în flagrant delict 3 persoane, în timp ce ar fi deținut 1 kilogram de cannabis.
În această cauză, polițiștii au documentat activitatea infracțională a unei grupări formate din 5
persoane, cu vârste cuprinse între 22 și 38 de ani, care ar fi comercializat cantități de cannabis și
cocaină consumatorilor din municipiul Ploiești.
În urma perchezițiilor, au mai fost ridicate aproximativ 170 de grame de cannabis, 5 grame de
cocaină și bunuri folosite la ambalarea și porționarea drogurilor.
20 de kilograme de cannabis
La data de 12 februarie 2022, polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Suceava

au prins în flagrant delict, în municipiul Fălticeni, o persoană care ar fi avut asupra sa un colet ce
conținea 9,9 kilograme de cannabis, despre care există bănuiala rezonabilă că a fost expediat din
Spania.
În urma activităților, au fost ridicate și confiscate aproximativ 20 de kilograme de cannabis.
La data de 12 februarie 2022 polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea au

prins în flagrant delict un bărbat, de 47 de ani, în timp ce ar fi încercat să comercializeze 39 de
comprimate ecstasy.
În urma percheziției domiciliare, au fost ridicate 1,2 kilograme de cannabis și 65 de grame de

produse susceptibile a avea efecte psihoactive.Conform datelor centralizate la nivelul Direcției de
Combatere a Criminalității Organizate, în primele 7 luni ale anului 2020, au fost depistate 37 de
39
culturi ilicite de cannabis (905 plante – 175 de kilograme), cu un total de 94 de culturi (2.196 de
plante – 1.775 de kilograme) la sfârșitul anului.În primele 7 luni ale anului 2021, au fost depistate
42 de culturi ilicite de cannabis (2.314 plante – 336 de kilograme), cu un total de 135 de culturi
(3.804 plante – 1.929 de kilograme) la sfârșitul anului. De asemenea, în primele 7 luni ale anului
2022, au fost depistate 38 de culturi ilicite de cannabis (3.731 de plante – 845 de kilograme).
Astfel, se observă o scădere a numărului de culturi depistate în primele 7 luni ale anului 2022 față
de anul precedent, dar o creștere a numărului de plante cultivate, ceea ce denotă o specializare a
traficanților în cultivarea cannabisului.
Având în vedere cele prezentate, reiese că România nu este o țară care să aibă un nivel de
producție necesar nici ca să acopere consumul domestic de cannabis, aspect reliefat și de
capturile mari de cannabis depistate, având ca proveniență țări din Vestul Europei.Datele existente
semnalează interesul crescut al traficanților de a importa cu aceeași frecvență cantități însemnate de
cannabis pe ruta Vestul Europei – România.
Totodată, în cadrul activității de cooperare polițienească internațională desfășurată de

polițiștii din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, nu au fost semnalate
capturi de cannabis care să aibă ca țară de proveniență România.
6.3. Răspunsul autorităților și rezultate obținute

Publicaţie: Revista Dreptul 8 din 2018
Autor:
CHISAR Ionut
Tip:
Doctrina
Introducerea în ţară de droguri în vederea consumului propriu - aspecte controversate

