Mateo Maximoff Pretul Libertatii Cluj Na PDF

1
Matéo Maximoff – Preþul libertãþii
Untitled-1 1 10/6/2005, 1:45 PM

2 PREÞUL LIBERTÃÞII
MAXIMOFF, Matéo
Preþul libertãþii / Matéo Maximoff. -
Cluj-Napoca : Editura AMM, 2005. – 240 p.;
21x13,5 cm.
ISBN 973-87275-1-0.
Fotografia de pe copertã: Rareº Beuran
Le prix de la liberté
Copy right: Editions Wallâda, 1996
Traducere din limba francezã: Mihaela Mudure, conferenþiar,

Facultatea de Litere, Universitatea Babeº Bolyai Cluj-Napoca
Copy right: Centrul de Resurse pentru Comunitãþile de Romi, 2005,

pentru prezenta versiune româneascã.
Tipãrit la: Editura AMM, Cluj-Napoca
Untitled-1 2 10/6/2005, 1:45 PM

3
MATÉO MAXIMOFF
PREÞUL
LIBERTÃÞII
LIBERT
ROMAN
Traducere din limba francezã,

prefaþã ºi note de Mihaela Mudure
Untitled-1 3 10/6/2005, 1:45 PM

Untitled-1 4 10/6/2005, 1:45 PM

5
PREFAÞÃ
Existenþa unei bogate literaturi orale de limbã romani, poezii,

descântece, poveºti, basme, snoave, este un fapt binecunoscut.
Mult mai puþin este cunoscutã literatura scrisã a romilor.
Matéo Maximoff (1917-1999) poate fi considerat unul dintre
clasicii acestei literaturi alcãtuitã din lucrãrile a unor creatori de
etnie romã care au scris fie în limba romani, fie în limbile þãrilor
în care au trãit sau trãiesc, oglindind viaþa, suferinþele, idealurile
acestui popor marginalizat, oprimat, dar ºi temut, idealizat, timp
de secole.
Matéo Maximoff s-a nãscut la Barcelona, în 1917, într-o familie
care reunea ramura esticã ºi vesticã a neamului romilor din Europa.
Tatãl lui Maximoff era rom cãldãrar, originar dintr-o familie cu
rãdãcini atât în Rusia, cât ºi în România. Strãmoºii paternali ai
lui Maximoff emigreazã în Occident dupã ce Principatele Române
dezrobesc robii þigani la 1855 (Moldova), respectiv 1856 (Þara
Româneascã). A fost, în opinia multor istorici, a doua mare
migraþie a romilor dupã intrarea lor în Europa, treptat, pe la
începutului Evului Mediu. Din partea mamei, Maximoff se trãgea
dintr-o familie de manouche, neam al romilor care trãiesc, astãzi,
mai ales în Franþa ºi Belgia ºi care au migrat din Germania unde
au trãit timp de secole împreunã cu sinti 1.
În timpul copilãriei scriitorului, familia trece Munþii Pirinei ºi
se stabileºte în Franþa. În 1938, Matéo Maximoff e implicat într-
o disputã între douã clanuri rome. O fatã tânãrã este rãpitã în
vederea cãsãtoriei cu toate cã familia ei nu-ºi dãduse
consimþãmântul, potrivit vechilor tradiþii rome. Urmeazã o
încãierare între cele douã clanuri, violenþe. Maximoff ia ºi el
partea familiei sale în aceastã pedepsire a clanului rival, pedepsire
1
Neam al romilor vorbitori ai unui dialect de sorginte germanã (nota
traducãtorului).
Untitled-1 5 10/6/2005, 1:45 PM

decisã la judecata tradiþionalã a romilor, Krisul. Dar justiþia statelor

moderne nu recunoaºte aceste practici juridice tradiþionale ºi se
considerã singur depozitar al capacitãþii de a face dreptate. Cele
mai avansate practice multiculturale sau interculturale actuale nu
au reuºit sã rezolve, încã, aceastã problemã delicatã prin implicaþiile
ei politice vizând autoritatea ºi suveranitatea statelor moderne. În
consecinþã, justiþia francezã intervine ºi condamnã pe toþi
participanþii la aceste violenþe, la puºcãrie. Dar pentru Matéo
Maximoff, puºcãria va fi nu numai o perioadã de recluziune
forþatã, ci ºi momentul debutului literar.
În 1938, fiind închis în închisoarea din Clermont-Ferrand, îl
cunoaºte pe avocatul Jacques Isorni, desemnat ca avocatul sãu din
oficiu. Matéo Maximoff era unul dintre puþinii romi care ºtiau
scrie ºi citi. Învãþase singur, autodidact, în timpul lungilor
peregrinãri în cãruþa cu coviltir a pãrinþilor. Jacques Isorni îi cere
sã scrie despre practicile Krisului ºi despre obiceiurile romilor,
pentru a folosi aceste informaþii în pledoaria lui. Cîteva zile mai
târziu, obþine un caiet în care ficþiunea se împleteºte cu relatarea
etnograficã. Fermecat de talentul de povestitor al tânãrului rom,
avocatul Isorni îl încurajeazã sã scrie ºi sã încerce sã publice.
În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, Matéo Maximoff
cunoaºte ororile discriminãrii impuse ºi exaltate de ideologia
nazistã. Dupã ocuparea Franþei de cãtre Germania nazistã, romii
sunt internaþi în spaþii concentraþionare de pe teritoriul francez
pentru simplul motiv cã erau de o anume etnie. Identitatea lor
e, în sine, justificarea discriminãrii ºi oprimãrii lor. Viitorul scriitor
trãieºte tragedia neamului sãu care e lipsit de libertate ºi supus
privaþiunilor de tot soiul. Este închis într-un lagãr pentru romi,
la poalele Pirineilor. Continuã sã scrie în cele douãzeci de zile
când nu are voie sã iasã din spaþiul concentraþionar. Zece zile pe
lunã avea voie sã batã satele ºi sã-ºi câºtige existenþa reparând sau
confecþionând gãleþi, ibrice, cazane, ori alte obiecte de metal.
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial ºi eliberarea din lagãr, se
stabileºte la Montreuil ºi continuã sã scrie ºi sã citeascã. Se
Untitled-1 6 10/6/2005, 1:45 PM

7
reîntâlneºte cu avocatul Isorni care îl ºi ajutã sã-ºi publice primele

romane. Pe de altã parte, îºi câºtigã existenþa practicând meseria
tradiþionalã a tatãlui sãu, cãldãrar. Tot în aceastã perioadã se
converteºte la creºtinismul penticostal ºi devine chiar pastor, fiind
unul dintre cei mai activi discipoli ai lui Clément Le Cosssec
iniþiatorul bisericii penticostale rome în Franþa, în anii 50 ai
secolului al XX-lea.
Matéo Maximoff a scris mai multe romane, povestiri ºi a fost,
de asemenea, un important traducãtor în limba romani, dialectul
cãldãrarilor. În 1946, publicã primul sãu roman, Les Ursitory
(Ursitoarele), urmat de Prix de la liberté (Preþul libertãþii) (1955)
ºi de Savina (1957). Anii 80 ºi 90 au fost extrem de prolifici
pentru romancierul rom. În aceastã perioadã publicã el numeroase
romane ºi volume de povestiri: Condamné à survivre (Condamnat
sã supravieþuieºti) (1984), Septième fille (A ºaptea fiicã) (1982), La
Poupée de maméliga (Pãpuºa de mãmãligã) (1986), Vinguerka
(1987), Dites-le avec des pleurs (Spune-o plângând) (1990), Ce
Monde qui n’est pas le mien (Lumea aceasta care nu-i a mea)
(1992), Route sans roulottes (Drum fãrã rulote) (1993) ºi Les
Gens de voyage (Oamenii drumului) (1993). Încã din timpul vieþii,
opera lui s-a bucurat ºi de deosebit un interes internaþional.
Romanul Ursitoarele este tradus, pentru prima datã, în limba
englezã în 1949. Pânã în prezent, Ursitoarele au fost traduse în
paisprezece limbi.
Matéo Maximoff a publicat ºi o serie de poveºti cu fantome,
gen foarte gustat în tradiþia literarã oralã manouche.
Scriitorul ºi pastorul Matéo Maximoff ºi-a dedicat energia ºi
priceperea scriitoriceascã ºi unei opere de mare rãspundere ºi
semnificaþie culturalã: traducerea Bibliei în limba romani. Încã
din secolul al XIX-lea o serie de intelectuali romi au încercat sã
ofere traduceri ale acestei opere fundamentale a umanitãþii. În
1821, Anton Puchmayer traduce, pentru prima datã, în limba
romani fragmente din Biblie. El se opreºte asupra capitolului X
din Evanghelia lui Luca. În 1837, George Borow traduce, pentru
Untitled-1 7 10/6/2005, 1:45 PM

prima datã în limba romani, una dintre Evangheliile Noului

Testament, în întregime. Matéo Maximoff trudeºte nouã ani pentru
a traduce Vechiul Testament în limba romani, dialectul
cãldãrarilor. Traducerea este terminatã în 1981, dar pânã în prezent
nu s-au publicat decât douã dintre cãrþile Vechiul Testament, din
versiunea la care a ostenit mulþi ani Matéo Maximoff. Pastorul
penticostal, scriitorul Maximoff nu se lasã înfrânt de dificultãþi ºi
reuºeºte sã traducã ºi Noul Testament, traducere publicatã în
1994.
Romanul Preþul libertãþii este una din lucrãrile cele mai bogate
în substrat politic ºi istoric ale autorului rom ºi, totodatã, una din
lucrãrile de cel mai mare interes pentru cititorul român, deoarece
este localizat în România. Romanul a apãrut în 1955, la Editura
Flammarion, o editurã de mare prestigiu din Franþa. Ulterior,
romanul s-a bucurat de câteva re-editãri: în 1981apare la Editura
Concordia, iar în 1996 la Editura Wallada.2 Pe acestã din urmã
ediþie se bazeazã ºi prezenta traducere româneascã, prima încercare
de a reda în limba românã opera acestui scriitor rom.
Romanul Preþul libertãþii a fost scris cu pretenþia, cel puþin
aparentã, de a fi un roman istoric. Pentru cititorul român, însã,
aceastã pretenþie este mai greu de susþinut. Este ºtiut faptul cã
într-un roman istoric, ficþiunea trebuie sã se bazeze pe informaþie
istoricã ºi geograficã, avântul imaginativ al scriitorului trebuie
limitat de ceea ce istoricii considerã a fi adevãrul istoric. Romanul
Preþul libertãþii nu respectã, în prea mare mãsurã, aceste convenþii
ale genului. Autorul reþine, ca atare, faptul reprobabil ºi oribil, în
sine, al robirii unor fiinþe omeneºti de cãtre altele. Dincolo de
aceasta, Matéo Maximoff ne prezintã o Românie ficþionalã,
imaginatã ºi imaginarã a cãrei geografie ºi istorie autenticã nici
2
De menþionat cã Editura Wallada este specializatã în publicarea literaturii
rome sau despre romi. În 2004 lingvistul ºi filologul de origine românã Valeriu
Rusu, cadru didactic la Universitatea Aix-en-Provence, a publicat, la aceastã
editurã, traducerea în limba francezã a Þiganiadei lui Budai-Deleanu (nota
traducãtorului).
Untitled-1 8 10/6/2005, 1:45 PM

9
nu o cunoaºte ºi nici nu e interesat a o cunoºte. Romanul lui

Maximoff îºi propune cu totul altceva. El intenþioneazã a crea o
istorie prestigioasã a poporului rom, prin crearea unor figuri
emblematice, cum este haiducul rom, Isvan, educat, sensibil, nobil
în sacrificiul sãu pentru a respecta, în totalitate ºi cu orice preþ,
codul onoarei militare ºi masculine. Cã pe alocuri, autorul mai
cade ºi în pãcatul exaltãrii virtuþilormacho este o cu totul altã
chestiune. Romnia (fetele sau nevestele rome) mai primesc ºi câte
o palmã, mai sunt ºi bruftuite verbal. Dar nici ele nu se lasã mai
prejos: iubesc cu pasiune, luptã alãturi de bãrbaþii lor pentru
libertate. Aºa de exemplu, pasionala Raica înºalã, minte, în final,
ucide chiar, dar trãieºte cu patimã, conform propriului ei adevãr
ºi este unul dintre cele mai impresionante personaje ale romanului.
Intelectualul Matéo Maximoff este conºtient de necesitatea
poporului rom de a avea o istorie glorioasã care sã-i coaguleze ºi
încadreze revendicãrile moderne. Romanul Preþul libertãþii este o
încercare de a oferi un astfel de episod de istorie romã cu mijloace
ficþionale. Discursul narativ atinge pe alocuri patosul, dar ºi
parþialitatea discursului naþionalist, etnocentric.
Specialistul, cunoscãtorul, chiar simplul iubitor de istorie va
remarca incongruenþa unor elemente materiale cu epoca descrisã
de Maximoff: începutul secolului al XIX-lea, înainte de dezrobirea
robilor þigani în Principatele Române (1855 în Moldova ºi 1856
în Þara Româneascã). În Transilvania, romii fuseserã eliberaþi din
robie încã din secolul al XVIII-lea de cãtre împãrãteasa Maria
Tereza. Autorul îºi pune personajele sã foloseascã cu dezinvolturã
unitãþi de mãsurã moderne: metrul, kilometru, care au fost, în
realitate, introduse mult mai târziu. Maximoff nu pare a fi
familiarizat nici cu detaliul istoric cã în epoca descrisã de el,
statul România nu exista. Voievodul Andrei este guvernatorul
unei ficþionale provincii transilvãnene ºi locuieºte într-un castel
construit, tot ficþional, cam dupã modelul celor franþuzeºti.
Personajele fac dese referinþe la ilustre personaje din istoria
francezã: Jeanne d’Arc sau Napolean la Watterloo de parcã acestea
Untitled-1 9 10/6/2005, 1:45 PM

ar fi fãcut parte din imaginarul colectiv al robilor din Principatele

Române la început de secol al XIX-lea. Revolta ºi revendicãrile
robilor seamãnã mai degrabã cu miºcãrile revendicative ale unor
muncitori agricoli din þãrile occidentale. Luptele dintre haiducii
romi ºi armata românã din niºte imaginari Carpaþi, în care robii
fugiþi în munþi au sãpat pe sub munþi, în ultimii douã secole de
frondã, tunele cu scopuri militare, aduc cu luptele partizanilor
din maquis-ul francez din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial.
Aceste incongruenþe istorice, aceste transferuri al motivului
haiducului peste motivul robului þigan sunt neobiºnuite pentru
cititorul român. Dar ele sunt, mai mult ca sigur, mult mai puþin
surprinzãtoare, ºocante pentru majoritatea covârºitoare a cititorilor
occidentali obiºnuiþi sã fantazaze despre o Transilvanie tenebroasã,
situatã undeva la marginea Europei.
Intenþia artisticã a lui Matéo Maximoff nu este reconstituirea
unui episod din istoria româneascã, ci sensibilizarea cititorului la
problema robiei ºi oprimãrii romilor. În acest cadru, hotãrârea
eroicã a unor haiduci romi de a-ºi alege, ca osândã, rugul pentru
a semnala celorlalþi tovarãºi ai lor primejdia trupelor române prin
sacrificiul vizibil al propriului trup, ajuns material de combustie,
e semnificativã pentru strategiile artistice ale autorului. Victimã
el însuºi a Holocaustului, Maximoff semnaleazã discret, dar eficient
cititorului o cruntã continuitate de prigoanã ºi discriminare a
romilor: de la robia feudalã pânã la deportarea ºi arderea pe rug
în lagãrele morþii din secolul al XX-lea. Asemenea corelaþii,
asemenea paralele sunt mai importante pentru strategia artisticã
a romancierului decât reconstituirea minuþioasã a unui secol al
XIX-lea românesc.
Descrierea istoricã nu este, deci, punctul forte al romancierului
rom. De altfel, nici nu se insistã prea mult pe descrierea de
interioare sau de naturã. Câteva propoziþii succinte sunt
considerate mai mult decât suficiente pentru creionarea spaþiului
tramei. Existã, în schimb, o evidentã preferinþã pentru dialog ºi
pentru pasajele narative vii, dinamice, pline de miºcare. Vedem
Untitled-1 10 10/6/2005, 1:45 PM

11
aici ºi influenþa stilului narativ tradiþional, aºa cum s-a pãstrat el

în povestirile, basmele romilor, în care descrierea e expediatã în
câteva expresii laconice, importantã e trama, dialogul dintre
personaje ºi dialogul dintre povestitor ºi ascultãtor/cititor. De
altfel, Matéo Maximoff introduce ºi el în discursul sãu narativ de
tip clasic - povestirea la persoana a III-a singular - asemenea
interogaþii adresate destinatarului narativ, cititorului implicit a
cãrui participare afectivã ºi cât mai efectivã la suferinþele romilor
robi este insistent cãutatã de romancier.
Matéo Maximoff este deosebit de iscusit în construirea scenelor
tensionate, a rãsturnãrilor de situaþie. Patima boierului Dimitro
pentru femei, violul Lenei, logodnica lui Isvan, pasiunea Raicãi
care iubeºte ºi urãºte cu aceeaºi fervoare, iubirea fãrã speranþã a
Cãtãlinei pentru robul Isvan, toate aceste intense miºcãri
sentimentale sunt foarte bine surprinse în momentele lor de crizã,
chiar dacã autorul nu insistã, prea mult, asupra naºterii lor.
Ecloziunea violentã a sentimentelor mistuitoare, aceasta e
specialitatea lui Maximoff ºi nicidecum graþioasa acumulare de
impresii ºi fapte mãrunte care duc la naºterea sentimentelor.
Personajele lui Maximoff trãiesc intens, violent, deplin.
Unul dintre cele mai interesante personaje este logofãtul Ion,
intermediar între voievodul Andrei ºi robii de pe moºie, personaj
incert din punct de vedere etic, nesigur prin chiar originea sa,
pentru care suferã cumplit. Ion este fiul nelegitim al voievodului
Andrei, fratele niciodatã recunoscut al rãsfãþaþilor coconi domneºti:
Dimitro ºi Mihai. Rãzbunându-se pe sine, dar ºi pe alþii, Ion are
numeroase legãturi amoroase, copii nelegitimi pe care îi pedepseºte
pedepsindu-se pe sine prin refuzarea paternitãþii, într-o încercare
masochistã de perpetuare a rãului pe care îl cunoaºte atât de bine
din proprie experienþã. Uneori logofãtul suferã atracþia irezistibilã
a binelui ºi mai ajutã pe câte cineva, dar el nu reuºeºte niciodatã
sã îºi gãseascã echilibrul ºi locul sãu propriu în societate. Liminal
prin origine, el rãmâne într-un spaþiu etic liminal prin faptele
sale, prin propria sa voinþã care nu se poate dezice de la marea
Untitled-1 11 10/6/2005, 1:45 PM

ºi fundamentala lege a tatãlui. Ezitând între bine ºi rãu, incert,

dar ºi rapace, el va ispãºi, în final, prin pumnalul justiþiar al
Raicãi.
Orfanã de ambii pãrinþi, copil al ºatrei, aceasta este, la rândul
ei, lipsitã de o origine clarã ºi evidentã care i-ar fi dat un loc de
necontestat în grupul social. Fiinþã pãtimaºã, senzualã, vicleanã,
geloasã, dar ºi mare iubitoare de libertate, Raica îºi plãteºte, astfel,
propriile ezitãri ºi patimi egoiste, devenind braþul dreptãþii. Lipsa
unei ascendenþe parentale evidente, limpezi, marginalizeazã. Cel
care nu are o ascendenþã clarã, este, la rândul lui ambiguu, ezitant
din punct de vedere etic. Legea tatãlui este condiþia de neclintit
a ºatrei, ea introduce ordine ºi echilibru.
Acestei legi i se supune, fãrã ºovãire ºi Isvan însuºi, eroul
principal al romanului. De remarcat, cã Isvan este ºi el orfan, dar
de mamã, tatãl sãu, Damo, fiind unul din membrii respectaþi ai
ºatrei, a cãrui opinie ºi sprijin oferã legitimitate în interiorul
grupului. Dar Isvan este atras ºi de un alt tatã simbolic. Simpatia,
aproape parentalã, pe care i-o oferã voievodul Andrei, instrucþia
pe care o primeºte, prin grija aceluiaºi aproape patern Andrei,
alãturi de coconii domneºti riscã sã îl lipseascã pe Isvan de
legitimitate în cadrul propriului grup. Isvan îºi re-confirmã
devotamentul faþã de tatãl adevãrat ºi faþã de ºatrã, prin fapte. El
nu ezitã sã accepte nuntirea impusã cu Lena pentru a-i salva
acesteia reputaþia ºi onoarea, luptã cu eroism în munþi, alãturi de
haiducii romi. Dar în virtutea aceleiaºi legi a tatãlui pe care orice
bãrbat respectabil trebuie s-o respecte înainte de orice, se hotãrãºte
el sã pãrãseascã ºatra, sperând într-o reîntoarcere, dar ºi într-o
viaþã de familie alãturi de nobila Cãtãlina. Isvan nu poate risca
a-ºi transforma propriul fiu într-un alt Ion, respins de propriul
tatã, cãutând cu disperare a se înscrie în fundamentala lege a
tatãlui chiar atunci când o încalcã voluntar prin procrearea voitã
de noi ºi noi copii nelegitimi.
O mare problemã narativã îi pune romancierului Matéo
Maximoff, Lena, frumoasa ºatrei, logodnica lui Isvan ºi victimã a
Untitled-1 12 10/6/2005, 1:45 PM

13
unui viol boieresc. Moartea ei eroicã în timpul luptelor din munþi

dintre armata românã ºi haiducii romi are douã avantaje narative:
spalã pãcatul sexual ºi îl elibereazã pe Isvan pentru o eventualã
unire sugeratã, în final, cu marea sa iubire, nepoata voievodului
Andrei, frumoasa Cãtãlina, mama fiului lui Isvan.
Sfârºitul indecis al romanului este încã o reuºitã soluþie narativã.
Dupã clarificarea situaþiei juridice ºi sociale a lui Isvan în noua
Românie în care robia a fost abolitã, dupã deconspirarea ºi
pedepsirea adevãraþilor vinovaþi pentru crimele comise în capitolele
precedente, Isvan hotãrãºte sã pãrãseascã ºatra, cel puþin pentru
moment. Dacã cele douã siluete care-l aºteaptã la un colþ de drum
sunt, cu adevãrat, Cãtãlina ºi fiul ei ºi al lui Isvan, nu mai ºtim
sigur. Romanul se terminã indecis, în acest punct. O evidentã ºi
explicitã soluþie happy-end ar fi fost neconvingãtoare ºi mult prea
facilã. Este încã o reuºitã stratagemã a romancierului rom prin
care suntem obligaþi, ispitiþi a mai zãbovi un timp, cu gândul ºi
cu sufletul, în lumea ficþionalã propusã de Matéo Maximoff pentru
a alege noi, cititorii, una sau alta din posibilele soluþii de final.
Traducãtoarea romanului a fost pe deplin conºtientã de

importanþa culturalã, politicã, identitarã a demersului la care s-a
angajat. Prima traducere românescã a romancierului rom de limbã
francezã, Matéo Maximoff, este nu numai o punte ineditã între
cultura romã, cultura francezã ºi cea româneascã. Ea este ºi o
dovadã implicitã cã romii nu au numai o culturã oralã valoroasã,
ci ºi o culturã scrisã, care trebuie cunoscutã ºi încurajatã sã
continue, în forme specifice, tradiþii artistice seculare. Din acest
punct de vedere, traducãtoarea s-a preocupat sã nu piardã, dacã
e posibil, nimic din implicaþiile originalului ºi sã re-scrie romanul
lui Matéo Maximoff, trans-lându-l într-o limbã românã adecvatã,
în care eforturile trecerii barierelor lingvistice, ori culturale sã nu
se simtã. S-au pãstrat incongruenþele istorice ale originalului,
Untitled-1 13 10/6/2005, 1:45 PM

încercându-se doar pe alocuri sã se introducã o discretã nuanþã

de istoricitate prin folosirea unor arhaisme care mai erau, încã,
folosite la începutul de secol al XIX-lea românesc ºi care
corespundeau termenilor din limba francezã. A fost, de asemenea,
respectatã cu scrupulozitate alternanþa rom/þigan, aºa cum apare
ea în original, având în vedere implicaþiile multiple ale celor doi
termeni etnici. În acest caz, voinþa lingvisticã a autorului reprezintã
ºi alternanþa perspectivei interne sau externe asupra grupului.
Traducãtoarea sperã cã romanul Preþul libertãþii de Matéo
Maximoff, aflat acum la început de drum în hainã de cuvinte
româneºti, va fi apreciat ºi cunoscut de specialiºti, precum ºi de
marele public cititor, ca un text semnificativ al literaturii rome,
o mãrturie a capacitãþii creatoare a unui popor marginalizat timp
de secole.
Untitled-1 14 10/6/2005, 1:45 PM

15
PRIMA PARTE
ROBII
CAPITOLUL I
I
Câmpia românã era neînchipuit de frumoasã primãvara.

Era cam pe la mijlocul secolului al XIX–lea, cãruþele
strãbãteau drumurile ºi drumeagurile peste þarini ºi la umbra
pomilor înfloriþi; se auzeau þipetele vesele ale nenumãratelor
pãsãri migratoare întoarse din þãri îndepãrtate, odatã cu
zilele calde. În depãrtare, peste vârfurile munþilor, zãpada
amintea oamenilor cã iarna abia trecuse.
În acea duminicã de primãvarã, târgoveþii din preajmã ºi
sãtenii se îndreptau spre oraºul cel mare; iarmarocul anual
atrãgea de pretutindeni boieri, uneori urmaþi de robii lor
þigani, negustori bogaþi, orãºeni, þãrani, negustori, ºi desigur
toþi lotrii din þarã, cãci toþi, fãrã excepþie, se duceau sã facã
negoþ, sã vândã, sã schimbe, orice lucru de care aveau nevoie
sau de care doreau sã se descotoroseascã, ºi aceasta timp de
o sãptãmânã. Pânã duminica viitoare, acesta va fi oraºul cel
mai populat, nu numai din zonã, dar din întreaga þarã. În
câteva ore, averi, bunuri ºi robi vor trece dintr–o mânã în
altã mânã, de la un stãpân la alt stãpân.
Voievodul Andrei, unul dintre cei mai bogaþi guvernatori,
prieten apropiat al domnitorului, nu lipsise niciodatã de la
Untitled-1 15 10/6/2005, 1:45 PM

târgul de primãvarã de mai bine de patruzeci de ani: bine

fãcut, spãtos, cu o barbã finã tãiatã ascuþit, ochi minunaþi;
era iubit de toþi, cãci era cunoscut ca fiind drept ºi darnic.
Deºi era vreme bunã, purta blanã ºi cãciulã de astrahan;
aºezat în caleaºca lui, cu o cuverturã pe genunchi, era singur
cu vizitiul care mâna droºca.
Venea apoi un bãrbat cam de vreo patruzeci de ani, care
se þinea drept în ºa ºi pãrea aprig, dar ºi inteligent, scrutãtor.
Era logofãtul Ion, adevãratul stãpân al moºiilor, stãpânul de
necontestat al celor peste patru sute de robi þigani care lucrau
sub porunca lui pentru a face domeniile boierului sã
rodeascã.
Dupã el, urmau douã cãruþe, din care a doua era goalã;
în prima erau vreo doisprezece romi care trebuiau sã îl ajute
pe stãpân sã îºi facã târguielile; o persoanã atât de subþire
nu putea, într–o zi ca aceasta, sã îi lase în veºmintele lor
obiºnuite, astfel cã, deºi sãrãcuþ îmbrãcaþi erau, totuºi, curaþi.
Unul singur dintre ei pãrea mai bine îmbrãcat; era un tânãr,
cam de vreo treizeci de ani, care era secretarul.
Patru slugi încheiau alaiul.
Strãjile se dãdurã în lãturi salutând ca sã îl lase sã treacã
pe voievodul Andrei: acesta nu le aruncã nici mãcar vreo
privire.
Odatã trecutã poarta oraºului, animaþia devenea tot mai
mare. ªi de o parte ºi de cealaltã a uliþei vânzãtorii îºi arãtau
marfa. Era un adevãrat talmeº–balmeº; vedeai tot felul de
vechituri, haine roase, fleacuri ºi bibelouri fãrã valoare, dar
care îºi gãseau cumpãrãtori. Cu cât înaintau, cu atât marfa
era tot mai de preþ; se gãseau þesãturi scumpe, mãtase, flori;
ceva mai departe, la stânga, pãsãri, apoi cai, catâri, mãgari,
în fine, totul era de vânzare.
Fãrã sã vrei nãrile þi se umpleau de mirosul cartofilor
prãjiþi, al cârnaþilor ºi porumbului copt, mai încolo fructe,
aroma caracteristicã a busuiocului cu miroasna lui atât de
plãcutã. Da, totul se vindea, chiar ºi fiinþele omeneºti!
Untitled-1 16 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 17
II
Târgul de robi era în plinã activitate. Neguþãtorul cu cap

de turc ºi trup de atlet, ºi cu mustaþa furculiþã þinea, în
mâna dreaptã, un bici ºi mãsura din ochi mulþimea, în
cãutarea eventualilor muºterii, obiºnuit sã îºi recunoascã
amatorii de departe. Mulþimea se agita, se neliniºtea, câþiva
chiar strigau ºi înjurau muntele de om care, indiferent la
aceste ameninþãri, se fãcea cã nu vede, dominând atât de la
înãlþimea staturii sale, cât ºi de la înãlþimea platformei, cu
un aer batjocoritor. Apoi, zâmbi larg când zãri trãsura lui
Andrei croindu–ºi drum prin mulþime, cãci negustorul ºtia
cã acesta era cel mai bun muºteriu; de aceea ºi începu el
sforãitor:
– Domnilor, am cinstea încã o datã, ca în fiecare an la
vremea asta, sã vã ofer cei mai frumoºi robi care s–ar putea
afla în târgurile lumii. Eu, Constantin, neguþãtorul, vã chem
sã îmi dovediþi cã nu vorbesc drept.
Se opri o clipã dând astfel voievodului Andrei timp sã se
apropie ca sã cerceteze mai bine marfa cea vie.
– Stãpânul nostru, puternicul voievod Ieremia, care a
murit acum câteva luni, a lãsat toþi aceºti robi fiilor sãi; pe
ei îi vom vinde astãzi. Veþi vedea pe cei mai puternici de pe
aici, iar de vã îndoiþi de vorba mea ...
Câteva familii de þigani furã împinse pe o platformã.
Pentru ca vânzarea sã fie mai rapidã, þiganii erau prezentaþi
la licitaþie câte douã sau trei familii.
Ion, logofãtul, cumpãrã, în numele stãpânului sãu, cinci
familii în douã rânduri; familiile care aveau mai puþini copii
începurã sã se înghesuie în a doua cãruþã.
Priviri de flacãrã se încruciºarã în mijlocul acestei zarve.
Lacrimile curgeau în tãcere, cãci un þigan, un rom, nu
Untitled-1 17 10/6/2005, 1:45 PM

are dreptul sã plângã soarta nefericitã a unui frate de aceeaºi

rasã. Tânãrul þigan care rãspundea la numele de Isvan nu
aruncase încã nici o ocheadã spre cea de–a doua cãruþe
pentru a vedea dacã nu ºtia pe cineva dintre cei care vor trãi
de acum înainte cu el.
–Treizeci de ducaþi.
Cifra aceasta îl fãcu pe Isvan sã întoarcã fãrã sã vrea
capul: era vocea cea binecunoscutã a lui Ion. Treizeci de
ducaþi: oare pe cine cumpãra voievodul sau logofãtul?
Curiozitatea depãºi alte sentimente ale lui Isvan ºi, pentru
prima datã, el se uitã atent la platformã. Doar patru þigani:
tatãl, un bãrbat la patruzeci de ani, mare ºi vânjos; Constantin
zise cã omul era fierar. Fiii lui aveau douãzeci ºi unu de ani
ºi nouãsprezece ani.
– ªi acum floarea tuturor þiganilor: Lena, ºaptesprezece
ani.
– Treizeci ºi cinci de ducaþi, strigã o voce sigurã pe sine.
– Patruzeci, zise imediat Ion.
Atunci Isvan vãzu cã voievodul nu rostise nici un cuvânt.
Deci, Ion licitase pentru stãpânul sãu, sau poate Andrei îi
dãduse puteri depline! În orice caz, se pãrea cã Ion vrea sã
cumpere aceastã familie, cu orice preþ. De ce? Poate cã nici
nu are, de fapt, nevoie de ei? „Cu siguranþã, n–are!” îºi zise
tânãrul þigan. Dar Isvan îl cunoºtea pe Ion ºi frumoasa
Lena, care încerca sã se ascundã în spatele fraþilor sãi pe
platformã, era un motiv destul de puternic pentru ca Ion sã
se ofere sã ia pe cei patru þigani pentru patruzeci de ducaþi.
Untitled-1 18 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 19
CAPITOLUL II
I
La cãderea nopþii, voievodul ºi suita sa ajunserã la castel.

În ciuda zdruncinãturilor drumului ºi a înghesuielii din
cãruþe, þiganii nu rostiserã nici un cuvânt. Isvan, aºezat în
spate, în prima cãruþã, nu avea ochi decât pentru Lena: „Ce
fatã frumoasã!” îºi zicea el. Nu, nu se gândea la el, dar ºtia
cã ea va fi a lui Ion, ca atâtea altele înaintea ei. „Pãcat”, îºi
mai zise el.
În curte, în faþa castelului, Ion strigã:
– Toata lumea, cu fruntea la pãmânt!
Andrei strigã, de pe peronul1 reºedinþei sale:
– Isvan!
Acesta, ca ºi cum s–ar fi aºteptat sã–i fie rostit numele,
alergã spre el.
– Eºti liber în seara asta. Du–i pe noii veniþi la locul lor
ºi gãseºte–le locuri pânã îºi fac ei înºiºi sãlaºurile lor. Noteazã–
le numele, vârsta ºi meseria, ºi adu–mi catastiful mâine
dimineaþã!
Lui Isvan nu îi rãmânea decât sã se supunã. Coborî câteva
trepte. Toþi romii îi aºteptau ordinele. Din ochi, trecu în
revistã cele douã grupuri, apoi adresându–se unui bãtrân:
– Taicã, zise el, du–i pe cei noi la locul lor, voi veni ºi eu
imediat. Urc sã îmi iau catastiful.
1
Element arhitectonic, platformã din faþa intrãrii principale a unei clãdiri
impozante (nota traducãtorului).
Untitled-1 19 10/6/2005, 1:45 PM

Curând cele douã grupuri n–au mai fost decât unul, iar
bãtrânul îi scoase din curte. Sãlaºurile erau cam la un
kilometru de acolo. Tatãl Lenei atinse braþul bãtrânului ºi îi
zise:
– Numele meu e Petri.
– Al meu e Damo.
Cei doi romi mergeau alãturi.
– Tânãrul Isvan e fiul tãu? întreba Petri.
– Da, rãspunse Damo.
– Dar cu ce drept dã el ordine? Care–i slujba lui?
– E inteligent, zise Damon; de mic a vrut sã înveþe sã
scrie ºi sã citeascã. Stãpânul ºtie totul, a aflat de lucrul ãsta
ºi cum el însuºi avea doi feciori, dintre care cel mai tânãr e
de aceeaºi vârstã cu Isvan, mi–a luat feciorul la el ºi i–a dat
aceeaºi învãþãturã ca propriilor lui copii. Preceptorul care se
ocupa de cei doi tineri stãpâni l–a îndrãgit pe Isvan, cã e
isteþ; a prins totul foarte repede.
– Nu mi–ai rãspuns la întrebare, zise Petri. Te–am întrebat
care e slujba lui?
– E secretarul stãpânului, dar se ocupã ºi de bogata
bibliotecã din castel.
– ªi asta îi dã dreptul sã ne dea nouã porunci?
– Nu, el e rob, ca noi toþi. Dar aþi vãzut, stãpânul are
obiceiul sã îi dea porunci ºi el trebuie sã le îndeplineascã,
cã e omul lui de încredere.
Tãcurã cam vreo sutã de metri, apoi Petri întrebã iar:
– Stãpânul e rãu?
– Nu, sau rareori. Fiul lui cel mare e mai rãu ca el, dar
el locuieºte în alt castel, la celãlalt capãt al României, ºi nu
vine aici decât o datã pe an. Cât despre cel mai tânãr dintre
fraþi, acesta e de vârsta fiului meu, el e plecat de mai mulþi
ani, în altã þarã, în Franþa, mi se pare, zice el, sã îºi facã
studiile, dar eu cred cã mai degrabã la mijloc e o femeie, sau
mai multe femei …
Untitled-1 20 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 21
– Într–un cuvânt, nu o duceþi prea rãu pe aici?

