MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA “ȘTEFAN CEL MARE”

Catedra: Disciplina:
Științe manageriale și socio-umane Psihologie judiciară

REFERAT
Tema:Strategii psihosociale de prevenire și combatere a criminalității.

A efectuat: A verificat:
Student al anului III de studii Conferențiar universitar
al grupei academice 132 Doctor în psihologie
Furman Victor Bivol Aliona
sergent-inferior de poliție locotent-colonel de poliție

Chișinău 2017
 Cuprins
1............................Introducere...........................
2...........Principiile prevenirii criminalității..........
3...................Prevenirea infracțiunilor................
..........definiție,scop,clasificare,strategii,termenul de profilaxie...........

4........Rolul mass-mediei în prevenirea crim.......

5.............................Concluzie.............................
 1.
Criminalitatea este un fenomen social şi este alcătuită dintr-o serie de fapte, care sunt
crimele, fapte care au loc în societate. În fiecare stat modern se ţine o evidenţă strictă a
criminalităţii, pe perioade de timp, pe localităţi, pe ţară, încît în felul acesta criminalitatea
devine un fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumită identitate şi vizibil în manifestările şi
în consecinţele sociale şi individuale pe care le produce. Pentru toate aceste motive,
criminalitatea trebuie cunoscută şi studiată.

Fenomenologia criminalităţii presupune totalitatea infracţiunilor penale, care sînt comise

într-o anumită perioadă de timp şi într-o anumită societate. Ruşii consideră criminalitatea
ca un fenomen caracteristic prin orice formaţiune social – economică, fiind determinată atît
de cauze generale, cît şi de cauze şi condiţii stabilite în mod concret, şi anume cele sociale,
politice, culturare, economice, istorice, etc.

Din punct de vedere juridico-penal, criminalitatea desemnează ansamblul

comportamentelor umane considerate infracţiuni, incriminate şi sancţionate ca atare, în
anumite condiţii, în cadrul unui sistem (subsistem de drept) determinat.

Persoanele de drept sunt interesate în primul rînd de descoperirea infracțiunilor ,dar și de

prevenirea aacestora,de evidențiere a factorilor și condițiilor care au declanșat fenomanul
antisocial.

În opinia lui Tudor Butoi,elementele determinante și explicative ale comportamentului

individului,inclusive cele ale comportamentului criminal sunt divizate în cel puțin 7 categorii
de factori psihologici:

1. datele înăscute,genetic,instinctuale ale individului;

2. caracteristicile de funcționare ale psihicului mamei individului;

3. influența asupra copilului a circumstanțelor nefavorabile;

4. caracteristicile de ralționare a tatălui și ale altor personae apropiate cu copilul;

5. natura și condițiile de relaționare a copilului cu tatăl său și și cu cei apropiați;

6. referință ale individului:familia,prieteni,școala,matricea culturală națională;

7. natura și condițiile de interacțiune ale individului cu principalele sale grupuri de

referință(poziția sa în grup,aptitudinile sale,eventuale atuuri sau handicapuri).1

Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudor Butoi Casa de Editura si Presa "Sansa", 1997 București.
Aliona Bivol – Psihologia și pedagogia juridică Chișinău 2010
O data cu dezvoltarea societății,activitatea organelor de drept a suferit mari schimbări,cea
mai importantă fiind stabilirea corelației între măsurile penale de sancționare și cele de
prevenire a infracțiunilor,fapt prioritar în mai multe țări din lume și în țara noastră.

2.
Principiile prevenirii criminalității:

1. Principiul legalității - prevenirea și combaterea crimelor trebuie să se desfășoare în

strictă conformitate cu prevederile legii.

2.Principiul democratismului - activitatea de prevenire a infracțiunilor trebuie să se

desfășoare sub controlul organelor puterii executive cu participarea nemijlocită și
subcontrolul organizațiilor obștesti cu monitorizarea permanentă a opiniei publice.

3.Principiul umanismului și echității - profilaxia se începe cu măsuri mai blînde numai dacă
ele nu vor fi suficiente, influența se înasprește și se intensifica, se pune problema depistării
și prevenirii cît mai din timp a proceselor criminogene pentru a minimaliza dauna adusă
prin aplicarea măsurilor preventive persoanei, societății și statului.

