UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE SI THNOLOGIE

”GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT

PROGRAM DE STUDII: DREPT

LUCRARE ȘTIINȚIFICĂ

Coordonator științific: Student:

Prof. dr. univ. Lucreția Dogaru Conț Ciprian

TÂRGU MUREȘ

2024

1
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE SI THNOLOGIE
”GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT

PROGRAM DE STUDII: DREPT

Prevenirea criminalităţii. Trăsături caracteristice ale

prevenţiei, tipuri şi măsuri de realizare

Coordonator științific: Student:

Prof. dr. univ. Lucreția Dogaru Conț Ciprian

TÂRGU MUREȘ

2024

2
3
 INTRODUCERE

Criminologia este ştiinţa care studiază cauza generală a fenomenelor

criminale, cauzele şi condiţiile criminalităţii săvârşită pe teritoriul unui stat,
efectele criminalităţii asupra caracteristicilor umane precum şi strategia apărării
socio-umane.

În toate statele se desfășoară o luptă împotriva criminalității, cuprinzând

atât măsuri de prevenire, cât și măsuri de constrângere, cu aplicarea
sancțiunilor. Prin conceptul de prevenire se înțelege aplicarea unor măsuri care
să ducă la împiedicarea comiterii faptei.

Interesele sociologilor și criminologilor în abordarea comportamentului

criminal au fost orientate către umanitarism, iar ideologia de tratament a fost
implementată pe parcursul a aproape trei decenii. Experții criminologi au
elaborat un set de măsuri în studiile lor, care urmau să fie luate atât pentru
prevenirea criminalității și tratarea delincvenților, cât și pentru îmbunătățirea
funcționării sistemului judiciar.
În urma unor cercetări s-a constatat că există anumiți factori care duc la
co`miterea faptelor cum ar fi:
 Factori economici
 Șomajul
 Nivelul scăzut de trai care duce la o dorință rapidă de îmbogățire
 Crizele economice
 Discriminarea

4
 CAPITOLUL I – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
PREVENIREA CRIMINALITĂȚII

1.1 ASPECTE INTRODUCTIVE

Prevenirea criminalității reprezintă măsuri luate cu scopul de a reduce,

sau de a contribui la reducerea ratei criminalității, a distrugerilor sau
prejudiciilor cauzate de aceasta și a fricii cetățenilor, prin metode de
împiedicare direct a infracțiunilor sau prin metode destinate reducerii
potențialului infracțional și cauzelor criminalității.

Împiedicarea și gestionarea fenomenului criminalității se realizează prin

intermediul unui sistem de măsuri concrete de prevenire și constrângere.
Prevenirea1 criminalității implică întreaga societate și necesită măsuri de natură
socială, juridică, economică, administrativă, politică și culturală.

Prevenția cuprinde ansamblul de măsuri penale și sociale folosite în

scopul împiedicării și combaterii fenomenului criminal și a asigurării
respectului și fricii față de legea penală, față de pedepse și față de ordinea
socială. Măsurile de preventive vizează: identificarea, reducerea și dispariția
cauzelor criminalității; identificarea și neutralizarea persoanelor care prezintă un
anumit risc de infracționalitate; identificarea și dispariția situațiilor 2 care pot
provoca diferite acțiuni infracționale; stabilirea măsurilor de corecție direct
proporționale cu gradul de pericol social al faptelor penale, etc.

Combaterea criminalității reprezintă un ansamblu complex de măsuri

juridico-penale luate de organele de specialitate ale statului în scopul procesului
penal.

1
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, ediția 6, Ed. C.H.Beck, București, 2016, p. 51-
52.
2
Lucreția Dogaru, Criminologie, ediţia a II-a, Ed. ProUniversitaria, Bucureşti, 2019, p. 215-
216.
5
 1.2 ABORDAREA EXTENSIVĂ ȘI ABORDAREA RESTRICTIVĂ

În doctrina de specialitate, prevenția a fost analizată din două puncte de

vedere privind abordarea și anume: o abordare extensivă și o abordare
restrictivă.

Abordarea extensivă presupune faptul că toate sancțiunile sunt date în

scopul de a preveni infracționalitatea, adică în scopul prevenției. Această
abordare i-a avut ca promotori3 pe: E. Ferri, D. Szabo, M. Rassat.

Abordarea restrictivă face o diferențiere între prevenție și represiune.

Prevenția este calea pe care statul o utilizează pentru a controla, a limita și a
stopa infracționalitatea, gestionând unii factori sociali și fizici care contribuie la
comiterea infracțiunilor.

1.3 PREVENIREA PRE-DELICTUALĂ ȘI POST-DELICTUALĂ

Conceptul de prevenire a criminalității prezintă două aspecte și anume

prevenirea pre-delictuală și prevenirea post-delictuală.