– Nu, nu prea, dacã nu ar fi Ion…
II
Robii mai vechi îi aºteptau pe noii lor tovarãºi întru

nenoroc în pragul sãlaºurilor. Fraternitatea dintre ei a fost
spontanã, se recunoºteau, sau descopereau, pe loc, cum erau
înrudiþi.
Afarã, una din fiicele lui Damo a pus cãrbune încins în
samovar. Trebuia sã facã repede ceaiul. Trebuia sã aparã
Isvan, iar vizitele lui era rare ºi cu atât mai apreciate. Fraþii
ºi surorile lui îl aºteptau întotdeauna cu nerãbdare. Poarta
rãmãsese deschisã iar fata auzi, trecând, aceste vorbe:
– Pe drum, mi–ai vorbit de logofãt. Ion, parcã, îi zice.
Peste tot unde sunt robi romi, exista ºi Ioni; ºi peste tot
unde sunt Ioni, ei mor tineri!
Vorbele acestea ale lui Petri aveau un înþeles cumplit. Chiar
dacã era rob, ca toþi cei care se strânseserã în jurul lui sã îl
asculte, nu se supusese niciodatã de bunãvoie. Fusese în temniþã
de multe ori, pentru mai mult sau mai puþin timp. Întotdeauna
era nevoie de un fierar bun, iar nesupunerile lui nu fuseserã
niciodatã prea grave: nesupunere faþã de logofãt, care se pedepsea
cu câteva zile de temniþã. Chiar dacã se ºtia cã îi plãcea sã se
batã, nu lovise niciodatã un strãin, cãci, în acest caz, pedeapsa
era mai severã.
– Noi suntem un popor liber, fiul tãu Isvan, trebuie sã
ºtie asta. Îndatã ce va fi aici, îi voi cere desluºiri. Noi nu am
fost robi din totdeauna. Uite–te la romii din munþi. Ei nu
ºtiu ce sunt lanþurile la picioare, arcanul de gât, loviturile de
bici, foamea ºi setea.
– Ei sunt în afara legii, zise Damo sfios.
Untitled-1 21 10/6/2005, 1:45 PM

– Care lege? întrebã Petri. Nu existã lege care sã împiedice

un om sã trãiascã cum vrea. Sã ne lase în pace ºi noi vom
lãsa lumea în pace, dar atât timp cât unii romi vor trãi în
munþi ºi în pãduri ºi alþii vor aºteapta sã fie eliberaþi de nu
ºtiu cine, noi vom fi întotdeauna nefericiþi. Eu, Petri, fii mei
ºi fiica mea, noi o sã mergem la ceilalþi.
Apoi se fãcu liniºte. O altã fiicã a lui Damo aºezã pe faþa
de masã paharele pentru ceai, în timp ce prima aducea
samovarul. Umplurã paharele ºi le aºezarã în faþa fiecãrui
rom:
– Dacã stãpânul ar ºti de asta, zise Damo, ne–ar ucide pe
toþi!
– Nu ar putea sã facã aºa ceva, rãspunse Petri, are nevoie
de noi pentru muncã. Uitaþi–vã! Cum sunteþi îmbrãcaþi? Ce
mâncaþi? Mai nimic. ªi munciþi între zece, douãsprezece ore
pe zi. Asta nu se mai poate. Trebuie sã …
Dar chiar în acea clipã, o fatã care fãcea de pazã afarã,
strigã:
–Uite–l pe Isvan!
III
De îndatã ce intrã, mai mulþi dintre ei îºi plecarã capetele;

unii din respect, cãci vedeau în el pe favoritul stãpânului,
sau cel puþin pe viitorul ºef al ºatrelor; alþii îl admirau pentru
veºmintele sale frumoase, tot atât de arãtoase ca ale stãpânilor
cei tineri, când erau la castel. Iar alþii îl dispreþuiau pentru
cã era mai liber decât ei, nu muncea pãmântul ºi nu avea
nevoie de nimic.
Radiind, cu surâsul pe buze, arãtându–ºi toþi dinþii sãi
cei albi ca zãpada, Isvan îºi scoase pãlãria, avu un cuvânt
bun pentru fiecare, le sãrutã pe frunte pe toate surorile lui
Untitled-1 22 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 23
ºi strânse cordial mâna fratelui sãu înainte de a–l strânge la

piept. Luã loc între tatãl sãu ºi Petri.
Adresându–i–se acestuia din urmã:
– Cred, zise el, cã tatãl meu v–a urat deja bun venit
printre noi. Mã alãtur lui.
– Tinere, zise Petri.
– Mã cheamã Isvan. M–aº bucura sã îmi spuneþi aºa.
– Isvan, noi suntem bucuroºi sã ne regãsim între romi.
Totuºi, vreau sã îþi spun adevãrul: noi am pãrãsit un iad
pentru a intra în altul!
– Nu existã douã iaduri, rãspunse Isvan, tot aºa cum nu
exista doi Dumnezei. Nu ºtiu despre ce vorbeaþi când am
venit, dar bãnuiesc. ªtiu ce aþi indurat voi toþi ºi, încã, nu
s–a isprãvit. Dar ce putem face? Sã ne rãsculam? De ani de
zile mã gândesc la asta. Chiar noi aici am cântãrit ce ºanse
avem. Nu mai demult decât acum o lunã, unul dintre noi
a îndrãznit sã ridice glasul; de atunci stã sã crape de foame
ºi de sete într–o temniþã jilavã ºi fãrã luminã. E o minune
dacã nu a ºi murit deja! ªi e osândit la trei luni! Sã ne
rãsculãm? Chiar de am birui aici, toatã Europa ar fi împotriva
noastrã. Ce ºansã putem noi avea?
Dupã acest mic discurs, Isvan luã o înghiþiturã de ceai în
timp ce îi privea pe ceilalþi. Petri îi zise:
– ªi romii de la munte? N–am putea sã mergem la ei?
– Imposibil, rãspunse Isvan, am fi pierduþi ºi ei de
asemenea. Forþa lor nu stã în numãrul lor, ci tocmai în
faptul cã sunt puþini. Nimeni nu se osteneºte sã îi alunge.
Dar închipuiþi–vã cã ar fi mii, atunci România ºi Ungaria
nu ar ezita sã se înþeleagã pentru a trimite contra lor armatele
lor ºi curând nu ar mai exista nici un rom în haiducie. Nu,
Petri, dezrobirea nu poate veni de acolo.
Cum îºi terminase ceaiul, i se umplu paharul din nou, în
timp ce Petri întrebã:
– ªi cum putem noi spera dezrobirea?
Untitled-1 23 10/6/2005, 1:45 PM

– Ei bine, pot sã v–o spun, cãci iatã merg cu stãpânul la

târg de mai bine de zece ani. Acum doi ani, numai, valoarea
voastrã ar fi fost de cel puþin trei sute de ducaþi bucata.
Uimit Petri nu ºtiu ce sã mai zicã.
– Sunteþi uimiþi, zise Isvan. ªi totuºi, pot sã vã spun, nu
stãpânul v–a cumpãrat; el nu ar fi dat patruzeci de ducaþi
pentru voi; nu faceþi atât.
– Nu? De ce?
– Asta–i întrebarea. Toata lumea începe sã înþeleagã.
Vremea robiei e pe sfârºite. Boierii nu mai cumpãrã. Le e
fricã ºi au dreptate.
– Atunci, dezrobirea asta, o sa vinã curând?
– Sper.
Romii bãurã un pic de vin, închinând în sãnãtatea noilor
veniþi, cãci de acum speranþa renãºtea în inimile lor. Iar
Isvan îºi completã, vesel, catastiful, când o fatã strigã de
afarã:
– Logofãtul Ion!
IV
De când se ºtiau ei, romii, niciodatã nu venise Ion, sau

alt logofãt, la sãlaºuri în toiul nopþii. Trebuie cã era un
motiv serios de se deranjase Ion sã vinã într–un loc unde se
ºtia urât ºi unde risca sã fie ucis. Dar trebuie cã era ºi sigur
de sine ca sã se aventureze în mijlocul robilor, singur, fãrã
însoþitori. Când fata strigase „E Ion”, toþi romii erau departe
de a se gândi cã cel mai mare vrãjmaº al lor le dãdea, poate,
târcoale. Desigur, coliba lui Damo era bine pãzitã ºi i–ar fi
fost imposibil lui Ion sã prindã fie ºi un cuvânt din
conversaþia romilor. Mai mult, ei vorbiserã în romanes iar
logofãtul nu ºtia limba aceasta, în afarã de câteva cuvinte,
insuficiente pentru a urmãri o convorbire însufleþitã.
Untitled-1 24 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 25
ªi dacã Ion era urât de romi, aceasta o ºtia ºi el. Dar sã

îi facem dreptate: el nu fãcea altceva decât sã urmeze orbeºte
poruncile care le primise.
Avea cam patruzeci de ani; era un bãrbat destul de arãtos,
clãdit ca un Hercule. Circulau zvonuri groaznice despre el.
În tinereþe, avusese multe ibovnice dintre fetele de þigan. Se
zicea cã le forþase sã i se dea, dar mai degrabã ele vruseserã
sã se supunã dorinþei lui. Se vorbea cã avea mai mulþi copii,
dar Ion nu manifestase niciodatã nici cea mai micã dorinþã
de a se ocupa de ei ºi aceºti copii, dintre care cel mai mare
avea douãzeci de ani, nu se bucuraserã de nici un avantaj,
nici mãcar de o privire mai blândã de la tatãl lor.
Dar iatã cã de câþiva ani, Ion nu mai îºi luase ibovnice
dintre romi. Nu le trebuise mult timp pânã sã înþeleagã.
Logofãtul voievodului Andrei fãcea acum curte fetelor ºi
femeilor din neamul sãu ºi se zvonise cã una dintre cele trei
nepoate ale voievodului Andrei avusese legãturi vinovate cu
el. Dar aceste zvonuri fuseserã iute înãbuºite.
Era de mirare cum un om atât de crud nu fusese ucis de
robi; aºa ceva se mai vãzuse pe alte moºii. Dar într–o zi
voievodul îi zisese lui Damo: „Dacã Ion moare din vina
voastrã, mânia mea va fi groaznicã. Voi spânzura cincizeci
dintre voi ºi primul va fi Isvan”.
Precum un cãpitan cãlare, Ion mergea drept spre coliba
lui Damo ºi toþi romii care îi stãteau în drum îi fãcurã loc
sã treacã. Isvan, singurul care putea sã i se adreseze direct,
ieºi în faþã ºi întrebã:
– Cãrui fapt îi datorãm cinstea cã vii pe la noi?
– Cum, tu eºti, Isvan? – zise Ion. Credeam cã te–ai întors
deja.
– Nu, vroiam sã rãmân la noapte aici.
– Foarte bine. Am venit sã vãd dacã totul merge bine ºi
voiam sã îi cunosc un pic mai bine pe noii veniþi.
Untitled-1 25 10/6/2005, 1:45 PM

– Dar nu ar fi mai bine sã îi vezi mâine? S–a fãcut deja

întuneric.
– Bine zici. Aºa, veseliþi–vã mai departe!
ªi ridicându–se în ºa, Ion aruncã o privire în jurul lui.
Nu pãrea sã gãseascã ce cãuta, Isvan îi zise:
– Nu vrei sã îþi þin de urât pânã la castel?
– De ce? întrebã Ion. Mã paºte vreo primejdie?
Isvan zâmbi, dar nu rãspunse, în timp ce Ion fãcea
înconjurul cãlare ºi dispãrea repede în noapte.
Discret, Lena îndrãznise sã priveascã din spatele perdelei
de la o fereastrã.
Untitled-1 26 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 27
CAPITOLUL III
I
Dupã plecarea lui Ion, romii rãmaserã ca trãzniþi în pragul
colibei lui Damo. Nimeni nu mai ºtia ce sã zicã sau sã facã.
În sfârºit, Isvan zise:
– Sã intrãm, sã ne sfãtuim.
Sã ne sfãtuim ce? Prezenþa lui Ion printre ei era aºa de
neaºteptatã! Era un semn rãu. Fiecare o simþea, dar nimeni
nu îndrãznea sã o spunã cu voce tare. Poate, noii veniþi nu
înþelegeau ce însemna aceasta. Iatã de ce, odatã aºezat, Petri
întrebã:
– ªtiþi voi de ce a venit Ion la noi în seara asta?
– Cred cã ºtiu, zise Isvan, dar vreau sã fiu sigur cã nu mã
înºel.
– Aºa zic ºi eu. Mã înþelegi?
– Da. Dar ce trebuie sã fac?
– Nu noi trebuie sã îþi dãm povaþã, zise Damo. Fiica ta
e în primejdie. Altãdatã, Ion ar fi luat–o la el, fãrã ca voi sã
puteþi sã faceþi ceva. Ea nu e în primejdie, cel puþin, nu în
noaptea asta.
– Dar mâine? – întrebã Petri.
– Mâine? … Ce putem noi face dacã Ion a hotãrât sã o
ia? Isvan v–a zis cã el v–a cumpãrat.
– Dar nu el ne–a plãtit.
– Singurul mijloc, zise Damo – poate nu cel mai eficace,
dar puteþi încerca – este sã îl vestiþi pe stãpân.
Untitled-1 27 10/6/2005, 1:45 PM

– ªi crezi cã ne va asculta? Pe mine, un rob nou? Chiar

lacrimile Lenei, l–ar putea ele îndupleca?
– Mã îndoiesc cã ar sta mãcar de vorbã cu voi, zise Damo.
Dar mai e un mijloc; e mai bun, desigur, decât nenorocirea.
Dar nimic nu vã obligã sã primiþi.
– Zi–i totuºi.
– Iatã, zise Damo. Dacã mâine cineva merge ºi îi zice
stãpânului cã Lena e promisã deja. Ion o sã afle ºi stãpânului
nu îi place ca Ion sã ia o fatã promisã.
– Ideea nu e rea, zise Petri. E chiar foarte bunã. Dar,
uite, mai întâi, Lena nu e promisã.
– Ce–are a face, zise Damo, avem atâþia tineri aici, avem
de unde alege. Desigur, aceasta logodnã nu va avea nici o
valoare pentru noi. Singura noastrã dorinþã e sã o salvãm pe
fata voastrã de la ruºine.
Fiecare îºi dãdu cu pãrerea. Bãtrânii discutau, mulþi îºi
propuneau feciorii în speranþa cã, mai târziu, logodna fictivã
va deveni realã.
Înainte de a fi de acord cu ce–o fi sã fie, Petru vru sã se
sfãtuiascã, mai întâi, cu toþi tinerii, inclusiv cu Isvan. Iatã de
ce îl întrebã pe Damo:
– De câþi ani e Isvan vãduv?
– De opt ani.
– Opt ani! – zise Petri. ªi nu te–ai însurat din nou?
– Nu.
– Dar asta n–o sã te împiedice sã faci pe logodnicul, un
timp. Am mare încredere în voi ºi tu eºti singurul care poate
sã se apropie de stãpân fãrã teamã.
Desigur, propunerea lui Petri nu avea nimic dezonorant;
trebuia salvatã cinstea unei fete din neamul sãu, iar atunci
când primejdia va fi trecut, el era dezlegat de promisiunea
fãcutã. Lena se va mãrita cu altul. Poate cã ºi visul se putea
împlini. Ce ºansã ar fi avut el, un vãduv de treizeci de ani,
desigur, bãrbat chipeº? Dar era nevoie de mai mult pentru
Untitled-1 28 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 29
a deveni bãrbatul un fete de ºaptesprezece ani. El nu avea

nici o ºansã dintr–o sutã, dar trebuia sã o salveze, iar el era
singurul care avea puterea sã o facã. ªi el avea surori, iar aºa
ceva se mai putea întâmpla. Dacã dãdea înapoi, cine putea,
mai apoi, sã le salveze pe surorile lui? Isvan se uitã când la
Petri, când la tatãl sãu:
– N–am de ales, zise el. Sunt de acord sã fac pe prostul.
II
S–au auzit câteva hohote de râs, apoi s–a fãcut, din nou,
liniºte, iar Damo vorbi:
– Unde aþi mai vãzut voi logodnã fãrã logodnicã? Vã
sfãtuiesc sã faceþi lucrurile aºa cum trebuie ele sã se facã. Cu
Ion nu se ºtie niciodatã. Noi am vãzut cã e în stare de orice.
Poate cã el sau unul din oamenii lui, blestemaþii, dau târcoale
taberei. Trebuie sã dãm momentului înfãþiºarea adevãrului.
Sã ne veselim aºadar, dar nu prea mult, totuºi, cãci mâine,
noi, robii cei vechi ne apucãm din nou de muncã. Sã dãm
impresia cã, într–adevãr, sãrbãtorim o logodnã.
Petri, el, nu mai ºtia ce sã zicã. Poate cã Damo lua lucrurile
prea în serios. Nu cumva cãuta el sã profite de moment ca
sã îi aminteascã, mai târziu, o promisiune pe care el, Petri,
nu o fãcuse? Dar putea el sã facã altceva? Chiar dacã va
trebui sã i–o dea pe Lena lui Isvan, nu era oare mai bine
decât sã o dea unui gajo2? Aºa cã zise:
– Ai dreptate, Damo, cred cã Lena ºtie deja. Aºa cã ºi ea
trebuie sã îºi joace rolul. Pentru ea, va fi o repetiþie pentru
viitor. Ferkini, fiule, du–te ºi caut–o pe sora ta.
2
Gajo (singular), gaje (plural) – cel care nu e rom, care nu face parte din
comunitate. Identic goy–lor pentru evrei (nota traducatorului).
Untitled-1 29 10/6/2005, 1:45 PM

Imediat, fiul cel mare al lui Petri ieºi din colibã, în timp
ce Isvan zise ºi el:
– Când vã ziceam cã sunt un prost!
Toata lumea râse. Ferkini se întoarse þinând–o pe Lena
de mânã. Ea nu prea înþelegea. Deci, avea sã se logodeascã
cu Isvan, adicã sã se prefacã cã e logoditã, cãci trebuia sã
scape de altceva. Dar de ce? De logofãt? Totuºi, acesta, nu
încãpea nici o îndoialã, nu vroia sã îi facã nici un rãu. Abia
îi aruncase o privire. Fãrã îndoialã, mintea ei de ºaptesprezece
ani nu mergea prea bine.
– Trãiascã logodnica!
– ªi acum, muzica! – strigã Damo.
De îndatã, se auzirã viorile ºi þambalele: hora nunþii
acompaniatã de cântece ºi bãtãi din palme. Toatã lumea se
veselea ºi curând uitarã cã nu erau decât la o logodnã de
formã. De altfel, ce conteazã: nu trebuiau ei sã se veseleascã
în seara asta, fãrã sã îºi mai batã capul cu ziua de mâine?
Lena se aºezã în fundul colibei celei mari, lângã alte fete
ºi, la rândul ei, bãtu din palme în ritmul muzicii. Era
încântatã ºi chiar uitase cã toatã prefãcãtoria aceasta, pentru
ea, era.
Dupã o jumãtate de orã de joc cu fete ºi feciori, toatã
lumea începu sã cânte. Deºi era un cântãreþ mediocru,
Isvan cântã ºi el. Nici mãcar o datã nu se uitase la Lena cât
timp ea dansase; nu vroia sã le dea celorlalþi impresia cã era,
cu adevãrat, îndrãgostit. „E groaznic, îºi zise el, o doresc pe
fata asta, ea trebuie sã devinã femeia mea”. Isvan se gândea:
„Trebuie” ca ºi cum ar fi fost convins cã nu se putea altfel.
– Gata, zise Damon, am fãcut ce era de fãcut. E aproape
miezul nopþii ºi mâine suntem la lucru.
Fiecare se întoarse la coliba lui. Cei noi se aciuirã ºi ei
pe unde puturã. Se pregãti un culcuº pentru Isvan ºi pentru
cei doi fraþi ai Lenei.
Untitled-1 30 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 31
III
Isvan fu trezit de sora sa, Mara. Ea se duse sã îi trezeascã

pe toþi cei care dormiserã în noaptea aceea în coliba lui
Damo. Mara pregãtise ceaiul, cum o fãcea în fiecare
dimineaþã pentru bãrbaþii din familie care mergeau la muncã.
Isvan nu prea vorbea. Se gândea la urmãtoarea lui întâlnire
cu voievodul. Lucrurile nu se vor întâmpla aºa de uºor cum
vroia ºatra. Stãpânul va dori, cu siguranþã, sã o vadã pe
logodnica lui, iar dorinþele lui erau porunci. De altfel, nici
un rom nu se însurase fãrã consimþãmântul lui Andrei. În
principiu, acesta nu le fãcea greutãþi, le dãdea încuviinþarea,
ºi le mai dãdea mirilor ºi un dar, odatã cu binecuvântarea
sa. Dar, mai degrabã din partea lui Ion, vedea Isvan greutãþile.
Cum o sã ia el lucrurile? Poate cã n–o sã se lase dus de nas.
Îl ºtia pe Isvan de când se nãscuse; nu–l avusese niciodatã
la inimã, dar trebuie spus cã relaþiile lui cu tânãrul þigan
fuseserã totdeauna foarte cordiale. Destul de des cei doi
bãrbaþi îºi vorbeau cu grosolãnie. Ca favorit al stãpânului,
Isvan putea sã îi spunã logofãtului punctul lui de vedere;
din aceastã cauzã, tânãrul rom putuse sã scuteascã ºatra de
multe dojane. Adesea îl luase drept judecãtor pe însuºi
voievodul. Datoritã blândeþei sale, Isvan avusese întotdeauna
câºtig de cauzã, iar Ion nu îi purta picã. Nu îi fãcuse niciodatã
necazuri preferatului lui Andrei. Se înclina în faþa hotãrârilor
stãpânului, ºtiind bine cã nu putea face nimic împotriva lui
Isvan. Din contrã, se rãzbuna pe alþi þigani dându–le mai
mult de lucru, mergând pânã acolo încât îi biciuia el însuºi.
Din fericire, accesele lui de furie nu þineau mult, iar a doua
zi totul revenea la normal; de aceea se ferea el ca Isvan sã
se plângã voievodului.
Dupã ce îºi bãurã ceaiul, romii îºi luarã uneltele ºi merserã
la câmp, în cete. Isvan ºi noii veniþi îi priveau plecând. În
Untitled-1 31 10/6/2005, 1:45 PM

ciuda robiei, romii cântau ºi nimic pe lume nu îi putea

dobori. Erau un popor vesel, voios, ºi aproape nepãsãtor
faþã de viaþã.
Plecã ºi Isvan aruncând o ultimã privire spre câmp ºi
ridicând mâna în semn de rãmas bun. Ceva mai departe,
acolo unde câmpul nu se mai vedea, îl aºtepta Mara, sora
lui. Isvan o întrebã:
– Ce faci aici? Te credeam, deja, la lucru.
– Te însoþesc. Am sã îþi spun ceva.
– Ce?
– Am o vorbã pentru tine.
– O vorbã? De la cine?
– De la Lena. M–a rugat sã îþi spun cã te iubeºte.
Untitled-1 32 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 33
CAPITOLUL IV
I
Nu era prima oarã cã Ion ºi Isvan se îndrãgosteau de

aceeaºi fatã. Pentru Isvan, nu era ceva serios: doar o distracþie;
dar pentru Ion, era cu totul altceva. De aceea tânãrul rom
îi ºi ceda, de bunã voie, cuceririle sale. Cine ºtie? Poate cã
de data aceasta va ceda ºi Ion? Trebuia sã cedeze! Lena era
o „bucãþicã” de soi ºi nu merita soarta tuturor celor care îi
cãzuserã în braþe pânã atunci.
Isvan se bãrbieri, ca în fiecare dimineaþã, fumã o pipã ºi
se hotãrî sã coboare la cuhnie unde Mara îi pregãtise un
mic dejun gustos. Dãdu mâna cu toþi. Bãtrânele glumirã pe
seama logodnei lui. Râse ºi el.
Se deschise uºa ºi o fatã frumoasã, cu mâinile pe ºolduri,
cu un aer batjocoritor, veni ºi îl lovi pe umãr.
– Aºa, inimã voioasã, se pare cã eºti logodit!
Isvan abia îi aruncã o privire ºi continuã sã mãnânce.
– Aº fi vrut s–o vãd ºi pe asta, continuã Raica, dar nu
mi–am pierdut speranþa cã voi deveni soþia ta. Nu am
vãzut–o încã pe Lena asta despre care se zice cã e aºa de
frumoasã. Chiar þi–e dragã? Aº avea eu multe sã îi spun
acestei Lena, printre altele ºi cã eu sunt a ta.
– Te rog, zise Isvan, cu gura plinã, sunt aici femei în
vârstã ºi fete fecioare!
– Dar toate ºtiu cã eu am fost cu tine. Totuºi, nu îmi fac
griji, doar logodna de ieri a fost numai o comedie. De altfel,
dacã era altfel, aº putea sã–i arunc o vorbã stãpânului.
Untitled-1 33 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan, furios, se ridicã ºi o pãlmui.

– Bine i–ai fãcut, strigã o bãtrânã.
– Taci odatã, scorpie bãtrânã, ai primit ºi tu destule de
la omul tãu pe vremuri!
Isvan se aºezã ºi arãtându–i cuþitul:
– Încã o vorbã ºi îþi tai limba.
Raica dãdu înapoi ºi îi zise cu un ton aproape indiferent:
– Stãpânul te cheamã sus.
II
Voievodul Andrei, guvernatorul provinciei, îºi lua micul

dejun în pat. Mare fu mirarea lui Isvan, când fu condus la
stãpân, sã îl gãseascã pe Ion la cãpãtâiul lui, atunci când îl
credea, deja, la câmp. Tânãrul rom îºi dãdu seama cã logofãtul
vorbise deja cu voievodul despre robii cei noi. Dar Ion era
prea viclean ca sã deschidã vorba atât de repede despre
Lena.
Abia dupã ce Raica îl descotorosise pe stãpân de mãsuþa
pusã în pat, îi spuse voievodul lui Isvan:
– Ion îmi spune cã printre noii veniþi e ºi un bun fierar.
Numele lui este, îmi pare, Petri, iar Ion mi–l recomandã.
L–ai vãzut?
– Da, stãpâne, ºi mi se pare cã omul meritã încrederea
lui Ion, cu atât mai mult cu cât are doi feciori de ajutor.
– Asta e tot? – întrebã voievodul. N–are el cumva ºi o
fiicã? – continuã el pe un ton uºor ironic.
Isvan roºi ºi zise, luându–ºi curaj:
– Vroiam sã dau eu însumi, Înãlþimii Voastre, vestea cea
fericitã, dar vãd cã zvonurile aleargã. De fapt, stãpâne, am
sãrbãtorit ieri logodna Lenei, fiica lui Petri, cu mine. Aº vrea
sã o iau de nevastã, dacã nu aveþi ceva împotrivã.
Untitled-1 34 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 35
– Nu am nimic împotrivã, dar sunt mirat. Aºa de repede!

Pe la castel se spunea cã soþia ta va fi Raica. De altfel, nu
mã lua drept un naiv, ºtiu de relaþiile tale cu ea. ªi iatã cã
în dimineaþa asta, Ion mã anunþã cã te vei însura cu alta. Te
iert, dar nu înainte de a o vedea pe Lena. Adu–o la mine
desearã ºi dacã e atât de frumoasã pe cât se spune, îþi voi da
încuviinþarea mea.
Se auzi o bãtaie la uºã ºi intrã Raica.
– Ce vrei? – îi strigã Andrei.
– Stãpâne, sunt cei patru robi noi pe care aþi poruncit sã
îi aducã.
– Adevãrat. Unde îmi era capul?
Adresându–se din nou lui Isvan:
– Aºa, deci, voi avea plãcerea sã o vãd într–o clipã, cãci
e aici, cu tatãl ºi cu fraþii ei. Raica, bagã–i înãuntru.
Tânãra þigancã închise brusc uºa în urma ei. Era
nemulþumitã de întorsãtura pe care o luaserã lucrurile. Cât
despre Isvan, el era din ce în ce mai mirat. Cele câteva
minute de odihnã pe care le petrecuse în odaia lui fuseserã
de ajuns lui Ion ºi Raicãi ca sã îºi punã planul în aplicare.
III
Membrii familiei lui Petri intrarã, sfioºi, în camera

spaþioasã a noului lor stãpân. Mergând primul, Petri cerceta
în fundul încãperii, patul mare cu baldachin unde se odihnea
Andrei, cu braþele încruciºate pe piept, ca un judecãtor. De
aceastã primã întâlnire putea depinde binele sau rãul acestor
biete fiinþe care nu îndrãzneau sã înainteze, parcã de fricã
sã nu pãteze covorul moale. Ca ºi cum le ghicea gândurile,
stãpânul îi lãsã câteva clipe sã admire splendorile camerei
sale, bibelourile rare aduse din toate colþurile lumii, tablourile
Untitled-1 35 10/6/2005, 1:45 PM

de mari maeºtri, nume necunoscute þiganilor: de exemplu,

Rembrandt, Delacroix, simple mostre în comparaþie cu
imensa colecþie pe care o avea în alte sãli ale castelului.
O clipã se fãcu liniºte. Lena, ca toate femeile de þigan,
rãmânea în urmã. Voievodul îi fãcu semn lui Petri sã se dea
la o parte ca sã o vadã mai bine.
– Aºa, deci, iatã–o pe vestita Lena. Lãsaþi–mã sã o admir.
Lena simþi cã i se înmoaie picioarele sub ea. Era prima
datã cã vedea o încãpere aºa de minunatã ºi un stãpân care
pãrea atât de binevoitor. Desigur, mai erau doi oameni lângã
el: Ion care, în ochii ei, era rãul, ºi Isvan, Binele. Se credea
în paradis ºi se gândea la poveºtile bãtrânelor – poveºti sau
adevãruri? – în care ursitoarele hotãrãsc destinul oamenilor.
Cine va învinge? Cu un stãpân atât de bun, rãul nu putea
învinge.
– Felicitãrile mele, îi zise Andrei lui Isvan. E, într–adevãr,
cea mai fermecãtoare dintre toate fetele de þigan. Deoarece
Isvan e secretarul meu, va putea înscrie deja, azi, în catastif,
cã ceremonia va avea loc în prima duminicã a lui septembrie.
Acum puteþi sã vã retrageþi.
IV
Dupã plecarea lui Petri, a fiilor sãi ºi a fetei, Andrei îi zise

lui Ion:
– Nu m–ai înºelat. Sper cã Petri ºi cei doi fii ai lui ne vor
fi de folos. Cât despre Lena, nu am remarcat–o ieri, e mai
frumoasã decât credeam.
Ion dãdu din umeri ºi pãstrã tãcerea, clar nemulþumit de
dimineaþa aceea. Îl privi pe Isvan care zâmbea pe sub mustaþã.
Încã o datã, el câºtigase, în timp ce Ion se credea biruitor.
Dar încã nu era pierdutã orice speranþã. Cinci luni, e timp
îndelungat, iar îndrãgostiþii sunt întotdeauna nerãbdãtori.
Untitled-1 36 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 37
Ion mai avea un atu: Raica, aliata lui.