4.Principiul democratismului – participarea pe larg a organelor de stat, a formațiunilor

sociale și a cetățenilor în lupta cu criminalitatea.

5.Principiul diferențierii – se ține cont de specificul factorilor care determină criminalitatea

prin influențarea criminogenă a persoanei,precum și de particularitățile individuale ale
infractorilor.

6.Principiul oportunității – prevede efectuarea oportună a măsurilor preventive în scopul

currmării posibilităților de săvîrșire a infracțiunii.

7.Principiul planificării – realizarea activității profilactice conform programului și nu

spontan.

8.Principiul complexității – realizarea prevenirii prin diferite forme,procedee și metode,

orientate nu numai spre criminalitate ci și spre factorii sociali,economici,politici și spirituali
care o determină.

Igor A. Ciobanu – Criminologie Chișinău 2007

 3.
Prin prevenirea infracțiunilor înțelegem un sistem de măsuri statale și obștești îndreptate
spre identificarea, neutralizarea, deminuarea sau lichidarea cauzelor și condițiilor
criminalității diferitor tipuri de infracțiuni și a infracțiunilor concrete precum și spre reținere
de la trecere sau reîntoarcere spre calea criminală a persoanelor, condițiile de viață și/ sau
comportamentul cărora indică la o astfel de posibiilitate.

Activitatea de prevenire este variată,ceea ce se reflectă,mai întîi de toate,în terminologia

specială. Pe lîngă sintagma prevenirea infracțiunilor,utilizată la formularea noțiunii de
bază,mai sînt utilizați și alți termeni: profilaxie,preîntîmpinare, reprimare.
Cele mai importante elemente ale profilaxiei infracțiunilor sînt atît organele, organizațiile
și persanele care înfăptuiesc măsurile de profilaxie cît și însăși măsurile. Pentru teoria și
practica combaterii criminalității este esențială remarcarea specificului acțiunilor subiecților
profilaxiei și desigur a proporțiilor măsurilor date,precum și analiza scopului și orientării
acestori măsuri.
În opinia lui O.Iakovlev, se deosebesc trei niveluri de prevenire a infracțiunilor:
1. Profilaxia social-generală(activ. de prevenire realizată în întreaga societate)
2. Profilaxia în grupuri sociale și colective
3. Profilaxia individuală (timpurie și collective)

Profilaxia generală – presupune măsuri ce au scopul de a crea condiții obiective care să

excludă ori să complice săvîrșirea infracțiunii.
Profilaxia individuală – include măsuri orientate spre neadmiterea comportamentului
criminal al persoanei concrete.

Scopurile principale ale profilaxiei sînt:

1. Limitarea acțiunii fenomenelor și proceselor negative care interacționnează cu
criminalitatea
2. Înlăturarea determinantelor manifestărilor criminale.
3. Lichidarea factorilor criminogeni în micromediul personalității care formează poziția
antisocială și motivația comportamentului criminal
4. Influența preventivă asupra persoanei care avînd un mod de viață antisocial, este
capabilă de săvîrșirea infracțiunilor.

Reacția socială este, fără îndoială,un onept mai larg,care cuprinde ansamblul de
răspunsuri date crimialității de către puterea publică. Reacția socială cuprinde,astfel,atît
reacția represivă,cît și reacția preventivă.3

Mihail Bîrgău – Criminologie Chișinău 2005

 În sens larg,prin control social se înțelege condiționarea acțiunilor unei persoane de
către grupuri,comunitate,societate.Controlul social se realizează prin mecanisme
sociale,care implică acțiunile altor persoane decît cele condiționate.
Prin control social se înțelege totalitatea acțiunilor ce urmăresc să limiteze
probabilitatea comiterii unei infracțiuni.Ținta primară a prevenirii o reprezintă în general
publicul,obiecivul primordial fiind acela de a se crea condițiile unei socializări
armonioase a unei parți și mai mari a societății.Se au în vedere strategii de prevenire
ante delictum, vizînd educația,locuințele,locurile de muncă,odihnă etc.
În opinia lui R.Gassin ,mecanismul său de operare se realizează prin programe la nivel
comunitar.În cadrul lor este dezvoltată o serie largă de strategii,al căror principal scop
este stimularea unor comportamente li atitudini preventive corespunzătoare din partea
indivizilor și a grupurilor, cît și elaborarea unor schimbări capabile să contribuie la
prevenriea criminalității.Implementarea programelor de preventive a criminalității la
nivel comunitar(sate,centre rationale,orașe) v-a determina reduceri majore ale
impactului criminalității la nivel national.

