2

Tema nr. 2 — DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ (I)

Noțiune și regim general

§1. Consacrarea constituțională și în instrumente internaționale

Drept civil III. Drepturi reale
asist. dr. Anthony MURPHY

Primul protocol Art. 1. Protecția proprietății. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor
adițional la sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în
CONVENȚIA condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
EUROPEANĂ A
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră
DREPTURILOR
necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
OMULUI
impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
CONSTITUȚIA Art. 136. Proprietatea. (1) Proprietatea este publică sau privată. (...)
ROMÂNIEI (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.
Art. 44. Dreptul de proprietate privată. (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra
statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în
condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la
care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică,
precum și prin moștenire legală.

CODUL CIVIL Art. 552. Formele de proprietate. Proprietatea este publică sau privată.

§2. Noțiunea, caracterele, titularii și obiectul proprietății private

NOȚIUNE Art. 555 alin. (1) C.civ.: Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune
de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

conferă titularului său plenitudinea prerogativelor posibile

absolut
este fundamentul tuturor celorlalte drepturi reale

reflectă monopolul titularului asupra bunului său

exclusiv excluderea terților de la exercitarea prerogativelor

CARACTERE
este atenuat de servituțile naturale și legale

durează cât timp bunul există sau este accesibil

perpetuu transmisibilitatea bunului permite dobândirea prin moștenire (c. ereditar)

imprescriptibil extinctiv (nu se stinge prin neuz) ≠ achizitiv

Nu are caracter temporar, fără ca acest lucru să împiedice:

▪ vânzarea sub condiție (mecanism specific de transfer);
▪ împrejurarea că drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală se bucură de o protecție
limitată în timp.
TITULARI Art. 553. Proprietatea privată. (1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de
& OBIECT interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept
public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-
teritoriale.

1
 §3. Conținutul juridic al proprietății private

POSESIA (ius possidendi)

Conținut juridic FOLOSINȚA (usus + fructus)

Dreptul de DISPOZIȚIA (abusus)

proprietate privată

Elementul dreptul material la acțiune

procesual (îndeosebi acțiunea în revendicare)

❶ POSESIA
▪ expresia aproprierii și stăpânirii bunului: aproprierea arată caracterul privativ (raport de exclusivitate între titular și
subiectul pasiv general și nedeterminat), iar stăpânirea reflectă relația directă proprietar-bun;
▪ exercitată după actul inițial de apropriere, are semnificația continuității până la pieirea bunului;
▪ după pierderea stăpânirii, titularul are la îndemână ACȚIUNI PETITORII (întemeiate pe drept) și POSESORII (întemeiate pe
posesie ca stare de fapt; manifestare cel mult indirectă a ius possidendi).
❷ FOLOSINȚA
▪ poate consta în utilizarea lucrului (usus) sau culegerea fructelor sale (fructus) – într-o anumită măsură, cele
două dimensiuni se exclud reciproc: nu poți (simultan) să locuiești într-un imobil și să-l închiriezi;
▪ nu se confundă cu DREPTUL DE FOLOSINȚĂ (un drept real autonom);
dreptul de a se servi personal de lucru, conform cu natura și destinația
aspect
acestuia (≠ abuzul de drept nu se bucură de protecție)
pozitiv
bunurile consumptibile - numai cu conservarea substanței!
usus

aspect dreptul de a NU se servi de lucru (excepție: obligațiile propter rem)

negativ nu se confundă cu neuzul, i.e., neexercitarea tuturor prerogativelor

exclusiv ≠ producte → dispoziție materială (consumă substanța bunului)

fructe (excepție: prin voința proprietarului sunt considerate fructe)
fructus
cele naturale și industriale → prin separațiune (acte materiale, adică
culegere fapte juridice stricto sensu); pasivitatea → dispoziție materială
cele civile → prin acte juridice (≠ pasivitatea, nasc drepturi de creanță)