IONUŢ CHISĂR*
Avocat - "Zamfirescu, Racoţi & Partners"
ABSTRACT
This article addresses the matter of the correct legal classification of the introduction of drugs
into the country for personal use. Our attention was drawn whereas not only that the judicial
40
practice of the national courts and the specialized literature are not unitary in terms of legal
classification, but even the High Court of Cassation and Justice has pronounced diametrically
opposed solutions. Within the paper, it is performed an analysis of the incidental texts of law
and of the judicial practice in the field, as well as some aspects of legislative technique and
criminal policy.
Keywords: drugs; international drug trafficking; possession of drugs for personal use;
crossing the border with drugs for personal use; introduction of drugs into the country for
personal use.
Aspecte introductive
În prezent traficul şi consumul ilicit de droguri nu mai pot fi privite ca fiind fenomene episodice sau
locale, deoarece realităţile economico-sociale ne arată că acestea au depăşit barierele
transfrontaliere, răspândindu-se pe întregul mapamond.
Legislaţia în vigoare în România, reprezentată în principal prin Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, pedepseşte traficul de droguri de
risc şi de mare risc la art. 2, precum şi traficul internaţional de droguri de risc şi de mare risc la art.
3. De asemenea, este sancţionată, mai puţin sever, deţinerea în vederea consumului, potrivit art. 4
din aceeaşi lege.
În contextul actual în care drogurile sunt produse ori prelucrate într-un stat, cumpărate şi apoi
transportate pe teritoriul altui stat fie în vederea comercializării ilicite, fie în vederea consumului
propriu, apare întrebarea justă dacă simpla traversare a frontierelor României de către o persoană
care deţine droguri pentru consumul propriu atrage incidenţa art. 3 din Legea nr. 143/2000, a art. 4
din aceeaşi lege sau a ambelor texte, devenind aplicabile şi dispoziţiile art. 35 din Codul penal.
Literatura de specialitate nu s-a raliat unui punct de vedere congruent, iar practica judiciară este şi
ea neunitară. În aceste condiţii, după cum vom arăta în cele ce urmează, considerăm că Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie trebuie să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate
instanţele judecătoreşti prin pronunţarea unui recurs în interesul legii.
I. Consideraţii teoretice privind infracţiunea de trafic intern de droguri şi infracţiunea de trafic
internaţional de droguri
Traficul de droguri este incriminat la art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri având o variantă tip şi, respectiv, o variantă agravată.
Varianta tip presupune traficarea de droguri de risc (cele prevăzute în tabelul nr. III anexă a Legii
41
nr. 143/2000), iar varianta agravată presupune traficarea de droguri de mare risc, astfel cum sunt
prevăzute în tabelele nr. I şi II anexă a Legii nr. 143/2000. Acţiunile de trafic sunt enumerate la alin.
(1) al art. 2 şi constau în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor (de
risc sau de mare risc).
Infracţiunea de trafic internaţional de droguri, potrivit art. 3 din Legea nr. 143/2000, presupune
introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de mare risc, fără
drept.
În literatura de specialitate s-a format opinia potrivit căreia "trecerea peste frontieră a drogurilor
este, de fapt, dimensiunea transfrontalieră a infracţiunii de trafic (intern, s.n. - I.C.) de droguri".
Practic, art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu face altceva decât să instituie o formă agravată a traficului
intern de droguri - traficul internaţional de droguri.
Într-o opinie asemănătoare2, printr-un argument de tehnică legislativă a fost reliefată ideea
caracterului de formă agravată a art. 3 din lege faţă de art. 2 din acelaşi act normativ. Astfel, prin
interpretarea sistematică a legii se poate observa că legiuitorul a incriminat iniţial traficul intern de
droguri de risc şi de mare risc, iar în articolul următor incriminează variante mai grave ale primelor
fapte. Gradul de pericol social mai ridicat este generat de faptul că drogurile sunt introduse în ţară
sau scoase în afara teritoriului României.
Un argument în plus în susţinerea acestei teorii îl constituie faptul că art. 2 includea deja în
conţinutul său constitutiv şi elementul material al traficului internaţional de droguri, nemaifiind
nevoie de art. 3 pentru pedepsirea acestei fapte, însă legiuitorul a ales să agraveze pedeapsa pentru
persoanele care săvârşesc infracţiunea de trafic de droguri prin introducerea ori scoaterea din ţară a
substanţelor interzise. În acest sens, precizăm faptul că anterior intrării în vigoare a Legii nr.
143/2000, Codul penal din 1968 incrimina la art. 312 traficul de stupefiante, iar în textul respectiv
nu era prevăzut şi traficul internaţional, tocmai pentru că maniera de incriminare permitea o
interpretare extensivă în sensul acoperirii oricărei situaţii de trafic - intern şi internaţional.
Într-o altă opinie3 s-a statuat că art. 3 nu poate reprezenta o variantă agravată a art. 2, întrucât "nu
are la bază elementele constitutive ale acesteia din urmă, la care să se adauge un element
circumstanţial", având o construcţie proprie, independentă; acelaşi autor precizează că infracţiunea
prevăzută la art. 3 nu reprezintă nici o infracţiune complexă, neîncadrându-se în ipotezele prevăzute
în art. 35 alin. (2) din Codul penal, ci aceasta reprezintă de fapt o falsă complexitate. În această
42
opinie, ne aflăm în situaţia în care o faptă mai puţin gravă, cum este cea de la art. 2, este absorbită
de fapta mai gravă, respectiv de fapta prevăzută de art. 3 din lege.
Atât infracţiunea de trafic intern, cât şi cea de trafic internaţional au ca element comun cerinţa
esenţială ca fapta să se săvârşească în vederea desfăşurării de operaţiuni privind circulaţia
drogurilor fără drept, în scopuri de natură economică - cerinţă esenţială despre care vom vorbi în
secţiunea următoare.
Indiferent de opinia îmbrăţişată, putem afirma că infracţiunea prevăzută la art. 3 din lege nu
reprezintă altceva decât dimensiunea transfrontalieră a infracţiunii de trafic intern de droguri, mai
precis o faptă considerată a fi mai gravă prin prisma faptului că drogurile sunt trecute peste
frontierele statului. Prin urmare, condiţiile prevăzute de lege pentru a se atrage răspunderea penală
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri sunt necesare şi pentru a atrage răspunderea
penală în cazul săvârşirii infracţiunii de trafic internaţional de droguri.
II. Cerinţa esenţială ca fapta de trafic de droguri să fie săvârşită în vederea desfăşurării de operaţiuni
privind circulaţia drogurilor fără drept
Infracţiunea de trafic de droguri, intern sau internaţional, presupune o cerinţă esenţială implicită,
cerinţă ce reiese din interpretarea sistematică a legii. Această cerinţă esenţială constă în săvârşirea
faptei în vederea desfăşurării de operaţiuni privind circulaţia drogurilor fără drept, cu referire
specială la obţinerea unor venituri ilicite. În aceste condiţii putem afirma că nu orice deţinere a
substanţelor interzise constituie trafic de droguri. Infracţiunile de trafic intern şi internaţional de
droguri se realizează în orice alte scopuri decât consumul propriu, mai precis în scopuri de natură
economică.
În primul rând, trebuie să pornim de la definiţia oficială a verbului a trafica. Potrivit Dicţionarului
Explicativ al Limbii Române, a trafica4 înseamnă a face negoţ, cu precizarea că acest cuvânt se
referă în special la mărfuri ilicite. Prin urmare. traficarea presupune o activitate de negoţ, o
activitate economică, vânzarea-cumpărarea. În ceea ce priveşte definiţia traficului ilicit (de droguri),
prin această noţiune, printre altele, înţelegem şi deţinerea în vederea distribuirii5. Prin urmare,
deţinerea exclusiv în vederea consumului exclude traficul de droguri, în cazul acestuia din urmă
deţinerea făcându-se în vederea distribuirii.
Unul dintre motivele care stau la baza extinderii traficului intern şi internaţional de droguri este de
natură pecuniară. Câştigurile ilicite ale traficanţilor de droguri sunt atât de mari încât, la nivel
internaţional, este aproape imposibilă încercarea de a face o evaluare a profiturilor realizate în urma
43
activităţilor de acest gen; numai în baza confiscărilor anuale de droguri sunt reliefate sume de
ordinul miliardelor de dolari6. Astfel, traficarea drogurilor devine o afacere profitabilă.
Evident că există şi situaţia consumatorilor care efectuează şi activităţi de trafic pentru a-şi asigura
cantitatea necesară pentru consum. Dar şi acest caz poate fi privit din perspectivă economică,
consumatorul obţinându-şi doza necesară în schimbul traficării altor cantităţi de droguri.
Cerinţa esenţială poate fi dedusă şi din faptul că legiuitorul a reglementat la art. 4 infracţiunea de
deţinere în vederea consumului. În aceste condiţii, din moment ce deţinerea în vederea consumului
este deja sancţionată prin incriminarea faptei la art. 4 din lege, singura concluzie posibilă este că
legiuitorul a exclus în cazul infracţiunii de trafic intern sau internaţional de droguri posibilitatea ca
fapta să fie săvârşită în vederea consumului. Singurul scop posibil (ca cerinţă ataşată laturii
obiective) în cazul traficului intern sau internaţional este cel de natură economică, fiind exclusă
deţinerea în vederea consumului.
În consecinţă, putem afirma cu certitudine că noţiunea de trafic de droguri presupune o activitate
economică ilegală practicată fie pentru obţinerea de venituri ilicite, fie pentru procurarea drogurilor
pentru consum.
III. Introducerea în ţară de droguri în vederea consumului
Noţiunea de consumator de droguri "desemnează persoana care îşi administrează sau permite să i se
administreze droguri. În mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin
care drogul poate ajunge în organism".
Deţinerea de droguri în vederea consumului, astfel cum este incriminată în art. 4, presupune
îndeplinirea cerinţei esenţiale ca făptuitorul să deţină drogurile pentru consumul propriu. Tocmai
din acest motiv, legiuitorul a decis ca în cazul consumatorilor să sancţioneze mai blând persoana
care deţine substanţe interzise doar în vederea consumului. Evident că în cazul în care consumatorul
comite şi una dintre faptele incriminate la art. 2 din lege se va reţine şi infracţiunea de trafic de
droguri, în concurs cu deţinerea în vederea consumului.
Considerăm că ne aflăm în prezenţa infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului
propriu atât în situaţia în care o persoană deţine aceste droguri pe teritoriul României şi se
deplasează pe acest teritoriu, cât şi în situaţia în care deţinerea începe de pe teritoriul altui stat şi