Întorcându–se spre Isvan, voievodul zise:
– Sunt bucuros pentru tine. Sper cã acum nu vei mai
alerga dupã alte fete. ªi, mai ales, las–o în pace pe Raica.
Dupã cum o ºtiu eu, nu cred cã e mulþumitã; te sfãtuiesc sã
te fereºti de ea. Dar sã trecem la lucruri mai serioase. Va
trebui sã te gândeºti la un cadou de nuntã. Ce ai zice de un
al doilea pavilion, ca al lui Ion, care aº porunci sã se
construiascã în spatele aripii din stânga a castelului, în faþa
ferestrei tale?
– Mulþumesc, stãpâne, pentru filotimia ta. Nu îndrãzneam
sã sper un cadou mai frumos, dar, totuºi, dacã ar fi numai
dupã mine, mi–aº permite sã te rog un hatâr ºi þi–ar fi uºor
sã mi–l împlineºti.
– Despre ce e vorba?
– E într–adevãr o zi frumoasã pentru mine, iar desearã,
la sãlaºuri, nu vom întârzia sã o sãrbãtorim împreunã. Vom
dansa ºi vom cânta toata noaptea. Dar fericirea mea nu va
fi deplinã, deoarece unul din þiganii noºtri geme într–una
din temniþele moºiei. Elibereazã–l. E cel mai frumos cadou
pe care mi l–ai putea face.
Uimit, stãpânul îl întrebã:
– Despre cine e vorba?
– De Tatchi.
– De cât timp e acolo?
– Cam de o lunã.
– La câtã temniþã a fost osândit?
– Trei luni.
– Bine, zise Andrei, e liber.
Apoi, adresându–se lui Ion:
– Poruncesc ca osânditul sã fie eliberat pe loc.
Ion se ridicã ºi se înclinã. Isvan îi zise:
– Te însoþesc, logofete.
Cei doi bãrbaþi erau în prag când voievodul adãugã:
Untitled-1 37 10/6/2005, 1:45 PM

– Isvan, ai inimã bunã, de aceea îmi place atât de mult

de tine. Du–te, dar o sã ai ºi pavilionul.
În hol, Ion strigã ca ºi cum Isvan nu ar fi fost acolo:
– Paznici! Sã vinã la mine mai marele vostru cu cheile de
la temniþã.
Paznicii se îndepãrtarã, puþin miraþi. Fãrã sã se întoarcã,
Ion îi zise tânãrului rom:
– Douã biruinþe în aceeaºi zi, e cam mult!
Sosi ºi mai marele paznicilor, îi salutã pe cei doi bãrbaþi.
– Urmaþi–mã.
Micul grup se îndreptã spre aripa din dreapta. Când
ajunserã la capãtul culoarului, se ridicã o trapã. Mai marele
temnicerilor coborî primul, pe o scarã în spiralã. Jos,
aprinserã o lampã cu ulei. Mai marele o luã.
– Scoateþi–l pe Tatchi, zise Ion, e singurul prizonier pe
care îl avem, adãugã el, parcã cu regret.
Urmat de micul grup, mai marele temnicerilor înaintã
pânã la poarta cea grea. Bãgã una din chei în broasca ce
scârþâia. Din interior veni un soi de miros greu. În celulã
nici un pic de luminã. Curând, la lumina lãmpii, se zãri un
bãrbat posac, întins pe paie, cu picioare ºi mâinile þintuite
în lanþuri, de perete. Lângã el, un ulcior cu apã, pe jumãtate
plin, ºi o bucatã de pâine. Depãrtându–se puþin de Isvan,
Ion îi spuse acestuia:
– Priveºte–l bine pe acest bãrbat. Într–o zi, tu îi vei lua
locul.
Untitled-1 38 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 39
CAPITOLUL V
Spre amiazã, ca ºi cum nimic nu s–ar fi întâmplat, Ion

îl chemã pe Isvan sã meargã cu el, cãlare, la sãlaºul þiganilor.
Apoi merserã, împreunã, sã îi vadã pe cei care erau la lucru.
Abia dispãru în zare sãlaºul þiganilor ºi Ion îl întrebã pe
Isvan:
– Cât va mai dura acest joc? Care din noi doi e pisica?
ªi celalalt e ºoarecele?
– Ar trebui sã o ºtii. Om descãleca ºi om vorbi.
Dupã ce au legat cei doi cai de niºte ramuri, cei doi
bãrbaþi s–au aºezat pe iarbã.
– Care e planul tãu de bãtaie? – atacã imediat Ion.
– Sã ucid cât mai mulþi duºmani ºi sã obþin victoria fãrã
prea multe pierderi.
– Sã lãsãm glumele la o parte, zise Ion. Ne cunoaºtem
prea bine ca sã ne minþim. De ce aceastã logodnã ? De ce
ai ales aceeaºi fata ca ºi mine ?
– Nu aveam de ales, zise Isvan. Prea þi–ai bãtut joc de
fetele noastre ; nu mai puteam sã rãbdãm una în plus.
– ªi dacã îmi vine cheful sã iau o altã þigancã, ce–ai
putea tu face? Þi–ar fi imposibil sã te logodeºti a doua oarã.
– Iatã de ce, treaba asta trebuie sã înceteze. Ioane, ai
patruzeci de ani, ia–þi o româncã ºi lasã fetele noastre în
pace. Viaþa mea depinde de tine, dar, dacã trebuie, te–aº
ucide cu mâna mea dacã aºa ceva se mai întâmplã. Noi,
þiganii, suntem oameni foarte rãbdãtori, dar þi–o jur, chiar
Untitled-1 39 10/6/2005, 1:45 PM

dacã ar trebui sã treacã mult timp pentru asta, tu nu vei

scãpa de moartea datã de unul de–ai noºtri a doua zi dupã
dezrobirea noastrã, de nu chiar în acea zi.
– Asta–i tot ? – întrebã Ion.
– Nu, rãspunse Isvan. O zi întreagã nu ar fi de ajuns ca
sã îþi spun ce gândesc eu despre tine, ce gândim noi despre
tine. Acum cã mi–am deschis inima, deschide–þi–o ºi tu pe
a ta. Þi–e dragã Lena, sau crezi cã þi–e dragã. Dacã o vrei,
cu adevãrat, ca nevastã, ºi nu ca ibovnicã, sã îþi baþi joc de
ea, atunci þi–o las. Fugi, ia–o pe Lena, dacã o vrei, ºi fugi
cu ea. Dar pãzea ! Dacã va veni o zi când vom afla cã e
nefericitã, atunci, în ziua aia, tu nu vei mai scãpa de pedeapsã.
Isvan tãcu, iar Ion se gândi o clipã. Apoi zise :
– Aºa, deci, logodna de ieri nu a fost decât prefãcãtorie.
Mã gândeam eu.
– Nu chiar, dar intervenþia ta ºi apariþia ta neobiºnuitã
ieri seara, la ºatrã, ne–au fãcut sã acþionãm repede. Am ales
cea mai buna soluþie, aceea de a gãsi un logodnic pentru
Lena. Întâmplarea a vrut sã fiu eu acela.
– Dar þie nu þi–e dragã? Tu nu vrei sã o iei de nevastã?
– Imagineazã–þi cã da! Este fatã mai frumoasã ca ea în
ºatrã? Am promis cã vorbim deschis: ei, da, o iubesc pe
Lena, dar nu îþi voi ascunde nimic ºi eu îi sunt drag,
mi–a spus–o. Totuºi, voi avea cu siguranþã probleme din
partea tatãlui ei. Vezi, nu pot fi mai cinstit decât sunt acum.
Desigur, tu poþi sã îi spui stãpânului. El o sã ne punã faþã
în faþã, pe amândoi, iar eu voi nega tot ce þi–am spus, iar
stãpânul o sã mã creadã.
– Îi înºeli încrederea, zise Ion.
– Nu mai mult decât tine.
– De ce eu? E dreptul meu. Nu sunt doar logofãtul lui,
dar, cum suntem pe calea mãrturisirilor, de ce nu aº
Untitled-1 40 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 41
continua? Nu te–ai întrebat niciodatã de ce þine Andrei atât

de mult la mine ?
– Ba da, zise Isvan, dar mãrturisesc cã nu ºtiu.
– Ei bine, pentru cã sunt copilul lui din flori ºi, dacã
Andrei ar fi luat–o pe mama, cum i–a promis, eu aº fi
stãpânul moºiei, dar aºa sunt numai logofãt, þinut într–un
pavilion, în spatele castelului. Sunt rãu, o ºtiu, dar cum aº
putea fi altfel, când mã gândesc ce sunt ºi ce aº fi putut fi.
Uitã–te la ceilalþi, la fiii lui nãscuþi din cãsãtorie, la fraþii
mei vitregi. Unul moºteneºte de la maica lui un castel, celãlalt
bate Europa.
Isvan nu–ºi imaginase cã Ion suferea atât de mult. Îºi
dãdu seama cã era un om ca toþi ceilalþi, destul de bun din
fire, dar rãu de nevoie, crud, ca temperament. ªi lui Isvan
i se fãcu milã de el:
– Te rog sã mã ierþi, zise tânãrul rom. Nu ºtiam toate
astea.
– Nu, rãspunse, Ion, nu îþi cere iertare. Adineaori m–ai
ameninþat cu moartea, dar dacã ai ºtii cât de puþin îmi pasã!
Pãstreazã–o pe Lena. O meriþi. ªi îþi promit cã n–o sã mã
mai ating de fetele voastre. Dar ce–o sã se întâmple cu
Raica, dupã toate astea?
– Nu ºtiu încã. O sã gãsesc eu ceva.
Ion se ridicã ºi dãdu mâna cu Isvan.
– Voi fi tot rãu, fãrã îndoialã. Dar, pentru moment, sã
fim prieteni; eu voi pãstra taina ta, tu o vei pãstra pe a mea.
Untitled-1 41 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VI
I
Cei doi bãrbaþi galopau prin pãdure. Buni cãlãreþi,

amândoi, nu încetinirã. Totuºi, Isvan rãmase puþin în urmã;
necunoscând pãdurea îl lãsã, de bunãvoie, pe logofãt înainte.
Acesta, din contrã, cu toata viteza calului, îºi conducea
animalul foarte bine printre cãrãrile pierdute ale cãror
ocoliºuri le cunoºtea foarte bine, obiºnuit, fãrã îndoialã, cu
o astfel de plimbare.
– Unde mergem? – întrebã Isvan.
– Nu ºtii? – rãspunse Ion.
– Poate cã ºtiu, dar înainte de a merge mai departe, vreau
sã îmi explici. Am auzit cã toþi cei care merg în locul asta
nu mai au dreptul sã îl pãrãseascã.
– Aºa e, rãspunse Ion, cu condiþia sã fie o treabã oficialã,
cu alte cuvinte, ca guvernatorul, stãpânul nostru, sã hotãrascã
astfel. Noi mergem ca vizitatori. Mai adaug ºi cã mai marele
temnicerilor de la castel e ºi mai marele locului acesta pe
care tu îl numeºti ocnã.
– Nu vãd legãtura. ªtiam ºi de slujba lui de la castel ºi de
aici.
– Dar ceea ce nu ºtii, e cã Igor – vezi, îi zic pe nume –
este vãrul meu primar, iar eu sunt mai marele lui. Îmi
datoreazã situaþia lui de azi. Cât priveºte oamenii pe care îi
comandã, sunt toþi oameni de încredere, aleºi doar de el ºi
de mine. Un singur cuvânt despre ei sau despre paznici, ºi
ar fi închiºi. Cât despre cei pe care îi numim ocnaºi, nici o
Untitled-1 42 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 43
teamã, ei nu vor scoate o vorbã. De patruzeci de ani de când

e stãpânul acestei moºii, bãtrânul nu a cãlcat niciodatã aici
ºi, fãrã îndoialã, va muri fãrã sã cunoascã acest loc. Singurul
lucru de care îi pasã, este venitul acestui pãmânt, în aparenþã,
sãrac pentru cã aici nu se pot cultiva nici fructe, nici legume,
dar care nu va întârzia sã devinã unul dintre cele mai bogate,
din cauza zãcãmintelor sale de aur.
Cei doi bãrbaþi intrarã, din nou, în pãdure dupã ce trecurã
de o pajiºte. Numai când era cam la o sutã de metri, observã
Isvan o baricadã destul de înaltã, sub care fãcea rondul o
santinelã cu puºca la umãr.
II
La prima vedere, Isvan nu fu surprins de ceea ce vedea:

o vale destul de adâncã, mãrginitã de copaci maiestoºi, ici
ºi colo, niºte barãci mizerabile de lemn. Ai fi zis cã fuseserã
construite pentru pitici. Doar înaintând mai încolo, chiar
în vale, zãri Isvan pe osândiþi. Pãreau mulþi, dar, de fapt, nu
erau decât vreo sutã care lucrau complet goi, în apa îngheþatã
care cobora din Munþii Transilvanei. Nu aveau nici un fel
de veºminte ca sã se protejeze. Apa le venea pânã la brâu ºi
erau legaþi câte doi, ca sã nu poatã evada. Ion îi explicã lui
Isvan:
– Fiecare neam are ocna lui. Andrei o are pe a lui ºi
aceºti nenorociþi pot sã îi mulþumeascã pentru viaþa pe care
o duc, cãci, pot sã o spun, hrana e bunã. Trebuie sã fie,
pentru munca grea care li se cere. Hainele nu le sunt de
folos, cu atât mai mult când e vreme bunã. Ruºinea nu are
a face, pentru cã nici o privire muiereascã nu îi zãreºte. Nu
au decât o singurã teamã, sã nu se îmbolnãveascã, cãci atunci,
nu mai au dreptul decât la o jumãtate de porþie de mâncare.
Untitled-1 43 10/6/2005, 1:45 PM

Pentru tot aurul care e aici, medicul nu ar veni sã îi vadã.

Dar osândiþii au cãzut, fãrã îndoialã, la o înþelegere: îºi ascund
bolile, pe cât pot. Am vãzut pe unii care munceau într–o
stare demnã de milã. Nu vãd de ce se agaþã aºa de viaþã
pentru cã nu au nici o speranþã sã fie fericiþi.
III
Dupã ce au plecat din tabãra de mineri, câþiva metri mai

încolo, Ion urmat de Isvan, o luã la stânga. Era uºor sã
ghiceºti cã urmau sã se întoarcã la castel pe un drum mai
scurt, de aceea tânãrul rom nu ceru nici o explicaþie.
Cei doi bãrbaþi mergeau încet, nefiind defel grãbiþi.
Deodatã, Ion arãtã spre o ieºiturã a dealului:
– ªtii tu locul ãsta?
– Da, rãspunse Isvan, e o peºterã ºi un pic mai departe
e o prãpastie. Din câte am auzit, mai mulþi oameni ºi–au
gãsit deja moartea acolo.
– Nu, rãspunse logofãtul, noi am rãspândit zvonul. Cum
vezi, peºtera are un grilaj ºi e închisã bine cu lacãtul. Ei
bine, în realitate, e o subteranã care duce la temniþele
castelului.
– Nu ºtiam, rãspunse tânãrul rom, cãci pânã azi nu ºtiam
nici de existenþa temniþelor.
– Nu se ºtie când a fost construitã aceastã subteranã,
continuã Ion, fãrã îndoialã, cu scopul de a asigura o ieºire
în caz de atac al castelului de cãtre eventuali duºmani. Acum
ea foloseºte la altceva.
– La ce?
– Ei bine, când cineva e osândit la moarte, execuþia nu
are loc niciodatã. În timpul nopþii, Igor ºi cu mine, ajutaþi
de patru paznici, îl mutãm pe condamnat din celula lui –
Untitled-1 44 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 45
prin aceastã subteranã – în mina unde ai fost ºi de unde

nimeni nu mai aude vorbindu–se de el.
– ªi când te gândeºti cã m–am nãscut aici, zise Isvan, ºi
cã mai sunt atâtea lucruri pe care nu le ºtiu! ªi cu ce scop
îmi spui tu toate tainele astea azi?
– Nu eºti prost! – zise Ion – ºi stãpânul o ºtie bine. Dacã
se va întâmpla sã lipsesc, tu va trebui sã mã înlocuieºti.
– ªi acum, adaugã logofãtul, nu mai trebuie sã rãmânem
aici. Au fost prea multe neînþelegeri între noi; vrei sã mã
duci desearã la ai tãi? Oh! Nu te gândi la nimic deosebit:
mâine, asta nu mã va împiedica sã fiu mai rãu ca azi dacã
ei nu lucreazã cum trebuie. Dar desearã am nevoie sã mã
distrez. M–am saturat de singurãtate. Am nevoie de veselie!
Seara, chiar dacã e veselie la castel, nimeni nu binevoieºte
sã mã invite. Atunci, merg uneori în oraº sã îmi petrec ziua
prin locante, unde mã îmbãt pânã la ziuã, în braþele vreunei
fete oarecare. Deci, ne–am înþeles, mã duci la tine?
– Fie, dacã aºa vrei.
Untitled-1 45 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VII
Se auzi o bãtaie la uºã.

– Intrã! – strigã Isvan.
Uºa se deschise larg ºi în prag apãru Raica. Închise uºa
dupã ea ºi, dupã ce fãcu câþiva paºi, se proþãpi în faþa lui,
cu braþele încruciºate pe piept:
– Deci, nunta asta va avea loc?
– Ba bine cã nu! Dacã stãpânul a poruncit, trebuie sã ne
supunem.
– ªi cu mine ce o sã se întâmple dupã toate astea?
– Tu o sã fii o târfã, cum ai fost întotdeauna! Ce speri?
Sã fii nevasta mea pentru cã s–a întâmplat sã mã culc cu
tine? De–ar trebui sã mã culc cu toate femeile cu care
m–am culcat! Dar liniºteºte–te, nu mã gândesc sã mã însor
cu Lena, nici cu tine, de altfel.
– Dar or sã te oblige!
– Cu siguranþã nu, multe se mai pot întâmpla pânã atunci.
Mai întâi trebuie sã mã ocup de alte treburi. În scurt timp,
se vor întâmpla multe lucruri neaºteptate; ele o sã fie mai
importante pentru noi toþi.
– Tot timpul, aceeaºi poveste! Dezrobirea noastrã! Nu se
mai vorbeºte decât despre asta, dar eu nu cred nimic. Te
ºtiu eu, Isvan, încerci sã mã potoleºti, dar cu mine, nu–þi
merge! Te iubesc prea mult ca sã îþi vreau rãul, dar þi–o jur,
pe sufletul pãrintelui meu care e mort, cã, dacã te însori cu
ea, fie chiar ºi doar de ochii stãpânului cel bãtrân, ca sã o
salvezi, o s–o omor cu mâinile mele!
Untitled-1 46 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 47
CAPITOLUL VIII
I
Deºi luna nu mai strãlucea pe cer, licãritul stelelor era

suficient ca sã permitã celor doi bãrbaþi sã se îndrepte fãrã
ºovãire spre ºatra þiganilor, cãci cei doi ºtiau bine drumul.
În depãrtare, zãreau deja câteva luminiþe, printre colibe.
Ion ºi Isvan se înþeleseserã sã meargã pe jos la ºatra
tânãrului rom. Nu luaserã caii sã nu atragã atenþia celor de
la castel. Amândoi mergeau tãcuþi.
Erau cam la jumãtatea drumului când Ion, care ciulea
urechile de câteva minute, auzi un zgomot uºor de prin
tufiºuri; se opri brusc ºi strigã:
– Cine–i acolo?
– Nici un rãspuns ... Nu se miºca nimic; Isvan se oprise
ºi el ºi rãmase atent. Tânãrul þigan îi ºopti logofãtului:
– Poate e un câine rãtãcit.
– Nu, nu cred, rãspunse Ion, sunt mai mulþi, fii gata sã
te aperi. Eºti înarmat?
– Am pumnalul la mine, rãspunse Isvan.
– Eu, doar cravaºa; sã mergem, sã ne facem cã nu am
auzit nimic.
Conversaþia aceasta avusese loc în ºoaptã, iar cei doi
bãrbaþi pornirã din nou, fãrã sã se grãbeascã. La câþiva paºi
mai încolo, un glas venind dinspre tufiºuri strigã cãtre ei:
– Opriþi–vã! Încã un pas ºi sunteþi morþi amândoi.
Supunându–se poruncii, rãmaserã pe loc fãrã a înceta sã
cerceteze locul de unde venea vocea. Dar nu desluºirã nimic.
Untitled-1 47 10/6/2005, 1:45 PM

Totul durã câteva secunde, apoi, brusc, cei doi bãrbaþi se

trezirã înconjuraþi de mai mulþi bãrbaþi. În ciuda
întunericului, Ion ghici cã are de–a face cu þigani.
– E o capcanã, îi zise el lui Isvan, ºi tu ºtiai de ea!
– Bineînþeles cã nu ºi sunt tot atât de surprins ca tine.
Bãrbaþii care îi înconjurau erau toþi înarmaþi cu bâte ºi,
lucru de mirare, Ion zãri chiar ºi o puºcã; o puºcã la þiganii
robi! Numai cã nu erau þigani din ºatrã, poate erau þigani
haiduci! În cele din urmã, aceeaºi voce întrebã:
– Ce–aþi fãcut la ºatrã? Hai, rãspundeþi la întrebarea mea!
– Mai întâi, cine eºti ºi cu ce drept îmi porunciþi voi mie?
Nu ºtiþi voi cã eu sunt logofãtul Ion?
– Nu, dar vrem sã ºtim în ce scop ce ai venit.
– Nu am venit cu nici un scop, am venit ca prieten.
– Noi nu credem în prietenia ta.
Tot vorbind, Ion încerca sã îºi dea seama cine vorbea. Îi
ºtia pe toþi þiganii, în afarã de cei pe are Andrei îi cumpãrase
în ajun. Fãrã îndoialã unul dintre ei vorbea. Era, cu siguranþã,
unul bãtrân; poate era Petri, fierarul, de nu era vreun tânãr
care îºi prefãcea vocea.
– De ce nu am continua noi aceasta plãcutã convorbire
la ºatrã? zise logofãtul. Am început sã îngheþ de atâta stat
nemiºcat.
– Noi vã zicem sã mergeþi înapoi la castel.
– Nici gând! Sunt hotãrât sã merg mai departe în drumul
meu. Nu îmi e fricã de voi, deºi sunteþi mai mulþi, iar eu
sunt singur. E suficient sã trag un foc de puºcã în aer ca
paznicii sã fie aici într–o clipã ºi sã vã ucidã pe voi toþi. Dar
nu asta vreau sã fac. Am venit ca prieten, mergeþi la ºatrã
ºi sã ne înþelegem. Orice s–ar întâmpla în noaptea asta,
mâine sã uitam totul.
Dupã o scurtã tãcere, vocea necunoscutului îl întrebã
din nou:
– Þii la maicã–ta?
Untitled-1 48 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 49
– Sigur.
– În clipa aceasta unul de–ai noºtri e lângã ea ºi dacã ni
se întâmplã ceva, ea va fi prima victima. Acum poþi veni cu
noi.
Micul grup porni. Isvan se þinea aproape de logofãt. Acesta
îi zise încet:
– Mulþumesc.
– De ce?
– Cã nu le–ai spus cã nu aveam arma la mine.
II
Toþi bãrbaþii se retraserã în coliba lui Damo unde nimeni

nu le spuse bun venit. La lumina câtorva torþe care ardeau,
Ion îºi dãdu seama cã bãrbaþii erau mascaþi, chipul le era
ascuns de un fular. La un semn al unuia dintre ei, toþi se
descoperirã ºi atunci logofãtul putu sã–i vadã pe toþi, unul
dupã altul. Îi recunoscu pe toþi, erau robi de–ai lui. Printre
ei, nu era nici unul dintre romii aceia haiduci, de la munte.
Pentru început, Damo, care se întâmpla sã fie ºi stãpânul
colibei, îi zise lui Ion :
– Fii binevenit la mine! Viaþa ta e sfântã în acest sãlaº.
– Tot aºa va fi ºi când voi pleca ?
– Asta depinde de tine.
Toþi romii se aºezarã. Ion se aºezã ºi el, apoi vorbi la
rândul lui:
– Tocmai am propus sã vã ajut, nu vã cer nimic în schimb.
Dacã v–aþi hotãrât sã mã ucideþi, faceþi–o ºi sã nu mai vorbim
degeaba. Dar mai înainte ascultaþi–mã ca sã nu faceþi vreo
prostie; ºtiu cã unii dintre voi au hotãrât sã meargã sã se
alãture þiganilor haiduci. E o încercare primejdioasã. Veþi fi
împuºcaþi sau uciºi înainte de a ajunge acolo. Mai ºtiu ºi cã
Untitled-1 49 10/6/2005, 1:45 PM

poterele vor fi trimise la primãvarã, în munþi, romii aceia

nenorociþi vor fi uciºi cu toþii. De aceea, de ce sã nu aºteptaþi
ca dezrobirea sã vinã de la sine ?
– E mult de aºteptat, zise Petri, îmbãtrânesc ºi eu ºi alþii.
Am vrea sã gustam ºi noi un pic din libertatea asta, chiar
dacã ar trebui sã murim dupã aceea.
– Atunci, legaþi–vã în faþa mea cã nu veþi face nimic anul
asta ca sã o dobândiþi. Mai aºteptaþi încã un an ºi, dacã de
azi într–un an nu veþi fi liberi, atunci vã promit cã vã voi
ajuta pe voi toþi sã fugiþi, ºi pe femei ºi pe copii.
– Cum ne vei ajuta ? – întrebã Damo.
– Eu sunt logofãtul, deci, stãpânul vostru. Îmi este uºor
sã vã duc oriunde la lucru. Odatã ce aþi plecat, nimeni nu
va putea afla unde vom merge. Mai mult, îmi este uºor sã
vã dau arme dacã veþi fi atacaþi … Aºa cã mai gândiþi–vã la
vorbele mele! Aveþi totul de câºtigat ºi nimic de pierdut.
– Bine, o sã ne gândim, zise Damo, dar nu ne legãm cu
nimic. Poþi sã te întorci la tine în pace.
Ion se ridicã sã plece.
– Oh, era sã uit, zise Damo. Raica nu va veni mâine sã
lucreze la castel.
– De ce? – întrebã logofãtul.
– A fost biciuitã pentru cã ne–a vândut.
III
Pe drumul de întoarcere ºi în întunericul nopþii, cei doi

bãrbaþi se apropiaserã unul de celãlalt cãci noaptea era
întunecoasã ºi nu se vedea nimic. Dar Isvan, ca toþi þiganii,
obiºnuit cu întunericul ºi mai ales condus de instinctul
neamului sãu, simþi, la un moment dat, cã erau urmãriþi de
câtva timp; nu îndrãzni sã îºi avertizeze tovarãºul de fricã sã
nu se fi înºelat. Totuºi, nu ar fi vrut sã i se întâmple ceva.
Untitled-1 50 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 51
Dar cum sã îi atragã atenþia asupra primejdiei care îl

ameninþa ? Dacã romii se hotãrâserã sã îl ucidã pe logofãt,
ei îl vor ataca ºi pe el, cãci pentru nimic în lume nu putea
el fi laº ºi sã permitã un asasinat ºi el sã fie martor. Va lua,
desigur, apãrarea lui Ion ºi va muri cu el, chiar dacã printre
agresori se gãsea pãrintele sãu ori vreun frate.
Ion credea cã Isvan era cufundat în gânduri. El nu
observase nimic. Avea prea mare încredere în sine ºi în
faima lui. Dar deodatã, înainte ca Ion sã îºi dea seama de
ceva, un bãrbat þâºni din tufiºuri ºi îi dãdu cu o bâtã în cap.
Logofãtul cãzu la pãmânt. Pe jumãtate surprins de acest
atac, Isvan se repezi asupra atacatorului ºi îi dãdu un pumn
în plinã figurã. Acesta cãzu ºi el, dar se ridicã imediat ºi îi
zise lui Isvan în romanes:
– Lasã–mã sã–l omor!
– Eºti nebun! Fugi pânã nu îºi revine...
Romul se supuse mormãind ºi se îndepãrtã, în timp ce
Isvan se aplecã asupra lui Ion. În întunecimea aceea adâncã,
abia îl distingea. Îi atinse capul, pe pipãite, ºi simþi imediat
sângele cald care curgea. Vedea bine cã logofãtul nu era
mort deoarece gemea.
– Poþi vorbi, Ioane? Întrebã Isvan.
– Cu greu, murmurã încet logofãtul, ºi mi–e foarte rãu.
Cine m–a lovit?
– Habar n–am, rãspunse Isvan.
– Jurã–mi cel puþin cã nu era unul din fiii mei.
– Þi–o jur.
– Deci, ºtii cine era.
– Nu îmi cere sã trãdez un þigan.
Untitled-1 51 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL IX
I
Ca în fiecare dimineaþã, Isvan se duse sã îºi ia micul

dejun în bucãtãrie. Îºi dãdu bine seama de duºmãnia din
ochii tovarãºilor sãi, mai cu seamã din ochii femeilor. Se
adresã vecinului sãu:
– ªtii cã Ion ºi cu mine am fost atacaþi la întoarcere?
– Care dintre voi a fost atacat? Ion sau tu? Sau voi
amândoi?
– Ion, rãspunse Isvan.
– Mãcar ºtii cine e?
– Da, rãspunse Isvan.
– Atunci, ce mai aºtepþi sã îl dai în vileag? – rãspunse
bãrbatul ridicându–se.
Isvan îl reþinu ºi îi zise:
– Aºeazã–te cã mai avem de vorbit.
– Nu am de primit porunci de la un vânzãtor.
– Bagã de seamã ce vorbeºti, de nu, te fac sã îþi înghiþi
vorbele, nu sunt un vânzãtor ºi tu o ºtii bine.
– Dar l–ai lovit pe Tatchi.
– Deci, ºtiai?
– Da, ei ºi acum, spune–mã ºi pe mine ºi pe toþi cei care
ºtiau ºi ei, ºi printre ei, pe tatãl ºi pe fratele tãu.
– Mulþumesc ºi, dacã Tatchi ar fi reuºit sã îl omoare pe
logofãt, eu aº fi fost acuzat de omor. Tatchi e nebun. Sã îmi
facã mie una ca asta, în ziua când l–am scos din temniþã!
– ªatra e împãrþitã în douã, continuã bãrbatul. Sunt unii
Untitled-1 52 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 53
care cred în inteligenþa ta, dar sunt ºi alþii, mai mulþi, care
cred cã tu nu mai eºti unul de–ai noºtri. ªi eu sunt printre
ei. Mã ºtii, mã cheamã Ioska, ºi se spune cã sunt cinstit. De
zece ani, stau aici, lângã tine, în fiecare zi ºi niciodatã nu a
fost nici o pricinã între noi. Dar astãzi mã întreb de ce
l–ai adus pe Ion, ieri searã, la noi.
– El a vrut. Tu puteai sã îl refuzi? Dacã Ion te ruga sã faci
asta, tu, ce ai fi fãcut?
– Fãrã îndoialã cã aº fi fãcut ca tine.
– Atunci, de ce mã faceþi vânzãtor?
– Mi–a scãpat vorba asta ºi te rog sã mã ierþi. În sfârºit,
cred cã e mai bine sã vii desearã la ºatrã sã te desluºeºti cu
ceilalþi.
– Voi veni cu siguranþã. Acum spune–mi ce face Tatchi.
L–am rãnit?
– Nu mare lucru, dar i s–a învineþit ochiul ºi, dacã Ion
ne scoate sã se uite la noi, o sã îl recunoascã pe fãptaº.
– Bine, spuse Isvan, spune–i uneia dintre fete sã facã pe
dracu–n patru ºi sã meargã la câmp ºi sã le spunã câtorva
flãcãi sã se batã ºi, dacã lui Ion îi vine ideea sã meargã la
câmp, o sã gãseascã mai mulþi cu ochiul vânãt. Dar nu
cumva sã spunã Tatchi cã el l–a lovit. Logofãtul îi poartã ºi
aºa sâmbetele, nu ar ezita sã îl spunã stãpânului ºi Tatchi
ar fi, cu siguranþã, pierdut.
Cei doi tineri îºi strânserã mâinile, iar Isvan adãugã:
– Tu trebuie sã fii primul dintre cei care trebuie sã aibã
un ochi vânãt!
ªi îi dãdu o loviturã zdravãnã de pumn. Bietul Ioska cãzu
între vase, cu un zgomot grozav. Femeile ºi fetele se grãbirã
sã îl ajute sã se ridice, dar el, dându–le la o parte cu un
gest, îi zise lui Isvan:
– Am meritat–o!
Untitled-1 53 10/6/2005, 1:45 PM

II
Dupã acestã discuþie ºi dupã ce îºi terminã micul dejun,

Isvan trecu prin holul cel mare al castelului ºi se îndreptã
spre uºa bibliotecii pe care el o pãzea.
Mare îi fu mirarea când o gãsi acolo pe a doua nepoatã
a stãpânului. Era adâncitã în lecturã ºi cartea trebuie cã era
foarte interesantã, cãci nici mãcar nu îºi ridicã fruntea când
intrã tânãrul rom, de nu cumva se prefãcea cã nu îl vedea.
Isvan era foarte mirat sã o întâlneascã pe fatã aºa de
dimineaþã. Pentru orice eventualitate, zise încet, ca sã nu o
deranjeze:
– Bunã dimineaþa, domniºoara Cãtãlina! Sper cã nu vã
deranjez?
Doar atunci ridicã ea capul ºi îl privi cu un surâs.
– Oh, tu eºti, Isvan. Din contrã, eu trebuie sã te rog sã
mã ierþi. De obicei nu sunt aici aici aºa de dimineaþa, dar
nu am putut închide ochii toatã noaptea. E o treabã care
mã tulburã ºi vroiam cu orice preþ sã mi–o lãmuresc.
– Pot sã vã ajut cu ceva?
– Nu, e inutil, acum am gãsit ce vroiam. Fã–þi treaba ºi
nu te sinchisi de mine.
– Mulþumesc.
Isvan se îndreptã spre o grãmadã de cãrþi pe care le
aranjã cu grijã ca sã fie sigur cã le va gãsi, când se va întoarce.
În acelaºi timp o observa pe furiº pe fermecãtoarea nepoatã
a lui Andrei.
Cu sentimentul vag cã, dacã în dimineaþa aceea, Cãtãlina
era acolo, nu era doar pentru a citi o carte anume, ci în cu
totul alt scop. Care? se întrebã Isvan. Poate cã ea vroia sã îi
spunã ceva?
Dupã ce puse la loc ultima carte ºi, înainte de a ieºi din
bibliotecã, Ion îi spuse tinerei românce:
Untitled-1 54 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 55
– Mi–am terminat treaba, domniºoarã, ºi, dacã îmi

permiteþi, o sã mã retrag.
– Sigur. Dar înainte, trebuie sã te felicit sincer pentru
logodnã. Ieri am vãzut–o pe viitoarea ta nevastã: e
încântãtoare. Ai gust bun.
– Mulþumesc, sunt foarte impresionat.
– Câþi ani are ea?
– ªaptesprezece, cred.
– ªi când va fi nunta?
– La toamnã, cred. Doar stãpânul stabileºte data.
Cei doi tineri tãcurã un scurt timp. Acum Isvan ºtia ce
vroia Cãtãlina sã îi spunã.
– Vezi tu, continuã ea, cu educaþia ta ºi cu învãþãtura pe
care ai primit–o datoritã unchiului meu, ne gândeam cã vei
lua o româncã.
– Nu ºtiam ca stãpânul sã aibã asemenea planuri pentru
mine. Nu mi–a spus niciodatã nimic. De altfel, nu vãd cu
cine mã puteam însura? Eu nu sunt decât un biet þigan,
liber în aparenþã, rob în realitate. O româncã? Ar trebui ca
ea sã–ºi piardã minþile pentru mine, care sunt fãrã avere ºi
fãrã cãmin, care nu am nimic. Nu, visele ºi poveºtile cu zâne
nu se împlinesc. Dacã a iubi înseamnã a dori o femeie,
atunci o iubesc pe Lena. Dar cred cã acest dialog nu are
nici un rost … Vedeþi, Domnia Voastrã, eu am o mare
experienþã privind sufletul feminin ºi vã cunosc ºi pe Domnia
Voastrã, domniºoara Cãtãlina. Dacã m–aþi întreba cu toatã
sinceritatea: „Mã iubeºti?”, eu v–aº rãspunde sincer: „Da, vã
iubesc.” Dar la ce folosesc astfel de vorbe?! Mã vedeþi pe
mine, Isvan, þigan rob, însurat cu nepoata guvernatorului?
Chiar dacã aceastã nepoatã ar avea o zestre mare ºi chiar
dacã mi–ar promite cã mã va dezrobi, nu aº primi. Aparþin
unui neam mândru care ºtie spune nu când trebuie ...
Untitled-1 55 10/6/2005, 1:45 PM

III
Când Ion ajunse la câmpul unde lucrau þiganii, fiecare îl

salutã cu o miºcare a capului sau un gest al mâinii. Le
rãspunse la salut, ca de obicei, ca de fiecare datã, când
venea sã îi vadã. Nu era nimic ameninþãtor în atitudinea lui
ºi ai fi zis cã nimic nu se întâmplase în ajun. Logofãtul
cercetã, deci, robii, dãdu porunci ca de obicei, ºi câteva
mustrãri uºoare; nimic în el nu trãda nici pic de ranchiunã.
Evident, bandajul lui nu trecu neobservat, dar nimeni nu
îndrãzni sã îl întrebe nimic dacã el nu explica nimic.
Nimic nu pãrea sã îi atragã atenþia în mod special.
Aºa cã traversã câmpul sã ajungã în partea cealaltã, acolo
unde se fãceau muncile mai grele care nu erau încredinþate
decât tinerilor. Înainte chiar sã ajungã acolo, unul dintre
supraveghetori îi fãcu semn sã se opreascã.
– Ce este? întrebã logofãtul.
– Cam acum o jumãtate de orã, toþi bãrbaþii care lucrau
aici, sub supravegherea mea, au început sã se batã între ei
fãrã vreun motiv anume. Am strigat la ei sã se opreascã, am
încercat sã îi calmez, i–am ameninþat cu temniþa, nici nu
m–au auzit, nu au încetat decât când nu au mai avut putere.
Acum sunt toþi ca vai de ei.
Însoþit de supraveghetor, Ion se îndreptã spre tinerii romi.
Erau cam vreo treizeci. Când l–au vãzut pe logofãt, au încetat
lucrul ºi unul dintre ei a venit spre el sã îl salute. Romul
avea ochiul umflat ºi complet negru.
– Înãlþimea Ta, zise el, ne–ai putea da liber azi? Câþiva
dintre noi suntem rãniþi.
– Un accident de muncã?
– Nu, ne–am bãtut între noi.
– De ce? – întrebã Ion.
Untitled-1 56 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 57
– O treabã de onoare, Înãlþimea Ta.