Strategiile folosite de un program de prevenire a criminalității include:

1. atenționarea publică asupra problemelor criminalității și a serviciilor disponibile
pentru siguranța cetățenilor din cadrul programelor de prevenție.
2. servicii de consultație din cadrul programelor de prevenție.
3. supravegherea și informarea – activități prin care cetățenii sunt încurajați să
depisteze activitățile infracționale și să le comunice organelor judiciare.
4. aplicarea legii de lucrătorii din cadrul organelor judiciare care sunt specializați și
încurajați să sprijine și să promoveze prevenirea criminalității în toate împrejurările
de contact cu publicul.
4.
Un factor de influențare,orientare și schimbare a comportamentelor individuale și colective
este Mass-media.
Mass-media rămîne a fi o condiție indispensabilă și în activitatea de prevenire și combatere
a criminalității,de formare a conștiinței juridice în societate potrivit exigențelor dreptului.
Efectele mass-media asupra conștiinței juridice sunt determinate de scopul
subiectului,conținutul obiectului,de modul și mijloacele de difuzare a acestora.
În raport cu mass-media ,noțiunea de conștiință juridicp include totalitatea de
cunoștințe,idei,concepții și reprezentări răspîndite într-un mod determinat în masă,care
reflectă atitudinea oamenilor față de drept,comportamentul legal,și față de instituțiile
abilitate de a menține ordinea de drept.
4

Anuar Știinșific – Probleme actuale de prevenire și combatere a criminalității Chișinău 2003

În cadrul oricărei societăți există patru activități de comunicație de bază,fără de care
echilibrul sociarl ar fi imposibil.
- supravegherea mediului,care se referă la activitățile de culegere și distribuire a
informațiilor asupra mediului.
- Punerea în relație a segmentelor sociale în răspunsul lor dat mediului,cu referire la
activitățile de interpretare a informațiilor,de prescriere a conduitelor și de adaptare
la evenimetele relatate.
- Transmiterea moștenirii sociale între generații,cuprinzînd activități ce țin de
comunicarea stocului de norme sociale,informații și valori ale unui grup către o altă
generație.
- Distracția care include activitățile de comunicare destinate
divertismentului,amuzamentului etc.

În contextul prevenirii criminalității ,G.N Gorșencov a propus clasificarea de bază a

funcțiilor mass-media:
- de informare în domeniul dreptului
- de educare
- de organizare a comportamentului
- de comunicare și de creare a unui grad emoțional-psihologic de vitalitate.

În cazul cînd informarea juridică este realizată în scopuri educative,acest proces v-a
presupune o influență sistematică și continuă asupra conștiinței juridice a indivizilor
pentru a-i familiariza cu legislația în vigoare,a le consolida spiritul de respect față de
exigențele normative,a le forma deprinderile unui comportament legal,aceasta fiind
o forma de activitate de influență în masă.
Funcția mass-media de organizare a comportamentului este orientată de a arăta
indicația subiectului de prevenire ,fiind menită a determina un anumit
comportament al oamenilor.
Funcția de comunicare realizează următoarele: consolidează și menține relațiile
dintre indivizii care însușesc,percep informația de masă,exercită formele influeței
sus-menționate asupra relațiilor dintre publicul informat și mass-media.
Funcția de creare a unui grad emoțional-psihologic de vitalitate, se manifestă prin
modificarea ansamblului de trăsături psihologice,fiziologice și de altă natură care
formează starea de spirit socială.Scopul acestor modificări constă în distragerea
atenției,crearea unei situații de degajare a emoțiilor,trăirilor și prin distrarea
publicului.5

Eugen Florea – Criminologie ( note de curs ) Chișinău 2013

 Ca mijloc de realizare a acestei funcții ,materialele inserate în mass-media în genul
emisiunilor de divertisment,sport,filme artistice etc.