încetează după intrarea pe teritoriul României.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a explicat în considerentele unei hotărâri faptul că prin voinţa
legiuitorului acţiunile care definesc traficul de droguri (cumpărarea, primirea, prepararea,
44
extragerea, cultivarea etc.) sunt absorbite în latura obiectivă a infracţiunii atunci când este vorba
despre infracţiunea prevăzută de art. 4 din lege referitoare la consum, iar o astfel de acţiune care
precedă consumului drogului este şi trecerea ocazională peste graniţă a drogului de către
consumatorul care circulă peste frontiere cu alte scopuri decât cel al traficării de stupefiante şi care
are asupra lui o cantitate "rezonabilă" strict pentru asigurarea consumului. În cauză, inculpata
deţinuse 30 g de canabis, iar instanţa a decis că nu există o raţiune pentru a conchide altfel decât că
şi în această ipostază trecerea peste frontieră a făptuitorului având asupra sa drogul pentru consum
propriu este o acţiune care intră în latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr.
143/2000 referitoare la consum, că aceasta nu este o activitate de traficare transfrontalieră.
Prin urmare, pe linia acestei interpretări, putem afirma că, în ipoteza în care o persoană care deţine
droguri în vederea consumului propriu traversează frontierele ţării, fapta acesteia întruneşte numai
conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar nu şi conţinutul
constitutiv al infracţiunii de trafic internaţional de droguri.
De altfel, susţinerea opiniei contrare apare ca fiind inechitabilă în situaţia în care o persoană care
deţine substanţe interzise şi se deplasează pe teritoriul României cu aceste substanţe ar răspunde
penal doar pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 din lege, iar o persoană care deţine aceleaşi
substanţe interzise în acelaşi scop, dar care traversează frontiera României, ar răspunde şi pentru
infracţiunea de trafic internaţional de droguri.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Timişoara într-o cauză, stabilind că, deşi "textul
prevăzut de art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu face nicio diferenţiere, în opinia instanţei, intenţia
legiuitorului a fost de a sancţiona acele activităţi de introducere în ţară de droguri în scop de trafic,
şi nu pentru consum propriu, având în vedere că pentru consumul propriu de droguri există o
incriminare specială prin prevederile art. 4 din aceeaşi lege, care nu face nicio diferenţiere sub
aspectul locului sau al modului de procurare a acestor droguri". În speţa menţionată instanţa a
considerat că fapta inculpărilor de a procura în mod legal din Olanda o cantitate mică de droguri
pentru consum propriu şi introducerea acestei cantităţi în ţară se circumscrie infracţiunii prevăzute
în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În plus, în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, apare ca fiind excesivă diferenţa acestor limite,
raportându-ne tot la exemplul menţionat, diferenţă generată pur şi simplu de traversarea graniţelor
României. Este greu de imaginat că legiuitorul a decis să sancţioneze cu o pedeapsă atât de aspră
persoana care deţine droguri doar în vederea consumului şi care traversează frontiera României cu
aceste substanţe. Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prevăzută la art. 4 sunt
45
de la 3 luni la 2 ani în cazul drogurilor de risc, respectiv de la 6 luni la 3 ani în cazul drogurilor de
mare risc, în timp ce pentru fapta incriminată la art. 3 limitele de pedeapsă sunt cuprinse de la 3 la
10 ani în cazul drogurilor de risc, respectiv de la 7 la 15 ani în cazul drogurilor de mare risc. Înalta
Curte a stabilit printr-o decizie că, "dacă pentru trecerea frauduloasă a drogurilor peste frontieră, în
scopul comercializării, există suficiente argumente în vederea stabilirii unor sancţiuni severe, în
cazul în care destinaţia exclusivă a acestora este consumul propriu, înăsprirea pedepsei nu este
justificată numai de faptul că drogurile respective au fost aduse din străinătate ", instanţa reţinând
astfel că, " în situaţia în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consum
propriu, fapta se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000 care absoarbe în conţinutul
său şi trecerea drogurilor peste frontieră".
În acelaşi sens a decis şi Curtea de Apel Iaşi, reţinând că "introducerea în ţară a cantităţii de droguri
de mare risc a constituit o infracţiune mijloc întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost
deţinerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, trecerea peste frontieră a drogurilor fiind
făcută exclusiv pentru consumul propriu, fapta inculpatului B. A. Întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ce absoarbe în conţinutul său fapta de
introducere în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,
interpretare ce este în acord cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie ".
Şi Secţia penală a Curţii de Apel Constanţa a avut o opinie similară, sens în care a stabilit că dacă
scopul introducerii în ţară a drogurilor este doar consumul per se suntem în prezenţa unei fapte care
nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, urmând a se face aplicarea art. 18 1 din Codul penal.
În afara faptului că instanţa a reţinut incidenţa art. 18 1 din Codul penal anterior care nu mai există în
reglementarea actuală, aceasta a considerat că fapta inculpatului nu poate constitui conţinutul
infracţiunii de trafic internaţional de droguri.
Soluţia concursului de infracţiuni, raportându-ne tot la limitele de pedeapsă, apare ca fiind şi mai
nedreaptă în cazul în care comparăm situaţia unei persoane ce săvârşeşte infracţiunea de trafic
intern cu situaţia unei persoane care traversează graniţele României deţinând substanţe interzise
numai în vederea consumului propriu. În aceste condiţii se poate observa că limitele de pedeapsă
pentru un traficant neconsumator sunt cuprinse între 2 şi 7 ani în cazul drogurilor de risc, respectiv
între 5 şi 12 ani în cazul drogurilor de mare risc, pe când limitele de pedeapsă pentru consumatorul
care deţine droguri de mare risc şi traversează frontiera României cu aceste droguri sunt cuprinse
între 3 şi 10 ani în cazul drogurilor de risc, respectiv între 7 şi 15 ani în cazul drogurilor de mare
risc.
46
În aceste condiţii, dacă am reţine un concurs de infracţiuni în ipoteza în care o persoană deţine
droguri în vederea consumului, s-ar crea consumatorului o situaţie juridică mai grea decât
traficantului. Or, este evident că nu aceasta a fost voinţa legiuitorului care, prin incriminarea
distinctă a deţinerii de droguri pentru consum propriu, a înţeles să sancţioneze mai blând
consumatorul dependent (sau chiar şi consumatorul care nu este dependent) care le foloseşte pentru
sine, faţă de acela care le trafichează 16, indiferent dacă substanţele interzise sunt deţinute în ţară sau
se află asupra consumatorului în timpul când acesta traversează frontierele României.
Nu trebuie omis faptul că infracţiunea prevăzută de art. 4 din lege are un conţinut constitutiv similar
infracţiunii prevăzute la art. 2 din aceeaşi lege, majoritatea variantelor normative ale celor două
infracţiuni fiind identice. Singurul criteriu de diferenţiere a celor două infracţiuni constă în scopul
(destinaţia), ca cerinţă ataşată laturii obiective a infracţiunii, pentru care sunt săvârşite aceste fapte.
Astfel, după cum s-a statuat în literatura de specialitate, această destinaţie obiectivă a deţinerii "în
cazul infracţiunii de trafic de droguri se realizează în vederea desfăşurării de operaţiuni privind
circulaţia drogurilor fără drept, iar în cazul infracţiunii de la art. 4 destinaţia deţinerii este
consumul"17. În aceste condiţii, s-a stabilit în doctrină faptul că art. 4 din lege poate fi caracterizat ca
fiind o variantă "parţială" atenuată a art. 2 din Legea nr. 143/200018. Acelaşi autor a evidenţiat
faptul că "elementul material de la art. 4 nu cuprinde şi acele modalităţi care sunt de esenţa
traficului "19. Raţionamentul este valabil şi prin raportare la infracţiunea prevăzută la art. 3 din lege,
pentru considerentele menţionate anterior.
Prin urmare, în cazul în care nu se demonstrează că scopul pentru care au fost deţinute drogurile
este (şi) altul decât consumul propriu, nu se mai poate reţine infracţiunea de trafic de droguri. În
acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 20, stabilind că inculpatul este consumator
de droguri, ceea ce duce la concluzia că el a deţinut drogurile numai pentru consum propriu, şi nu
pentru a le vinde21. Într-o altă speţă s-a decis că pentru reţinerea infracţiunii de trafic de droguri este
necesară existenţa şi a altor probe în afară de drogurile găsite la locuinţa inculpatului, în condiţiile
în care aceste droguri serveau consumului propriu22.
Totuşi, după cum am precizat încă de la începutul acestei lucrări, nici practica judiciară şi nici
literatura de specialitate nu sunt unitare în ceea ce priveşte încadrarea juridică în cazul introducerii
în ţară sau a scoaterii din ţară de droguri în vederea consumului propriu. Nici măcar la nivelul
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie această practică nu este unitară, existând soluţii diametral opuse.
Astfel, dacă mai sus am enumerat câteva decizii ale unor curţi de apel şi ale Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie în care soluţia adoptată a fost de a reţine doar infracţiunea de deţinere în vederea
47
consumului, în cele ce urmează vom expune câteva exemple în care instanţa supremă a hotărât
contrariul - cu alte cuvinte a stabilit că în astfel de cazuri încadrarea juridică este reprezentată de
trafic internaţional de droguri.
Menţionăm în primul rând o decizie mai veche a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Decizia nr.
4427 din 10 octombrie 2003. Curtea supremă a decis în acest caz că fapta inculpatului consumator
de droguri de a introduce pe teritoriul României aproximativ 10 g de haşiş în anii 1999-2000,
aproximativ 30 g în anul 2001, iar în anul 2002 o cantitate aproximativă de 40-50 g de haşiş
întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Instanţa a
reţinut faptul că inculpatul era consumator obişnuit de haşiş, acesta consumând o ţigară de haşiş la
aproximativ una-două zile, însă a considerat că aceste aspecte nu prezintă relevanţă. În aceste
condiţii, instanţa a stabilit că faptele inculpatului întrunesc conţinutul constitutiv al faptei prevăzute
şi pedepsite de art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Într-o altă decizie23, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că fapta inculpatului de a introduce
în ţară aproximativ 8 g de opium întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute şi
pedepsite de art. 3 din lege. Instanţa a reţinut că "infracţiunea pentru care inculpatul a fost