Ion descãlecã ºi îi cercetã ºi pe ceilalþi. Toþi erau mai
mult sau mai puþin rãniþi. Printre ei, cam vreo zece aveau
ochii învineþiþi ºi semne pe chip.
– Chiar aºa, aþi fãcut ceva pagube. Aº vrea sã ºtiu ºi eu
de ce, zise Ion. Dar, desigur, voi nu o sã scoateþi o vorbã.
Lãsaþi–mã sã ghicesc eu. De ieri nu aveþi, se pare, decât
douã treburi de onoare. E vorba mai întâi de fata aceea:
trebuie ori nu trebuie ca Lena sã se mãrite cu Isvan? ªtiu cã
ºatra e împãrþitã în treaba asta ºi de aici încãierarea. Cât
despre celãlat motiv de vrajbã, acela sunt eu. ªi mai ºtiu cã
venirea mea la voi, ieri searã, a dus la vrajbã; unii erau
pentru, iar alþii împotrivã ºi, iatã, sfada. Aºa, deci, vedeþi
voi, nu e greu de ghicit.
– Aºa e, Înãlþimea Ta, rãspunse romul. Dar asta face sã
avem printre noi pe câþiva care au nevoie de îngrijiri. O zi
de odihnã nu ar fi prea mult.
– Nu e în puterea mea sã v–o dau. Trebuie sã vorbesc cu
stãpânul.
– Poate ar fi mai bine sã nu îi vorbeºti; mâine sau zilele
urmãtoare, vom lucra mai mult ca sã recuperam timpul
pierdut.
– În altã împrejurare, zise logofãtul, v–aº fi fãcut pe plac,
dar tãcerile ºi uneltirile voastre mã deranjeazã ºi treaba asta
nu se poate sã nu fie cunoscutã de stãpân. Dacã ar fi dupã
mine, nu numai cã nu v–aº da nimic, dar ca sã vã pedepsesc,
v–aº face sã lucraþi toatã noaptea. ªi acum duceþi–vã,
continuaþi–vã lucrul. De data asta, nu îi voi spune nimic
stãpânului; dar aveþi grijã, dacã se mai întâmplã încã o datã
aºa ceva, o sã vã îngrijesc eu, în felul meu: o lunã de temniþã,
despãrþiþi unul de altul; acolo veþi avea tot timpul sã vã
bateþi de pereþi!
Untitled-1 57 10/6/2005, 1:45 PM

Logofãtul încãlecã ºi îi strigã supraveghetorului:

– Primul care începe din nou, trage în el, poruncã!
IV
Neavând mare lucru de fãcut în dimineaþa aceea ºi

nedorind sã se întoarcã în bucãtãrie ca sã audã flecãreala
femeilor, Isvan se plimba în curtea castelului. De la fereastra
ei, îl zãri bãtrâna Marfa. Deschise uºa ºi îi strigã:
– Nu vrei sã intri, fiule? Am fãcut niºte ceai bun. Nu mai
e mult pânã la prânz ºi se întoarce ºi Ion.
ªovãind, dar neîndrãznind sã refuze, acceptã invitaþia.
Marfa îl invitã sã stea jos, la masã ºi îl servi cu ceai fierbinte.
– Spune–mi, Isvan, ieri, tu erai cu fiul meu, când a fost
atacat, cãci tu l–ai adus acasã; în zãpãceala mea, nici mãcar
nu te–am întrebat amãnunte. Cum s–a întâmplat?
– De fapt, doamnã, nici eu nu ºtiu. Un nebun s–a aruncat
asupra noastrã. Fãrã îndoialã, vroia sã ne doboare pe
amândoi. Era întuneric, totuºi, am reuºit sã îl lovesc; a cãzut
la pãmânt, dar într–o clipã, bãrbatul a fost în stare sã se
ridice ºi a dispãrut în întuneric.
– ªtiu cã eºti un prieten adevãrat al fiului meu; el te
îndrãgeºte ºi nu e zi sã nu vorbeascã de tine. Vezi, tu, Isvan,
sunt foarte neliniºtitã. De câteva zile, Ion s–a schimbat. Aº
vrea sã ºtiu ce se petrece în el ºi eu, mama lui, nu înþeleg
nimic. Pe cine sã întreb? În orice caz, nu pe el, ºtiu cã nu
mi–ar spune nimic. Fii bun cu o femeie în vârstã. Tu, care
ºtii, fãrã îndoialã, mai bine ca mine, spune–mi adevãrul …
E cumva o istorie în legãturã cu o femeie?
Întrebarea aceasta îl puse pe tânãrul rom în încurcãturã.
Dar poate aceasta era o soluþie ca sã punã capãt uneltirilor
lui Ion, planurilor sale cu privire la Lena.
Untitled-1 58 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 59
– Da, doamnã, e vorba de o fatã. Nu aþi vãzut–o încã, e

o roabã tânãrã; o cheamã Lena. Nu vã ascund cã e logodnica
mea dar, dacã Ion o vrea pentru el, sunt de acord sã i–o
dau. Din nefericire pentru el, pãrinþii fetei nu sunt de pãrerea
mea.
Marfa îºi ºterse câteva lacrimi ºi îi zise lui Isvan:
– Ajutã–mã sã îl salvez, el e totul pentru mine. Gândeºte–
te la mama ta, dacã ar trãi ºi dacã tu ai fi în situaþia lui …
– Bine, dar ce sã fac eu? Ar trebui ca el sã renunþe la
cuceririle lui, e singurul mijloc ca sã evitam ceva ºi mai rãu.
– Voi încerca sã îl lãmuresc, zise bãtrâna Marfa. Nu mai
poate continua aºa. Cred chiar cã vrea sã se însoare.
– Aºa mi–a ºi zis, dar nu mi–a pomenit numele fetei.
– Nici mie, dar l–am ghicit. O iubeºte pe nepoata lui
Andrei.
– Pe care?
– Pe Cãtãlina!
Ion îl duse pe Isvan în câmp.

Odatã ajunºi în mijlocul þiganilor, el strigã:
– Toatã lumea, aliniaþi, în rând! Am zis toþi: bãrbaþii în
putere ºi rãniþii, bãtrânii, copiii. Nimeni sã nu lipseascã!
– Dar nu–s toþi aici, zise Damo. Mai sunt ºi care nu
s–au întors încã.
– Pe ãia i–am vãzut deja. Vreau sã îi vãd pe cei care sunt
aici.
Apoi le zise paznicilor:
– Vedeþi în toate colibele, sã iasã toþi!
Câteva minute mai târziu, toþi romii se adunaserã în
mijlocul câmpului, înconjuraþi de Igor ºi de paznici. Isvan
Untitled-1 59 10/6/2005, 1:45 PM

nu ºtia ce sã facã, îl încerca un ciudat sentiment de

perplexitate ºi era uºor neliniºtit.
Logofãtul coborî de pe cal ºi îi cercetã pe rând. Zãbovi la
Tatchi ºi îl întrebã:
– Câþi ani ai?
– Sã tot am patruzeci.
– Nu mai eºti tânãr, dar încã mai ai putere. Locul tãu e
printre cei tineri, la muncile grele. Ieri ai ieºit din temniþã
ºi cred cã te–am lãsat sã te odihneºti pânã luni. Deci, azi
dimineaþã nu ai fost la lucru ºi nu ai participat la încãierare.
Atunci, de ce ai ochiul vânãt?
– Am cãzut azi dimineaþã.
Ion se uitã la el cu atenþie ºi apoi îi zise:
– Eºti un laº! Tu m–ai atacat ieri searã. Dar nu credeam
cã Isvan te–a lovit aºa de rãu. Eºti rãnit ºi eu, de asemenea.
O sã vedem acum dacã eºti bãrbat.
Ion îl prinse pe Tatchi de reverul jiletcii sale vechi ºi,
dintr–o miºcare, îl aruncã la pãmânt:
– Apãrã–te! Omoarã–mã, dacã vrei sau dacã poþi, dar fã–
o pe faþã!
Tatchi se ridicã, îºi scoase jiletca pe jumãtate ruptã, precum
ºi cãmaºa. Îºi umflã pieptul gol ºi rãspunse provocãrii lui
Ion:
– Îmi pare rãu cã nu te–am omorât ieri; dar nu–i nimic,
o sã o fac astãzi ...
Înfipt bine pe picioare, îl aºtepta pe Ion. Acesta se repezi
cu capul înainte spre el ºi, imediat, cei doi bãrbaþi se
rostogolirã la pãmânt, dându–ºi pumni ºi picioare, ajungând
chiar sã se muºte pânã la sânge, fãrã ca nimeni sã
îndrãzneascã sã se bage între ei.
Amândoi aveau forþe cam egale. Tatchi, înãsprit de
muncile cele grele de fiecare zi, dar puþin slãbit din cauza
ºederii în temniþã, îºi pierduse ceva din vigoare; era, totuºi,
Untitled-1 60 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 61
extrem de iute. Ion, obiºnuit cu aerul curat, avea muºchii

întãriþi de lungile lui plimbãri cãlare ºi mai ales de
numeroasele încãierãri la care luase parte prin cârciumi. Se
ºtia puternic ºi era mândru sã o arate, dar gãsise, în Tatchi,
un adversar de temut.
Curând începu sã curgã sângele. Nu se mai ºtia de la
cine. Uneori, unul dintre bãrbaþi se ridica, dar ºi celãlalt se
ridica imediat ºi lupta reîncepea ºi mai tare, cu bufnituri
surde ºi cu gemete de o parte ºi de cealaltã, cu horcãituri de
furie; ºi aceastã luptã între titani nu durã mai mult de un
sfert de orã.
Abia putând sã mai respire, Ion se ridicã din nou; Tatchi,
la pãmânt, leºinase.
Clãtinându–se, cu faþa în sânge ºi hainele zdrenþe, Ion
continua sã strige:
– Ridicã–te, puturosule!... Sã continuãm!
Dar Tatchi nici mãcar nu îl mai auzea. Atunci Ion se
îndreptã spre calul lui ºi, cu ajutorul lui Igor, reuºi sã urce
în ºa. Logofãtul îi zise vãrului sãu:
– Douãzeci de lovituri de bici pentru acest bãrbat. Zece
pentru cã m–a lovit ieri ºi zece pentru cã a îndrãznit sã mã
înfrunte azi. Cât despre cei care s–au încãierat azi, zece bice
pentru oricare din cei care nu vor fi mâine la lucru ...
Apoi întorcându–se spre Isvan, îi zise:
– Raica nu e singura care îmi spune ce se petrece ºi nici
singura mea aliatã; mintea mea e. Am înþeles totul. Bãtaia
de azi dimineaþã nu a fost decât o comedie. Ieri am fost
atacat de un bãrbat, iar tu îþi închipuiai cã nu l–aº putea
recunoaºte printre alþi zece cu ochii învineþiþi. Felicitãri,
dragul meu! Nu te–ai gândit rãu ... Numai unul singur
dintre þigani putea avea asemenea idei ºi ãsta eºti tu, Isvan
... Dar vezi, tu, nu se prinde! Nu mi–a fost greu sã îþi ghicesc
planul ºi, la fel, se va întâmpla orice vei face contra mea.
Untitled-1 61 10/6/2005, 1:45 PM

Apoi vorbi þiganilor care mai erau încã, grãmadã, în

mijlocul câmpului:
– V–aþi plâns de mine cã aº fi prea sever, dar acum o sã
cunoaºteþi voi iadul ... Sunteþi poporul întunericului ºi de
acum înainte nimic nu va mai reuºi sã vã lumineze!
Untitled-1 62 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 63
CAPITOLUL X
Bãtrâna Marfa þinea o lumânare în timp ce doctorul

examina rãnile fiului ei. Mâna îi tremura ºi plângea încet.
Durerea ei era cumplitã, nu numai pentru cã vedea în ce
stare era Ion, dar ºi pentru cã aflase cã agresorul lui, Tatchi,
murise sub loviturile de bici pe care el le poruncise.
De îndatã ce plecase Isvan, chiar fãrã a mai cere voie de
la Andrei, bãtrânul doctor se dusese la cãpãtâiul logofãtului
pe care îl ºtia bine, cãci el o ajutase pe mama lui sã îl aducã
pe lume. Îl îngrijise adesea când era copil; ºi cum ºtia cã era
copilul lui Andrei, îl îngrijise cât putuse mai bine. Acum,
odatã ajuns bãrbat, Ion nu vroia sã îl mai cheme, chiar dacã
era rãnit grav dupã vreo încãierare. „Trebuie cã îmi e tare
rãu, îºi zise Ion, ca sã vinã sã mã îngrijeascã chiar el; de nu
cumva l–o fi trimis bãtrânul”.
Dupã ce terminã cu pansatul, doctorul se retrase
asigurându–l cã se va pune pe picioare în mai puþin de
o sãptãmânã. Dar Ion avea rãni mai grele decât cele primite
de la Tatchi. De fapt, dacã voievodul afla de purtarea lui, nu
vã ezita sã îl pedepseascã. Nu se ucide un rob care nu îþi
aparþine fãrã sã dai socotealã. „Bãtrânul mã va chema la el
ca sã–mi arate dreptatea lui” se gândi el.
Pe vremea când se petreceau aceste întâmplãri, nu existau
tribunale propriu–zise. Voievozii, boierii, judecau ºi
pedepseau pe cei care cãlcau legea pe moºiile lor. Judecata
era fãrã apel ºi doar domnul putea interveni. Dar cum
Untitled-1 63 10/6/2005, 1:45 PM

pedepsele erau puse în aplicare imediat dupã ce se dãdeau

sentinþele, nu mai era timp sã se facã apel la domn. Deci,
Ion trebuia sã aparã în faþa lui Andrei. Acesta, drept ºi
cinstit, nu va þine cont cã era vorba de propriul lui fiu. Dar,
din fericire, pentru logofãt, el ºtia, cãci o vãzuse adesea, un
om liber nu poate fi pus la osândã grea pentru cã a ucis un
rob; va avea, doar, de plãtit o amendã usturãtoare. Dar cum
Andrei era singur judecãtor ºi stãpânul lui Tatchi, el putea
cere mai mult, ceea ce evident nu era pe placul lui Ion, cãci
el ar putea lua locul lui Tatchi, ca rob.
Când medicul pãrãsi pavilionul, bãtrâna lãsã lumânarea
pe ºemineu; prea necãjitã ca sã mai vorbeascã, se duse sã
plângã în odaia ei.
Rãmas singur, întins pe pat, Ion se gândea serios la cel
pe care îl va considera de acum înainte cel mai periculos
duºman al lui: Isvan. „De fapt, zise el, Isvan nu e vinovat
pentru nimic; eu am început ostilitãþile. E limpede cã Tatchi
a greºit, dar nici eu nu trebuia sã îl omor. Moartea asta e
involuntarã ºi eu nu am vrut–o. Cu toate acestea, eu am
poruncit acest asasinat ºi mã simt responsabil”.
Ion era supãrat din cauza comportãrii lui Isvan. Nu era
nevoie ca stãpânul sã ºtie ce se petrecuse în dupã amiaza
aceea. Doctorul îi povestise lui Ion cum tânãrul rom îi
mãrturisise totul lui Andrei; dar doctorul nu uitase sã îi
spunã cã tot Isvan îl îndemnase sã vinã sã îl vadã. „ªi tot
eu i–am cãutat pricinã, dar mã bucur cã a rãzboiul început.
Ce rãu îmi pare cã e rob! Cu inteligenþa lui ar fi putut sã
ne batã pe toþi”.
Ion ºtia foarte bine cã dacã Isvan ceruse dreptate
voievodului în numele vãduvei lui Tatchi, el nu se va mulþumi
doar cu o amendã; el va cere stãpânului ca logofãtul sã fie
pedepsit, cel puþin, cu temniþa. În orice caz, tânãrul rom nu
putea cere condamnarea la moarte. Dar pentru cã a îndrãznit
sã cearã sã se facã dreptate în acel loc, trebuie cã el era, cu
Untitled-1 64 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 65
adevãrat, puternic ºi sigur de sine. Nimeni, dintre romi, nu

mai vroia sã i se supunã lui Ion dacã el nu era osândit;
trebuia arãtat robilor cã singurul vinovat era Tatchi. Nu–l
atacase el? Totuºi, Ion, deºi, avea toate drepturile, nu mersese
sã cearã dreptate de la Andrei. Dacã ar fi fãcut–o, Andrei ar
poruncit ca Tatchi sã fie ucis. De ce îi purtau ei sâmbetele
lui Ion pentru cã el îºi fãcuse singur dreptate? „Isvan mã vã
ierta, cu siguranþã, îºi zise el, cãci el, cel puþin, e în stare sã
mã înþeleagã; dar mi–e teamã cã ºatra nu mã vã ierta
niciodatã”.
Untitled-1 65 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL XI
I
Dupã înmormântarea lui Tatchi, bãrbaþii care fuseserã la

ultimul priveghi, dormirã toatã dupã–amiaza. Chiar ºi Isvan
dormi la tatãl sãu.
Dupã ce se lãsã seara, se întâlnirã cu toþii la Damo, cãci
aveau multe sã îºi spunã. Desigur, se vorbi de una ºi de alta
înainte de a se aborda adevãrata discuþie, care îi interesa pe
toþi. Dupã cum îi era obiceiul, Petri începu primul discuþia,
adresându–se, nu lui Isvan, ci tatãlui acestuia.
– Deci, comedia devine realitate. Îmi închipuiam eu cã
aºa se va termina totul. Deci, trebuie ca fiul tãu sã o ia pe
fiica mea ºi asta, cât mai repede.
– Într–adevãr, e cea mai bunã soluþie, zise Damo. Nu ai
de ce sã–þi fie teamã, Isvan este un bãrbat de cuvânt, iar
Lena va fi nevasta lui numai în ochii lui Andrei ºi pentru
gaje.
– Dar la ce bun sã ne prefacem? – rãspunse Petri. Dacã
tot trebuie sã fie o nuntã, de ce sã nu fie o nuntã de–
adevãratelea? Am vorbit cu bãieþii mei, sunt de aceeaºi pãrere
cu mine. Nu aº putea gãsi un ginere mai bun.
– În numele fiului meu, îþi mulþumesc, spuse Damo.
Accept, în numele lui, pe fiica ta, Lena.
– Dar mai e ceva, zise Petri. Voi o luaþi pe fiica mea. Eu,
în schimb, v–o cer pe alta.
– Adicã?
– Avem nevoie de o femeie la noi, rãspunse Petri. Eu
Untitled-1 66 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 67
sunt prea bãtrân ca sã mã mai însor. Dar, dacã tot v–o dau
pe Lena, daþi–mi–o pe Mara pentru fiul meu.
Damo se ridicã ºi îl îmbrãþiºã pe Petri. Aºa totul se
potrivea.
O clipã, se fãcu liniºte. Apoi vorbi Jancsi.
– Dacã tata îmi dã voie sã spun ºi eu câteva cuvinte, zise
el.
– Vorbeºte, fiule, zise Damo. Cu atât mai mult, cu cât
ideea nunþii de–adevãratelea, de la tine, vine.
– Aº vrea ca tata sã îi cearã ºi lui Isvan pãrerea. Vrea el
sau ba sã o ia pe Lena?
– Un tatã nu cere pãrerea fiului. Dar cum Isvan e vãduv,
el e stãpânul lui însuºi ºi, deci, el poate vorbi. Eu nu pot sã
fiu împotrivã. ªi pentru cã tu, Jancsi, mi–ai pus întrebarea
asta, voi rãspunde eu pentru el. Dacã Isvan zicea cã îi este
dragã Lena ºi cã vrea sã o ia de nevastã, noi am zice cã
ne–a jignit pentru cã a vorbit liber, cãci legile noastre îi
interzic sã îi spunã pãrintelui sãu: „Mie îmi e dragã femeia
asta ºi eu o vreau”. Din contrã, dacã Isvan ar zice: „Eu nu
pot fi bãrbatul Lenei”, atunci eu, tatãl lui, eu i–aº rãspunde,
„Minþi”. Jancsi, eºti încã prea tânãr ºi mai ai multe de învãþat.
Încurcat, Jancsi, lãsã capul în jos. Atunci Isvan spuse:
– Nimeni nu e împotrivã ca eu sã vorbesc, nu despre fata
asta, ci despre mine. Aº vrea sã vã pot face sã mã înþelegeþi
cã eu nu am cãutat sã obþin o recompensã. Nu demult, noi
am vorbit aici cum sã salvam cinstea acestei fete. Întreaga
ºatrã a hotãrât ca eu sã fiu logodnicul ei. Petri m–a ameninþat
cu moartea dacã mã foloseam de situaþie. Azi, cinstea fetei
nu mai e ameninþatã. Din nefericire, lucrurile s–au petrecut
altfel de cum am gândit noi. Stãpânul, nefiind la curent cu
minciunile noastre, cere ca eu sã îmi îndeplinesc rolul; eu
am cântãrit ºi da ºi ba. A renunþa la nuntã înseamnã a
renunþa la toate favorurile pe care Andrei vrea sã mi le dea.
Untitled-1 67 10/6/2005, 1:45 PM

Iar la urma urmei, mã aºteaptã temniþa. Eu trebuie sã mã

gândesc la toate. Dacã eu sunt îndepãrtat, nu mai e nimeni
care sã vã apere. Pentru a–mi pãstra locul privilegiat ºi ca sã
vã fac sã beneficiaþi de un pic din sprijinul pe care îl am de
la Andrei, trebuie sã mã însor cu fata asta, chiar de–ar fi cea
mai urâtã dintre toate. Dar eu nu dau voie nimãnui sã
spunã cã eu am cãutat sã o cuceresc pe fata lui Petri. Dacã
e printre voi unul care sã aibã o cale mai bunã, sã o spunã.
Nimeni nu rãspunse nimic.
II
În cele câteva zile pe care le petrecu împreunã cu ºatra,

Isvan se duse în fiecare dimineaþa la castel sã vadã dacã nu
era ceva de fãcut la bibliotecã, evitând, pe cât posibil, sã se
întâlneascã fie cu Andrei, fie cu Ion, cãci acesta din urmã
începea sã se scoale din pat ºi sã facã scurte plimbãri. Isvan
nu fu defel mirat sã o întâlneascã în fiecare dimineaþã pe
Cãtãlina la bibliotecã. Tânãrul rom era convins cã ea îi
pândea sosirea de departe ºi venea sã se uite la vreo carte
oarecare numai ca sã îl vadã ºi sã îi vorbeascã. Isvan,
întotdeauna curtenitor, rãspundea amabil întrebãrilor fetei.
Odatã, tânãrul rom îi dãduse de înþeles cã era posibil ca el
sã nutreascã un anume sentiment pentru ea, dar raþiunea îi
interzicea sã îi facã curte. Dar Cãtãlina nu þinea cont de
vorbele lui. Ea îl iubea sincer pe Isvan ºi nu i–o ascundea.
Iar fata era gata sã sacrifice totul pentru el, chiar ºi libertatea
ei.
Seara, în ºatrã, discuþiile între robi erau vii ºi, uneori,
chiar foarte înfierbântate. Vocile se ridicau repede. Se striga,
se aruncau ameninþãri, se formau tabere; iar apoi, în cele
din urmã, totul se liniºtea. Erau unii care vroiau sã îi facã
Untitled-1 68 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 69
de petrecanie logofãtului; alþii, ca Petri, vorbeau cã ar trebui

sã se ascundã în munþi, printre haiduci; dar întotdeauna,
Isvan gãsea cuvintele potrivite ca sã îi convingã sã nu facã
nimic.
Moºiile lui Andrei erau întinse ºi bine pãzite. Le trebuiau
cel puþin douã zile ca sã le strãbatã pe jos. De aceea i–ar fi
uºor stãpânului sã îi ajungã din urmã pe fugari ºi aceºtia ar
fi fost pedepsiþi cu strãºnicie.
Petri era cel mai înfierbântat. Nu ar fi ºovãit sã ucidã
pentru a–ºi cuceri îndoielnica lui libertate. Pentru el, raiul
erau munþii Transilvanei. Cei pe care îi cunoscuse ºi care
fugiserã acolo, nu se mai întorseserã vreodatã, deci, trebuie
cã erau mulþumiþi cu soarta lor acolo; el nu ºtia cã jumãtate
dintre ei fuseserã spânzuraþi de coama celor mai înalþi copaci
ºi cã alþii zgribuleau de frig prin peºteri, în timpul iernilor
lungi, mureau de foame, erau decimaþi de scorbut; dar chiar
de ar fi ºtiut acest lucru, nu s–ar fi descurajat; se ºtia puternic
ºi capabil sã supravieþuiascã atât el, cât ºi fiii lui. Aventura
era ispititoare prin ea însãºi. Isvan însuºi se gândea uneori
sã evadeze ºi sã se alãture celorlalþi. Dacã se va hotãrî sã o
facã, într–o zi, va ºti el sã ia îºi ia toate mãsurile de precauþie
necesare. Cãci piedicile erau multe. Îþi trebuiau haine groase,
plante medicinale ºi, mai ales, curaj pentru a face faþã tuturor
încercãrilor. Nu, riscurile erau într–adevãr prea mari, Isvan
o ºtia; de aceea nu vroia sã îºi încurajeze fraþii. Dacã ar fi
existat mãcar un mijloc de a ajunge pânã acolo cu bine,
tânãrul rom l–ar fi folosit, ºi nu numai pentru el, ci ºi
pentru toþi cei pe care îi tenta aventura.
Untitled-1 69 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL XII
I
Luni, romii ºi–au reluat munca pe câmp ºi la castel ca ºi

cum nimic nu s–ar fi întâmplat. Recolta se arãta a fi bunã;
mãlaiul, cartofii, zarzavaturile, fructele ºi florile erau culese
sau scoase din pãmânt din vreme.
Înlocuitorul temporar al lui Ion era un tânãr român de
vreo douãzeci ºi cinci de ani, foarte simpatic. Glumea cu
robii, fãrã sã–i mustre. ªtiind cã nu fusese angajat decât
pentru vreo zece zile, nu dorea, fãrã îndoialã, sã îºi facã
duºmani. Romii nu îl ºtiau prea bine, dar îl stimau. Câtã
deosebire faþã de Ion! E adevãrat cã nu se prea pricepea la
agriculturã, dar se simþea, oricum, cã fusese instruit de Ion,
cu care mergea sã se sfãtuiascã în fiecare searã.
Într–o zi, un cãlãreþ aduse voievodului Andrei un mesaj
de la fiul lui, Dimitro, anunþându–l cã va sosi a douã zi.
Andrei îl însãrcinã pe Igor ºi vreo cincizeci de cãlãreþi sã
meargã sã–l întâmpine ºi sã–l însoþeascã pânã la castel.
Chiar în aceeaºi searã, voievodul îi invitã la masã pe
prietenii sãi obiºnuiþi ºi pentru ca toatã lumea sã fie împãcatã,
îi invitã ºi pe Isvan, pe Ion ºi pe tânãrul logofãt locþiitor.
Dupã o masã minunatã stropitã cu vinuri dintre cele mai
bune, fiecare îºi aprinse pipa. Andrei se hotãrî sã vorbeascã:
– Voi toþi, cei de aici, ºtiþi cã mâine soseºte fiul meu. E
o mare bucurie pentru mine ºi aº vrea ca toatã lumea sã se
bucure. Serbãrile pe care le voi da în cinstea lui vor dura trei
zile, am poruncit ca nimeni sã nu fie uitat. Mâncaþi, beþi,
distraþi–vã cât vreþi.
Untitled-1 70 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 71
Apoi voievodul se adresã tânãrului rom:

– Isvan, mã bazez mult pe tine. Vei alege dintre þigani pe
cei mai buni dansatori, cântãreþi, muzicanþi. Ceilalþi, cei
care vor rãmâne la sãlaºuri, vor primi vin dupã pofta inimii,
dar sã fie cu bãgare de seamã ºi sã nu se poarte ca niºte
animale dupã ce vor fi bãut prea mult, cãci nu vreau ca
aceastã serbare sã fie tulburatã de vreun scandal. Cât despre
tine, locul tãu e lângã noi, dar eºti liber sã mergi la ai tãi,
dacã ai chef.
– Voi fi aici, Dimitro e prietenul meu.
– Aº vrea ºi sã uiþi de duºmãnia ta cu Ion. Am hotãrât
sã vã pun faþã în faþã azi ca sã vã împãcaþi ºi asta e o
poruncã. Tu eºti aproape un om liber, iar Ion, el e aproape
un rob, cãci e în slujba mea. Singura deosebire dintre el ºi
tine este cã el e plãtit, iar tu nu eºti. Nu mai vreau sã aud
de brutalitate nici de la unul, nici de la celãlalt. Moartea
prietenului tãu a fost o întâmplare tristã ale cãrei urmãri
trebuie sã le suport eu singur. De fapt, a trebuit sã încetãm
lucrul câteva zile, chiar dacã în timpul acesta robii au fost
hrãniþi, deci, pagubã de douã ori. Mai mult, eu am plãtit
amenda lui Ion pentru vãduva celui mort; altã pagubã pentru
mine. Acum, pentru ca astfel de lucruri sã nu se mai petreacã
ºi ca sã arãt tuturor cã eu sunt întotdeauna mãrinimos, am
poruncit ca þiganii sã participe la serbãrile pe care le vom
organiza în cinstea lui Dimitro.
– Deci, pagubã din nou pentru Înãlþimea Voastrã! – zise
râzând medicul.
– Mulþumesc, prietene, cã mi–ai venit în ajutor, zise
Andrei. Acum îþi vorbesc, þie, Ion. ªtim cã ai fãcut greºeli
mari, dar nu vreau sã te învinuiesc în clipa asta. Acum
câteva zile, Isvan a venit la mine. Mi–a cerut sã îi dau voie
sã se însoare mai repede. Deja doctorul îmi ceruse acelaºi
hatâr pentru Isvan. Am hotãrât cã nunta va avea loc la
începutul lui iunie. Dacã îþi spun acest lucru, Ion, e pentru
cã aº vrea sã te însori ºi tu, ºi sã putem face ambele nunþi
Untitled-1 71 10/6/2005, 1:45 PM

în aceeaºi zi.
– Stãpâne, te–ai gândit la cineva anume pentru mine? –
întrebã logofãtul.
– Nu eu trebuie sã îþi caut o nevastã. Gãseºte–o ºi e a ta.
Voi face tot ce pot sã te ajut. Odatã la casa ta, eºti liber sã
continui sã mã slujeºti sau sã pleci; oricum va fi, sunt de
acord sã îi dau zestre viitoarei tale mirese, oricine ar fi ea.
– O sã mã gândesc la vorbele tale, stãpâne, ºi o sã îþi dau
rãspunsul meu.
Cãtãlina, care era lângã Isvan, nu îndrãznea sã se uite la
el. Raica, care mergea prin încãpere servind, arunca priviri
de flacãrã. „Sunt între iad ºi rai, îºi zicea Isvan. Una mi–a
fost ibovnicã, cealaltã ar vrea sã–mi fie, ºi aceasta a doua mã
înspãimântã”.
II
A doua zi, dis–de–dimineaþã, un grup de muncitori ºi de

tâmplari lucrau cântând la pregãtirea mesei din curtea
castelului. De pretutindeni soseau femei purtând pe cap
coºuri cu fructe; din oraº, bãrbaþii aduceau în cãruþe butoaie
cu vin. Activitatea era intensã peste tot ºi era tot mai febrilã,
orã de orã.
Apoi, sosi Isvan urmat de muzicanþi. Se auzeau de departe
ºi toþi fugirã înaintea lor, strigând de bucurie. Petrecerea se
arãta a fi minunatã. Fiecare se îmbrãcase în hainele cele mai
bune ca sã cinsteascã sosirea lui Dimitro.
Andrei stãtea într–un jilþ, pe peronul castelului, la o
mãsuþã, cu un pocal de argint, plin cu bere. Cum era destul
de cald, sorbea des, prinzând paharul cu amândouã mâinile.
Îºi primea oaspeþii cu semne de bucurie ºi de simpatie ºi îi
bãtea cu familiaritate pe umãr. Doctorul, care se gãsea lângã
el, îi zicea:
Untitled-1 72 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 73
– Încet, domnule guvernator, abia am început; ºi bãutura

tare nu e prea bunã pentru Înãlþimea Voastrã.
– De atâta vreme nu mi–am vãzut fiul ºi bucuria de
a–l revedea îmi dã aripi. Odatã, vezi tu, bolnavul nu þine
socotealã de sfaturile medicului. Fã ca mine, prietene, profitã
de clipele bune cât mai e încã timp. Nu suntem nemuritori
ºi dacã tot trebuie sã murim azi, ei bine, sã ne îngropãm în
vin!
– Iatã–i! – strigã cineva.
Când þiganii tineri intrarã în curtea castelului, Isvan strigã
muzicanþilor:
– Hora!
Iar când horã s–a terminat cu un chiot voios al tuturor,
Andrei strigã:
– Vin pentru toatã lumea!
Fu întrerupt de strigatele care ieºeau din pieptul tuturor:
– Uite–l cã vine!
În depãrtare, se zãrea caleaºca lui Dimitro însoþitã de
cãlãreþii lui Igor, uºor de recunoscut dupã uniformele lor.
III
Câteva minute mai târziu, Dimitro era în braþele tatãlui

sãu care plângea de bucurie:
– Iatã–te ºi acasã, fiul meu! Sper cã de data asta nu vei
mai pleca. Trebuie sã te înduri de bãtrânul tãu tatã.
– Îmi pare rãu cã am plecat, dar lecþia mi–a fost de folos.
Dimitro se înclinã în faþa celor trei nepoate ale lui Andrei
spunându–le:
– Sunt bucuros sã le reîntâlnesc pe cele mai frumoase
trei fete din România.
Cea mai mare rãspunse cu graþie:
Untitled-1 73 10/6/2005, 1:45 PM

– Iar noi, pe cel mai linguºitor dintre bãrbaþi!

