DISCIPLINĂ: CRIMINOLOGIE

NUME ȘI PRENUME:TURICĂ ELENA DANIELA

ANUL II, GRUPA 320, ID, DREPT

1. Definiţi obiectul şi scopul criminologiei:

Obiectul de studiu al criminologiei îl constituie criminalitatea ca fenomen social.
Fapta penală comisă, făptuitorul, victima şi reacţia socială împotriva criminalităţii.
Noţiunea de crimă folosită în studiile de criminologie are o accepţiune mai largă şi se
referă la infracţiune în general şi nu la noţiunea de crimă folosită în limbajul penal ce are un
sens mai restrâns şi face referire la infracţiunea contra vieţii ori alte fapte mai grave.
Scopul Criminologiei - are drept scop general stabilirea unei politici eficiente de luptă
împotriva criminalităţii care să apere valorile fundamentale ale scietatii, să prevină fenomenul
infracţional iar atunci când s-a comis o infracţiune cei vinovaţi să fie traşi la răspundere
penală.

2.Identificați funcțiile criminologiei;

Funcţiile Criminologiei - funcţia descriptivă, aplicativa-prospectiva, predictiva -

profilactica.

Funcţia descriptivă operează cu următoarele concepte: mediu, teren, personalitate,

situaţie, act. Crimonologia evaluează sinteza celor doi factori şi anume: societatea - realitatea
obiectivă, existenţă reală şi individul - forţa transformatoare exteriorizata în idei, acţiuni.
Funcţia descriptivă se realizează prin descrierea fenomenului criminalităţii, starea şi dinamica
acestuia, prin identificarea procentelor de criminalitate şi interpretare a acestora. Conceptele
operaţionale sunt acelea de: act, personalitate, mediu.

Funcţia aplicativ-prospectiva operează cu conceptele: cauză, condiţie, efect, factor.

În evoluţia realităţii sociale se constată că fenomenul criminalităţii se dezvoltă şi descreşte în
mod invariabil şi tipic, explicarea ştiinţifică a acestuia constând în reducerea fenomenelor
complexe la elementele simple şi anume componente pentru a se măsura calitativ şi
cantitativ. Complexitatea fenomenelor psiho-sociale, variaţia formelor de manifestare în timp,
explicarea fenomenelor concrete reprezintă obiectul propriui de cercetare iar metodele de
investigaţie ştiinţifică şi legile speciale implica criminologia în domeniul ştiinţelor de fapte
reale.

1
 Funcţia predictiva-profilactica are în atenţie conceptele de prezent, viitor,
probabilitate, similitudine, extrapolare, hazard, risc, prognoza. Această funcţie urmăreşte
anticiparea unor schimbări ale fenomenului criminal pe o anumită perioadă şi evaluarea
probabilităţii producerii evenimentului.

Funcţia profilactică utilizează conceptele de reacţie socială, control social, tratament,

resocializare, prevenire primară, secundară şi terţiara. Cunoaşterea elementelor cauzale şi a
efectelor fenomenului criminogen, orientat spre o anumită finalitate, determina funcţia
profilactică a criminologiei. Astfel se procedează la reformarea individului ca subiect al
acţiunii şi cunoaşterii elementului raţional identic, la elaborarea politicii penale cât şi a
strategiei de luptă globală împotriva criminalităţii.

3.Enumerați metodele concrete de cercetare criminologică.

Metode de cercetare criminologică - Alberto Brimo spunea despre metodele de

cercetare folosite în criminologie că ar reprezenta "ordinea ce se pune în învăţarea unei ştiinţe
urmând condiţiile şi particularităţile acelei ştiinţe şi când gândirea devine un instrument de
cercetare". Criminologia explica natură, structură, funcţiile şi evoluţia fenomenelor
infracţionale precum şi modalităţile de apărare socio-umane, interdependenta şi cauzalitatea
lor istorică.

Ca metode particulare, specifice cercetării criminologice, avem: observaţia,

experimentul, metoda clinică, metoda tipologică, metoda comparativă, metodă de predicţie.

Observaţia - poate fi empirică atunci când se produce în urma unui contact spontan
între cercetător şi mediul cu realitatea lui înconjurătoare. Nu oferă o imagine completă ci face
doar o introducere în mediul care urmează a fi studiat. Poate fi ştiinţifică caz în care
presupune o abordare voită şi metodică, orientată către un scop bine determinat, adică
pătrunde în domeniul comportamentului delicvent şi încearcă să-i identifice atât acţiunile prin
care acesta se manifestă cât şi reacţia celorlalţi membri ai societăţii. Observaţia este
recomandată pentru studierea unor colectivităţi sau grupuri mai restrânse de indivizi care pot
fi uşor de urmărit.

Experimentul - reprezintă o observaţie provocată şi se desfăşoară în condiţiile alese

de cercetător, având drept scop identificarea legăturilor de intercondiţionare între diferitele
fenomene şi să descopere înlănţuirea lor cauzală.

Metoda clinică - presupune o cercetare a cazului individual, având drept scop

formularea unui diagnostic şi prescrierea unui tratament criminalului. Această metodă se
bazează în principal pe anamneza, adică pe istoria fiecărui caz. Pornind de la caz,
2
criminologul poate recostitui perioada activităţii infracţionale, posibilitatea de reintegrare
socială şi poate stabili condiţiile în care persoană infractorului suporta sau nu consecinţele
unei trauma cu efecte antisociale. Se pot stabili factorii definitorii care au determinat şi
influenţat procesul antisocial, condiţiile concrete de viaţă la data săvârşirii actului infracţional
în scopul determinării procedeelor specifice reeducării, resocializarea individului şi adoptarea
de măsuri antiinfracţionale adecvate şi opportune.

Metoda tipologică - porneşte de la noţiunea de "tip" care reprezintă o combinaţie de

trăsături caracteristice pentru fenomenul studiat. Această metodă îl descrie pe criminal în
contrast cu tipul non-criminal, îi descrie particularităţile criminalului şi încearcă să contureze
o tipologie criminologică a actului criminal.

Metoda de predicţie - se referă la tipul previzional şi la probabilităţile delicventei şi

evoluţiei sale. Modalitatea adoptată în scopul prevenirii fenomenului criminogen urmăreşte
elaborarea unor previziuni în legătură cu fenomenul infracţional şi evaluarea evoluţiei acestui
fenomen prin stabilirea sectoarelor în care dellicventa este probabilă, identificarea
specificului şi a comportamentului în viitor al persoanelor care au antecedente penale.

Metodă statistică - studiază fenomenele de masă ale societăţii şi ale statului,

clasificându-le prin reţinerea elementelor fundamentale şi îndepărtarea celor accidentale,
menţinând numai ceea ce este reprezentativ şi tipic. Criminalitatea este măsurată prin factori
principali de statistică. Orice eveniment criminogen este luat în consideraţie prin conţinutul
său infracţional; prin metodă statistică se traduce un fapt într-un enunţ abstract care cuprinde
relaţii de identitate, de egalitate sau de includere în sistemul criminogen.

Metoda sociologică - sociologia cauta regulile generale de evoluţie a conştiinţei

sociale în cadrul grupului social. Prin metoda sociologică se dezvăluie conceptele sociologice
privind cercetarea vieţii sociale prin individualizare dar şi prin generalizare. Metoda
sociologică reprezintă o treaptă preliminară folosită de criminologie pentru a stabili diferite
tipuri de evoluţie criminogenă, producerea şi evoluţia criminalităţii, motivaţii criminogene