condamnat subzistă, chiar în condiţiile în care inculpatul ar fi, din motive medicale, consumator de
opium, atât timp cât introducerea în ţară s-a făcut în mod ocult, fără o aprobare prealabilă şi fără
declararea la vamă a drogului pretins folosit pe post de medicament". Prin urmare, în opinia
instanţei nu are importanţă faptul că făptuitorul a introdus în ţară o cantitate de droguri pentru
consumul propriu, ci ceea ce contează este faptul că introducerea s-a făcut fără drept, într-o manieră
ocultă. Această opinie a fost Îmbrăţişată şi în literatura de specialitate 24, subliniindu-se ideea că
infracţiunea prevăzută în art. 3 din lege subzistă şi în ipoteza în care drogurile erau destinate
consumului propriu.
Într-o altă cauză dedusă judecăţii25, Înalta Curte a statuat că "fapta inculpatei SFG de a introduce în
ţară droguri de risc pentru consum propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000". În această cauză Curtea Supremă a
analizat încadrarea juridică prin prisma incidenţei dispoziţiilor art. 176 din Legea nr. 141/1997 care
incrimina contrabanda26, însă speţa prezintă interes pentru obiectul prezentei lucrări întrucât
instanţa, fiind sesizată cu privire la o greşită încadrare juridică a faptelor, a considerat că
introducerea în ţară de droguri pentru consumul propriu constituie infracţiunea de trafic
internaţional de droguri, iar nu infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului.
48
Înalta Curte a reţinut într-o altă speţă27 că " niciuna din modalităţile alternative prevăzute de art. 4
din Legea nr. 143/2000 nu se referă la acţiunea ce caracterizează elementul material al infracţiunii
prevăzute de art. 3 din lege, astfel încât susţinerea apărării, în sensul că infracţiunea prevăzută de
art. 3 din Legea nr. 143/2000 ar fi absorbită în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 4, nu poate fi
primită".
În cauzele enumerate instanţa a avut în vedere numai verbum regens al celor două infracţiuni. Se
poate observa că raţionamentul întâlnit în toate speţele menţionate este asemănător - cele două
infracţiuni există în mod independent, iar elementul material al fiecăreia dintre cele două fapte este
distinct, art. 4 neprevăzând şi acţiunea de introducere sau scoatere din ţară a drogurilor.
Totuşi considerăm că există şi alte aspecte care trebuie avute în vedere în astfel de situaţii. În primul
rând, instanţele trebuiau să aibă în vedere care a fost raţiunea incriminării de la art. 3 din Legea nr.
143/2000 şi care este cerinţa esenţială ataşată laturii obiective - respectiv aceea ca fapta să se
săvârşească în vederea desfăşurării de operaţiuni privind circulaţia drogurilor fără drept, cu referire
specială la obţinerea unor venituri ilicite. Reiterăm în acest sens ideea că termenul a trafica exclude
per se deţinerea exclusiv în vederea consumului, presupunând activităţi economice ilicite. În al
doilea rând, trebuie să ne raportăm la regimul sancţionator, astfel încât să nu se ajungă la situaţii
injuste în care un consumator care a trecut frontiera României deţinând substanţe interzise să poată
fi sancţionat mai aspru decât o persoană care desfăşoară activităţi de trafic de droguri pe teritoriul
României.
Concluzii
Practica judiciară şi literatura de specialitate nu s-au raliat unei interpretări unitare în ceea ce
priveşte corecta încadrare juridică a faptei de a introduce în ţară, fără drept, droguri în vederea
consumului propriu. Astfel cum am arătat, practica nu este unitară nici măcar la nivelul Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, identificându-se astfel soluţii diametral opuse.
Considerăm că încadrarea juridică ce se impune în cazul introducerii în ţară de droguri în vederea
consumului propriu este infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) sau (2), după caz, din
Legea nr. 143/2000. Ne raliem opiniilor exprimate în doctrină, potrivit cărora infracţiunile de trafic
intern şi internaţional de droguri presupun îndeplinirea cerinţei esenţiale ca fapta să se săvârşească
în vederea desfăşurării de operaţiuni privind circulaţia drogurilor fără drept, cerinţă care exclude
săvârşirea faptei exclusiv în vederea consumului. Mai mult, există argumente de tehnică legislativă
care subliniază ideea că deţinerea în vederea consumului a fost incriminată la art. 4 din lege tocmai
49
pentru că această din urmă faptă se raportează atât la traficul intern, cât şi la traficul internaţional,
acesta din urmă nefiind altceva decât dimensiunea transfrontalieră a traficului intern de droguri.
Referitor la limitele de pedeapsă, apare ca fiind vădit injustă situaţia în care un consumator care
traversează frontierele României deţinând droguri în vederea consumului ar fi sancţionat în limitele
de pedeapsă prevăzute în art. 3 din lege, respectiv de la 3 la 10 ani sau de la 7 la 15 ani, iar o
persoană care desfăşoară activităţile enumerate la art. 2 din lege pe teritoriul României ar fi
sancţionată în limite considerabil mai mici, respectiv de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 12 ani, în funcţie
de tipul de drog, de risc sau de mare risc. Scopul incriminării separate a deţinerii (şi a celorlalte
activităţi prevăzute la art. 4) în vederea consumului propriu a fost tocmai de a sancţiona mai blând
persoana care întreprinde astfel de acţiuni exclusiv pentru consumul propriu, indiferent dacă
deţinerea se face exclusiv pe teritoriul României sau dacă persoana deţinând substanţa interzisă
traversează graniţele Statului Român, în acelaşi sens, scopul legiuitorului care a incriminat separat
traficul internaţional de droguri a fost acela de a agrava răspunderea persoanelor care practică
activităţile prevăzute în art. 2, în scopul prevăzut în art. 2 ori a persoanelor care sprijină asemenea
activităţi la nivel internaţional.
Totuşi singurele instituţii în măsură să clarifice această situaţie sunt Parlamentul, în calitate de unică
autoritate legiuitoare, prin modificarea textului incriminator şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin
exercitarea sarcinii sale de a da o interpretare obligatorie a legii. În cazul de faţă interpretarea şi
aplicarea neunitară a legii sunt de natură să afecteze grav drepturile persoanelor care au săvârşit
fapta de introducere în ţară fără drept de droguri în vederea consumului propriu, doar norocul fiind
cel care îi separă de o pedeapsă cu limite cuprinse între 7 şi 15 ani şi o pedeapsă cu limite cuprinse
între 6 luni şi 3 ani (pedeapsa prevăzută de lege pentru deţinere în vederea consumului).
Considerăm că în această situaţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să asigure interpretarea şi
aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti prin pronunţarea unui recurs în
interesul legii.
Publicat în "REVISTA DREPTUL" cu numărul 8 din data de 31 august 2018
*
e-mail: ionut.chisar@zrp.ro
1
I. Gârbuleţ, Traficul şi consumul ilicit de droguri - Studiu de legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 124. În acelaşi sens şi ÎCCJ, S. pen., Dec. pen. nr. 31 din 22
ianuarie 2004, accesibilă pe www.scj.ro.
50
2
R. Mocanu, Infracţiuni legate de droguri - Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007,
p. 148.
3
V. Cioclei, Natura juridică a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în raport cu dispoziţiile art. 2 din aceeaşi lege,
disponibilă pe https://juridice.ro/essentials/1110/natura-juridica-a-dispozitiilor-art-3-din-legea-nr-
1432000-privind-prevenirea-si-combaterea-traficului-si-consumului-ilicit-de-droguri-in-raport-cu-
dispozitiile-art-2-din-aceeasi-lege.
4
TRAFICA, trafichez, vb. I. Intranz. A face negoţ (cu o marfa ilicită). - Din fr. trafiquer; -
https://dexonline.ro/definitie/trafica.
5
J. Drăgan, Dicţionar de droguri, ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 301.
6
G. Trifan, R. Năfomiţă, Consumul şi traficul de droguri. Practici de specialitate în domeniul
prevenirii şi combaterii consumului şi traficului de droguri. Editura Pro Universitaria, Bucureşti,
2016, p. 106.
7
I. Neagu (coordonator), Prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri în România -
Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 12.
8
R. Mocanu, Notă critică - Dec. nr. 4427 din 10 octombrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în "Pandectele române" nr. 4/2005, p. 70.
9
G. V. Sabău, Traficul şi consumul ilicit de droguri şi precursori, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2010, p. 259.
10
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 506 din 28 ianuarie 2004, accesibilă pe www.scj.ro
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, Decizia penală nr. 155/A din 11 noiembrie 2008,
accesibilă pe https://www.avocatura.com/speta-149128-penal-traficul-de-droguri-legea-1432000-
art-2.html.
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 391 din 22 ianuarie 2004, accesibilă pe wwv.scj.ro.
Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală. Decizia penală nr. 166 din 2016, accesibilă pe
https://wvw.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-mpyz5hz/.
Deşi instanţa precizează că interpretarea aleasă este în acord cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie în materie, astfel cum vom arăta mai jos, această practică nu este deloc unitară, Înalta Curte
dispunând soluţii diametral opuse în cauze similare, cauze ce vizau aceeaşi problemă de drept.
Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală, Decizia penală nr. 83/P din 27 august 2008, accesibilă pe
https://www.avocatura.com/speta-171446-penal-traficul-de-droguri-legea-1432000-art-2.html.
51
M.-A. Hotca, în M.-A. Hotca (coord.), Infracţiuni prevăzute în Legi speciale - Comentarii şi
explicaţii. Ediţia 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017; G. V. Sabău, op. cit., p. 259.
G. V. Sabău, op. cit., p. 258.
V. Cioclei, Manual de criminologie, ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 260.
Idem, p. 259.
ÎCCJ, Secţia penală. Decizia penală nr. 5910 din 10 octombrie 2005, accesibilă pe www.scj.ro.
R. Mocanu, op. cit., p. 39^11.
ÎCCJ, Secţia penală. Decizia penală nr. 327 din 30 ianuarie 2009, accesibilă pe
http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2009/decizia-327-2009.
ÎCCJ, Secţia penală. Decizia penală nr. 4769/2003, accesibilă pe https://legeaz.net/spete-penal-csj-
2003/decizia-4769-2003.
M.-A. Hotca, în M.-A. Hotca (coord.), op. cit., p. 26.
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 6354/2004 din 29 noiembrie 2004, accesibilă pe
https://legeaz.net/spete-penal-iccj-2004/decizia-6354-2004.
În prezent abrogată şi înlocuită de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 6652 din 24 noiembrie 2005, accesibilă pe
https://legeaz.net/spete-penal-iccj-2005/decizia-6652-2005
Raportul national privind situația drogurilor – întocmit de Agenția Națională Antidrog, alături de