Apoi tânãrul stãpân salutã, pe rând, pe fiecare invitat ºi
strigã spre cei care erau în curte:
– Sosirea mea sã nu vã întrerupã veselele voastre plãceri.
Luându–ºi fiul pe dupã umãr, Andrei îl conduse în
interiorul castelului, urmat de oaspeþii de rang. În sala cea
mare, se pusese o masã lungã. Noului venit i se oferi o cupã
de ºampanie.
– Ridic paharul pentru toate slugile credincioase ale tatãlui
meu, pentru oaspeþii lui ºi pentru România.
Ion ºi Isvan se îndreptarã spre el. Logofãtul îi zise:
– Sunt bucuros peste poate sã vã vãd. E o zi deosebitã
pentru noi toþi.
– Mulþumesc, prietene. ªi pentru mine e o zi mare cãci
îi regãsesc pe toþi cei pe care îi iubesc.
– ªi mai ales pe cei care te iubesc, rãspunse Isvan. Nu ai
uitat, Înãlþimea Ta, de micul tãu tovarãº de joacã?
Drept rãspuns, Dimitro îl luã pe Isvan în braþe:
– Nu, fratele meu, nu te–am uitat. Dar ai uitat sã îmi
spui tu? ªtii, eu nu m–am schimbat.
Cuvântul frate, rostit de Dimitro, nu îi plãcu prea mult
lui Ion. Vorba aceasta nobilã nu i se cuvenea, oare, lui? Dar,
fãrã îndoialã, Dimitro nu ºtia secretul naºterii lui Ion. Tânãrul
stãpân fu înconjurat de alþii ºi uitã, curând, de prezenþa lui
Ion ºi a lui Isvan.
Isvan era într–un du–te vino între castel ºi curte.
Supraveghea oamenii, îi sfãtuia sã nu bea prea mult. Le
spunea fetelor în romanes sã nu îi creadã pe gaje. De fapt,
îi era fricã pentru trei persoane: Mara, Lena ºi Raica. Mara
pentru cã era sora lui ºi logodnica lui Ferkini; Lena pentru
cã îi era logodnicã, dar mai ales pentru Raica, fosta lui
ibovnicã, pentru cã simþea cã era în stare sã se lase curtatã
de vreun strãin ºi tãrãboiul ar fi fost de ne–evitat. Aºa cum
Untitled-1 74 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 75
o ºtia el, Raica era destul de proastã ca sã tulbure petrecerea

ca sã îl facã pe Isvan sã piardã ceva din prestigiu, cãci ea ºtia
cã el era rãspunzãtor pentru tot ce fãceau toþi þiganii. Tânãrul
rom ameninþase cã va tãia cozile fetelor care îºi vor face de
cap sperând, astfel, sã le facã sã fie mai reþinute.
La castel, Dimitro îl lãsase pe bãtrân ºi, însoþit de tineri
de vârsta lui, intrase în sala de joc unde se puteau distra în
voie. Dimitro era uºor ameþit, dar se purta politicos. Prezenþa
celor trei „veriºoare” îl influenþa puþin. Nemaiºtiind nimic
din ce se petrecea pe la castel, nu ºtia de certurile dintre Ion
ºi Isvan ºi de aceea îi trata la fel.
– Isvan, fratele meu, zise Dimitro, e prea multã lume în
curte ºi prea puþinã aici. Du–te ºi adu niºte muzicanþi ºi
niºte fete frumoase, sã jucãm.
– S–au întors la ºatrã, Dimitro, ºi mi–ar lua ceva timp sã
mã duc sã le caut.
– Nu–i nevoie, o sã mergem noi acolo. Cine vrea sã vinã
cu mine?
Toþi au fost de acord în afarã de Ion care dispãru discret.
IV
Însoþit de muzicanþi, grupul cel vesel cânta cât putea de

tare, pe drum. Dimitro îi þinea de braþ, într–o parte, pe Ion
ºi, în cealaltã, pe Cãtãlina.
La romi, în mijlocul ºatrei se fãcuserã la iuþealã mese de
lemn pe care se puseserã hartane de carne, ºunci, slãninã ºi
tot felul de mâncãruri.
Butoaiele cu vin rãmãseserã într–o cãruþã. Unul dintre
ele fu spart ºi un þigan tânãr servea vin tuturor celor care
doreau.
Untitled-1 75 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan îi fãcu semn Marei, sora lui, sã li se alãture ºi îi

explicã în câteva cuvinte ce trebuia sã facã ea ºi tovarãºele
ei.
Romii îºi acordarã instrumentele ºi începurã sã cânte.
Fetele se aranjarã în douã rânduri drepte ºi înaintarã încet
ºi se înclinarã înaintea românilor.
– În sãnãtatea Înãlþimilor Voastre, zise Mara.
ªi începu jocul. Mai întâi încet, apoi tot mai repede,
pentru a deveni frenetic, la sfârºit. Când ele sãreau pe loc,
vântul le ridica rochiile lãsând sã se vadã dedesubt un alt
jupon colorat ºi picioarele acoperite cu o legãturã de lânã,
cãci era interzis femeilor ºi fetelor de þigan sã îºi arate
picioarele ori mãcar gleznele.
Jocul se terminã în aplauzele tuturor; românii bãteau din
palme în timp ce fetele bãteau din tamburinele lor.
– Nu–s aºa de obosite cum ziceai tu cã sunt! – îi zise
Dimitro lui Isvan, fãcându–i cu ochiul.
– Ca sã îþi facã plãcere, Dimitro, sunt gata sã joace iar.
– Mai târziu. Acum sã bem ceva acum. Spune–mi,
prietene, cea cu care ai vorbit e chiar sora ta? Scuzã–mã cã
am uitat cum o cheamã. Dar cealaltã, care e cu ea, nu o
ºtiu. Cine e?
– Stãpânul a cumpãrat–o de puþinã vreme, împreunã cu
familia ei, cu tot.
– Nu cumva ea este logodnica ta? – întrebã Cãtãlina.
– Ba e chiar ea, rãspunse Isvan.
– Nu mi–ai spus cã eºti logodit, zise Dimitro. E, într–
adevãr, o mândreþe ºi tu ºtii cã eu mã pricep la femei. Dovadã,
e singura care îmi place. Bãftosule! Dacã îmi dai voie, Isvan,
aº vrea sã joc cu logodnica ta. Nu fi gelos, nu o sã mã dau
la viitoarea nevastã a celui mai bun prieten al meu. De
altfel, tu vei dansa cu Cãtãlina. Trebuie ca o pereche sã fie
formatã dintr–un român ºi o þigancã, sau invers.
Untitled-1 76 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 77
Apoi întorcându–se spre fatã:

– Cum te cheamã?
– Lena.
– Frumos nume. ªi cum ºtiu cã la voi nu existã decât
porecle, ce înseamnã Lena?
– Nimic, rãspunse Isvan, nouã ne plac numele scurte.
Aºa, de exemplu, într–o familie, numele de Magdalena se
împarte în douã: una dintre surori se cheamã Madel, iar
cealaltã Lena. Aºa logodnica mea nu are decât jumãtate de
nume.
– Fermecãtor, zise simplu Dimitro.
Fãrã a mai aºtepta, merse spre Lena ºi se înclinã în faþa
ei. Fata roºi, tulburatã, dar acceptã, totuºi, braþul tânãrului
stãpân; niciodatã, de când se ºtiau romii, un fiu de voievod
nu mai jucase cu o fatã de þigan.
La rândul lui, Isvan luã braþul Cãtãlinei.
– Ai un nou rival, Isvan, ºi acesta e de seamã! E altceva
decât logofãtul Ion!
– Gelozia, draga mea, te face rãutãcioasã.
Începu hora. Fu veselã, însufleþitã. Nu se juca doar, dar
se ºi cânta, se chiuia pânã când muzicanþii obosiþi se oprirã.
Românii care îl însoþiserã pe Dimitro, puþin obiºnuiþi cu
astfel de exerciþii ritmice, erau apã. Se ºtergeau pe faþã cu
batista ºi beau câte un pocal de vin.
Dimitro o duse pe Lena înapoi la locul ei ºi se închinã
din nou:
– A fost o plãcere nespusã pentru mine sã dansez cu tine.
Apoi, spre Isvan:
– Vino cu noi, înapoi la castel; o sã înceapã sã ne caute
dacã mai întârziem. Dar înainte de a pleca, mulþumeºte–le
a lor tãi pentru bucuria pe care ne–au dat–o.
Untitled-1 77 10/6/2005, 1:45 PM

În sala mare a castelului, nu se mai cânta desluºit, ci

fiecare cânta pentru sine. Toþi bãrbaþii erau mai mult sau
mai puþin beþi. Cei care erau în curte fuseserã chemaþi ºi ei
înãuntru, chiar ºi muzicanþii þigani. Deºi încãperea era mare,
ea devenise prea micã ºi nu toatã lumea încãpea.
Isvan bãuse mult toatã ziua; simþea bine cã era un pic
bãut. Cãldura fãcuse sã i se urce vinul la cap ºi limba i se
împleticea, de aceea nu prea putea vorbi. Cãtãlina gãsea tot
timpul scuze sã fie lângã el ºi îi spuse în ºoaptã:
– Curând o vei gãsi pe Lena în patul lui Dimitro!
– De ce nu, la urma urmei? Tu ai vrea sã fii în al meu?
Ea bãu o cupã, strâmbându–se:
– Eu nu aº face nazuri, dar ea...
Isvan nu mai rãspunse. Avea altceva de fãcut: sã se ocupe
de tânãrul stãpân.
– Suntem toþi obosiþi, Dimitro. Ar fi mai bine sã încheiem
acum ziua asta. Mai avem încã douã zile ca asta ºi mâine va
trebui sã fim proaspeþi ºi în putere.
– Ai dreptate, Isvan. Eu sunt mai obosit cã alþii ºi un pic
de odihnã nu îmi va strica. Sper cã invitaþii mei nu se vor
supãra. Dacã vor sã continue sã benchetuiascã fãrã mine,
totul le stã la dispoziþie. Se ridicã de pe taburetul pe care
stãtea ºi înainte de a spune noapte bunã tuturor, îi zise lui
Isvan:
– Vii cu mine în camera mea?
– Bucuros.
Cei doi tineri plecarã, iar ceilalþi nu întârziarã sã le urmeze
exemplul ºi fiecare se întoarse la el acasã.
La primul etaj, în faþa uºii lui, Dimitro îi spuse lui Isvan:
– Vrei sã intri o clipã, vreau sã îþi vorbesc.
Dupã ce au intrat, Dimitro ºi–a scos jiletca ºi cizmele ºi
s–a aºezat pe pat.
Untitled-1 78 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 79
– Ce e între tine ºi Ion? Atitudinea lui nu mi se pare

normalã.
Ion se lãsã pe un fotoliu, îºi scoase pipa din buzunar, o
umplu cu tutun ºi o aprinse de la o lumânare:
– E o poveste lungã. Aº prefera sã þi–o povestesc mâine
dimineaþã ... sau în altã zi.
– Cel puþin, spune–mi ce e mai important.
Se supuse, vorbi de avansurile pe care Ion i le fãcea
Lenei, de vizitele nocturne ale logofãtului la þigani, de bãtaie.
– Pe Isvan îl paºte vreo primejdie? – întrebã Dimitro.
– E posibil ... În orice caz, eu am insistat pe lângã ai mei
sã nu încerce sã îi ia viaþa.
– De ce? – întrebã Dimitro. Nu cred, totuºi, cã þii prea
mult la el.
– Þie pot sã îþi spun: îl urãsc ºi el de asemenea. Totuºi,
noi am fost întotdeauna cinstiþi unul cu celãlalt. Dar
inevitabilul trebuie sã se întâmple. Mai devreme sau mai
târziu, ne vom gãsi faþã în faþã, cu arme egale ºi, atunci, vai
de cel învins!
Untitled-1 79 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL XIII
I
Cãtãlina, isteaþã, ca întotdeauna, nu se înºelase: Dimitro

nu pierdea nici o ocazie sã meargã sã o vadã pe Lena. Dar
cum ea lucra la cuhnie, într–un colþ în care spãla ºi cosea,
trimitea adesea câte un servitor sã o cheme la el în camerã
sub un pretext oarecare, fie ºi pentru cã avea de cusut un
nasture.
Lena încerca sã termine treaba cât putea de repede, dar
tulburatã de privirea lui Dimitro, mâinile îi tremurau ºi,
adesea, se înþepa în deget.
În primele zile, Dimitro se mulþumise sã o priveascã.
Apoi, zilele urmãtoare, îi spusese câteva vorbe dulci. Fata
lãsase ochii în jos fãrã sã rãspundã.
– Plecãciunile mele, Lena.
– Mulþumesc, Înãlþimea Voastrã. Nu sunt demnã de atâta
atenþie.
– Orice fatã frumoasã e demnã de atenþia mea.
– Logodnicul meu e cel mai bun prieten al Înãlþimii
Voastre, vreau sã vã reamintesc. Într–o sãptãmânã voi fi
nevasta lui. Lãsaþi–mã sã plec.
– Stai ... Prezenþa ta e ca o razã de soare, aici. Castelul
e posomorât ºi posac, ar trebui ceva mai însufleþit. Dacã nu
ar fi þiganii sã îl mai înveseleascã, noi românii am muri de
plictisealã. Iartã–mã dacã uneori îmi pierd capul, nu e vina
mea. Am cunoscut în Franþa, la Paris, femei de o eleganþã
rafinatã, a cãror frumuseþe strãlucea în noapte. Am fost mai
Untitled-1 80 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 81
departe, în Spania, unde fete cu ochi arzãtori te strãpung cu

privirea. Am cunoscut italience, nemþoaice, ºi fete din alte
þãri. Dar ce pot eu face dacã aici, lângã mine, gãsesc pe cea
mai frumoasã dintre ele?
– Încã un cuvânt, zise Lena, ºi nu mai calc aici, chiar de
va trebui, mai apoi, sã îmi sfârºesc zilele într–o temniþã.
ªi fãrã sã mai aºtepte rãspunsul lui Dimitro, ieºi trântind
uºa ºi coborî scãrile fugind.
Intrã în bucãtãrie gâfâind ºi þinându–ºi mâna dreaptã pe
piept sã îºi domoleascã bãtãile inimii. Mara fãcu câþiva paºi
spre ea ºi o întrebã:
– Ce s–a întâmplat?
– Oh, nimic. Îþi explic eu mai târziu.
Seara, Isvan aflã de aceastã întâmplare de la sora lui.
Cãutã un mijloc pentru ca Dimitro ºi Lena sã nu se mai
întâlneascã. Se gândea la treaba aceasta când cineva bãtu la
uºã.
– Intrã! – strigã el.
Uºa se deschise ºi, aºa cum îi era obiceiul, Raica rãmase
în prag.
– Iarãºi tu! Ce mai vrei?
– Eu, nimic ... Dar stãpânul mã trimite sã îþi spun cã eºti
chemat la masã. Mie, treaba asta îmi pare un pic suspectã;
în locul tãu, aº fi cu bãgare de seamã.
– Bine, mi–ai zis, acum, întinde–o!
– Oh! Frumosul Isvan care devine rãu! Da, inimã veselã,
mã duc. Dar eu ºtiu pe alta pe care ai fi încântat sã o
primeºti în locul meu. Din nefericire, nu vine. Preferã sã
stea închisã ore întregi cu Dimitro. Fii atent, eu n–am fãcut
decât sã îþi spun ce am auzit cã se spune!
Isvan azvârli cu o carte spre ea, dar cartea nu atinse decât
uºa. Raica avusese timp sã închidã uºa dupã ea ºi plecase,
izbucnind în râs.
Untitled-1 81 10/6/2005, 1:45 PM

Tânãrul rom se întreba ce altceva mai vroia sã le spunã

Andrei. Cel mai bine ar fi sã se îmbrace ºi sã coboare în sala
cea mare.
În pavilionul lui, Ion primi ºi el aceeaºi invitaþie. În timp
ce se aranja, se gândi. „Andrei mi–a zis sã îmi aleg o nevastã
ºi cã o sã îi dea zestre. E o poruncã ºi Isvan, doctorul, popa,
ºi chiar tânãrul meu prieten, logofãtul care–mi þine locul,
au fost martori”. Ion se privi în oglinda ºi observã cu plãcere
cã nu îmbãtrânise: fruntea nu îi era ridatã, nu avea nici un
singur fir de pãr alb. „Mã simt în stare sã–mi întemeiez un
cãmin, îºi zise el, dar nu vreau sã mã însor cu oricine.
Andrei vrea sã mã însor, bine, fie! Nu pot sã o iau de
nevastã pe nepoata lui cea mare, pentru cã ea e logoditã
deja, dar Cãtãlina ar fi destul de pe placul meu. Nu se poate
sã nu mi–o dea cãci ºi–a dat cuvântul!”
În sala mare, în jurul mesei, luaserã loc invitaþii obiºnuiþi
ai lui Andrei, inclusiv Dimitro. Felurile de mâncare erau
suculente, vinul, întotdeauna, de bunã calitate. Iar la sfârºit,
Andrei anunþã evenimentul pe care îl aºteptau toþi fãrã sã
ºtie despre ce era vorba.
– Prieteni, de fiecare datã când am avut a vã spune câte
ceva important, am fãcut–o întotdeauna aici, în prezenþa
voastrã. De câtva timp, am început sã chem în preajma mea
doi tineri: Ion ºi Isvan: sunt doi prieteni buni ai fiului meu.
Când Dumnezeu mã va chema la El, ºtiu cã Dimitro poate
sã se bazeze pe ei, aºa cum eu însumi am putut sã mã bazez
pe voi, cei mai buni prieteni ai mei, Pãrinte, Doctore, care
m–aþi ajutat cu poveþele voastre.
Foarte emoþionaþi, cei doi bãtrâni aveau lacrimi în ochi.
– Da, a venit momentul sã îi dau locul, curând, unuia
mai tânãr ca mine. Cine ar putea fi mai potrivit decât fiul
meu, Dimitro? Nu este el stãpânul moºiei prin naºterea sa?
Dar înainte de toate, aº vrea sã îl vãd însurat ºi ºtiu cã þine
Untitled-1 82 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 83
mult la veriºoara lui, Cãtãlina. Aº fi cel mai fericit om din

lume dacã ar lua–o de nevastã.
Un pic tulburat, Dimitro se ridicã ºi spuse:
– Tatã, mã copleºeºti de bucurie! Îmi pare doar rãu cã nu
ai vorbit cu mine înainte. Oricare ar fi hotãrârea ta, eu mã
supun. Dar ai vorbit cu Cãtãlina despre sentimentele ei faþã
de mine?
– Tu ºtii, fiule, cã ea nu este, de fapt, veriºoara ta. Tatãl
ºi mama ei mi–au încredinþat–o înainte de a se prãpãdi,
împreunã cu surorile ei. Eu trebuie sã o mãrit. Cea mare e
logoditã, ea va fi în curând la casa ei. Cea micã e prea
tânãrã. Cât despre Cãtãlina, nu cred cã va putea gãsi vreo
partidã mai bunã decât cea pe care i–o ofer. Ea va fi aici
stãpânã, într–o zi.
Foarte tulburatã, Cãtãlina plecase capul ºi nu îndrãznea
sã se uite la nimeni. Atunci Andrei i se adresã:
– Fiica mea, cred cã pot sã îþi spun astfel, dar dacã tu vezi
vreo pricinã la cãsãtoria asta, eºti liberã. N–o sã ne supãram.
Ea ridicã capul sã rãspundã:
– Bucuria mea nu e mai micã decât cea a lui Dimitro ...
Unchiul mi–a citit în inimã!
– Iatã! – strigã vesel Andrei; trei nunþi în perspectivã:
douã româneºti ºi una þigãneascã. Nu mai rãmâi decât tu,
Ion. Þi–ai gãsit femeia visatã?
– Ea existase doar în mintea mea. Stãpâne, ea s–a risipit
odatã cu venirea zilei, precum roua de dimineaþã!
– Pe cinstea mea, zise Andrei, devii poet!
– Doar romantic, zise Ion. Nu am avut norocul prietenilor
mei Dimitro ºi Isvan, dar pentru cã stãpânul nostru e atât
de bun, sunt gata sã mã însor cu orice femeie mi–o va alege el.
– În sfârºit, zise voievodul, iatã primele vorbe cu judecatã
pe care le aud de la tine. Fii sigur, îþi voi gãsi o nevastã de
care nu vei avea a te plânge.
Untitled-1 83 10/6/2005, 1:45 PM

Nu exista vreo lege care sã îl opreascã pe Dimitro sã o

îmbrãþiºeze pe Cãtãlina, sau sã o primeascã în camera lui.
Dar tânãrul român, strângându–ºi logodnica în braþe, se
gândea la trupul zvelt al Lenei, iar Cãtãlina, gustându–i
sãrutãrile, se gândea cã ar fi preferat sã i le dea Isvan!
Pentru ei doi, nu era decât o cãsãtorie din raþiune. Nu era
vorba de iubire adevãratã. Îºi ascundeau sentimentele, dar
nici unul dintre ei nu se lãsa înºelat. Dimitro îºi va înºela
nevasta, iar ea va face la fel. Tânãrul român nu urmarea,
altceva, prin unirea aceasta decât puterea pe care i–o dãdea
tatãl sãu ºi acelaºi motiv o împingea pe Cãtãlina.
„Nefericirea unora face fericirea altora”, zice un proverb.
Pentru Ion, era exact contrariul, el se plictisea noaptea, în
pavilionul lui. „Sunt un ratat, îºi zicea el, nimic nu îmi
reuºeºte. Când Dimitro va fi stãpânul, el mã va alunga de
aici, iar eu nu voi rãmânea cu nimic. Dar totul nu e încã
pierdut pentru mine. Mai am încã mijloace sã mã rãzbun.
La urma urmei, ce am de pierdut? Viaþa? Cã atât mi–a mai
rãmas!”
Ion era dintre bãrbaþii aceia care nu se declarã niciodatã
învinºi, cãci a pierde sau a câºtiga era, doar, un joc ºi aºa era
întotdeauna. „Þiganii spun cã la un joc cu treizeci ºi douã
de cãrþi, se poate câºtiga cu ºapte. Iar ºaptele meu este Raica”.
În aceeaºi searã, supraveghind cuhnia, Ion o abordã pe
Raica ºi o duse în întunecimea grajdului. Îi zise:
– Tu îl iubeºti pe Isvan ºi o sã–l pierzi. Eu îþi voi da un
mijloc sã faci în aºa fel încât aceastã nuntã sã nu se facã. Îþi
voi spune cum. Lena nu va fi nevasta lui, iar stãpânul va fi
nevoit sã îl dezlege de învoialã pe Isvan.
– Mi–e teamã. Deja am fost biciuitã din cauza ta.
– Dacã îþi spun cã nu ai a te teme de nimic! ªi dacã te
îndoieºti de mine, ia punga asta cu galbeni, e mai mult
decât destul.
Untitled-1 84 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 85
– Ce vrei sã fac cu ea? O sã fiu întrebatã dacã n–am

furat–o ºi voi ajunge în ºtreang.
– Nu, rãspunse Ion. Nici tu, nici tu, nu ne mai temem
de ruºine. Tu îi vei spune stãpânului cã ai fost ibovnica mea
ºi cã eu þi–am dat galbenii ãºtia în schimbul mângâierilor
tale.
– Dacã aflã Isvan, nu o sã mã mai vrea.
– Nu–þi fie teamã, stãpânul nu îi va spune o vorbã ºi
numai el va ºti. O sã mã întrebe dacã, într–adevãr, eu þi–am
dat galbenii. Eu voi zice da.
În cele din urmã, Ion reuºi sã o convingã pe Raica.
II
Într–o zi, Raica se apropie de Lena ºi o întrebã:

– E adevãrat cã Dimitro cautã sã îþi facã curte?
– Tu, ce te bagi? – îi zise Lena.
– Nu mã bag deloc ... Numai cã, dacã e adevãrat, pot sã
te ajut.
– Cum?
– Ei bine, data viitoare când te va mai chema, o sã mã
duc eu în locul tãu ºi o sã–i spun muieraticului ãla ce cred
despre el.
– Eºti nebunã, o sã punã sã te biciuiascã!
– Nu te teme! O sã–l ameninþ cã spun totul Cãtãlinei
dacã nu înceteazã sã mai umble dupã tine.
Lena se gândi puþin, apoi se învoi.
Câteva ore mai târziu, un servitor intrã în bucãtãrie sã îi
spunã Lenei cã stãpânul o cheamã sã vinã cu coºul de lucru.
Raica se ridicã.
– Nu pe tine te cheamã, ci pe alta, zise servitorul.
– E bolnavã ºi eu îi þin locul, rãspunse Raica.
Untitled-1 85 10/6/2005, 1:45 PM

– Stãpânului cel tânãr n–o sã îi placã prea mult treaba

asta. În sfârºit, urcã ºi o sã vezi tu.
Dimitro era în camera lui, întins pe pat, îmbrãcat, cum
îi era obiceiul. ªtia cã Cãtãlina era în oraº sã–ºi comande
rochia de mireasã; nu risca sã fie deranjat de ea. Cât despre
alte persoane de la castel, aveau poruncã sã nu intre la el.
Se auzi o bãtaie la uºã.
– Intrã, strigã Dimitro.
Desigur, fu mirat sã o vadã pe Raica în locul Lenei. Dar
nu lãsã sã i se vadã nimic pe chip.
– Stãpâne, ai nevoie de ajutorul meu? – întrebã Raica.
– De când eºti tu, croitoreasa? – întrebã Dimitro.
– De azi, rãspunse ea. Fata care obiºnuia sã vinã aici e
puþin bolnavã.
Dimitro o cercetã pe Raica, apoi îi zise:
– Vrei sã câºtigi un galben?
– Eu nu am dreptul sã am bani, rãspunse Raica, dar dacã
Înãlþimea Voastrã vrea sã îi fac un serviciu, i–l fac cu plãcere.
– Vreau numai sã aflu ceva ºi dacã eºti sincerã, data
viitoare, când merg la oraº, îþi voi cumpãra o rochie frumoasã
deoarece nu ai dreptul sã primeºti bani.
– Vorbiþi, Stãpâne, vã ascult.
– E adevãrat cã Lena e bolnavã?
Raica, dornicã sã îºi joace rolul pânã la capãt, îºi plecã
ochii ºi rãspunse:
– Eu sunt o fatã de þigan ºi, la noi, oamenii nu se pârãsc
unul pe altul.
– Deci, nu e bolnavã. Ea te–a rugat sã îi þii locul?
– Nu, Stãpâne. Eu am insistat.
– De ce? întrebã Dimitro.
– Lena i–a spus viitoarei sale cumnate cã Înãlþimea Voastrã
a vrut sã o necinsteascã. Acum toþi þiganii ºtiu de asta.
Untitled-1 86 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 87
– ªi tu te–ai sacrificat pentru ea?

– Nu, stãpâne, de mult vroiam sã mã apropii de Înãlþimea
Voastrã ºi sã vã vorbesc. O iubiþi pe Lena, iar eu îl iubesc
pe Isvan. El a fost cu mine ºi eu nu vreau sã îl pierd.
– Deci, tu ai fi de partea mea?
– Nu, stãpâne. Eu aº fi slujitoarea voastrã devotatã.
– ªi ce plãnuieºti? Nu îþi e frica de ai tãi?
– Gura mea rea mi–a adus deja o pedeapsã, rãspunse ea
frecându–ºi fesele, dar sunt gata sã mai îndur încã una pentru
a pãstra pe bãrbatul pe care îl iubesc.
– Bine, zise Dimitro. Acum sã vedem ce ne intereseazã.
Nu e aºa de simplu. Dacã eu vroiam sã o iau pe Lena de
nevastã, Isvan nu ar mai conta. Dar eu vreau doar sã o am
în pat ºi asta e primejdia. Isvan e prietenul meu ºi el nu mã
va ierta.
– Parcã ºi trebuie el sã ºtie!
– ªi cum facem sã nu afle el? – zise Dimitro.
– Sã presupunem, zise Raica, cã facem în aºa fel încât o
întâlniþi pe Lena fãrã martori. Ea nu va putea refuza sã fie
a Înãlþimii Voastre ºi apoi nu va mai îndrãzni sã spunã o
vorbã din mai multe motive: Isvan nu va dori sã ia de
nevastã o femeie care l–a înºelat înainte de cãsãtorie.
– E interesant ce îmi propui, zise Dimitro. Dar cum
s–o întâlnesc singurã?
– Uºor. În fiecare searã, Lena se duce la ºatra sã îi vadã
pe ai ei. E ceva drum pânã acolo. Uneori merge ºi cu
altcineva. Dar eu o sã fac în aºa fel încã sã vã dau de ºtire
când va merge singurã.
– Mã învoiesc, rãspunse Dimitro. ªi cum ai vrea sã te
rãsplãtesc?
– Cu nimic. Orice mi–aþi da, þiganii îºi vor da seama.
Mai târziu, când veþi fi stãpânul ºi, dacã îl dezrobiþi pe Isvan,
Untitled-1 87 10/6/2005, 1:45 PM

nu vreau decât un singur lucru, sã mã dezrobiþi ºi pe mine

în acelaºi timp.
III
Liniºtitã de Raica, Lena era bucuroasã. Nu mai avea a se

teme de Dimitro, cel puþin, aºa credea ea.
Aºa cum spusese Raica, Lena mergea la ºatrã în fiecare
seara sã îºi vadã tatãl ºi fraþii. Treaba aceasta nu i era
îngãduitã, dar dacã majoritatea þiganilor erau la curent cu
drumurile ei nocturne, ei nici prin cap nu îi trecea cã ar fi
putut fi pârâtã. Putea ea ghici cã rivala ei îi spusese totul lui
Dimitro? Era departe de a bãnui acest lucru, mai ales de
când ea o înlocuia fãcând micile slujbe pe lângã stãpân.
Joi seara: mai erau încã trei zile ºi se va sãrbãtori unirea
ei cu Isvan. „De ce ºi–ar mai face griji degeaba?” îºi zise
Lena pãrãsind ºatra noaptea târziu ca sã ajungã la castel.
Cãci, întocmai ca ºi alþi slujitori þigani, ea trebuia sã stea
acolo noaptea. Putea fi nevoie de ea în orice clipã.
Deºi era primãvarã bine, nopþile erau mai degrabã reci.
Lena se învelise într–un ºal ºi mergea cu paºi mari. Era
riscant sã iasã noaptea ºi ea o ºtia foarte bine. Dar peste cine
ar fi putut ea da? În orice caz, nu peste slujitorii gaje care
se temeau sã mai iasã dupã ce se lãsa întunericul, mai ales
de când fusese atacat Ion.
La un moment dat, fata crezu cã aude paºi în spatele ei.
Se întoarse, dar imediat cineva azvârli o haina peste ea; totul
se petrecu aºa de repede cã nu avu nici mãcar timp sã se
lupte ºi se simþi ridicatã de la pãmânt. Încercã sã strige, dar
glasul ei nu se auzea din cauza hainei. Nu ºtia câþi erau
agresorii ei, dar crezu cã desluºeºte mai multe voci. Cât ai
Untitled-1 88 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 89
clipi din ochi, a fost legatã ºi prinsã de niºte mâini ºi a

simþit cã cineva o pune pe un cal care porni imediat. Înþelese
ºi cã în ºa, în spatele ei, se gãsea un cãlãreþ care o þinea sã
nu cadã. Apoi îºi pierdu cunoºtinþa, zdrobitã de atâtea emoþii.
Când Lena îºi reveni, totul era negru. Fata þigancã simþi
cã era culcatã pe paie, probabil într–o colibã de pãdurar,
cum erau multe prin preajmã. Se ridicã, sprijinindu–se în
mâini, ºi încercã sã vadã ceva în întuneric, dar imediat o
mânã o prinse de gât ºi strânse.
– Dacã strigi, te sugrum!
Fata îºi puse mâinile pe încheietura mâinii necunoscutului
ºi încercã sã slãbeascã strânsoarea. În acea clipã îºi dãdu
seama cã era complet goalã. Dându–ºi seama de primejdie,
îºi retrase mâinile, iar necunoscutul o lãsã ºi el pe a lui.
– Ce vrei cu mine? întrebã ea. Oricine ai fi, stãpânul va
ºti de fapta ta murdarã.
– Eu sunt stãpânul.
– Dimitro?
– Da, Dimitro însuºi.
Lena încercã sã îºi ascundã goliciunea, dar nu avea nimic
cu ce sã se acopere.
– Hainele tale sunt afarã, zise fiul voievodului. Coliba e
închisã cu cheia, nu ai de unde spera sã primeºti ajutor.
Prostul care s–ar aventura sã te caute aici ar fi ucis imediat.
Vezi, nu se mai poate face nimic pentru tine. Nu ai decât
sã mi te dai de bunãvoie. Nu mã obliga sã te iau cu forþa.
– Niciodatã, rãspunse Lena. Mai bine ucide–mã.
– O fatã frumoasã ca tine nu trebuie ucisã. La urma
urmei, de ce þi–e teamã? Isvan nu o sã ºtie nimic.
– Îndrãzneºti sã îi rosteºti numele, tu, cel mai bun prieten
al lui! Nu eºti decât un laº, o fiinþã mizerabilã. Omoarã–mã,
va fi mai bine pentru tine.
Untitled-1 89 10/6/2005, 1:45 PM

– ªase dintre oamenii mei stau de pazã afarã, nu–þi fie

teamã de nimic. Nu, porumbiþa mea. Dacã nu vrei sã fii cu
minte, cu atât mai rãu pentru tine.
Lena începu sã strige cât de tare putea. Poate cã cineva
o va putea auzi ºi îi va veni în ajutor. Zadarnicã speranþã!
Mâna lui Dimitro îi înconjurã gâtul din nou ºi o rãsturnã
pe spate. Violul fu sãvârºit.
Untitled-1 90 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 91
CAPITOLUL XV
I
În zorii zilei, Lena nu ºtia ce sã facã. La plecare,

Dimitro îi aruncase hainele în colibã, dupã îºi potolise
instinctele de fiara, fãrã o vorbã miloasã pentru victima lui.
Ea se îmbrãcã mecanic, fãrã sã îºi dea seama ce fãcea. Unde
sã se ducã acum? „Mara, Mara, repeta biata fatã, ea e singura
care poate sã mã salveze”.
Fiica lui Petri se ridicã, fãrã, mãcar, sã aibã grijã sã
îndepãrteze paiele care îi rãmãseserã pe haine. „Acum sunt
femeie”, îºi zise ea, „ºi romii nu mã vor ierta dacã nu îmi
pun o basma pe cap”.
Cu dinþii, sfâºie un colþ din ºalul ei ºi ºi–l puse pe cap,
legând capetele sub bãrbie. „Trebuie sã o vãd pe Mara ºi sã
îi spun tot”.
Sora lui Isvan nu dormise toatã noaptea. Ca toþi cei care
lucrau la cuhnie, se culca în odaia pentru fetele de þigan, în
afarã de ocaziile speciale când i se permitea sã îºi petreacã
noaptea la ºatrã.
Noaptea, târziu, Mara începuse sã se îngrijoreze de ce nu
mai venea Lena. Îºi fãcu mii de socoteli. Nu departe de
Mara, Raica nu era mai puþin neliniºtitã. Ea ºtia „ce” urma
sã se petreacã în noaptea aceea. Îi era grozav de teamã ºi, ca
sã nu tremure, îºi strângea pumnii. Cum va putea ea mâine
sã o priveascã pe Lena în ochi? Ea îi sugerase lui Dimitro sã
o batjocoreascã. Numai de n–ar spune nimic fiul lui Andrei!
Dacã Isvan afla ceva, o sã fie vai de pielea ei!
Untitled-1 91 10/6/2005, 1:45 PM

Era ziuã când uºa se deschise brusc ºi Lena apãru la

lumina zilei. Nu mai era decât o umbrã din ceea ce fusese.
Faþa îi înota în lacrimi. Lena fugi spre patul ei ºi se lãsã jos
hohotind. Toate fetele se ridicarã ºi se îngrãmãdirã în jurul
ei. Mara îngenunchiase lângã prietena ei ºi îi zise:
– Ce s–a întâmplat, mica mea Lena? De ce te necãjeºti
aºa?
– Vreau sã mor! Aº vrea sã fiu moartã! Azi noapte
... am fost rãpitã ... de Dimitro ... ºi m–a necinstit.
– Oh! mizerabilul, zise Mara. Pânã la urmã, ºi–a atins
scopul.
– Trebuie sã îi spunem lui Isvan, strigã o fatã.
– Nu, încã nu, rãspunse Mara. Sã o lãsãm pe Lena sã ne
spunã tot. Dar cum?! Trebuia sã strigi, îi zise ea Lenei, sã
strigi dupã ajutor, sã muºti, sã faci totul sã nu poate sã–ºi
împlineascã scopul.
– Am încercat totul, zise Lena, continuând sã plângã.
Dar ce puteam face contra ºapte bãrbaþi?
– Cum ºapte? întrebã Mara.
– Dimitro, cu toata puterea lui, nu ar fi reuºit sã mã
rãpeascã. A avut tovarãºi.
– Îi ºtii? I–ai vãzut?
– Nu, am simþit mai multe mâini prinzându–mã ºi
legându–mã. Dimitro, însuºi, mi–a zis cã ºase din oamenii
lui pãzeau coliba unde m–a dus.
Mara se ridicã ºi îºi prinse capul între mâini. Apoi, le
spuse celorlalte fete:
– Dacã vã învoiþi, mai bine sã nu suflaþi o vorba romilor.
Gândiþi–vã ce tãrãboi ar ieºi! Fratele meu ar turba, ar fi în
stare sã încerce sã se rãzbune pe Dimitro. Iar represaliile nu
ar întârzia. Isvan ar fi ucis ºi, poate, chiar ºi pãrintele ºi fraþii
Lenei. Trebuie sã evitãm nenorocirea asta cu orice preþ!
– Tu sã vorbeºti pentru tine, rãspunse Raica. Nu existã
Untitled-1 92 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 93
viol fãrã consimþãmânt.