Este recomandabil de a include si unele materiale despre eficacitatea

poliției,procuraturii,instanțelor de judecată,scrisori de recunoștință adresate
organelor de drept pentru suportul acordat în soluționarea unor probleme.
În activitatea mass-media sunt,de exemplu cazuri în care publicația urmărește,în
egală măsură,mai multe scopuri: informarea despre răspunderea pentru încălcarea
legislației,explicații privind interpretarea greșită a cerințelor legii,convingerea
cititorului despre caracterul imoral și ilegal de tăinuire a criminalilor și a obiectelor de
săvîrșire a infracțiunii și,ca urmare, îndemnarea de a maifesta un activism juridic și a
acționa conform legii.
Astfel,prin intermediul acestui text vor fi realizate cîteva funcții ale mass-media de
informare educare li determinare la un anumit comportament.
Oportunitatea cercetării funcțiilor anterior-menționate este condiționată de faptul că
,prin intermediul acestora,mass-media asigură informarea indivizilor în domeniul
dreptului,formarea sau modelarea orientărilor juridice ale oamenilor și a stării de
spirit sociale, contribuind, în acest mod,la prevenirea comportamentului infracțioal.

Criminalitatea în RM:Starea actuală,tendințe,măsuri de prevenire și de combatere Chișinău 2003

 Concluzie
În concluzie,putem spune că prevenirea criminalității constituie un sistem complex
multinivelar al organelor de stat și organizațiilor obștești, care exercită o influență
anticriminogenă asupra obiectelor sociale în scopul neadmiterii încălcărilor normelor
juridico-penale și neutralizării factorilor determinant ai acestora,constituită de
subiecți,obiectele și măsurile activității de prevenire.
Prevenirea criminalității desemnează un proces social permanent,care presupune
aplica unui ansamblu de măsuri cu caracter social,cultural,economic,politic,
administrativ și juridic,destinate să preîntîmpine săvîrșirea faptelor antisociale, prin
identificarea, neutralizarea și înlăturarea cauzelor fenomenului infracțional.
Prevenirea nu înseamnă doar preîntîmpinarea săvîrșirii pentru prima data a unei
infracțiuni,ci și împiedicarea repetării faptei penale de către același autor.Acest tip de
prevenire se realizează prin măsuri de resocializare și reintegrare socială postpenală
a persoanelor care au comis deja fapte infracționale și au fost condamnate pentru
aceasta.
Nimeni dintre acei care în societatea contemporană ar pute contribui în mod eficare
la micșorarea nu numai a sărăciei,ci și a bogăției, ceea c ear conduce la scăderea
inegalității sociale, a polarizării veniturilor, a înstrăinării sociale și a tensionării
relațiilor sociale, iar în consecință și la reducerea criminalității, nu îndrăznește să
săvîrșească p faptă atît de “curajoasă”, criminalitatea continua să triumfeze pe toate
meridianele globului.
Și atît timp cît societatea nu va avea curajul să atenteze cît de cît la propietatea
privată – factorul principal de menținere a criminalității,strîmtorînd, în primul rînd,
acumularea marilor bogății doar în mîinile unui procent foarte mic de populație,toate
eforturile și măsurile de combatere a criminalității aplicate pînă la ora actuală vor
rămăne și pe viitor aceleași,criminalitatea va continua ascensiunea,aducînd
umanității tot mai multe pierderi materiale și spiritual, punîndu-i în pericol însăși
existent – o perspectivă departe de a fi îmbucurătoare, dar inevitabilă.
 Bibliografie
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudor Butoi Casa de Editura si
Presa "Sansa", 1997 București.

Aliona Bivol – Psihologia și pedagogia juridică Chișinău 2010.

Mihail Bîrgău – Criminologie Chișinău 2005.

Tudorel Butoi – Psihologie Judiciară.

Mateuț Ghorghe – Criminologie(note de curs) Arad 1993.

Anuar Știinșific – Probleme actuale de prevenire și combatere a

criminalității Chișinău 2003.

Eugen Florea – Criminologie ( note de curs ) Chișinău 2013.

Criminalitatea în RM:Starea actuală,tendințe,măsuri de prevenire
și de combatere Chișinău 2003.

Ungureanu Augustin,Prelegeri de criminologie ed. Cugetarea Iași

1999.

Igor A. Ciobanu – Criminologie Chișinău 2007.

Legislația Republicii Moldova.