Speta nr 2.
CRISTIU NINU Luminita, Cumpărarea de droguri din străinătate pentru consum propriu.
Inexistenţa concursului de infracţiuni între infracţiunile prevăzute de art. 3 şi art. 4 din Legea
nr. 143/2000
52
Publicaţie: Revista Romana de Jurisprudenta 1 din 2019

Autor:
CRISTIU NINU Luminita
Tip:
Jurisprudenta
Cumpărarea de droguri din străinătate pentru consum propriu. Inexistenţa concursului de

infracţiuni între infracţiunile prevăzute de art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000
Purchasing drugs from abroad for his or her own consumption. The non-existence of multiple
offenses among those offenses provided for under art. 3 and art. 4 of Law no. 143/2000
Abstract
As, in this case, the entry into the country of the quantity of high risk drugs represented a
mean offense, since the purpose offense of the defendant consisted of owning drugs entered
for own consumption, and the cross-border element was exclusively carried out for own
consumption, the defendant’s offense meets the typical nature requirements of the offence
provided for under art. 4 paragraphs (1) and (2) of Law no. 143/2000, absorbing in its content
the offence of entering high risk drugs into the country, provided for under art. 3 paragraphs
(1) and (2) of Law no. 143/2000.
Rezumat
Cum, în speţă, introducerea în ţară a cantităţii de droguri de mare risc a constituit o

infracţiune mijloc, întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost deţinerea drogurilor
introduse pentru consumul propriu, elementul transfrontalier fiind realizat exclusiv pentru
consumul propriu, fapta inculpatului întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii
prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ce absoarbe în conţinutul său fapta
de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
143/2000.
- Legea nr. 143/2000: art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1) şi (2)
- Codul penal: art. 38 alin. (2)
(Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, decizia penală nr. 457A din 3 aprilie 2018,
trimisă, în rezumat şi cu comentariu, de judecător Luminiţa Criştiu-Ninu)
53
Prin sentinţa penală nr. 402 din 29 decembrie 2017, Tribunalul Ilfov - Secţia penală, a dispus
următoarele:
1. În baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi
art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen., l-a condamnat pe inculpatul
Ş.A.B. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art.
76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen., l-a condamnat pe inculpat la
pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de 3 ani şi 2 luni
închisoare şi 3 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare,
în regim de detenţie.
În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei
închisorii. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.
(1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale.
2. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 396 alin. (10) C. pr. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, art.
75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen. l-a
condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.\
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse de 2 ani
închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni
închisoare.
În baza art. 45 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului CA
pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2
ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a
prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
54
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei
aplicate inculpatului CA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT s-a dispus trimiterea în judecată, sub măsura controlului
judiciar a inculpatului Ş.A.B., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic internaţional de
droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri
de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000,
ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi a inculpatului C.A., sub măsura controlului judiciar,
sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc,
prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic
intern de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu
aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului Ş.A.B. faptul că, în perioada aprilie-iulie
2017, beneficiind de ajutorul primit de la inculpatul C.A, a introdus în România, fără drept, 9,07
grame de substanţă care conţinea Amfetamină, disimulate în plicul poştal expediat din Germania,
având ca destinatar pe „C.A., str. P, nr. xxx, oraş C”. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul Ş.A.B.
la data de 11 iulie 2017 a deţinut pe teritoriul României, fără drept, în vederea consumului propriu,
9,07 grame de substanţă care conţinea Amfetamină, droguri care s-au aflat în plicul poştal expediat
din Germania, având ca destinatar pe „C.A., str. P, oraş C.”
În ceea ce priveşte pe inculpatul C.A., s-a reţinut că în perioada aprilie-iulie 2017 l-a ajutat pe
inculpatul Ş.A.B. să introducă în România, fără drept, 9,07 grame de substanţă care conţinea
Amfetamină, disimulate în plicul poştal expediat din Germania, având ca destinatar pe „C.A., str.
P., nr. xxx, localitatea C.” (închiriind căsuţa poştală unde inculpatul Ş.A.B. a comandat drogurile,
fiind de acord ca numele şi adresa sale să fie folosite de inculpatul Ş.A.B pentru a le indica ca
destinaţie a drogurilor). De asemenea, s-a reţinut că inculpatul C.A. la data de 11 iulie 2017 a
ridicat, a deţinut şi a transportat, pe teritoriul României, fără drept, în vederea livrării către
inculpatul Ş.A.B., 9,07 grame de substanţă care conţinea Amfetamină, droguri care s-au aflat (până
la substituirea acestora) în plicul poştal expediat din Germania, având ca destinatar pe „C.A., str. P,
nr. .. localitatea C, România”.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, în coroborare cu declaraţiile
inculpaţilor Ş.A.B. şi C.A., date în faţa instanţei de judecată, Tribunalul Ilfov a reţinut situaţia de
55
fapt descrisă în actul de acuzare, reţinând că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele de care au fost
acuzaţi.
În drept, instanţa a apreciat că fapta inculpatului Ş.A.B., constând în aceea că în perioada aprilie-
iulie 2017, beneficiind de ajutorul primit de la inculpatul C.A., a introdus în România, fără drept,
9,07 grame de substanţă care conţinea Amfetamină, disimulate în plicul poştal expediat din
Germania, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de
mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului Ş.A.B., constând în aceea că la data de 11 iulie 2017 a deţinut pe teritoriul
României, fără drept, în vederea consumului propriu, 9,07 grame de substanţă care conţinea
Amfetamină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc
pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului C.A., constând în aceea că în perioada aprilie-iulie 2017 l-a ajutat pe inculpatul
Ş.A.B. să introducă în România, fără drept, 9,07 grame de substanţă care conţinea Amfetamină,
disimulate în plicul poştal expediat din Germania, având ca destinatar pe C.A. (închiriind căsuţa
poştală unde inculpatul Ş.A.B. a comandat drogurile, fiind de acord ca numele şi adresa sale să fie
folosite de inculpatul Ş.A.B. pentru a le indica ca destinaţie a drogurilor), întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută
de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Totodată, s-a
apreciat că fapta inculpatului C.A., constând în aceea că la data de 11 iulie 2017 a ridicat, a deţinut
şi a transportat, pe teritoriul României, fără drept, în vederea livrării către inculpatul Ş.A.B., 9,07
grame de substanţă care conţinea Amfetamină, droguri care s-au aflat în plicul poştal expediat din
Germania, având ca destinatar pe C.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic
intern de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul Ş.A.B., care, prin apărător ales,
a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi schimbarea
încadrării juridice a faptelor.
A solicitat să se analizeze referatul de evaluare, întocmit de Agenţia Naţională Antidrog, din care
rezultă că acesta face parte dintr-o familie bună, este student, este necunoscut cu antecedente
penale, provine dintr-un mediu social adecvat şi există un risc minim de recădere.
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din
oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. pr.
56
pen., Curtea a apreciat că apelul formulat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în
continuare:
În primul rând, Curtea a constatat că instanţa de fond în mod corect a reţinut situaţia de fapt pe baza
probelor administrate dublate de atitudinea inculpaţilor care au recunoscut în integralitate acuzaţiile
ce li s-au adus.
Apelul formulat inculpatul Ş.A.B. vizează solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor
pentru care a fost trimis în judecată, din art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1),
(2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
(...)
Infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000 a fost prevăzută şi incriminată distinct de către legiuitor drept formă
alternativă a traficului de droguri caracterizată prin desfăşurarea unor activităţi de introducere pe
teritoriul României a unor substanţe definite de art. 1 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, alături
de scoaterea din ţară, importul sau exportul acestora. Astfel, constituie infracţiune distinctă şi este
sancţionată în forma de bază cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi în forma calificată de la 7 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi activitatea de import, export, introducere sau scoatere din/în ţară a unor
droguri de risc sau de mare risc, elementele constitutive ale laturii obiective fiind îndeplinite în
momentul consumării acţiunilor indicate.
Legiuitorul a înţeles să sancţioneze cu pedepse mai ridicate între 3-10 ani, respectiv între 7-15 ani,
faptele de trafic de droguri care implică un element de extraneitate referitor la originea sau
destinaţia acestor substanţe interzise, spre deosebire de traficul intern de droguri prevăzut de art. 2
din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept
prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, presupune obligatoriu posesia unor
substanţe interzise menţionate de actul normativ în tabelele nr. II şi III exercitată doar asupra
cantităţilor necesare consumului propriu, fără a implica vreo activitate distinctă de comercializare,
oferire, punere în vânzare, livrare sau transport ale acestora.
În speţă, din probele administrate s-a stabilit cu certitudine că inculpatul Ş.A. este consumator
ocazional de droguri de mare risc şi a achiziţionat cantitatea de amfetamină din Germania, prin
efectuarea unei comenzi on-line cu intenţia vădită de a consuma aceste substanţe, nefiind destinate
traficării (experimentării, extragerii, preparării, transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării,
distribuirii, livrării cu orice titlu etc.). Prin urmare, nu sunt probe că inculpatul ar fi efectuat acte
57
distincte de trafic de droguri de mare risc prin introducerea lor pe teritoriul României care să
exceadă simplei deţineri de substanţe interzise pentru uzul propriu.
În ipoteza dată atât procurorul cât şi prima instanţă susţin că elementul material al infracţiunii
constă în activitatea de introducere în ţară, cu toate că etimologia cuvântului „introducere”, conform
DEX-ului, este acţiunea de a (se) introduce, rezultatul ei fiind băgare, vârâre, includere, inserare,
înglobare; punere în practică. Cu alte cuvinte, activitatea de introducere în ţară a drogurilor de mare
risc a fost realizată de acele persoane din Germania deţinătoare ale site-ului, care, sub forma
participaţiei improprii la infracţiunea de trafic internaţional de droguri au determinat ca firma de
curierat să introducă, fără vinovăţia acestora, droguri în România. Se poate susţine că elementul
material al infracţiunii de trafic internaţional de droguri reţinută în sarcina inculpatului ar putea fi
activitatea de import, însă, şi în această ipoteză, conform DEX-ului, aceasta presupune totalitatea
operaţiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o ţară mărfuri produse şi cumpărate din
alte ţări. Or, în speţă, drogurile de mare risc nu au fost comandate de inculpatul Ş.A. în vederea
comercializării, neputând fi, astfel, reţinută nici această modalitate alternativă a verbum regens.
În aceste condiţii, nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de introducere în ţară de
droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aceasta fiind
absorbită în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece
legiuitorul a înţeles să facă o distincţie de tratament sancţionator faţă de pericolul social concret pe
care îl prezintă traficanţii de droguri care introduc sau scot din ţară cantităţi semnificative de
droguri în mod organizat şi consumatorii de droguri care deţin asupra lor cantităţi limitate pentru
consumul propriu. Deşi strict formal a avut loc o activitate de introducere sau import în ţară de
droguri de mare risc prin acţiunea inculpatului de a comanda on-line unor site-uri din Germania,
totuşi, în accepţiunea Curţii, aceasta este absorbită de latura obiectivă a infracţiunii de deţinere de
droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept care presupune în mod necesar
posesia unor asemenea substanţe de către consumator şi transportul lor în ţară sau în afara acesteia.
În funcţie de cantitatea de droguri de mare risc găsite asupra inculpatului, locul în care acestea erau
păstrate, atitudinea inculpatului şi colaborarea sa cu organele judiciare, Curtea constată că a fost
probată destinaţia şi intenţia cu care erau deţinute substanţele interzise, respectiv pentru consumul
propriu fără drept şi nicidecum pentru comercializare, distribuire, oferire către alte persoane aflate
pe teritoriul României.
Raportat la cazul concret, pentru a subzista infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare
risc, în concurs cu infracţiunea de deţinere droguri de mare risc pentru consum propriu este necesară
58
o condiţie suplimentară pentru şi anume ca scopul introducerii să fie acela al comercializării şi