– Tu ai fost deja necinstitã, tu?
– Eu vreau ca Isvan sã ºtie, zise Lena, ºi ceilalþi. Nu îl mai
merit pe Isvan.
Raica încuviinþã.
II
De îndatã ce Andrei se trezi, o sunã pe Raica sã îi aducã

micul dejun. Dar aceasta nu rãspunse. În sfârºit, o altã fatã
de þigan, care auzise clopoþelul ºi care se gãsea în bucãtãrie,
veni în odaia lui sã vadã de ce avea nevoie.
Zece minute mai târziu, Raica intra în camera voievodului.
– De ce aºa târziu? – întrebã Andrei. Trebuie sã sparg
clopoþelul ca sã rãspundã cineva?
– Iertaþi–mã, Stãpâne. Nu vã supãraþi pe mine, m–am
trezit un pic mai târziu.
– Dar ce–i cu toatã hãrmãlaia aia acolo, jos? Aud ecoul
certurilor voastre din bucãtãrie.
– Nu e mai nimic, Stãpâne. Câteva femei s–au trezit
prost dispuse, asta e tot.
– Raica, minþi prost. Spui vorbe pe care nu le crezi.
Spune–mi ce s–a întâmplat. Oricum, voi afla.
– Îmi pare rãu, Stãpâne, dar treaba e aºa de cumplitã cã
tare aº vrea sã nu fiu eu cea care vã spune ce s–a petrecut
astã noapte.
– Vreau sã ºtiu adevãrul, zise Andrei, ºi imediat!
Raica lãsã capul în jos ºi nu mai zise o vorbã.
– Bine, zise voievodul, nu te supui. Cu atât mai rãu
pentru tine, vei merge la temniþã.
Andrei trase de un cordon ºi un slujitor român apãru
imediat.
Untitled-1 93 10/6/2005, 1:45 PM

– Spune–i lui Igor sã o punã în fiare ºi sã rãmânã acolo

pânã dau eu poruncã sã i se dea drumul.
Raica îl urmã pe slujitor fãrã sã îºi ridice capul spre
Andrei.
Rãmas singur, voievodul se gândi în timp ce servea micul
dejun. „Dacã Raica nu vrea sã vorbeascã ºi sã îmi spunã ce
s–a întâmplat astã–noapte la þigani înseamnã cã treaba e
foarte gravã. Chiar ea mi–a zis cã e ceva cumplit. Despre ce
o fi vorba? Ameninþãrile mele nu îi vor face pe þigani sã
vorbeascã. Sã îl aºtept pe Ion. Poate ºtie el ceva”.
Într–adevãr, câteva clipe mai târziu, logofãtul veni sã îºi
prezinte raportul, ca în fiecare dimineaþã. Observã imediat
faþa morocãnoasã a logofãtului. Ion se întreba dacã voievodul
ºtie deja ce fãcuse fiul lui.
– Ce s–a întâmplat azi? – întrebã voievodul.
– Azi, rãspunse Ion, nimic deosebit. Am venit sã îmi daþi
poruncã. Aveþi ceva deosebit sã îmi porunciþi.
– Da, dar asta nu are nimic de–a face cu munca. Acum
câteva minute, Raica era în odaia asta ºi am trimis–o la
temniþã pentru cã nu a fãcut ce i–am poruncit. Se pare cã
la þigani s–a întâmplat ceva cu totul deosebit ºi ea a refuzat
cu hotãrâre sã rãspundã la întrebãrile mele. Tu, care eºti mai
apropiat de robi decât mine, tu vei putea, poate, sã mã
lãmureºti ºi pe mine.
– De fapt, Stãpâne, ºtiu despre ce e vorba ºi mã mir cã
stãpânul nu ºtie.
– Se pare cã eu trebuie sã fiu ultimul din castelul meu
care aflã adevãrul.
Ion se simþea stânjenit. Andrei strigã:
– Dar vorbeºte odatã! Ce atâtea mistere?
– Cum sã mai ascund adevãrul? Azi noapte, Lena a fost
atacatã, rãpitã ºi violatã.
– ªi cine e fãptaºul?
Untitled-1 94 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 95
– Dimitro, fiul vostru.

– De unde ºtii tu cã el este?
– Mai întâi, pentru cã Lena însãºi le–a spus fetelor numele
vinovatului. Pe de altã parte, Dimitro a fost însoþit de ºase
bãrbaþi. Unul dintre ei e prietenul meu ºi el mi–a mãrturisit
totul.
Andrei rãmase un timp abãtut. Recent îi interzisese lui
Ion
sã o mai vadã pe fatã ºi, iatã, cã acum, propriul lui fiu
fãptuise ceva cumplit. Cum mai putea sã îl ierte când Ion
fãcea pe judecãtorul? Trebuia, totuºi, sã îi dea dreptate.
Dimitro se purtase ca un bãrbat brutal: purtarea lui nu
putea fi justificatã, nu era demn sã fie stãpânul moºiei.
Ion respectã tãcerea lui Andrei. Acesta trase, iar, de cordon
ºi apãru acelaºi slujitor:
– Spune–i fiului meu sã vinã imediat la mine ºi lui Igor
sã îi dea drumul Raicãi.
Dupã plecarea slujitorului, Ion zise:
– Pedeapsa ei nu a durat mult.
– Biata fatã, nu a îndrãznit sã vorbeascã ca sã nu mã
necãjeascã. Pot s–o osândesc pentru asta?
Se auzi o bãtaie la uºã ºi intrã Dimitro.
– M–ai chemat, tatã?
– Da! Am auzit multe despre tine, mizerabilule! Toatã
lumea de la castel ºtie ce i–ai fãcut Lenei!
– Asta e tot?! ªi ce e aºa de grav?
– Cum îþi justifici comportarea? Acum cã instinctele tale
diabolice au fost satisfãcute, ce vei face? Te însori cu Lena?
– Nici nu te gândi, tatã!
– Ar trebui sã îþi cer sã te însori. Din nefericire, mezalianþa
asta nu e posibilã. Situaþia e foarte delicatã. Din vina ta, iatã
o cãsãtorie anulatã!
– Care, tatã? – întrebã Dimitro.
Untitled-1 95 10/6/2005, 1:45 PM

– A lui Isvan, bineînþeles. Doar nu crezi cã dupã toate

acestea el mai vrea sã o ia pe Lena de nevasta. El, cel puþin,
are simþul dreptãþii.
– Faci o dramã din nimic, tatã!
– Isvan nu o sã te ierte, zise Ion. Eu îl cunosc mai bine
ca oricine. E în stare de orice. Viaþa ta e în primejdie.
Trebuie sã acþionãm ºi, nu cu discuþii, o sã ajungem la o
soluþie. ªtiu cã stãpânul îmi va spune cã ºi eu sunt duºmanul
lui Isvan, dar eu am spus ce gândesc ºi, fãrã sã mai înrãutãþim
situaþia, ar trebui sã gãsim un mijloc sã îl trimitem pe Isvan
la temniþã pentru câtva timp.
– Asta nu e o soluþie, zise voievodul. Isvan e un servitor
credincios ºi nu pot sã îl pedepsesc pentru slujbele pe care
mi le–a îndeplinit pânã acum. Din contrã, meritã o rãsplatã,
dar teamã îmi e cã ea ar fi inutilã. Ion are dreptate, trebuie
sã îl chemãm pe Isvan ºi sã vedem ce vrea el.
Andrei trase de cordonul soneriei a treia oarã ºi, din
nou, apãru servitorul.
– Du–te ºi adu–mi–l pe Isvan.
Servitorul ieºi, revenind câteva clipe mai târziu, ca sã
spunã cã tânãrul rom nu era de gãsit. Cei trei bãrbaþi –
Andrei, Dimitro ºi Ion – se privirã. Dacã Isvan a pãrãsit
castelul fãrã ºtirea nimãnui, precis uneltea ceva.
– Spune–i lui Igor sã plece imediat în cãutarea lui Isvan.
Sã înceapã cu ºatra þiganilor, m–aº mira sã nu îl afle acolo.
Dupã ce servitorul ieºi, Andrei i se adresã din nou fiului
sãu:
– Am poruncit. Igor îl va aduce pe Isvan viu sau mort.
Crima asta va fi ºi ea pe conºtiinþa ta. Orice–ar fi, tu vei
pãrãsi castelul pentru totdeauna. Aici nu mai e loc pentru
tine. Mâine vei pleca unde vei voi. Îþi voi da bani sã trãieºti
cum se cuvine. Un bãrbat ca tine nu trebuie sã mai rãmânã
în Europa. Te sfãtuiesc din toatã inima sã pleci în Lumea
Nouã ºi sã nu mai aud de tine niciodatã!
Untitled-1 96 10/6/2005, 1:45 PM

ROBII 97
III
Nu numai românii se apucarã sã îl caute pe Isvan, ci ºi

toþi þiganii. În ciuda eforturilor ambelor grupuri, el rãmase
de negãsit.
Andrei se înfurie. Toate acestea dovedeau cã tânãrul rom
îºi pregãtise evadarea demult. Nici un cal nu lipsea din
grajd: deci, plecase pe jos. I–ar fi trebuit douã zile bune de
mers ca sã traverseze pãmânturile voievodului, de nu s–o fi
ascuns pe undeva ºi aºtepta sã plece la noapte. Aºa cã Andrei
trimise veste la toþi vecinii lui ca sã fie sigur cã prada nu îi
va scãpa.
Scotocirã toate colþurile pãdurii, fãrã ca cineva sã dea de
urmã tânãrului rom. Ai fi zis cã a dispãrut în vânt. A fost
cãutat ºi în toate cotloanele castelului, pânã ºi în pivniþe ºi
în subterane. Sã se fi putut face Isvan nevãzut?
Normal, nici un colþ din ºatra þiganilor nu rãmase
nescotocit. Dar romii, tot atât de miraþi, ca ºi românii, cãutau
ºi ei.
Noaptea puse capãt acestei hãituieli, dar ea avea sã
reînceapã a douã zi.
Noaptea, târziu, fãrã sã spunã o vorbã, Dimitro plecã
singur în cãutarea lui Isvan. Era bine înarmat ºi spera sã îl
descopere ºi sã îl doboare ca pe un câine.
IV
A douã zi, dimineaþa, în curtea castelului era o adunare

neobiºnuitã. Andrei, sprijinit de Ion ºi Igor, cobora cele
câteva trepte ale castelului. Toþi ceilalþi, robi, slujitori, orãºeni
ºi sãteni se dãdeau la o parte. Voievodul nu mai îndrãznea
sã scoatã nici o vorbã. Dimitro era acolo, de–a curmeziºul
Untitled-1 97 10/6/2005, 1:45 PM

unei catârce, picioarele ºi braþele spânzurându–i de fiecare

laturã.
– Mergeam la lucru, zise þãranul care þinea catârca, ºi
deodatã am vãzut corpul pe câmp, nu departe de locul asta.
Avea un cuþit înfipt în spate.
– Unde e .... cuþitul?
Al doilea þãran scoase cuþitul dintr–o cârpã murdarã.
Mai era încã plin de sânge. Voievodul îl lua sã se uite la el
ºi apoi, exclamã:
– Dar e pumnalul lui Isvan. Îl recunosc, chiar eu i l–am
fãcut cadou. ªi el l–a folosit sã îmi omoare feciorul?
Andrei plângea amar.
– O mie de ducaþi recompensã celui care îl va gãsi pe
Isvan viu sau mort.
– Nu e nevoie, iatã–mã–s!
Într–adevãr, Isvan era în picioare pe peronul castelului,
ieºise din castel ºi se îndrepta spre ei.
Andrei îl privi þintã ºi strigã:
– Nenorocitule! Tu l–ai ucis pe Dimitro.
– Nu eu sunt ucigaºul. E adevãrat cã îl uram pe fiul
Vostru ºi cã am vrut sã îi fac de petrecanie. Dar nu eu
l–am ucis. Jur pe capul pãrintelui meu.
– ªi totuºi, pumnalul ãsta, zise Andrei, îþi aparþine.
– Da, pentru cã l–am primit de la Înãlþimea Voastrã.
– Unde, erai tu ieri dimineaþã?
– Refuz sã rãspund.
– Paznici, luaþi–l. Aruncaþi–l în temniþã! Pedeapsa lui sã
fie cumplitã! Ucigaºul va fi spânzurat în acest loc! Dar mai
întâi eu vreau ca el sã dea seamã de cumplita lui faptã. De
acum într–o lunã Isvan va fi spânzurat! Îi acord acest rãgaz
sã se împace cu Dumnezeu. Oricine va încerca sã intervinã
pentru el, va fi aspru pedepsit.
Untitled-1 98 10/6/2005, 1:45 PM

99
PARTEA A DOUA
HAIDUCII
CAPITOLUL I
I
Celula era scobitã chiar în stâncã. Nu avea fereastrã; exista

doar o micã ieºiturã în uºã, dar cum nici culoarul nu era
luminat, nici o razã de luminã nu pãtrundea în celula în
care nu era decât hrana adusã de temniceri, lanþurile ºi
paiele. Isvan era obligat sã îºi facã ºi nevoile în celulã, atât
cât îi permiteau lanþurile. De aceea mirosea groaznic a
excremente ºi a umezealã. O datã pe sãptãmânã, un bãrbat
pe care Isvan nu îl mai vãzuse vreodatã venea sã facã puþinã
curãþenie sub supravegherea temnicerului.
Paznicii nu rãspundeau niciodatã la întrebãrile celui închis.
Nu vorbeau nici mãcar între ei. Poate erau muþi? Dar nu.
Tânãrul rom îi ºtia ºi chiar vorbise adesea cu ei când era
liber. Fãrã îndoialã, primiserã ordine foarte severe sã tacã.
Lui Isvan nu îi mai rãmânea altceva decât sã se gândeascã:
sã cugete ori sã doarmã. Nici mãcar nu se întreba dacã
putea fi graþiat. Omorul fusese pregãtit cu mânã de maestru.
Totul îl învinovãþea: ura faþã de cel care îi violase logodnica,
dispariþia lui neaºteptatã ºi arma crimei, care îi aparþinea.
Cum mai putea el sã îºi dovedeascã nevinovãþia fãrã a o
Untitled-1 99 10/6/2005, 1:45 PM

pierde pe Cãtãlina, singurul lui martor? Va îndrãzni ea sã

mãrturiseascã cã pentru a se rãzbuna pe logodnicul ei, îl
implorase pe tânãrul rom sã îi fie ibovnic? ªi iatã cã, acum,
Isvan o iubea pe tânãra româncã. Lena nu mai era decât o
amintire ºi cauza involuntarã a nenorocirilor lui. Dacã
Cãtãlina vorbea ºi spunea cã ea petrecuse acea noapte fatalã
cu Isvan, nevinovãþia lui era doveditã, dar el ar fi osândit
pentru cã se culcase cu nepoata voievodului. Aºa era legea.
Moarte pentru moarte, mai bine sã nu o mânjeascã pe
Cãtãlina. Dar ceea ce îl durea pe tânãrul rom era cã un
asasin se plimba în libertate ºi râdea de suferinþele lui.
II
În a ºasea zi, puþin dupã ce temnicerul îi puse mâncarea

jos, Isvan primi o vizitã. De fapt, Cãtãlina reuºise sã îl
mituiascã pe temnicer ca sã–l poatã vedea pe Isvan zece
minute. Dupã ce a lãsat o punga cu galbeni în mâna
bãrbatului, fata îi fãcu semn sã plece. Temnicerul îºi agãþã
lampa într–un cui în stâncã ºi înainte de a închide uºa dupa
el, îi zise fetei:
– Zece minute, nu mai mult! Mã duc sã stau de pazã pe
hol sã vãd dacã nu coboarã cineva.
Rãmasã singurã cu Isvan, Cãtãlina izbucni în plâns:
– Te iubesc, Isvan, zise ea printre hohote. Trebuie sã te
salvez. Eºti nevinovat ºi eu singurã ºtiu lucrul acesta; nu te
pot lãsa sã mai suferi.
– Nu fã nimic! Într–un fel sau în altul, sunt pierdut.
M–am împãcat cu soarta. Tu ºtii, mai am încã douãzeci ºi
patru de zile de trãit; mãsor deja timpul care mã desparte de
moarte. Tu ºtii cã nu eu l–am omorât pe Dimitro. Dacã
Dumnezeu e drept ºi eu cred în El, El va face ca adevãrul
Untitled-1 100 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 101
sã iasã la ivealã ºi adevãratul ucigaº va fi descoperit, iar eu

voi fi pus în libertate. Reputaþia ta va fi protejatã. Desigur,
toate astea nu sunt decât presupuneri. Am o ºansã dintr–o
mie sã ies viu de aici.
– Cel puþin ai vreo idee? Cine sã fi fãcut fapta asta?
– Un singur om mi–a dorit moartea ºi ãsta a fost Ion ºi
eu cred cã el e ucigaºul lui Dimitro. Dar nu pot nici sã o
spun, nici sã o dovedesc. Se poate ºi sã mã înºel cãci nu am
nici o dovadã împotriva lui.
– Isvan, spune–mi tot ce ºtii. Toata lumea e de acord cã
tu eºti ucigaºul lui Andrei, în afarã de mine, desigur. De
aceea nici nu fac ei nimic sã îl gãseascã pe vinovat. Iar dacã
s–ar cerceta, cine altul sã o facã decât Ion, în afarã de cazul
cã el ar fi acuzat pe faþã?!
– Nu te amesteca, e lucru cu primejdie. Cel care l–a
omorât pe Dimitro nu va ezita sã mai ucidã ºi a doua oarã,
dacã s–ar simþi ameninþat. Dacã tu vrei sã faci ceva pentru
mine, ar trebui sã te duci la pãrintele meu ºi la fraþii mei ºi
sã le spui adevãrul. Þiganii ºtiu pãstra o tainã. Le vei spune
cã mi–am dat cuvântul de rom cã nu voi spune nici unui
român cã tu ai fost a mea în noaptea aceea. Tata va înþelege.
Îþi mulþumesc cã ai reuºit sã vii la mine. Nu te mai pune în
primejdie, nu are nici un rost. Sã ne spunem adio aici, cãci
tu vei pleca, iar eu nu te voi mai vedea. Gândeºte–te la
mine!
– Ai încredere în Dumnezeu, trebuie sã speri în El.
– Speranþa mã þine în viaþã, spuse Isvan.
Untitled-1 101 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL II
I
De la moartea lui Dimitro, multe se schimbaserã la conac.

Andrei nu mai era singurul stãpân; îl avea pe Mihai.
Nemilos, acesta, nu mai vroia sã aºtepte. Isvan va muri,
chiar dacã era nevinovat. Adesea, fiul cel mare al lui Andrei
îi reproºase tatãlui sãu cã îi dãdea prea multã atenþie tânãrului
rom. În tinereþe, când Mihai se ciondãnea cu fratele lui,
Dimitro, Isvan lua întotdeauna partea acestuia. Mihai îl
considerase întotdeauna o fiinþã inferioarã; îl dispreþuise, îl
detestase chiar. Deja cãuta sã îi facã rãu. Într–o zi îi spusese
lui Isvan : „Când eu voi fi stãpânul conacului, voi pune
gãrzile mele sã te ucidã”. Ajuns bãrbat în toatã puterea,
Mihai îºi pãstrase aversiunea pentru protejatul lui Andrei ºi
iatã cã acum i se dãduse ocazia sã se descotoroseascã de el,
cu atât mai mult, cu cât nu îl credea deloc nevinovat.
Cât despre Ion, el era singurul care ºtia cã nu Isvan îl
omorâse pe Dimitro ºi, pe bunã dreptate, deoarece el era
vinovatul.
De fapt, când Dimitro hotãrâse sã meargã singur noaptea,
în cãutarea lui Isvan, Ion avusese ºi el aceeaºi idee. Numai
cã el se întorsese la castel dupã ce bãtuse în zadar pãdurea
în lung ºi în lat. Cei doi bãrbaþi se întâlniserã ºi hotãrâserã
sã meargã împreunã sã îl caute pe Isvan.
Când furã departe de orice aºezare omeneascã, Ion, care
îºi pregãtise lovitura din vreme, bãgase pumnalul pânã la
Untitled-1 102 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 103
prãsele în spatele lui Dimitro. Avusese grijã ºi, în timpul

zilei, furase arma din odaia lui Isvan. ªi, astfel, tânãrul rom
va fi acuzat în locul lui, iar Ion se descotorosea deodatã de
doi care–i stãteau în coastã.
Nu numai Cãtãlina, dar ºi Lena devenea liberã. „Mai
târziu, se gândea Ion, când totul se va fi uitat, eu îi voi cere
lui Andrei mâna Cãtãlinei, dar între timp nimic nu mã
împiedicã sã îi dau târcoale Lenei. Acum cã Isvan a dispãrut
ºi cã nu mai e fatã mare, va fi mai puþin sãlbaticã”.
Planul sãu decurgea aºa cum prevãzuse el. Cadavrul lui
Dimitro fusese descoperit, iar Isvan putrezea în fundul
temniþei.
Dar Ion nu ºtia cã exista un martor care asistase la crima
lui.
II
Cãtãlina vroia sã îl salveze pe Isvan pe care îl ºtia

nevinovat. Dar cum sã facã?
Nu exista nici o posibilitate sã îl înduplece pe Andrei;
stãpânul nu mai putea reveni asupra ordinelor pe care le
dãduse, mai ales cã Mihai îi þinea isonul. ªi în timpul acesta
zilele treceau.
O idee încolþi, totuºi, în mintea fetei: sã îl scoatã pe Isvan
din temniþã. Pentru a pune acest plan în aplicare, trebuia
sã–l cumpere pe Ion. Acesta nu putea sã nu reacþioneze la
bani. Cãtãlina era hotãrâtã sã îi ofere pânã ºi ultima dintre
bijuteriile ei, sã se lipseascã de tot ce avea.
Într–o dimineaþã, îl chemã pe logofãt la ea. Dupã ce îi
spuse cã era sigurã de nevinovãþia lui Isvan, îi fãcu logofãtului
propuneri clare sã îi dea bani, cu condiþia sã îl scoatã pe
osândit din temniþã. Insistenþele ei nu duserã la nimic. Ion
Untitled-1 103 10/6/2005, 1:45 PM

refuzã cu hotãrâre.
Atunci Cãtãlina se simþi stânjenitã. Cum sã facã sã îl
lãmureascã, dacã banii nu îl interesau?
– Ion, ascultã–mã, zise ea. Existã ceva ce îþi doreºti tu în
viaþa asta?
– Da, femeile.
– Ei, bine. ªi eu sunt femeie ºi sunt gata sã mã vând
pentru ca Isvan sã fie liber. La urma urmei, din cauza mea
este el închis, ºi eu trebuie sã îl eliberez. Ia–mã, dacã asta
vroieºti. Voi fi a ta când Isvan nu va mai fi în temniþã.
Ion se gândi îndelung, apoi îi spuse Cãtãlinei:
– Îmi pare rãu cã nu te pot ajuta. În seara când te–ai
logodit cu Dimitro, vroiam sã îþi cer mâna. Stãpânul mi–a
luat–o înainte. Sigur, te doresc. Când va veni momentul,
când nu vei mai fi în doliu, te voi cere de la Andrei, dar
pânã atunci, nu pot face nimic. Îl iubeºti pe Isvan ºi tu
singurã ai spus cã ai fost a lui. Cum aº putea eu sã îi dau
drumul ca sã afle, din nou, în mine un rival? Nu, nu conta
pe mine. Te iubesc ºi nu þi–o ascund, dar, cu toatã iubirea
mea pentru tine, îmi este imposibil sã îþi împlinesc dorinþa.
Nu vreau sã te înspãimânt ºi sã îþi spun cã nu mai existã nici
o ºansã pentru el. Poþi chiar merge sã vorbeºti cu stãpânul
ºi sã–i spui adevãrul, dar sunt convins cã n–o sã te creadã.
ªi dacã te crede, Isvan nu va fi mai puþin pierdut. Hai, uitã
de ideea asta nebuneascã sã îl ajuþi sã iasã din temniþã.
– M–am înºelat, Ion. Am crezut cã tu eºti prietenul lui
Isvan. O sã îl ajut sã iasã din temniþã fãrã sprijinul tãu.
– Bine cã mi–ai spus–o. De astãzi, paza lui va fi întãritã
ºi oricine va încerca sã mai intre pe culoarele subterane nu
va mai ieºi viu de acolo. În cazul cã scapã din temniþã, voi
ºtii sigur cã tu ai pus totul la cale ºi vor fi morþi ºi rãniþi pe
care tu îi vei avea pe conºtiinþã.
Fata izbucni în lacrimi în timp ce Ion, indiferent, plecã.
Untitled-1 104 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 105
III
A doua zi, dimineaþa, devreme, logofãtul se pregãtea sã

meargã la voievod sã îi spunã despre lucrãrile din ajun, când
Raica, care îl pândea de un timp, îi fãcu semn sã intre în
grajd. „ªi asta, acum!” – se gândi Ion. Dar de dus se duse.
– Ce vrei de la mine? – zise Ion când fu lângã tânãra
þigancã.
– Ai uitat ce te–ai legat sã faci?
– Ce m–am legat sã fac?
– Trebuie sã îþi amintesc eu ce ne–am înþeles împreunã?
La rugãmintea ta, l–am convins pe Dimitro sã o necinsteascã
pe Lena, aveam un scop comun: tu sã o pãstrezi pe Cãtãlina,
iar eu pe Isvan. Noi nu ºtiam cã lucrurile se vor petrece
altcumva decât le–am gândit noi. Acum terenul e liber pentru
tine, poþi sã te dai la nepoata lui Andrei. Iar eu, ce am eu
din toate astea?
– Te–am plãtit.
– Nu aºa ne–am înþeles.
– Puteam eu sã îmi imaginez cã Isvan va fi aºa nebun
sã îl omoare pe Dimitro?
– ªi dacã nu e el vinovatul? – rãspunse Raica.
– Dacã nu e el, cine sã fie vinovatul?
– Tu.
– Eºti nebunã, rãspunse logofãtul. Bineînþeles cã o vreau
pe Cãtãlina, dar nu aº merge pânã acolo încât sã ucid pentru
ea.
– O sã mã duc sã îi spun stãpânului, zise Raica. Îi voi
arãta sacul cu galbeni pe care mi l–ai dat. Ce mai conteazã
dacã mint!
Untitled-1 105 10/6/2005, 1:45 PM

– ªi ce–o sã–i spui?

– Îi voi spune cã tu m–ai plãtit ca sã îmi cumperi tãcerea.
Voi spune cã te–am vãzut omorându–l pe Dimitro.
– Ai fi în stare sã mã acuzi în locul altuia?
– Între tine ºi Isvan, nu e greu de ales. Salveazã–l dacã
vrei sã nu scot o vorbã.
Ion se gândi. Tânãra þigancã era în stare sã îºi punã
ameninþarea în aplicare. Putea sã îl acuze de uciderea lui
Dimitro. Din fericire, Raica nu ºtia cã el era, într–adevãr,
ucigaºul. Dacã Raica vorbea, Andrei putea sã înceapã sã îºi
punã întrebãri. Aºa cã îi spuse fetei:
– Nu ºtiu. Voi vedea.
– Timpul trece. Nu mai sunt decât unsprezece zile.
– Fãrã îndoialã. Dar nu voi putea sã îl scot din temniþã
eu, singur. Asculta, voi încerca sã fac totul fãrã sã mã pun
în primejdie pe mine, dar nu pot sã–þi promit nimic.
Untitled-1 106 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 107
CAPITOLUL III
I
Nouã zile.
Nemiºcarea îi înþepenise mâinile ºi picioarele. Încheieturile
mâinilor ºi gleznele îl dureau atât din cauza fiarelor care îl
strângeau ca un cleºte, cât ºi din cauza ruginii care le
acoperea. Ici ºi colo, mâinile ºi picioarele i se umflaserã ºi
îl dureau cumplit. Dar la ce bun sã se plângã sau sã geamã?
Nimeni nu îl putea auzi, mângâia sau tãmãdui. Temniþa îl
apãsa cumplit.
Cu toata neliniºtea care îi strângea inima, un nevinovat
doarme uºor ºi fãrã vise urâte.
De aceea Isvan dormea adânc, când, deodatã, fu trezit de
scârþãitul broaºtei care se deschidea. Apãrurã ºase bãrbaþi,
dintre care doi aveau torþe: erau Ion, Igor ºi patru temniceri.
– Isvan, zise Ion, am de împlinit o îndatorire grea.
Stãpânul, temându–se cã þiganii s–ar putea rãscula, a hotãrât
sã te trimitã la ocna osândiþilor. Dar de muncit, nu vei
munci. Starea ta nu e prea bunã ºi nu o sã te las sã faci
robota. Vei rãmâne acolo încã opt zile. La sfârºitul celei
de–a noua zi, vei fi spânzurat în faþa tovarãºilor tãi de temniþã.
Ca ºi aici, vei fi în lanþuri, dar, cel puþin, vei vedea lumina
zilei ºi vei primi mâncare mai bunã.
În timp ce el vorbea, doi dintre paznici i–au deschis
lacãtele lanþurilor, apoi i–au legat mâinile la spate, cu o
frânghie.
Ion simþea cã sângele îi revenea încet–încet în mâinile ºi
Untitled-1 107 10/6/2005, 1:45 PM

picioarele amorþite. Deºi torþele nu luminau prea mult, vãzu

cã unul dintre paznici rãmãsese în uºa celulei, apoi auzi
ecoul unui ciocan care lovea un fier ºi, apoi, paºi grãbiþi care
veneau spre el: era paznicul care li se alãtura. Totul era
ciudat.
Culoarul subteran era îngust ºi nu era loc destul ca sã
treacã doi oameni. În faþã, paznicul cu o torþã, apoi Ion ºi
Isvan, unul dupã altul, apoi ceilalþi paznici dintre care unul
era legat de Isvan ºi, în sfârºit, ultimul, care încheia grupul
ºi lumina drumul. Romul observã cã nici unul nu avea
armã ºi lucrul acesta i se pãru ciudat.
– Un osândit la moarte, întrebã Isvan, are dreptul sã afle
veºti despre rudele lui?
– Cu siguranþã, rãspunse Ion. Din nefericire, nu pot sã
îþi spun mare lucru. L–am vãzut pe taicã–tãu ºi mi s–a pãrut
cã e foarte mâhnit. Cine nu ar fi în locul lui? Fratele tãu e
tot la muncã, ca ºi sora ta. Asta e tot ce pot sã îþi spun.
– ªi Lena?
– Ce vrei sã facã? O sã te uite. Toate femeile sunt la fel.
Pamântul deveni noroios ºi aerul curat pãtrunse în
subteranã. Isvan se gândi cã în curând vor ieºi din
mãruntaiele pãmântului. De fapt, urcau scara de piatrã la
capãtul cãreia era un grilaj. Paznicul îl deschise. Isvan avu
timp sã vadã, jos, lanþul ºi lacãtul. Deci, grilajul nu fusese
deschis cu cheia, asta chiar era ciudat.
În sfârºit, bãrbatul cel tânãr îºi umflã pieptul ºi respirã
aerul proaspãt.
II
Dupã ce–au trecut de grilajul peºterii, Ion îi spuse lui

Isvan:
Untitled-1 108 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 109
– Nu te voi mai vedea pânã în ziua împlinirii osândei.

Cred cã nu avem nimic sã ne spunem. O sã–þi rãspund,
totuºi, la întrebare. Nu e nici un secret, se miºcã þiganii.
Teamã mi–e cã vor sã atace conacul. Ar fi curatã nebunie,
cãci ar muri toþi. Vor sã te scoatã din temniþã; atunci, ca sã
evite atâta vãrsare de sânge ºi dintr–o parte ºi din alta,
stãpânul a avut o idee grozavã. Mâine se va anunþa cã ai fost
ridicat în ºtreang ºi cã ai fost îngropat. În seara asta,
muncitorii vor lucra pânã la ziuã ca sã ridice un zid în
subteranã, aºa cã, dacã mâine, sau în altã zi, þiganii vor vrea
sã vadã celula unde ai fost închis, nu vor gãsi nimic. Nici
unul dintre ei nu se va gândi cã ar mai putea exista ºi o altã
ieºire ºi, aºa cum îi ºtiu eu, nu vor risca sã intre pe la grilaj
gândindu–se cã s–ar putea pierde prin coridoarele subterane.
Iatã singura tainã care mai existã.
O voce strigã:
– Opreºte! Cine–i acolo?
Vãrul lui Ion o luã înainte ºi spuse:
– Sunt eu, Igor, cu logofãtul ºi încã patru paznici. Îl
aducem pe condamnat.
– Treceþi înainte, porunci vocea.
Micul grup se puse din nou în mers ºi un bãrbat le ieºi
înainte, înarmat cu o puºcã, în timp ce altul se þinea în
spatele lui cu o torþã pe care o ridicã deasupra capului ca sã
vadã mai bine.
– Cine–i? – întrebã straja.
– Nu pune prea multe întrebãri dacã þii la viaþa ta, zise
Igor. Du–te ºi deschide poarta. E un osândit care trebuie
þinut în tainã ºi cu cât vei vorbi mai puþin, cu atât va fi mai
bine de tine.
Untitled-1 109 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL IV
I
Andrei se mirã cã nu–l vedea pe Ion venind la ora lui

obiºnuitã. Mai mult, încã nu i se servise micul dejun. Aºa
ceva nu se mai întâmplase de când era el stãpân la conac.
Era nervos ºi se rãsucea mult în pat. Nu mai vru sã aºtepte
ºi sunã. Slujitorul îºi fãcu apariþia.
– Ce se întâmplã? Ai zice cã au murit toþi? N–am vãzut
încã pe nimeni în dimineaþa asta? Trimite–mi–l pe Ion îndatã
ce va veni.
– Cred cã vine.
Într–adevãr, se auzeau paºi grãbiþi pe hol ºi, fãrã sã mai
batã, logofãtul intrã în timp ce slujitorul dispãrea.
– Hei, strigã Andrei, aþi uitat poruncile pe care le–am
dat? Ce e cu întârzierea asta? Nici mãcar Mihai nu a venit
la mine?
– Stãpâne, e ceva foarte important. Isvan a scãpat din
temniþã!
– Mai spune o datã!
– Aþi auzit bine! ... Azi dimineaþã, temnicerul care trebuia
sã îi aducã mâncarea a gãsit uºa celulei deschisã ºi broasca
spartã. M–a înºtiinþat imediat, ce altceva mai putea face?!
M–am dus la ieºirea din subteranã cu o poterã; acolo, au
fost tãiate lanþurile. Pe acolo vor fi intrat pãrtaºii osânditului
ca sã îl elibereze.
– Þiganii ... Þiganii l–au ajutat, spuse Andrei.
– Nu cred, rãspunse Ion. I–am þinut sub supraveghere
Untitled-1 110 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 111
toatã noaptea; nici unul dintre ei nu a ieºit din ºatrã.