❸ DISPOZIȚIA
▪ caracteristică dreptului de proprietate, căci alte drepturi reale nu pot consuma substanța lucrului;
▪ după cum se exercită asupra dreptului sau lucrului în materialitatea acestuia, literatura distinge între:
Dispoziția materială (privește lucrul) Dispoziția juridică (privește însuși dreptul)
▪ în cazul bunurilor corporale și drepturilor de creanță: ▪ implică acte juridice de dispoziție: acte de înstrăinare
titularul, personal ori prin intermediari, poate să (inter vivos și mortis causa) a proprietății sau, după
modifice forma sau să transforme, distrugă, caz, numai a unor atribute (dezmembrăminte);
consume substanța bunului (inclusiv prin PRODUCTE); constituirea de garanții reale; abandonarea ori
▪ poate fi exercitată asupra altor drepturi reale numai delăsarea bunului, sau renunțarea la dreptul de
cu conservarea substanței; proprietate;
▪ supusă unor limite – art. 556 alin. (1) C.civ.: „limitele ▪ nu se confundă cu demolarea sau distrugerea
corporale ale bunului care formează obiectul bunului, care pot fi consecința juridică a pierderii
dreptului de proprietate, cu toate îngrădirile stabilite dreptului sau a exercitării dispoziției materiale asupra
prin lege”. lucrului.

2
 §4. Dobândirea și stingerea proprietății private

DOBÂNDIREA Art. 557 C.civ. Dobândirea dreptului de proprietate privată. (1) Dreptul de proprietate se poate
dobândi, în condițiile legii, prin CONVENȚIE, MOȘTENIRE legală sau testamentară, ACCESIUNE,
UZUCAPIUNE, ca efect al POSESIEI DE BUNĂ-CREDINȚĂ în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin
OCUPAȚIUNE, TRADIȚIUNE, precum și prin HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ, atunci când ea este translativă de
proprietate prin ea însăși.
Art. 553 alin. (2) C.civ.: Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță
succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără
înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de
proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de
comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin
hotărârea consiliului local.
Art. 55 din Legea nr. 71/2011: Dispozițiile art. 553 alin. (2) din Codul civil se
aplică numai moștenirilor deschise după intrarea în vigoare a Codului civil.
Art. 553 alin. (3) C.civ.: Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în
străinătate, se cuvin statului român.
Art. 553 alin. (4) C.civ.: Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și
rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face
obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege.
(2) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.
(3) Prin lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.
(4) Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de
proprietate se dobândește prin ÎNSCRIERE ÎN CARTEA FUNCIARĂ, cu respectarea dispozițiilor prevăzute
la art. 888.
Art. 56 Legea nr. 71/2011 (1) Dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea
drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică
numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-
teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele
respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.
7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de
proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori
modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.
STINGEREA Art. 562 C.civ. Stingerea dreptului de proprietate. (1) Dreptul de proprietate privată se stinge prin
pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau
într-un alt mod, în cazurile și condițiile anume determinate de lege.
Art. 558 C.civ. Riscul pierii bunului. Proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta
n-a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunța, prin declarație autentică, la
dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în
momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în
condițiile legii, a declarației de renunțare.
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu
justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator. În caz de
divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească.
Art. 44 din Constituție: (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de
utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate
publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă
natură discriminatorie a titularilor.

3
 (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
→ Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
(4) Nu pot fi supuse confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârșirea unei
infracțiuni ori contravenții sau cele rezultate din acestea.
Art. 44 din Constituție: (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate
numai în condițiile legii.
REȚINEM:
Stingerea dreptului de proprietate privată poate interveni:
(a) pe cale naturală, prin pieirea bunului [art. 562 alin. (1) C.civ., teza I] ori când devine
inaccesibil material pentru apropriere (e.g., accesiunea imobiliară naturală);
(b) pe cale juridică, prin expropriere, transferul din domeniul privat în cel public, nașterea unui
nou drept (uzucapiune, accesiune, proprietate aparentă, posesie de bună-credință în
materia bunurilor mobile și a fructelor), abandon în cazul unui bun mobil (care devine
dobândibil prin ocupațiune), respectiv prin renunțare.