distribuirii. De altfel, acest raţionament logico-juridic este necesar şi pentru subzistenţa în concurs a
infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, şi anume deţinerea de droguri atât
pentru consum propriu, cât şi pentru comercializare sau realizarea celorlalte modalităţi ale
elementului material privind infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
Astfel, Curtea, în procesul de evaluare juridică a activităţii infracţionale a inculpatului, şi-a format
convingerea că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 se referă în exclusivitate la traficul
internaţional de droguri, iar cantitatea de amfetamină comandată de inculpatul ŞA on-line trebuia să
fie destinată comercializării pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.
Pe baza elementelor evidenţiate de probatoriul administrat în cauză, Curtea observă că deţinerea
drogurilor s-a realizat în vederea consumului propriu, situaţie în care infracţiunea prevăzută de art. 3
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este absorbită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 care
incriminează deţinerea de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept.
Cum, în speţă, introducerea în ţară a cantităţii de droguri de mare risc a constituit o infracţiune
mijloc, întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost deţinerea drogurilor introduse pentru
consumul propriu, elementul transfrontalier fiind realizat exclusiv pentru consumul propriu, fapta
inculpatului întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 143/2000 ce absoarbe în conţinutul său fapta de introducere în ţară de droguri de mare
risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care
inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunile de introducere în ţară de droguri de mare risc
prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de
mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de deţinere de droguri
de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
143/2000, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., respectiv
împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (comandarea on-line a 9.07 gr. amfetamină),
mijloacele folosite (disimularea prin întrebuinţarea monedei virtuale), starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită (consumul de droguri reprezintă un flagel al lumii contemporane), natura şi
gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (apariţia elementului
59
transfrontalier), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit natura (consumul propriu de droguri
de mare risc), frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (lipsa
antecedentelor penale), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal
(recunoaşterea şi regretarea faptelor), nivelul de educaţie (student anul II - Facultatea de medicină),
vârsta fragedă (20 ani), starea de sănătate, situaţia familială şi socială (persoană bine integrată în
societate, provine dintr-o familie organizată).
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pr. pen., a
admis apelul declarat de apelantul inculpat Ş.A.B. împotriva sentinţei penale nr. 402 din 29
decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi,
rejudecând în fond, în baza art. 377 alin. (4) C. pr. pen. combinat cu art. 386 C. pr. pen., a admis
cererea formulată de apărătorul ales si a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care
inculpatul a fost trimis în judecată din art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1),
(2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
L-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen. la pedeapsa închisorii cu orientare spre
maximum, iar ca modalitate de executare, văzând că sunt îndeplinite condiţiile imperativ prevăzute
de dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,
apreciind că şi în acest fel îi poate fi imprimată acestuia o atitudine corectă, onestă faţă de regulile
elementare de convieţuire socială şi norma de drept.
Comentariu
În opinia noastră, soluţia instanţei ne oferă încă o ocazie de reflecţie asupra încadrării juridice a
infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind traficul şi consumul ilicit de droguri, în
special atunci când activitatea infracţională implică şi un element de extraneitate.
În opinia noastră, ca şi a instanţei care a pronunţat hotărârea de faţă, introducerea în ţară a unei
cantităţi de droguri de risc sau de mare risc, pentru consum propriu, nu constituie infracţiunile de
trafic internaţional de droguri şi deţinere de droguri pentru consum propriu, în concurs, prevăzute de
art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.
La prima vedere, ad litteram, introducerea în ţară a unei cantităţi de droguri, s-ar plia pe elementul
material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, fiind una dintre variantele
alternative de comitere a infracţiunii, alături de alături de scoaterea din ţară, importul sau exportul
acestora.
60
Însă, în opinia noastră, caracterul imperfect al reglementării, neexplicit, nu poate fi un impediment