Mi–e teamã cã a fost ajutat de niºte români. Am poruncit
sã se cerceteze ºi, dacã îmi îngãduiþi, voi merge eu însumi
în cãutarea lui cu paznicii.
– ªi Mihai, unde este?
– A plecat în fruntea unei potere. Nu am vrut sã vã
tulburãm, sperând sã îl aflam repede. Dar, vai, nu e de gãsit.
– De necrezut! Astea–i magie sau vrãjitorie!
– Nu, Stãpâne! Pe de altã parte, þiganii nu cred cã a
scãpat. Pot sã vã dau o idee?
– Vorbeºte, zise Andrei, te ascult.
– De data asta, Isvan nu mai poate sã ne scape. Oricum
va fi doborât. De ce nu am da de ºtire, pur ºi simplu, cã a
murit?
– Cine–o sã ne creadã? Nu þiganii?
– Ei trebuie sã creadã cã feciorul bulibaºei lor e mort. De
câteva zile sunt convins cã pregãtesc o rãscoalã. Cu atât mai
bine dacã îi punem în faþa faptului împlinit! Ar putea fi
oarecare tulburare între ei, dar nu vor încerca nimic dacã
aflã cã nu–l mai pot scãpa pe Isvan.
– Poate cã ai dreptate, zise voievodul. În caz de rãzmeriþã,
ai luat mãsurile necesare?
– Sigur, rãspunse logofãtul. Am chemat cincizeci de
paznici de la mina de aur. Îi vor ajuta pe cei de aici. Dacã
robii vor veni asupra noastrã, vom trage o salvã în aer sã îi
prevenim sã nu mai înainteze.
În clipa aceea, cei doi bãrbaþi auzirã împuºcãtura trasã de
paznicii din curte care trãgeau în aer.
Ion fugi la fereastrã, apoi întorcându–se spre voievod:
– Vin þiganii spre conac.
– Coboarã repede, þine–i de vorbã ºi sã nu trageþi în ei
pânã nu vorbesc eu cu ei. Mã îmbrac ºi cobor în cinci
minute.
Untitled-1 111 10/6/2005, 1:45 PM

II
Þiganii nu spuseserã nimic cât timp îl crezuserã vinovat

pe Isvan. Numai dupã ce Cãtãlina venise la ei, s–au hotãrât
sã îºi arate nemulþumirea ca sã îl ajute pe fiul lui Damo.
Iatã de ce, în dimineaþa aceea o porniserã cu toþii la
drum sã cearã eliberarea imediatã a tânãrului rom. Gloata
se îndrepta spre conac: bãrbaþi, femei, copii. Damo era în
frunte. Mergea cu un pas egal interzicând oricui sã–l
depãºeascã. De aceea mergea încet ca sã dea rãgaz celor de
la castel sã îi vadã, cãci nu vroiau sã îl atace nici pe Andrei
ºi nici pe paznicii lui. Romii erau mult mai numeroºi decât
ei, dar numãrul lor conta mai puþin, cãci nici unul dintre
ei nu avea armã.
Andrei coborî treptele conacului ºi veni spre ei.
– Ce vreþi?
– Sã punem în libertate un nevinovat, pe feciorul meu,
pe Isvan.
– Dacã feciorul tãu e nevinovat, cine e fãptaºul?
– Nu ºtiu, zise Damo, dar Isvan nu e ucigaº. Avem dovada.
– Sã aud.
– Noi ºtim unde a fost el în noaptea aceea de pominã,
dar nu putem sã spunem pentru ca sã nu întinãm cinstea
unei fete mari.
– De multã vreme ºtiþi asta?
– De vreo câteva zile. Nu vreau ca feciorul meu sã moarã
din cauza ei.
– Sã nu mai aud o vorbã! – zise Andrei. Nu voi sã ºtiu
numele acestei fete: dacã un bãrbat s–a sacrificat pentru ea,
sã nu mai facem o nouã victimã. Toatã vorbãria asta nu are
nici un rost; îmi pare rãu cã trebuie sã vã spun cã feciorul
tãu a fost ridicat în ºtreang, ieri, ºi îngropat!
Bietul rom era cât pe ce sã cadã jos. Îl sprijini Petri.
Untitled-1 112 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 113
– Nu e adevãrat! – strigã el într–un acces de furie. Minþi!

– Îndrãzneºti sã mã jigneºti!
– Deci, mi–ai ucis feciorul când el nu a fãcut nimic?
– Trebuia sã–i dovedeºti nevinovãþia înainte. Ai avut tot
timpul.
– Dar atunci, nu te–ai þinut de cuvânt!? Suntem în 2
iulie ... Nu, nu, nu te cred! ...
În acea clipã se auzirã împuºcãturi din dreapta. Câþiva
þigani, bãrbaþi ºi femei, cãzurã, loviþi mortal. Trãseserã paznicii
de sub comanda lui Mihai. Crezuserã cã conacul era atacat.
Dupã primul moment de surprizã, peste cincizeci de þigani
tineri se repezirã spre paznicii lui Mihai ºi îi dezarmarã înainte
ca aceºtia sã aibã timp sã îºi încarce iar armele; îi lovirã cu
paturile puºtilor pe care le luaserã de la ei.
– Opriþi! Opriþi! – strigã voievodul. Fiul meu, salvaþi–mi
fiul!
Aproape toþi paznicii ieºirã sã–i atace pe þigani.
– Opriþi! – strigã, din nou, Andrei. Nu trageþi!
Fugi ºi el însuºi cât puteau sã îl mai ducã bãtrânele lui
picioare. Cu toata mânia lor, þiganii cei tineri se oprirã,
vãzându–l.
– Nefericiþilor! Ce aþi fãcut?
Damo, Petri ºi Ion venirã ºi ei. Tinerii romi le fãcurã loc.
Þineau în mâini armele agresorilor în timp ce caii se
împrãºtiaserã pe câmp. Unsprezece oameni zãceau pe jos
într–o baie de sânge. Unii dintre ei erau deja morþi, cu
þeasta sfãrâmatã. Voievodul îngenunche lângã feciorul lui.
Acesta era grav rãnit, dar mai respira încã:
– Un doctor, repede, un doctor! Ion, sã–l ducem la conac,
trebuie sã îl salvam! ªi sã încercam sã îi salvam ºi pe ceilalþi!
Logofãtul îi strigã lui Igor sã trimitã vreo douãzeci de
bãrbaþi.
Grupul de þigani se dãdea încet înapoi, lãsând în faþa lor
Untitled-1 113 10/6/2005, 1:45 PM

patru morþi: doi bãrbaþi, o femeie ºi un copil. Lupta fusese

scurtã, dar sângeroasã.
Întorcându–se, þiganii vãzurã fugind înaintea lor o fatã:
era Raica. Îºi ridica braþele spre cer ºi striga, dar nimeni nu
o auzea. În sfârºit, se apropie ºi merse spre Damo. Avea
lacrimi în ochi când spuse:
– Isvan trãieºte!
Damo o scuturã de umãr.
– Ce tot spui? Ai înnebunit sau ce...?
– Spun adevãrul.
– Cum? Când l–ai vãzut?
– Ieri searã. Cum lucram seara târziu, la conac, i–am
vãzut coborând prin trapã pe Ion, pe Igor ºi pe alþi patru
bãrbaþi. Am înþeles cã vorbele mele îl convinseserã. Atunci,
printr–o crãpãturã pe care am fãcut–o, în tainã, în zidul
conacului ca sã pot ieºi noaptea, am fugit la peºterã ºi, acolo,
am stat la pândã. Tremuram ºi de frig ºi de teamã. Am
aºteptat mult. Apoi am vãzut ieºind pe cei ºase bãrbaþi cu
Isvan. I–au pus o nãframã pe ochi ºi l–au dus pe un drum
pe care nu pot sã–l descriu prea bine. Era o baricadã mare,
foarte înaltã, proptitã cu stâlpi de lemn. Mi–era fricã sã nu
fiu vãzutã. Am vãzut doar paza straºnicã. Nu aº fi putut
intra acolo. ªtiam cã îmi puneam viaþa în primejdie, dar ce
valora ea faþã de viaþa lui Isvan? Am aºteptat mult, pânã
când l–am vãzut pe logofãt ieºind cu Igor ºi cu trei paznici.
Cel de–al patrulea rãmãsese, fãrã îndoialã, cu el.
Petri, care era ºi el lângã Raica, îi spuse lui Damo:
– Andrei a zis cã Isvan a fost ridicat în ºtreang lângã
culoarele subteranei. De ce ar minþi dacã Isvan trãieºte?
– Înþeleg, zise Damo. Dacã e adevãrat cã Ion l–a fãcut
scãpat din temniþã, atunci el a rãspândit ºi zvonul cã Isvan
a fost ridicat în ºtreang pentru ca stãpânul sã nu mai cerceteze
nimic.
Untitled-1 114 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 115
– Din contrã, zise Petri. La conac se ºtie cã Isvan a scãpat

pentru cã au trimis potere dupã el. Nu a dat una dintre ele
peste noi? Toate astea sunt ciudate ºi de neînþeles. ªi locul
ãsta unde ar fi închis, acum, feciorul tãu, unde este el?
– Cred cã ºtiu, rãspunse Damo. Am auzit vorbindu–se
de el. E un fel de minã unde osândiþii trudesc pânã la
moarte.
– Dar de ce ascunde Ion locul ãsta? – întrebã iar Petri.
– Recompensa, zise Damo. Ion vrea sã–l ucidã ºi sã ia
recompensa pentru crima lui.
– Nu cred, zise Raica. Dacã ar face aºa ceva, Ion ar fi în
mare primejdie. Trebuie sã îl vãd cât mai curând posibil ºi
sã îi spun cã ºtiu totul despre toatã uneltirea asta. E singurul
mijloc ca sã nu se întâmple ceva ºi mai rãu.
III
Nimeni nu se mai mira sã îl vadã pe Ion, venind iar la

ºatrã, ºi pe Raica, venind cu el. ªi unul ºi celãlalt erau în
stare de orice, de cele mai frumoase sentimente, dar ºi de
cele mai mari ticãloºii.
Normal cã întâlnirea avut loc în coliba lui Damo. Ion le
spuse þiganilor ce fãcuse.
– Ieri searã, împreunã cu Igor ºi cu patru paznici care îmi
sunt foarte credincioºi, am coborât în subteranã. Am spart
lacãtul de la temniþã. Mai întâi, am fãcut acelaºi lucru la
grilajul de la ieºirea din peºterã. Am fi putut sã îl punem în
libertate imediat pe Isvan, dar ar fi fost primejdios pentru
el. Am hotãrât, deci, sã îl pun la adãpost ºi când nu va mai
fi cãutat ºi primejdia va fi trecut, va putea pleca, liber. Pânã
atunci e mai bine pentru el ca nimeni sã nu ºtie unde e.
– Ce vreau eu sã ºtiu, zise Petri, e când va pleca el de la
minã.
Untitled-1 115 10/6/2005, 1:45 PM

– De ce? – întrebã Ion. Vrei sã pleci cu el?

– Da, eu, feciorii mei ºi fata mea. De nu cumva ai ceva
împotrivã?
– Noi nu ºtim ce vrei tu, îi spuse Damo lui Ion. Nu
vedem cum te–am putea ajuta ºi ca sã te putem ajuta, am
avea ºi noi nevoie de tine. Dã–ne, mai întâi, o mânã de
ajutor ºi, apoi, vom mai vedea.
– Cu alte cuvinte, eu trebuie sã îmi pun viaþa la mezat
ca sã vã dovedesc buna mea credinþã.
– Îþi dau sã–mi dai, sau nimic! Iatã târgul meu: spune–
ne ziua ºi ora când Isvan va ieºi din minã. Câþiva dintre noi
vom merge cu el. Cei care vor rãmâne îþi vor veni în ajutor.
– Cine vrea sã plece? – întrebã Ion.
– Petri, cei doi feciori ai lui ºi fata lui, zise Damo. Nu ºtiu
de alþii. O sã îi întrebãm.
Damo glãsui ºatrei cu cuvintele:
– Aþi auzit ce am vorbit. Aþi auzit ce am vorbit mai
înainte cu Petri. ªtiþi ce cred eu despre o asemenea încercare,
nu îndemn pe nimeni, nici chiar pe fiul meu, pe Jancsi. Cei
care au inima destul de curajoasã sã–l însoþeascã pe fiul
meu, Isvan, sã se ridice ºi sã îºi spunã numele.
Un tânãr, cu braþul învelit într–o nãframã, se ridicã:
– Eu, Ioska. Am fost întotdeauna tovarãºul lui Isvan ºi
sunt hotãrât sã îi împãrtãºesc soarta.
Ion râdea în sinea lui. Apoi zise:
– Nu sunt prea mulþi candidaþii la sinucidere.
Atunci se auzi o voce de femeie care le strigã:
– Turmã de dezumflaþi! Buni de nimic! Ascundeþi–vã
dupã fustele muierilor sau ale mumelor voastre! Avem ºi noi
acum norocul sã scãpãm de robie ºi, ca niºte oi râioase, voi
vreþi sã rãmâneþi aici! Pe mine, nimic nu mã þine în loc, voi
merge cu ei. Oricum, mai este deja o femeie, Lena!
ªi Raica se aºezã mândrã la locul ei.
– Bine, zise Ion celor doi bãtrâni, mã învoiesc,
primesc târgul vostru.
Untitled-1 116 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 117
CAPITOLUL V
I
Tocmai se lãsase noaptea. Afarã cerul era plin de stele: o

searã minunatã. Nici o suflare de vânt ºi cãldura era
sufocantã.
În coliba lui, Isvan privea afarã, atât cât putea vedea. Se
lãsase noaptea ºi a doua zi, avea sã vadã lumina zilei pentru
ultima datã. Mâine va fi ridicat în ºtreang. De aceea se
hotãrâse sã nu doarmã ca sã se bucure de fiecare minut care
îi mai rãmãsese de trãit.
Minutele, orele se scurgeau odatã cu ideile. Deodatã i se
pãru cã aude pe cineva bãgând cheia în broascã ºi uºa
deschizându–se ca sã treacã Ion, Igor ºi cei patru paznici.
– E deja aºa de târziu? – întrebã Isvan. ªtiu bine cã
oamenii se scoalã de dimineaþã, dar credeam cã mai am
încã cel puþin trei ore înaintea mea.
– Tot timpul aceste supãrãtoare porunci care vin peste
alte porunci, zise Ion. Stãpânul a vãzut de ce sunt în stare
þiganii. Ne–a poruncit sã te ducem departe de acest loc ºi sã
te ridicãm în ºtreang, când va veni sorocul.
Micul grup porni, coborî colina, traversã tabãra
osândiþilor, depãºi baricada ºi o luã la dreapta.
Cei ºapte bãrbaþi merserã cam vreo jumãtate de orã, apoi
Ion le porunci sã se opreascã. Scoase legãtura de peste ochi
a lui Isvan.
– Acum nu mai e primejdie sã întâlnim pe cineva! Ei, voi
ceilalþi, întoarceþi–vã!
Untitled-1 117 10/6/2005, 1:45 PM

Igor ºi paznicii plecarã dupã ce îl salutarã pe Isvan în

timp ce Ion îl þinea cu o mânã ºi în cealaltã þinea un revolver.
– Ia–o înainte!
Cei doi bãrbaþi pornirã. Fãrã sã se întoarcã, Isvan îi zise
logofãtului:
– Tu vei fi cãlãul meu?
– Nu. Doar cel care va face dreptate. Eu sunt cel care am
pus la cale evadarea ta de la început pânã la sfârºit.
– Evadarea mea?
– Da. De ce crezi cã te–am scos din temniþã, luându–mi
toate precauþiile necesare? În afarã de Igor ºi de cei patru
paznici pe care i–ai vãzut, nimeni nu mai ºtia cine eºti. Am
rãspândit zvonul cã ai evadat. Stãpânul a dublat recompensa
pentru prinderea ta, mort sau viu. Acum o sã te dobor
pentru cei o mie de ducaþi!
– Te ºtiam laº ºi ticãlos, dar nu în aºa hal!
Ion izbucni în râs.
– Dacã þi se pare caraghios, poþi sã râzi cât vrei. Fã–þi
treaba ta cea murdarã. Omoarã–mã aici, nu mai fac un pas.
Ion se apropie de el ºi îi dezlegã mâinile.
– Desigur, zise Isvan, dacã mã gãsesc cu mâinile legate,
pot gândi tot felul de lucruri.
– Du–te, zise Ion, eºti liber!
– Ce vrei sã spui? Speri cã o sã fug ºi cã tu o sã mã
împuºti?
– Nu, prostule, du–te! Pierd douã mii de ducaþi, dar nu
îmi pare rãu. Nu ucid un om, aºa, cu sânge rece. Acum
n–ai decât sã te descurci. ªi mai ales nu te lãsa prins.
Recompensa e atrãgãtoare ºi nu pe toþi îi cheamã Ion ...
Cei doi bãrbaþi erau unul lângã altul; aproape cã se puteau
atinge. Atunci Isvan, adunându–ºi toate puterile, îi dãdu un
pumn în burtã lui Ion. Acesta se frânse de mijloc. Cu
amândouã mâinile, Isvan îl lovi în ceafã.
Untitled-1 118 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 119
Logofãtul rãmase nemiºcat preþ de câteva clipe. Apoi îºi

ridicã capul, Isvan era în faþa lui.
– Aºa îmi mulþumeºti?
– Iartã–mã, bãtrâne, aveam nevoie de armele tale. Þi–am
luat revolverul ºi cuþitul. Adio, deci!
– Aºteaptã! – strigã Ion. Ia–o pe drumul din faþa ta! La
cinci sute de metri de aici, e un mic pod. Înainte de a–l
trece, vei gãsi ºase oameni gata sã te urmeze în munþi.
– Cine–s?
– Petri, feciorii lui, prietenul tãu, Ioska, Lena ºi Raica.
– Mulþumesc, dar nu te cred!
ªi Isvan dispãru în pãdure.
II
Odatã ajuns în pãdure, Isvan începu sã fugã cât îl þineau

picioarele. Apoi se opri curând, epuizat, abia fãcuse cinci
sute de metri. Tânãrul rom pierduse destul de mult din
puterile sale în timpul lunilor petrecute în temniþã. Totuºi,
se simþea destul de uºor cãci nu mai avea de purtat lanþurile
grele la încheieturile mâinilor ºi picioarelor. Dupã ce se opri
o clipã, Isvan reîncepu sã meargã, mai încet, încercând sã se
orienteze. Nu trebuia sã greºeascã cumva ºi sã se întoarcã
înapoi. „Iatã–mã–s liber, dar hãituit. Acum nu trebuie sã
mã las prins”.
În faþa lui era un râu. Era lat doar de patru, cinci metri.
„Aº putea sã îl trec uºor. Dar dupã ce ajung pe malul celãlalt,
unde mã duc? ªi dacã ce–a spus Ion e adevãrat? Cred cã
podul e undeva la stânga, o sã încerc sã merg sã vãd ce e mai
încolo. Dacã romii sunt acolo, atunci totul va fi foarte bine.
Dacã mã aºteaptã paznicii, voi putea face cale întoarsã. Dacã
nu e nimeni, atunci, ei bine, o sã trec râul fãrã sã mã ud”.
Untitled-1 119 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan mergea mai încet. Uneori alerga, se arunca la

pãmânt; ºi cum zãri podul, începu sã se târascã ca sã se
poatã apropia cât mai mult. Îºi ridicã capul, dar nu zãri
nimic. „Dacã e cineva, se ascunde ca mine. O sã vãd eu”.
Isvan aruncã o piatra în râu, lângã pod ºi se lãsã la pãmânt.
Nu auzi nimic în afara zgomotului pietrei în râu. Dupã o
clipã de liniºte, alese o piatrã mai groasã ºi o aruncã.
– Kon choudel bax ando?1 – strigã vocea binecunoscutã
a lui Petri.
În clipa aceea Isvan se ridicã ºi zise :
– Sunt eu, Isvan !
O clipã mai târziu, cei doi bãrbaþi se îmbrãþiºau. Apoi cei
doi feciori ai lui Petri îi dãdurã mâna, în timp ce Raica îi
sãrea de gât.
– Iatã–te din nou !
În timpul acesta, Lena stãtea la o parte.
– Ion nu m–a minþit, îi zise Isvan lui Petri.
– Abia sã fie o orã de când te aºteptãm, rãspunse Petri.
Trebuie sã plecãm.
– ªtiþi unde mergem? – întrebã Isvan.
– Desigur, în munþi, la haiduci. Iatã–ne ºi pe noi rãsculaþi.
La drum!
– Dupã o orã bunã de mãrºãluit, Petri se opri ºi îl apucã
pe Isvan de braþ.
– Ce e? – întrebã acesta blând.
– N–ai auzit nimic?
– Nu, nimic, în afarã de þipãtul cucuvelei.
– Pãi asta e, e un semnal.
– De la cine? – întrebã tânãrul rom.
– De la Ioska. L–am trimis înainte sã caute un adãpost.
Sã–i rãspundem.
1
Cine aruncã pietre in râu?
Untitled-1 120 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 121
La rândul lui, Petri imitã strigãtul cucuvelei. Aºteptã un

minut sau douã. În sfârºit, Ioska ieºi din pãdure.
– Îmi pierdusem rãbdarea, zise el. Mi se fãcuse gura pungã
de cât am fãcut pe cucuveaua. Isvan e cu voi?
III
De când Mihai, rãnit, era îngrijit de doctor, bãtrânul

voievod nu mai pleca aproape deloc de lângã patul lui. Andrei
devenise nervos, rãutãcios ºi în dimineaþa aceasta, mai mult
ca în alte zile. Se sculase de o jumãtate de orã ºi nici gând
de micul dejun! Oare þiganii nu lucrau iar? Totuºi, parcã
erau iar la lucru.
Se deschise uºa ºi apãru Ion. Avea chipul supt ºi se strãduia
sã nu se strâmbe de durere. Fãrã îndoialã, încã îl mai durea
ceafa.
– Arãþi obosit, Ion, zise Andrei. Ai nevoie sã te odihneºti?
– Nu acum, Stãpâne, mai târziu. De fapt, nu mai dorm
de câteva zile. Vã aduc o veste bunã.
– Isvan! – strigã voievodul.
– Da, Stãpâne. Patru din paznicii voºtri l–au gãsit nu
departe de acest loc. A refuzat sã se predea ºi atunci l–au
doborât. Ca sã nu stârneascã o noua rãzmeriþã, au hotãrât
sã îl îngroape acolo unde l–au omorât. Dacã credeþi cã nu
au fãcut bine, ei ºtiu locul. Pot sã îl dezgroape ºi sã vã aducã
cadavrul.
– Nu, trebuie sã fim discreþi. Unde–s cei patru viteji?
Sã–i rãsplãtesc!
– Sunt în faþa uºii. Dacã îmi permiteþi, îi chem înãuntru.
Ion deschise uºa ºi îi chemã înãuntru pe cei patru paznici
care îl slujiserã în toate uneltirile lui.
– Cum puteþi sã–mi dovediþi ce spuneþi? – întrebã Andrei.
Untitled-1 121 10/6/2005, 1:45 PM

– Era mai degrabã jalnic, nu avea nimic asupra lui. Totuºi,

ne–am gândit sã vã aducem brâul lui: iatã–l.
Andrei îl luã ºi îl cercetã. Apoi zise:
– Fãrã îndoialã, este al lui. Vã mulþumesc, prieteni. Treaba
asta trebuie sã rãmânã între noi. Ca recompensã, veþi primi
banii promiºi. Vistiernicul meu va da fiecãruia câte cinci
sute de ducaþi. Puteþi sã plecaþi.
Cei patru paznici se închinarã ºi se retraserã, mergând cu
spatele înainte. În aceeaºi clipã cineva bãtu la uºã:
– Cine e? Intrã!
Apãru Igor.
– Stãpâne, am o veste proastã pentru Înãlþimea Voastrã.
– Îmi imaginam. Ziua asta a început prea bine. Ce vrei
sã–mi spui? Cã slujnica cea tânãrã, Raica, a dispãrut?
– Ea, Stãpâne, ºi încã alte cinci persoane.
– Cine anume?
– Patru dintre ultimii robi cumpãraþi ºi pe care îi ºtiþi
bine: fierarul Petri, cei doi fii ai lui ºi fata lui, Lena, aceea
pentru care a fost omorât fiul Vostru prea iubit, ºi un tânãr
pe care îl cheamã Ioska, care lucra la bucãtãrie.
– Ce aþi fãcut ca sã îi aflaþi?
– Încã nimic, Stãpâne. Aºtept poruncile Înãlþimii Voastre.
– ªase oameni care dispar, deodatã, nu pot trece
neobservaþi. Trebuie gãsiþi, dar nu speraþi vreo recompensã
de data aceasta. E o neglijenþã din partea ta. Trimite
pretutindeni gonacii cu câini, sã îi afle.
Untitled-1 122 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 123
CAPITOLUL VI
I
ªura aleasã de Ioska era foarte potrivitã pentru cã era pe

o þarinã nelucratã de ani de zile, pãrãsitã.
– Ferkini, du fetele sus, zise Petri. Lasã–le sã doarmã ºi
deschide bine ochii la fereastra din spate. Tu, Dani, rãmâi
aici în faþa uºii ºi vezi sã nu dormi. Isvan, Ioska ºi cu mine,
vom încerca sã aþipim un pic. Treziþi–ne peste vreo trei ore.
Ioska ºi cu mine o sã vã înlocuim la noapte. Þie, Isvan,
probabil cã þi–e foame. Mãnâncã, am adus noi mâncare
pentru douã zile. Ai nevoie de toate puterile tale, cãci noaptea
care vine va fi grea.
– Aºa cred ºi eu. Sunt puþin neliniºtit. Glezna mea stângã
e puþin umflatã pentru cã nu am fãcut miºcare ºi deoarece
lanþul a fost prea strâns. De–am putea face un foc mic, aº
putea fierbe apã ºi mi–aº pune o compresã.
– Nici nu te gândi! – îi zise Petri. ªi asta îmi aminteºte
cã nu avem nici apã, nici vase. Am doar un amnar sã facem
focul. O sã încerc eu sã îþi frec locul dureros. Poate cã
n–o sã te ajute prea mult, dar nici rãu nu o sã–þi facã.
Fiecare se aºezã la locul lui. Dupã ce Petri îi frecã piciorul
lui Isvan, cei trei bãrbaþi adormirã culcaþi chiar pe pãmânt;
dupã cinci minute sforãiau toþi.
Isvan nu mai dormise aºa de bine de o lunã.
– Nu s–a întâmplat nimic?
– Nu, nimic rãu.
Untitled-1 123 10/6/2005, 1:45 PM

II
Când soarele fu sus pe boltã, þiganii pornirã din nou.

Trecurã minute, ore ºi nimeni nu veni sã le tulbure
monotonia marºului. Seara, Isvan porunci popas. Trebuiau
sã se odihneascã o parte din noapte. Îºi dãdea seama cã
Raica ºi Lena aveau nevoie de un popas. Cele douã fete nu
se plângeau defel, dar ele se chinuiau mai mult ca bãrbaþii.
Dupã câteva ore de odihnã, Isvan le trezi.
– Nu mai e mult pânã la miezul nopþii, zise el. O sã
plecãm în cinci sau zece minute, nu mai mult. Profitaþi ºi
mâncaþi ceva. ªi mai ales, nu vã depãrtaþi, vin imediat înapoi.
Ferkini o sã vinã cu mine.
Cei doi tineri se îndepãrtarã, dar nu fãcurã mai mult de
cincizeci de metri. Auzirã deodatã o voce care le striga:
– Nu miºcã nimeni! Sunteþi încercuiþi!
Ecoul ajunse pânã la tinerii romi. Aceºtia se grãbirã sã se
urce într–un copac. Degeaba cãscau ochii, nu vedeau nimic.
– Înaintaþi! – strigã vocea. Câþi sunt?
Un alt glas rãspunse:
– Cinci. Trei bãrbaþi ºi douã femei. Lipseºte un bãrbat.
– Nu poate fi departe. În orice caz prada e bunã. Legaþi–i!
Din adãpostul lor, la trei metri deasupra pãmântului,
Isvan ºi Ferkini nu ºtiau ce sã facã, când cel de–al doilea îi
ºopti la ureche tovarãºului sãu:
– Vin spre noi. Uitã–te, nu sunt decât patru.
– Fii gata!
O clipã mai târziu, romii treceau chiar pe sub copac
urmaþi de paznici.
– Noi, acum! – strigã Isvan.
În acelaºi timp, trase douã focuri de armã, aproape unul
dupã altul, nimeri capul unui paznic ºi lovi pieptul altuia.
Ferkini sãrise în spatele unui bãrbat ºi îl lovea cu pumnalul
Untitled-1 124 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 125
în timp ce Isvan sãrea, la rândul lui, în spatele celui de–al

patrulea; cum nu mai avea armã, se luã la trântã cu el. Petri
se apropie, era tot cu mâinile legate la spate; îl recunoscuse
pe paznic dupã uniformã ºi îi dãdu una cu piciorul, drept
în faþã.
Ferkini care se ridicase, tãie legãturile tatãlui sãu, ale lui
Ioska ºi ale celor douã fete, apoi ale fratelui–sãu.
– Luaþi puºtile, zise Isvan, ridicându–se, ºi umpleþi–vã
buzunarele cu cartuºe. Repede, poate cã focurile de puºcã
au atras atenþia cuiva.
Un minut mai târziu, romii fugeau fãrã sã se mai uite
care încotro.
Era greu de mers, mai ales pentru Isvan, din cauza
piciorului care îl durea. Nu vroia sã geamã de durere, dar,
în realitate, îi era teamã sã nu fie lãsat în urmã.
– Ce pãcat, zis Ioska, cã nu ne–am gândit sã luãm unul
dintre caii paznicilor.
– Eu m–am gândit la asta, rãspunse Isvan, dar un cal e
prea bãtãtor la ochi ºi nu poate trece pe unde trecem noi.
Singura noastrã ºansã sunt potecile mici.
Nu mergeau prea repede, dar nu aveau altã soluþie. Petri,
care era cam cu zece paºi mai înainte, se opri ºi întrebã:
– De cât timp mergem noi fãrã sã ne oprim?
– Habar n–am ... Sã tot fie vreo trei ore. De ce? Trebuie
sã o þinem tot aºa pânã la ziuã.
– N–are rost, zise Petri. Cam la cincizeci de metri de aici,
vãd o colibã. Ar fi mai bine sã ne odihnim acolo.
ªi fãrã sã mai aºtepte rãspunsul lui Isvan, se îndreptã
spre colibã.
Când ajunserã în faþa uºii, vãzurã cã era închisã pe
dinãuntru.
– Pãzea, strigã Isvan, cineva locuieºte aici!
Untitled-1 125 10/6/2005, 1:45 PM

Abia rosti el aceste cuvinte ºi auzi lãtratul un câine din

casã. Imediat, Ioska ºi Ferkini îl apãsarã pe Isvan sã se lase
la pãmânt. Raica ºi Lena le dãdurã puºtile. Petri bãtu în uºã
cu o bâtã.
– E cineva înãuntru? Deschideþi, sau spargem uºa!
Auzirã un bãrbat care mormãia ºi care rãspunse:
– Bine, bine, deschid, niþicã rãbdare!
Câteva clipe mai târziu, un bãtrân apãru în pragul uºii,
þinând o flintã îndreptatã spre ei.
– Avem un rãnit, zise Petri. Are nevoie de îngrijiri.
– Intraþi.
Pãdurarul – cãci pãdurar era omul – aprinse o lampã cu
ulei ºi îi cercetã pe musafirii cei ciudaþi care soseau la aceastã
orã nepotrivitã.
– Voi sunteþi þiganii fugiþi de la Andrei, zise el.
– Ai ºi aflat deja? – rãspunse Petri.
– Paznicii au fost la mine pe ziuã. Mi–au spus cã au fugit
ºase oameni: patru bãrbaþi ºi douã femei. Cum se face cã voi
sunteþi ºapte?
– El, spuse Petri, arãtându–l pe Isvan, a fugit din altã
parte. Noi l–am gãsit rãnit, nu puteam sã îl lãsãm în drum.
Pãdurarul era un bãrbat cam de vreo ºaizeci de ani, cu o
barbã lungã, neagrã, robust ºi, cu siguranþã, puternic pentru
vârsta lui. Se aplecã asupra lui Isvan ºi îi cercetã rana la
lumina lãmpii. Apoi zise:
– S–a umflat. Omul ãsta nu va putea sã meargã aºa. Are
nevoie de cel puþin douã sau trei zile de odihnã ºi comprese
foarte fierbinþi. Fatã, tu care þii lampa, îi zise el Raicãi, fã
focul ºi fierbe apa. Iar tu, îi spuse el Lenei, cautã în dulap,
vei gãsi niºte rufãrie veche, sã–i facem comprese.
Pãdurarul îºi suflecã mânecile ºi se apucã sã frece piciorul
lui Isvan.
– Poate cã o sã te doarã, dar trebuie sã rabzi. La noi în
Untitled-1 126 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 127
þinut, nu existã doctor. Am învãþat sã ne îngrijim singuri. Te

doare?
– Puþin, dar nu–i nimic, poþi sã continui.
Lena aduse apã fierbinte într–un lighean.
– Trebuie sã–i schimbãm compresele tot timpul, îi spuse
el Lenei. Una dintre cele douã femei ajunge. Coliba mea nu
e destul de mare. Cred cã aveþi nevoie sã vã odihniþi. Unul
dintre voi poate sta de veghe dacã vrea. Câinele meu o sã
lãtre dacã e primejdie. Uite, aici, zise el arãtând spre un inel
în podea, e o trapã. Puteþi sã vã ascundeþi, la nevoie. De
fapt, paznicii mi–au spus cã nu aveþi arme! Cum se face cã
aveþi!
– S–au înºelat, asta–i tot! – rãspunse Isvan.
Untitled-1 127 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VII
I
Deºi încercase sã nu adoarmã, Petri adormi ºi el. Dar

cum se trezi Altar, Petri se sculã ºi el, astfel cã nimeni nu îºi
dãdu seama de neglijenþa lui.
Cinci minute mai târziu, toþi erau în picioare. Altar îi
spuse Raicãi:
– Pune apã la fiert în ceainicul pe care îl gãseºti în dulap.
O sã gãseºti acolo ºi ceai, zahãr ºi lãmâie. Mai e ºi pâine ºi
o bucatã de slãninã. O sã mâncãm ceva. Sper cã ºtii sã
serveºti?
– N–am fãcut decât asta, toatã viaþa.
El însuºi puse în mijlocul singurei lui odãi o ladã veche
pe care întinse un ºtergar nu prea curat.
– Azi e zi de târg în sat. O sã merg sã cumpãr de ce aveþi
nevoie.
– Te gândeºti sã mergi? – îl întrebã Petri.
– Trebuie. Dacã nu mã vãd prietenii, unul dintre ei va
veni sã mã vadã. Doar nu vreþi asta?
Þiganii se uitarã unul la celalalt.
– ªtiu la ce vã gândiþi, zise Altar. Credeþi–mã cã degeaba
sunteþi voi cinci bãrbaþi ºi eu sunt singur, nu mi–e teamã de
voi. Am fost la rãzboi cu turcii ani de zile ºi nu mi–e teamã
de primejdie. Am fost cineva la viaþa mea. Am avut o nevastã,
copii, pãmânt bun, o gospodãrie mare ºi animale, dar toate
astea mi le–a luat Andrei. El m–a obligat sã îmi vând
pãmântul ºi, apoi, animalele, sã–i plãtesc birurile. Fiii mei
Untitled-1 128 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 129
au plecat sã lucreze în alte þãri; femeia mi s–a prãpãdit de

inimã rea ºi iatã–mã–s acum, singur, în mijlocul pãdurii,
lucrând cât e ziua de lungã sã câºtig o bucatã de pâine.
Toatã mizeria asta eu lui Andrei i–o datorez ºi voi vreþi ca
eu sã mã duc sã vã vând pe voi, care sunteþi ºi mai amãrâþi
ca mine, pe tine Isvan, care ucigându–l pe Dimitro i–ai
rãzbunat pe toþi nenorociþii din partea asta de þarã!
– Merg cu tine, zise Ioska.
– E cam cu primejdie, rãspunse Altar.
– Nu cred. Pe mine mã cunoaºte lumea cel mai puþin ºi
tu o sã zici cã eu sunt nepotul tãu.
– Cum vrei. Dar nu rãspund de nimic. În afarã de haine,
ce vã mai trebuie?
– Multe, zise Isvan. Dar mai ales o hartã a acestei pãrþi
de þarã.
– Va fi greu, zise Altar. Dar ºtiu eu o dugheanã a unui
negustor de unde, poate, o sã vã pot face rost de una.
Altar se uitã la soare, deschizând uºa.
– Trebuie sã fie cam ºase dimineaþa. Târgul nu începe
înainte de opt. E timpul sã plecãm cãci avem douã ore bune
de drum. Va trebui sã aveþi rãbdare. Ne vom întoarce pe la
trei dupã–amiazã.
Isvan îi dãdu lui Ioska o punga micã cu galbeni.
– Nu cheltui totul. ªi eu am nevoie de o pereche de
pantaloni, de o jiletcã ºi de o pereche de cizme. Întreabã–i ºi
pe ceilalþi ce vor. Dar nu trebuie sã ne încãrcam cu prea
multe lucruri. Ia revolverul meu: ºtii la ce sã–l foloseºti.
Altar ºi Ioska plecarã dupã ce mai aruncarã încã o ultimã
privire spre colibã. Prietenul lui Isvan avea în mânã un sac.
– Trebuie sã ne gândim la ce e mai rãu, îi zise Isvan lui
Petri. Unul dintre feciorii tãi va sta de pazã afarã. Dacã e
primejdie, va trage un foc ºi va veni aici. Iar celãlalt, spune–i
sã coboare în pivniþã ºi sã vadã ce e acolo.
Untitled-1 129 10/6/2005, 1:45 PM