Prevenirea pre-delictuală reprezintă un proces social continuu si

permanent, implicând măsuri sociale luate după lege de către organele de stat,
având ca scop prevenirea și eliminarea riscurilor de fapte infracționale,
folosindu-se de identificarea și eliminarea oricăror factori care determină astfel
de fapte.

Prevenirea post-delictuală desemnează măsurile de resocializare a

infractorilor care au fost condamnați, măsuri luate în baza legii de către
organele de specialitate. Scopul acestei prevenții 4 este de a evita starea de
recidivă a celui care a suferit o condamnare penală.

3
Lucreția Dogaru, Criminologie, Ed. Universitatea Petru Maior, Târgu-Mureș, 2009, p.163-
164.
4
Lucretia Dogaru, Andrea Kajcsa, Teorii criminologice. Repereteoretice, Ed. Pro
Universitaria, Bucureşti, 2022
6
 Principiul prevenției reprezintă faptul că reglementările juridico-penale
să asigure realizarea funcției preventive a legii penale, cât și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenția specială reprezintă necesitatea prevenirii săvârșirii de noi fapte

penale de către cei care au suportat astfel de sancțiuni juridice.

Prevenția generală reprezintă necesitatea prevenirii săvârșirii de noi

fapte penale de către alte persoane tentate să comită acest tip de fapte.

1.4 POLITICA PENALĂ ÎN CADRUL PREVENȚIEI

Definirea și evaluarea conceptului de politică penală în prevenirea

criminalității trebuie să includă următoarele aspecte: legislația penală în vigoare
referitoare la sistemul de sancțiuni aplicabile faptelor penale, instituțiile
specializate în prevenirea și controlul criminalității, precum și reacția socială
față de crimă și criminalitate. În ceea ce privește conceptul de prevenție 5, există
două sensuri sau conotații: una sociologică și criminologică, care se referă la
activitățile care identifică, explică și reduc cauzele și condițiile sociale și
individuale care pot genera sau favoriza comportamente criminale; și una
juridico-penală, care se referă la impactul exercitat de legislația penală asupra
comportamentului indivizilor, prin intermediul incriminărilor și pedepselor
prevăzute. În acest context, dreptul penal român îndeplinește atât funcția de
prevenire a criminalității (prevenția generală), cât și pe cea de prevenire a
recidivei sau recăderii în criminalitate (prevenția specială).

Fenomenul complex al criminalității constituie în zilele noastre o

problemă atât la nivel de stat, cât și la nivel global, la nivel național încercând
să se eradicheze prin legile penale ale diferitelor state.
5
Lucreția Dogaru, Criminologie, ediţia a II-a, Ed. ProUniversitaria, Bucureşti, 2019, p. 215-
216.
7
 La nivelul Uniunii Europene, Consiliul Europei a reglementat anumite
Regulamente ce cuprind reglementări6 cu privire la: prevenția să fie trecută ca o
misiune permanentă și să fie inclusă în programele guvernamentale ale statelor;
crearea de organisme la nivel local și regional specializate în prevenirea
criminalității.

1.5 PRINCIPIILE PREVENIRII CRIMINALITĂȚII

- Principiul legalității, conform căruia prevenirea si combaterea

criminalității se desfășoară în conformitate cu legea
- Principiul umanismului, care prevede că infractorul și victima trebuie
tratate ca ființe umane, cu respectarea drepturilor
- Principiul democratismului
- Principiul proximității, potrivit căruia cei care iau măsurile de prevenție
trebuie să exprime transparență în luarea deciziilor
- Principiul proporționalității intervenției preventive, exprimă faptul că
intervenția trebuie să fie egală cu starea infracțională cât și cu nevoia de
siguranță a populației
- Principiul spațialității, care presupune că orice acțiune preventivă trebuie
sa fie identificată într-un teritoriu determinat
- Principiul contractualizării
- Principiul respectării diferențelor culturale

CAPITOLUL 2. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE

PREVENȚIEI

- Caracterul continuu, generat de un cadru social schimbător și de

continuitatea evoluției, de unde rezultă că prevenția trebuie să se adapteze
în mod continuu la evoluție.
6
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, ediția 10, Ed. C.H.Beck, București, 2022, p. 51-
52
8
 - Caracterul permanent, este impus de existența unor anumite situații la un
moment dat, rezultând nevoia de schimbare a metodelor, de evoluție de la
metodele tradiționale
- Caracterul mixt, este dat de faptul că prevenția vizează atât posibilii
infractori, cât și viitoarele victime ale acestora

Prevenirea criminalității urmărește identificarea acelor tipuri de conduite

nelegale tocmai pentru asigurarea autoprotecției împotriva infracțiunilor.

CAPITOLUL 3. TIPURI DE PREVENȚIE

Criminalitatea