în aplicarea corectă a legii, în spiritul ei.
Pentru a interpreta legea în spiritul ei, şi nu doar simplist, pentru a o aplica drept şi a nu antrena
răspunderea penală pentru infracţiuni care nu s-au comis trebuie pornit, aşa cum a făcut şi instanţa
de apel care a pronunţat decizia de mai sus, de la sensul noţiunii de trafic de droguri dar şi de la
faptele pe care statele semnatare ale tratatelor şi convenţiilor adoptate pe plan internaţional cu
scopul de a reprima acest fenomen, s-au obligat să le incrimineze în propriile lor legislaţii naţionale.
Traficul de droguri este un comerţ ilicit global care implică cultivarea, producerea, distribuţia şi
vânzarea de substanţe care fac obiect al legilor care interzic comerţul de droguri.
Potrivit Convenţiei ONU împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988,
intrată în vigoare la 11 noiembrie 1990, statele părţi ale Convenţiei s-au angajat să elimine ori să
reducă cererea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope, precum şi să armonizeze legislaţiile
naţionale cu prevederile Convenţiei, astfel încât să fie create premisele realizării unei cooperări
internaţionale.
Convenţia a stabilit în sarcina statelor părţi obligaţia de a incrimina în legislaţiile lor interne
următoarelor fapte:
- producţia, fabricarea, extracţia, prepararea, oferta, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea în
orice condiţii, expedierea în tranzit, transportul, importul sau exportul oricărui stupefiant sau
oricărei substanţe psihotrope cu încălcarea dispoziţiilor Convenţiei din 1961, astfel cum a fost
modificată;
- cultivarea macului opiaceu, a arbustului coca sau a plantei canabis, în scopul producerii de
stupefiante psihotrope, cu încălcarea dispoziţiilor Convenţiei din 1961, astfel cum a fost modificată;
- deţinerea sau cumpărarea oricărui stupefiant sau substanţe psihotrope în scopul uneia dintre
activităţile mai sus enunţate;
- fabricarea, transportul sau distribuirea de echipament, materiale sau substanţe, în contextul în care
cel care efectuează aceste activităţi cunoaşte scopul pentru care sunt utilizate;
- organizarea, coordonarea sau finanţarea oricăreia dintre faptele mai sus enunţate.
Decizia-cadru nr. 2004/757/JAI de stabilire a unor dispoziţii minime privind elementele constitutive
ale infracţiunilor din domeniul traficului ilicit de droguri a preluat prevederile Convenţiei ONU
contra traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, impunând în sarcina statelor
61
membre obligaţia de a incrimina mai multe fapte din domeniul traficului ilicit de droguri şi
precursori:
a) producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, oferirea, comercializarea, distribuirea, vânzarea,
livrarea în orice condiţii, intermedierea, expedierea în regim de tranzit, transportul, importul sau
exportul de droguri;
b) cultivarea macului opiaceu, a arbustului de coca sau a canabisului;
c) deţinerea sau achiziţia de droguri în vederea desfăşurării uneia dintre activităţile menţionate la lit.
a);
d) producerea, transportul sau distribuirea precursorilor, cunoscând faptul că aceştia urmează a fi
utilizaţi la sau pentru producerea sau fabricarea ilicită de droguri.
De remarcat este faptul că cele două documente mai sus menţionate nu recomandă statelor
sancţionarea penală a deţinerii de droguri pentru consum propriu, ele recomandând incriminarea
tuturor acelor activităţi care facilitează traficul propriu-zis.
Legea română incriminează ca infracţiune, în dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000. Potrivit art.
4 din Legea nr. 143/2000: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără
drept”, infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Se constată faptul că legea română nu sancţionează consumul propriu-zis, ci doar activităţile care se
încadrează în cele enumerate mai sus, respectiv cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea,
deţinerea etc., dacă aceste activităţi au ca scop consumul de droguri. Deţinerea de droguri pentru
consum propriu nu este sancţionată în unele state europene, precum Italia, unde constituie
contravenţie, Olanda, unde deţinerea de droguri pentru consum propriu este permisă în anumite
cantităţi, Cehia, unde deţinerea de droguri este permisă în anumite cantităţi.
Fără a discuta justeţea incriminării acestei infracţiuni, care este strict opţiunea legiuitorului, cele
mai sus arătate facilitează demersul de a înţelege că toate activităţile având ca obiect droguri
(cultivare, fabricare, deţinere etc.) nu pot constitui şi elemente materiale ale infracţiunii de trafic de
droguri, dacă sunt săvârşite cu scopul exclusiv al consumului propriu iar din probe nu rezultă
intenţia de traficare. Prin urmare, introducerea în ţară de droguri de risc sau de mare risc, atâta
vreme cât nu sunt destinate comerţului, traficului ilicit, nu poate constitui infracţiunea de trafic
internaţional de droguri.
62
Analizând una dintre activităţile care constituie elemente alternative ale infracţiunii de trafic de
droguri, respectiv cumpărarea, vom constata că legiuitorul nu a condiţionat existenţa infracţiunii
prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 de cumpărarea drogurilor din ţară, astfel încât va fi
realizat elementul material al infracţiunii mai sus menţionate şi atunci când cumpărarea s-a realizat
din afara graniţelor ţării. Faptul că elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea
nr. 143/2000, respectiv cumpărarea se suprapune în speţa analizată cu introducerea în ţară,
cumpărarea implicând un element transfrontalier, fiind realizată online, nu poate conduce la
concluzia existenţei unui concurs ideal de infracţiuni, deoarece unul şi acelaşi element material
poate constitui două infracţiuni în concurs ideal, numai în ipoteza în care acţiunea sau inacţiunea
este producătoare de urmări diferite, conform art. 38 alin. (2) C. pen. Or, infracţiunile reglementate
de Legea nr. 143/2000 nu sunt infracţiuni de rezultat, ci numai de pericol iar urmarea imediată a
tuturor este una comună şi anume punerea în pericol a sănătăţii fizice şi psihice a consumatorilor.
Ca urmare, un concurs ideal între cele două infracţiuni este exclus.
Un argument în plus este regimul sancţionator drastic al infracţiunii de trafic internaţional, regim
conceput de legiuitor tocmai în vederea descurajării comercializării ilicite pe teritoriul ţării a
drogurilor procurate din afara graniţelor ţării. În contrapondere, se constată că legiuitorul a
sancţionat mult mai blând toate celelalte activităţi legate de droguri dacă aceste activităţi au ca scop
final consumul de droguri şi nu traficarea acestora. A pune semnul egalităţii între o infracţiune de
trafic internaţional de droguri şi o infracţiune de cumpărare de droguri pentru consum propriu
înseamnă a deturna însuşi scopul legii şi a adăuga nepermis la aceasta.
Pentru aceste argumente, apreciem acurateţea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat
soluţia prezentată şi sperăm ca jurisprudenţa instanţelor să contribuie într-o mai mare măsură la
clarificarea pluralităţii de infracţiuni în cazul celor prevăzute în Legea nr. 143/2000, atâta vreme cât
legiuitorul nu intenţionează să modifice legea.
7.Evaluarea eficienței măsurilor implementate

7.1. Analiza rezultatelor și statisticilor
Traficul și consumul ilicit de droguri a crescut semnificativ ca proporții față de anii precedenți,
in special pentru faptul că traficanții nu au mai putut fi identificați cu ușurință față de anii
63
precedenți, acest lucru ducând la impactarea negativă a vieții sociale, economice, politice,
precum și a altor domenii sau zone de interes a unei. Bune desfășurări a vieții.
Totodată se poate observa și o creștere a numărului de tineri care consumă droguri, vârstă
acestora scăzând în mod drastic, fiind observat din multiple statistici și situații operative faptul
că cel mai tânăr consumator de droguri abia trece pragul vârstei de 10-11 ani.
Anexa nr 1. Dosarele DIICOT s-au triplet
64
Anexa nr 233
7.2. Evaluarea implicațiilor asupra siguranței naționale

În ultima perioadă, România s-a menținut la nivelul de tara de tranzit, încercându-se constituirea
pe teritoriul nostru crearea unui centru de producție a pastilelor de amfetamină și
metamfetamină, cu ajutorul unor columbieni.
Totodată, s-a constat că în cadrul acelor centr s-a încercat și recompunerea cristalelor de cocaină
pe baza unor procedee fizico-chimice. Legat de aceste aspecte, procurorii au apreciat aceste
situații ca fiind “ cazuri izolate”:” Datele pe care le deținem atestă faptul că singurul drog
produs pe teritoriul național rămâne canabisul, fiind vorba atât de culturi indoor, cât și
outdoor.”34
7.3. Soluții și recomandări pentru viitor
Pentru viitor, cred că printre lucrurile care ar trebui făcute și puse în practică pentru a putea
stopa sau eradica problema traficului de droguri ar fi modificarea legislativă, în special modul
de sancționare al acestor fapte, precum și verificările mult mai riguroase la nivel de instituții sau
chiar de către echipele operative din teren și menținerea sub control a zonelor cu un grad
înaintat de periculozitate din acest punct de vedere. Infiltrarea unor persoane printre
consumatori pentru a putea prinde poate chiar dealerii de la nivel mai înalt.
La nivelul educației pentru că aceasta este baza la tot ceea ce se întâmplă în mediul social, se
pot intensifica prezentările în cadrul școlilor a riscurilor atunci cand consumă droguri, punerea
acestora față în față cu cei care au trecut/ trec prin programe de dezintoxicare ș.a.m.d.
8. Concluzii
8.1.. Contribuții ale studiului la intelegerea fenomenului
Consider că prin intermediul acestui studiu am încercat să scot în evidentă necesitatea acordării
unei atenții sporite acestui subiect care perturbă întreaga societate.
8.2.. Direcții pentru viitoarele cercetări
33
Captură foto raport activitate DIICOT 2022
34
https://www.g4media.ro/dosarele-diicot-de-trafic-de-droguri-s-au-triplat-intr-un-deceniu-tinerii-consuma-droguri-
inca-din-gimnaziu-de-la-11-14-ani-analiza.html
65
Pentru viitoare cercetări, aș urmări să aduc cazuri concludente pentru o cât mai bună
exemplificare a situației și a vieții post-droguri.
9. Bibliografie
Publicat în "REVISTA DREPTUL" cu numărul 8 din data de 31 august 2018
*
e-mail: ionut.chisar@zrp.ro
1
I. Gârbuleţ, Traficul şi consumul ilicit de droguri - Studiu de legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 124. În acelaşi sens şi ÎCCJ, S. pen., Dec. pen. nr. 31 din 22
ianuarie 2004, accesibilă pe www.scj.ro.
2
R. Mocanu, Infracţiuni legate de droguri - Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007,
p. 148.
3
V. Cioclei, Natura juridică a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în raport cu dispoziţiile art. 2 din aceeaşi lege,
66
disponibilă pe https://juridice.ro/essentials/1110/natura-juridica-a-dispozitiilor-art-3-din-legea-nr-
1432000-privind-prevenirea-si-combaterea-traficului-si-consumului-ilicit-de-droguri-in-raport-cu-
dispozitiile-art-2-din-aceeasi-lege.
4
TRAFICA, trafichez, vb. I. Intranz. A face negoţ (cu o marfa ilicită). - Din fr. trafiquer; -
https://dexonline.ro/definitie/trafica.
5
J. Drăgan, Dicţionar de droguri, ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 301.
6
G. Trifan, R. Năfomiţă, Consumul şi traficul de droguri. Practici de specialitate în domeniul
prevenirii şi combaterii consumului şi traficului de droguri. Editura Pro Universitaria, Bucureşti,
2016, p. 106.
7
I. Neagu (coordonator), Prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri în România -
Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 12.
8
R. Mocanu, Notă critică - Dec. nr. 4427 din 10 octombrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în "Pandectele române" nr. 4/2005, p. 70.
9
G. V. Sabău, Traficul şi consumul ilicit de droguri şi precursori, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2010, p. 259.
10
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 506 din 28 ianuarie 2004, accesibilă pe www.scj.ro
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, Decizia penală nr. 155/A din 11 noiembrie 2008,
accesibilă pe https://www.avocatura.com/speta-149128-penal-traficul-de-droguri-legea-1432000-
art-2.html.
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 391 din 22 ianuarie 2004, accesibilă pe wwv.scj.ro.
Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală. Decizia penală nr. 166 din 2016, accesibilă pe
https://wvw.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-mpyz5hz/.
Deşi instanţa precizează că interpretarea aleasă este în acord cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie în materie, astfel cum vom arăta mai jos, această practică nu este deloc unitară, Înalta Curte
dispunând soluţii diametral opuse în cauze similare, cauze ce vizau aceeaşi problemă de drept.
Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală, Decizia penală nr. 83/P din 27 august 2008, accesibilă pe
https://www.avocatura.com/speta-171446-penal-traficul-de-droguri-legea-1432000-art-2.html.
M.-A. Hotca, în M.-A. Hotca (coord.), Infracţiuni prevăzute în Legi speciale - Comentarii şi
explicaţii. Ediţia 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017; G. V. Sabău, op. cit., p. 259.
G. V. Sabău, op. cit., p. 258.
V. Cioclei, Manual de criminologie, ediţia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 260.
Idem, p. 259.
67
ÎCCJ, Secţia penală. Decizia penală nr. 5910 din 10 octombrie 2005, accesibilă pe www.scj.ro.
R. Mocanu, op. cit., p. 39^11.
ÎCCJ, Secţia penală. Decizia penală nr. 327 din 30 ianuarie 2009, accesibilă pe
http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2009/decizia-327-2009.
ÎCCJ, Secţia penală. Decizia penală nr. 4769/2003, accesibilă pe https://legeaz.net/spete-penal-csj-
2003/decizia-4769-2003.
M.-A. Hotca, în M.-A. Hotca (coord.), op. cit., p. 26.
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 6354/2004 din 29 noiembrie 2004, accesibilă pe
https://legeaz.net/spete-penal-iccj-2004/decizia-6354-2004.
În prezent abrogată şi înlocuită de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
ÎCCJ, Secţia penală, Decizia penală nr. 6652 din 24 noiembrie 2005, accesibilă pe
https://legeaz.net/spete-penal-iccj-2005/decizia-6652-2005
Raportul national privind situația drogurilor – întocmit de Agenția Națională Antidrog, alături de

Legea nr. 194/2011, privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte
psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare
Legea nr 535/2004 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate

Codul Penal actual
Codul Penal anterior din 1968
Legea nr 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
Legea nr 186/2012
https://www.mai.gov.ro
68
Anexe
Anexa 1 și Anexa 2 privind triplarea dosarelor DIICOT privind traficul de droguri
69

Impactul Crimei Organizate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Impactul Crimei Organizate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană

Coordonator științific: Prof. univ. dr. Iulian Chifu

Absolvent Lișiță Andreea-

Bucuresti, februarie 2024

2. Criminalitatea Organizată și Siguranța Națională

6. Studiu de caz- România

1.2. Motivația alegerii subiectului

Capitolul 2. Criminalitatea Organizată și Siguranța Națională

2.1. Definirea Criminalității Organizate

în cadrul organizației), diferențiere pe verticală( conducători ierarhici), diferențiere pe

1. Organizațiile profesionale ai câror membri se specializează în unul sau mai multe

2.2. Implicațiile asupra siguranței naționale

În urma evaluării statisticilor și a graficelor de evoluție a acestui fenomen, precum și consultarea

3. Traficul de droguri în contextul național

Referitor la solicitările de tratament ca urmare a consumului de droguri, similar anului anterior,

solicită asistenţă, se consolidează această evoluție descendentă, înregistrându-se 3.097 persoane

2.328 persoane consumatoare de droguri injectabile au accesat serviciile de reducere a riscurilor

numărului de capturi realizate. Canabisul și cocaina au o disponibilitate în creștere pe piața ilicită a

3.2. Structura organizată a grupurilor implicate

3.3. Profilul consumatorilor și piețele de droguri

Încercâdu-se o identificare și o clasificare a tuturor elementelor comune ce pot să arate

-Lipsa încrederii în sine, de respect față de propria persoană

-Absența reperelor valorice certe

-Nivel ridicat al nevoii de siguranță, de valorizare și de confirmare a propriei identități

-Grandomanie afișată în așa fel încât să ascundă stima de sine

-Sensibilitate exagerată producătoare de resentimente

-Dependență marcantă de alte persoane

-Posibilitatea apariției depresiei cronice

4. Impactul asupra securității naționale

Repercusiuni asupra Sănătății Mentale:8

informații cu privire la aceste aspecte și să se sublinieze necesitatea căutării de ajutor profesional în

Prevenirea Consumului de Droguri în Comunități 9:

Narcomania (consumul de droguri), ca una dintre formele grave de comportament-deviant,

5. Strategii de contracarare a traficului de droguri

 simplificarea mecanismelor de control internaţional;

- codificarea dreptului tratatelor multilaterale existente în materie de droguri.

Continuând pe linia colaborării internaţionale împotriva produceri consumului şi traficului de

Reţelele îmbracă două forme, şi anume: 14

5.2. Măsuri de Securitate națională

Reducerea impactului criminalității organizate în comunitățile locale18

Abordarea predominantă a criminalității organizate, bazată pe aplicarea legii, perpetuează ideea de

Abordarea Sofielund este un excelent exemplu de inițiativă de prevnire a criminalității organizate

Situația operativă a polițiștilor în ceea ce privește interceptarea și prinderea în

Scopul controlului corporal:

- Identificarea substanțelor interzise asupra persoanelor implicate în infracțiuni legate de

Manipularea corectă a substanțelor suspecte:

1. Folosirea mănușilor: esențială pentru protejarea investigatorilor și pentru a evita

Respectarea regulilor criminalistice specifice, precum și luarea în considerare a particularităților

Proceduri pentru continuarea cercetărilor privind drogurile:

Ambalarea și sigilarea substanțelor ridicate:

- Substanțele suspecte a fi droguri vor fi ambalate și sigilate cu sigiliu MAI/ MI al

Interogarea persoanei implicate:

- Se solicită persoanei în posesia substanțelor să ofere detalii referitoare la : natura

Anunțarea structurilor specializate:

- După întocmirea procesului verbal, se anunță structurile specializate în combaterea

Aceste proceduri asigură o abordare profesională și eficientă în gestionarea infracțiunilor legate de

În ceea ce privește pregătirea polițiștilor atunci când ne raportăm la infracțiunile crimei

Reports of the International Narcotics Control Board - https://

5.3. Colaborarea cu organizații non-guvernamentale și comunități

Toate proiectele şi intervenţiile Agenției Naționale Antidrog, pe segmentul reducerii cererii de

6.Studiu de caz- România

6.1. Analiza cadrului legal și instituțional

Pornind de la semnificaţia şi importanţa pe care legiuitorul o acordă diferitelor expresii – ce au