II
Câteva ore mai târziu, Ferkini bãtu la uºã potrivit unui

semnal, aºa cum se înþeleseserã. Petri deschise.
– Se întorc Ioska ºi bãtrânul.
– Bine. O sã te schimbe Dani.
Feciorul cel mic al lui Petri luã puºca ºi se aºezã în acelaºi
loc în care stãtuse ºi fratele sãu.
Petri deschise uºa larg sã–i vadã venind pe cei doi bãrbaþi.
– Ei, strigã el, totul a mers bine?
Ioska puse jos sacul, închise dupã el ºi spuse:
– Nu a fost mai greu decât sacul ãsta. Nimeni nu m–a
întrebat nimic.
Deschise sacul ºi începu sã împartã ce era înãuntru.
– Am cheltuit vreo douãzeci ºi cinci de galbeni. Nu cred
cã–i prea mult. În orice caz, avem tot ce ne trebuie. Hainele,
harta, busola, haine arãtoase pentru fete! ... Adicã, fiecare
are o pereche de nãdragi sã ºi–i potriveascã în talie, o pãlãrie
dupã ultima modã; ºi în orice caz, botine frumoase.
Isvan care se aºezase pe singurul scaun, luã harta ºi îl
întrebã pe Altar:
– Poþi sã îmi arãþi unde suntem noi aici?
Bãtrânul pãdurar se aplecã ºi, cu degetul arãtãtor, îi aratã
un loc pe harta care era pe genunchii lui Isvan.
– Þinutul nostru e prea mic sã fie trecut. Ne gãsim cam
aici, la cincisprezece leghe miazãzi de castelul lui Andrei.
Mai aveþi încã patruzeci de leghe de mers pânã sã ajungeþi
la fortificaþiile de la munte.
– Ce–aþi aflat la târg? – întrebã Isvan.
– Destule. Cei pe care i–aþi omorât noaptea trecutã, au
fost gãsiþi. O sã fie ºi mai multã pazã. Înþeleg foarte bine cã
nu puteþi rãmâne aici: mai devreme sau mai târziu aþi fi
vãzuþi. Pe de altã parte, dacã plecaþi acum, e moarte sigurã;
Untitled-1 130 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 131
mai bine rãmâneþi aici încã câteva zile. V–am dat pânã acum
destule dovezi de bunãvoinþã ca sã înþelegeþi cã nu trebuie
sã vã temeþi de mine. Cât veþi sta la mine, nu voi mai ieºi
din colibã.
– Sã vãd ce spun ºi tovarãºii mei. Voi ce ziceþi, Petri ºi
Ioska?
– Altar are dreptate, rãspunse Ioska. Nu existã nimeni la
târg care sã nu ºtie cã aþi fugit. În seara asta, toate drumurile,
potecile, pãdurea, vor fi cercetate, nu numai de zapcii, ci de
toþi cei care vor sã ia recompensa. L–am auzit pe locotenent
cum le spunea la toþi sã îºi ia arma. Pãrerea mea e sã mai
rãmânem aici un timp.
– ªi tu, Petri, tu ce gândeºti?
– Eu, rãspunse el, aº vrea sã plec chiar în seara asta, mã
grãbesc sã ajung acolo, departe ºi sã mã simt, în sfârºit, un
om, cu adevãrat, liber. Dar grija mã îndeamnã sã urmez
sfatul vostru. La urma urmei, timpul nu mai conteazã. Fiica
mea ºi Raica au trecut prin încercãri grele. Cum au primit
sã fie cu noi în primejdie, datoria noastrã e sã le apãrãm.
N–o sã le cerem imposibilul. Pentru ele, primesc sã rãmânem
aici pânã duminicã seara, dar nu mai mult. Sunteþi de acord?
– Da, rãspunse Isvan.
Untitled-1 131 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VIII
I
Trei zile mai târziu, romii plecarã dupã ce îi strânserã

mâna lui Altar pentru ultima datã.
Acum Isvan ºtia unde sã se ducã. Nu la miazãzi, ci la
rãsãrit, înspre Alpii Transilvaniei, care despãrþeau Ungaria
de România. Mai era încã de fãcut un drum lung, greu,
nesigur, dar speranþã aveau.
II
Timp de trei nopþi, merserã de la cãderea nopþii pânã în

zori, fãrã sã se întâmple nimic deosebit; dar în fiecare searã,
erau neliniºtiþi, mai ales, în apropierea satelor. Era destul ca
un câine sã latre, ca un cal sã necheze. Cel mai mic zgomot
îi neliniºtea. Zãboveau câteva minute, apoi îºi continuau
drumul. La primele raze ale dimineþii, îºi cãutau un adãpost
pentru restul zilei. Pânã acum soarta îi ajutase ºi putuserã sã
îºi gãseascã un adãpost ca sã se sustragã privirilor indiscrete.
Dar exista o anume nervozitate între ei. Ioska asculta
orbeºte numai de poruncile lui Isvan; totuºi, el aºteptã
sfârºitul drumului lor ca sã poatã sã se lãmureascã cu fiul lui
Damo.
Isvan, mai marele, de necontestat, al acestui grup, avea
toate rãspunderile pe umerii lui. Nu se gândea la vreo
gâlceavã cu Ioska: era cea mai mãruntã dintre grijile lui. De
Untitled-1 132 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 133
el depindea viaþa a ºapte oameni, dintre care una era a lui.

O greºealã ºi prestigiul lui era pierdut, poate chiar viaþa lui.
Dacã Petri se supunea de bunã voie autoritãþii lui, el nu îi
ierta nici o slãbiciune. El ºi cei doi feciori ai lui ar fi fost în
stare sã îl ucidã pe Isvan dacã arãta vreo ezitare.
III
Isvan socotise cã de la despãrþirea lor de Altar fãcuserã

cam vreo treizeci de leghe. Încã o noapte de mers ºi vor fi
într–un þinut puþin bãtut de români ºi, în acelaºi timp,
aproape în afara primejdiei.
Cât timp merseserã prin þinuturi locuite ºi cultivate, mai
era încã posibilitatea ca vreunul dintre ei sã se ducã sã caute
de mâncare, aºa cum fãcuse Ioska cu Altar, sau sã mai fure
de prin gospodãrii, aºa cum se întâmplase ieri, dar, aici, la
munte, departe de orice aºezare, problema „hranei” devenea
foarte grea.
Erau destule animale în pãdurea de la munte, toate mai
mult sau mai puþin comestibile: fazani, iepuri, pãsãret; cerbi,
porci mistreþi, dar ºi lupi ºi urºi.
Pentru cele patru puºti ale lor, romii nu aveau decât vreo
sutã de cartuºe ºi acelea se terminau. Vãzuserã cã Isvan
trãgea bine. Îi era uºor sã îºi doboare prada din prima
loviturã. Cât despre Petri ºi cei doi feciori ai lui, ei ºtiau sã
punã capcane. Fãcuserã destul pe braconierii în pãdurile lui
Ieremia.
Era mai greu sã urci pe stânci decât sã mergi pe teren
plat. Uneori trebuiau sã le tragã pe cele douã fete pe braþe.
– Ar fi trebuit sã luam niºte frânghii, zise Isvan.
– Nu trebuie sã mergem pânã în vârf, rãspunse Petri,
trebuie numai sã gãsim un loc neted unde sã se putem sã
Untitled-1 133 10/6/2005, 1:45 PM

ne odihnim, aºa cum ne–am înþeles.

Dupã o orã de eforturi serioase, furã rãsplãtiþi. În faþa
lor, era un platou întins, dar, mai încolo, urcuºul continua.
– Cred, zise Isvan, cã o sã facem popas aici. Nu avem de
ce sã ne grãbim. Pânã ne bucurãm noi aici de o binemeritatã
odihnã, Raica ºi Lena or sã prãjeascã doi pui.
Masa fu veselã. Romii râdeau din toata inima ºi cântau.
Dani se ridicã chiar sã danseze, dând din mâini ºi din
picioare, când, deodatã, cãzu cu faþa la pãmânt. Un glonte
îl lovise drept în frunte, ucigându–l pe loc.
IV
Instinctiv, cei ºase supravieþuitori se aruncarã la pãmânt.

De unde se trãsese? ªi cine îl ucisese pe Dani? Fusese o
singurã lovitura. Nu cumva trãsese un vânãtor?
– Sã nu ne miºcãm, zise Isvan. ªi mai ales sã nu ne
pierdem cumpãtul. Rãmâneþi culcaþi.
– ªi tu? – întrebã Ioska.
– Dupã cum a cãzut bietul Dani, lovitura a venit din
dreapta noastrã.
Cu o agilitate uimitoare, Isvan sãri ºi se ascunse în spatele
stâncilor, tocmai la timp ca evite o nouã împuºcaturã de la
acel necunoscut.
Isvan se întoarse ºi strigã sã îl audã ceilalþi:
– Veniþi în salturi ºi adãpostiþi–vã aici. Trãgãtorul trebuie
sã fie undeva, cam la cincizeci de metri de noi, mai jos. El
nu ne poate vedea, aºa cum suntem acum. ªi mai ales nu
ridicaþi capul.
O clipã mai târziu, cei cinci tovarãºi ai lui erau lângã el.
– L–ai vãzut, întrebã Petri.
– Nu, dar nu vom întârzia sã–l vedem. M–am învãþat
Untitled-1 134 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 135
acum ºi ºtiu cum sã îl iau. Tu, Ioska, pune–þi pãlãria în

vârful unei bâte ºi când îþi fac eu semn, o ridici încet deasupra
stâncilor.
Isvan se rostogoli doi sau trei metri mai încolo, þinându–ºi
arma pregãtitã. Îi fãcu semn lui Ioska sã ridice pãlãria. Cât
ai clipi din ochi, pãlãria zburã. Dar Isvan îl vãzuse pe trãgãtor:
un paznic de–al lui Andrei. Ripostã imediat ºi îl lovi pe
bãrbat drept în frunte. Dani era rãzbunat. Dar focuri de
armã sfãrâmau stâncile de peste tot.
Isvan se rãsuci spre ceilalþi.
– Situaþia noastrã e îngrijorãtoare, zise el. Am avut norocul
sã–l nimeresc pe unul dintre paznici. Era un trãgãtor de
elitã ºi spera sã ne doboare unul dupã altul. Vor fi obligaþi
sã lupte descoperit. Nu ºtiu cam câþi sunt, dar sunt cu mult
mai mulþi decât noi. Sã–i lãsãm sã îºi termine praful de
puºcã. Sã ne ascundem în spatele stâncii asteia ºi, la porunca
mea, sã tragem toþi deodatã o singurã salvã, apoi sã ne
schimbam locul, sã creadã cã suntem opt, ºi nu patru. Fetelor,
voi încercaþi sã traversaþi platoul ºi urcaþi sã ajungeþi la munte
ºi sã vã ascundeþi.
Dupã ce trãseserã aproape fãrã oprire, românii încetarã
focul pentru o clipã. „Oare ce vrea sã fie tãcerea asta?” – se
întrebã Isvan. „Ce nouã ºmecherie ne pregãteºte tabãra
cealaltã?” Unul dintre atacatori se ridicã în picioare. Isvan
dãdu semnalul ºi cele patru puºti ale romilor pãcãnirã în
acelaºi timp.
– Acum vor ºti la ce sã se aºtepte! – le strigã Isvan lui
Petri, Ferkini ºi Ioska.
De la locul lui, de jos, unul dintre paznici îºi ridicã în aer
puºca, cu o batistã albã în vârf, apoi, sãrind pe o stâncã ºi
ridicându–ºi braþele ca sã arate cã nu era înarmat, strigã:
– Pentru prima ºi ultima oarã, vã somez sã vã daþi prinºi.
Suntem o sutã cincizeci, iar voi nu sunteþi decât trei. Gândiþi–
Untitled-1 135 10/6/2005, 1:45 PM

vã la cele douã femei care sunt cu voi. O sã le salvaþi viaþa.

– Rãspunde–i, îi zise Isvan lui Petri. Dar nu te ridica!
– ªi cu noi ce se va întâmpla? – strigã bãtrânul rom.
– O sã aveþi parte de o judecatã dreaptã.
Petri se uitã la Isvan, cãci nu ºtia ce sã rãspundã. Acesta
îi zise lui Petri:
– Uite ce zic eu!
În acelaºi timp trase ºi paznicul se rostogoli în jos, pe
stânci. O altã împuºcãturã fu rãspunsul la acest ciudat mesaj.
– Nu mai am decât trei cartuºe, îi spuse Isvan lui Petri
ºi lui Ioska. Am folosit ºi cartuºele mele ºi ale lui Ferkini.
Voi mai aveþi multe?
– Mai am cinci, rãspunse Petri.
– Iar eu ºapte, spuse Ioska.
– Dã–mi–le mie.
– Ce vrei sã faci cu ele? – întrebã Petri.
– Am o idee. Hai, dã–mi–le repede! O sã trag pânã nu
mai avem muniþie defel. Într–o clipã o sã vã poruncesc sã
plecaþi. Va trebui sã vã miºcaþi repede.
– Vrei sã rãmâi singur? – întrebã Ioska.
– Trebuie. Luptãm de douã ceasuri. Încã puþin ºi vom fi
dezarmaþi ºi faþã în faþã cu o sutã de oameni hotãrâþi sã ne
facã de petrecanie. Pentru ultima datã, faceþi ce vã spun!
Plecaþi!
Petri îl privi pe tânãrul rom ºi îi zise cu lacrimi în ochi:
– O fac, nu pentru mine, ci pentru fiul care mi–a rãmas,
pentru Ferkini.
În acelaºi timp, îl trase pe acesta spre munte.
Ioska plecã ºi el, în timp ce Isvan continua sã îºi þinã
duºmanii la respect. „În timp ce ei cred c–or sã dea aici
peste cei ºase robi fugiþi ai lor”, îºi zise Isvan, „or sã dea
peste cel pe care nici nu–l mai cãutau”.
Se uitã lângã el, la cele patru puºti în care pusese, în
Untitled-1 136 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 137
fiecare, câte douã cartuºe. Doar iuþeala picioarelor o sã–l

mai poatã salva. Sã fugã cinci sute de metri cât de iute îl
þineau picioarele, nu era imposibil. Parcursese deja jumãtate
din distanþã când auzi cã se trãgea asupra lui din spate. Fugi
ºi mai tare. Încã o sutã de metri ... optzeci... cincizeci...
douãzeci...
Isvan se ghemui. Un glonte tocmai îl nimerise în piciorul
stâng ºi urmãritorii lui vor fi acolo într–o clipã, ºi îl vor
ajunge.
Untitled-1 137 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL IX
I
Raica ºi Lena ajunseserã fãrã probleme de partea cealaltã

a platoului. Pentru o clipã, cele douã fete uitaserã de
rivalitatea dintre ele.
Nu era vorba sã îºi salveze viata. Se înþeleseserã sã se
omoare dacã romii erau uciºi de români. Dincolo de bãtaia
gloanþelor, adãpostindu–se, ºi ele, dupã stânci, urmãreau
miºcãrile romilor.
Deodatã se simþirã prinse din spate, întoarse ºi cu cãluº
la gurã.
– Cine–s? – strigã o voce.
– Douã femei care se ascund aici, rãspunse unul dintre
cei care le atacaserã.
Dialogul acesta avusese loc în romanes, dar fetele nu
puteau rãspunde, cãci aveau cãluºul în gurã. Raica dãdea
din mâini ºi din picioare; atunci unul dintre haiduci o plesni.
– Cãpitane! – strigã cel care o lovise, sunt niºte amazoane.
– Ce? – rãspunse cãpitanul.
– Da, niºte femei.
– Adu–le încoace, la mine.
Fetele furã duse în faþa unui bãrbat înalt, tânãr, cam de
vreo douãzeci ºi cinci de ani; era înalt, cam de vreo doi
metri ºi avea o mustaþã lungã ºi groasã.
– Lasã pe una dintre ele sã vorbeascã. Ea mi se pare ceva
mai dezgheþatã.
Untitled-1 138 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 139
Romul dezlegã legãtura Raicãi.

– Naïs tuke, prala.2
– Sunteþi fete rome. Ce faceþi aici? De unde veniþi?
– Am fugit dintr–o ºatrã de robi. Bãrbaþii noºtri se bat
acolo, jos, cu paznicii fostului nostru stãpân.
– Câþi romi sunt?
– Nu mai sunt decât patru, rãspunse Raica. Unul dintre
fraþii prietenei mele a fost ucis.
– Au arme? – întrebã cãpitanul.
– Da, continuã Raica. Dar nu destule ca sã le facã faþã.
– Câþi sunt cei care vã urmãresc?
– Nu ºtiu.
În acel moment unul dintre romi strigã:
– Cãpitane, trei bãrbaþi vin în fugã spre noi.
Lena, care fusese ºi ea dezlegatã, strigã:
– Nu trageþi, sunt ai noºtri!
– Ia uitaþi–vã, continuã uriaºul. Cine–s ãºtia?
– Sunt taica ºi fratele meu, rãspunse Lena, ºi unul dintre
prietenii noºtri.
– Pe cel de–al patrulea, cred cã l–au doborât, zise
cãpitanul. Cine era?
– Era logodnicul meu, rãspunse Lena.
– Mai marele nostru, adãugã mândrã Raica.
Romul porunci oamenilor lui:
– Ascundeþi–vã. Poate cã paznicii sunt pe urmele lor. Nu
trageþi decât dacã sunteþi siguri cã nu îi loviþi pe ai noºtri.
Apoi vorbind, din nou, cu Raica:
– Zici cã sunt mulþi? Noi suntem treizeci, dar cu siguranþã,
suntem mai bine înarmaþi ca ei. Când vor fi în mijlocul
platoului, vom putea sã îi doborâm pe toþi ºi tovarãºii voºtri
vor fi rãzbunaþi. Tu, cea mai tânãrã, ridicã–te, sã te vadã
taica ºi frate–tãu, ºi s–o vadã ºi pe cealaltã.
2
Mulþumesc, frate!
Untitled-1 139 10/6/2005, 1:45 PM

Într–adevãr, Ferkini o vãzu pe sora lui, primul, ºi fugi

într–acolo. Câteva clipe mai târziu, el ºi tatãl lui o îmbrãþiºau
pe Lena, în timp ce Ioska îmbrãþiºa pe toata lumea, sãrind
ºi strigând ºi fãcând acrobaþii.
– Romii? Sunt romii!
– ªi tovarãºul vostru, în sfârºit ... mai marele vostru? –
întrebã haiducul. E mort?
– Acum cinci minute era nevãtãmat, rãspunse Ioska. Ca
sã ne salveze, a acceptat sã se sacrifice.
– E un viteaz ... Numele lui va fi cinstit ... Noi nu putem
sã îi venim în ajutor. Nu pot sã îmi iau rãspunderea sã risc
viaþa a treizeci de oameni ca sã–l salvez pe unul. Aici, o sã
ne pregãtim sã îi primim pe paznici cum se cuvine!
– Ioska, strigã Raica, uitã–te, Isvan nu e mort, fuge spre noi!
Tânãrul rom îºi ridicã capul ºi îl vãzu pe Isvan fugind
spre ei.
– Feriþi! – strigã, la rândul lui, cãpitanul romilor,
ceilalþi sunt pe urmele lui. Prieteni, pregãtiþi–vã sã îi primim
cum se cuvine!
Fiecare dintre romi îºi luã puºca ºi se pregãti.
– Nu trageþi decât la porunca mea.
Isvan se apropia. Dar câþiva dintre români îl ajungeau
din urmã. Fu lovit ºi se rostogoli la pãmânt.
– L–au doborât! – strigã Ioska.
– Trageþi! – porunci, în acelaºi timp, cãpitanul.
Mai multe împuºcãturi îi întâmpinarã pe români. Mai
mulþi cãzurã, doborâþi; alþii erau rãniþi. Toþi se mirau. Cei
care erau puþin mai în spate se oprirã.
Fãrã sã se grãbeascã, romii traserã din nou, doborând pe
mulþi dintre cei care îl urmãreau pe Isvan. Unul dintre
þãranii care îi însoþise pe paznici, strigã:
– Haiducii! Salvaþi–vã!
ªi urmã panica, prãpãdul. Cei care scãpaserã cu viaþã din
luptã, dãdurã înapoi.
Untitled-1 140 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 141
Cãpitanul romilor porunci:

– Încãrcaþi–vã flintele din nou. Nu vã încredeþi, nu ieºiþi
din ascunzãtorile voastre ºi omorâþi toþi rãniþii! Nici un fel
de milã pentru duºmanii noºtri, cã nici ei nu au avut milã
pentru noi!
Raica se apropie de cãpitan ºi îi zise:
– Mã cheamã Raica.
– Pe mine Rista. Sunt ajutorul cãpitanului celor care au
ales libertatea. Ce vrei?
– Vreau sã–mi dai voie sã merg sã caut trupul lui Isvan.
Rista o privi ºi îi rãspunse:
– Pentru o femeie, eºti curajoasã. Uite, noi am pus
duºmanii pe fugã. Chiar dacã nu au plecat ºi încã se mai
ascund de partea cealaltã a platoului, gloanþele nu ne pot
ajunge aici. Mã pricep la bãtãlii de felul ãsta. ªi noi ºi ei îi
omorâm pe rãniþii taberei celeilalte ºi ei ºtiu asta: printre
trupurile pe care le vezi întinse înaintea ta, sunt ºi rãniþi
care se prefac morþi ºi, cum ne vom arãta, vor trage asupra
noastrã.
– ªi dacã Isvan nu e mort?
– Nu e. Dar mai bine sã nu miºte. Vom încerca imposibilul
ca sã–l salvam.
Ioska se apropie ºi el de Rista.
– O sã încerc sã merg sã–l ajut pe mai marele meu.
Fãrã sã se întoarcã, Rista îi strigã lui Ioska:
– Cum te cheamã?
– Ioska, rãspunse acesta.
– Aratã–ne cã eºti curajos. Du–te ºi cautã–þi tovarãºul ºi
nu te întoarce fãrã el. Poruncã!
Fãrã sã mai aºtepte, tânãrul rom sãri de cealaltã parte a
stâncii. Apoi târâº, se strecurã pânã la Isvan, care era la
câþiva metri de locul acela.
– Pãzea, voi ceºtelalþi! – strigã Rista. Trageþi în tot ce se
miºcã!
Untitled-1 141 10/6/2005, 1:45 PM

Romii erau pregãtiþi, flintele sprijinite pe stâncã, ochiul

la cãtare ºi degetul pe trãgaci.
Ioska ajunsese la Isvan.
– Ce mai faci, bãtrâne?
– Rãu, cred cã nu mai am un picior. Nu pot sã mai merg.
– Încearcã sã urci spre stânci.
– Ajutã–mã.
Cum nimic nu se miºca în spatele lor, doi, patru, apoi
ºase romi ieºirã, ºi ei, ºi unul îl luã pe Isvan de braþ, în timp
ce ceilalþi cinci dãdeau cu piciorul în trupurile cãzute sã
vadã dacã, nu cumva, mai era cineva în viaþã.
– Nu sãriþi peste nici unul! – strigã Rista bãrbaþilor.
Isvan, cu toate cã se strâmbã, privi în urma lui ºi vãzu pe
cei cinci romi dezbrãcând cadavrele paznicilor ºi ale civililor.
Fu tot ce mai vãzu, apoi îºi pierdu cunoºtinþa.
II
Ajutorul de cãpitan dãdu porunci.

– Faceþi repede o targã, trebuie sã plecam ºi sã fim de
partea cealaltã a muntelui pânã nu vine noaptea.
Isvan îºi revenea. Romii îl culcarã pe targa pe care o
improvizaserã. Ca sã le fie mai uºor, patru romi îl ridicarã,
câte doi de fiecare parte.
Raica ºi Lena curãþaserã cât putuserã de bine rana lui
Isvan ºi o legaserã cu o bucatã din camaºa lui.
– Cum se face, îl întrebã Petri pe Rista, cã ne–aþi venit
în ajutor?
– Muntele are ochi, e al nostru. Avem strãji cam peste tot
locul. Nimeni nu poate merge într–o parte sau alta ºi noi
sã nu ºtim. Ziua ºi noaptea, vara sau iarna, strãjile noastre
sunt de pazã; ºi cum zãresc strãini, aceºtia au una la mie
ºanse sã scape cu viaþã. Le luãm tot ce au, îi spânzurãm ºi
Untitled-1 142 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 143
îi îngropãm. Adesea se întâmplã ca ai noºtri sã cadã în

mâinile paznicilor sau ale armatei. Sunt împuºcaþi pe loc,
fãrã altã judecatã. Între putere ºi noi e un rãzboi înverºunat
care þine de douã sute de ani.
Romii mergeau deja de ceva timp. Treceau pe lângã o
stâncã de granit. Deodatã, fãrã nici o poruncã, trei romi
tineri, trei adolescenþi sãrirã pe stânci, cu arma în mânã,
gata sã tragã. Privirã cu atenþie în jur, apoi fiecare spuse, la
rândul lui:
– Nimic în jur!
Atunci doi dintre romi se duserã ºi îndepãrtarã mãrãcinii
care ascundeau piatra, descoperind, astfel, o intrare în stâncã,
înaltã cam de vreo doi metri ºi latã cam de un metru. Intrarã
unul câte unul, iar ultimul puse mãrãcinii la loc.
– Era o peºterã a urºilor, îl lãmuri Rista pe Petri. Strãmoºii
noºtri i–au alungat ºi au continuat sã sape pânã când au
ajuns de partea cealaltã a muntelui. Existã încã alte trei
treceri asemãnãtoare de care numai noi ºtim. Ca sã ocolim
muntele ne–ar trebui una sau douã zile; dar cu galeria asta,
nu ne trebuie decât o orã ca sã ajungem de cealaltã parte.
Nu mai trebuie sã urcãm piscurile ºi, mai ales, câºtigãm
mult timp.
Înainte, la mijloc ºi în spate, romii aprinseserã torþe din
rãºinã ca sã lumineze aceastã ciudatã cale subteranã.
– ªi dacã trecerea asta e descoperitã? – întrebã Petri.
– Am pus butoaie cu praf de puºcã la ambele capete. În
orice clipã putem porni un adevãrat prãpãd. Cei care vor fi
prinºi înãuntru, vor fi îngropaþi de vii.
– Înþeleg, zise Petri, v–aþi luat toate mãsurile.
– Încã nu aþi vãzut totul. O sã aveþi de ce vã mira.
Isvan se chinuia îngrozitor, dar nu îndrãznea sã geamã,
sã nu arate cã e slab. În sfârºit, se oprirã ºi unul dintre romii
din faþã merse ºi se uitã dacã nu era cineva în faþa crãpãturii
din stâncã ºi, cât ai clipi din ochi, ieºirã la aer curat. Trecuserã
Untitled-1 143 10/6/2005, 1:45 PM

de partea cealaltã a muntelui.

ªase þigani tineri intrarã, din nou, în tunel ºi ieºirã cu
niºte legãturi, apoi ridicarã corturile.
III
– Pentru moment, zise Rista, nu putem face nimic; nu

avem alte leacuri. Trebuie sã îi curãþãm rana cu apã fierbinte
ºi sã–i punem legãturi muiate în apã rece pe frunte. Sunt
singurele leacuri pe care le avem. Poate cã astea nu o sã–l
ajute prea mult, dar nici rãu n–o sã–i facã. Ca sã nu dãm
peste alte necazuri, va trebui sã stãm de pazã în noaptea
asta.
– Stau eu de pazã, rãspunse Raica.
Isvan gemea sub cuverturi. Îºi deschise ochii ºi îi privi pe
cei doi tineri care erau lângã el.
– Cât poate sã fie ora? – întrebã el. Mai e mult pânã la
ziuã?
– Trebuie sã fie miezul nopþii, rãspunse Ioska. Te doare?
– Cât am dormit, nu am simþit nimic; dar acum mi se
pare cã îmi bate cineva cuie în picior ºi simt loviturile pânã
în cap. Ce zici, cã eu nu–mi dau seama, cum e rana? S–o
fi infectat?
– Nu mai rãu decât acum o orã. Rista care se pricepe la
rãni zice cã nu e atinsã nici o arterã. Sigur, nu aratã prea
bine. Mâine o sã vinã vraciul; o sã facã sã nu te mai doarã.
Pânã atunci, încearcã sã dormi cât mai mult. Asta o sã–þi
facã bine. Sunt sigur cã vraciul va avea cu ce sã te punã
repede pe picioare.
– Ceilalþi, unde–s? – întrebã Isvan.
– Gândeºte–te ºi tu, rãspunse Ioska. Dani a fost omorât.
Taicã–sãu, frate–sãu, sora lui îl plâng. Trebuie sã îi lãsãm cu
necazul lor.
Untitled-1 144 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 145
Isvan se uita la picãturile de apã care cãdeau printre

crãpãturile cortului.
– Numai sã nu þinã mult vremea asta. N–o sã putem
pleca mâine dimineaþa ºi vraciul nu va putea veni. Mi–e
foame, aº mânca orice, dar mi–e teamã cã asta o sã îmi
creascã fierbinþeala. De ce se încãpãþâneazã soarta împotriva
mea? Nu m–am chinuit destul? ªi toate astea numai pentru
cã am vrut sã îi ajut pe alþii, atunci când eu avem un loc
bun la conac.
– Sã nu mai vorbim de ce a fost. Doar viitorul are
însemnãtate. Cel mai important e sã te faci bine.
IV
A fost aproape o surprizã când, a doua zi, nu numai cã

nu mai ploua, dar soarele îºi arunca razele mai fierbinþi ca
oricând.
Rista porunci:
– O sã plecãm, ridicaþi imediat tabãra. Aerul s–a curãþat,
dar atmosfera e grea, mai sunt încã nori în jurul vârfurilor
munþilor, dar or se risipeascã în curând. Haideþi, adunaþi–
vã lucrurile ºi puneþi rãnitul pe targã.
Mergeau cam de vreo douã ore. Apoi, romii care erau la
începutul ºirului, cam la cincizeci de metri înainte, se oprirã
ºi unul dintre ei ridicã puºca þinând–o cu amândouã mâinile
deasupra capului.
– E un semnal, zise Rista. Au vãzut vraciul pe care l–am
lãsat în apropiere.
Într–adevãr, cinci minute mai târziu, Rista dãdu mâna
cu un bãrbat, cam de vreo cincizeci de ani; þinea în mânã
o nuia ºi în spate ducea o traistã. Îºi mângâie barbiºonul
ascuþit ºi întrebã:
– Unde este rãnitul?
Untitled-1 145 10/6/2005, 1:45 PM

– Iatã–l. Ai zece minute sã–l cercetezi. Oamenii mei or

sã se odihneascã între timp.
Bãtrânul rom ridicã velinþa care îl acoperea pe Isvan, îi
desfãcu legãtura care acoperea rana ºi care era încã plinã de
sânge, se uitã atent la picior ºi spuse:
– Nu ºtiu ce sã spun despre umflãturã, dar, dacã nu mã
înºel, nu e foarte grav. Bine îngrijit ºi tratat, va putea merge
în cincisprezece zile. O sã îi pun niºte plante pe care le ºtiu
eu ºi care vor trebui schimbate din orã în orã ºi totul va
trebui spãlat cu apã caldã, ceea ce o sã te întârzie din mers.
– Deloc, zise Rista. Presupun cã noii veniþi nu vor sã se
despartã. O sã le las ºase din oamenii mei. O sã poatã face
schimb cu ceilalþi doi mai tineri sã ducã rãnitul. Opriþi–vã
de câte ori e nevoie, dar încercaþi sã mergeþi repede. Cum
Petri e cel mai în vârstã dintre cei care rãmân cu Isvan, el
va fi mai marele vostru pânã când veþi ajunge la noi, în sat.
Untitled-1 146 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 147
CAPITOLUL X
I
Ceea ce Rista numise sat nu era, în realitate, decât un

cãtun mai rãsãrit, înconjurat ºi întãrit cu o palisadã latã, în
formã de semicerc ºi construitã între stânci. Era imposibil
pentru oricine sã intre sau sã iese fãrã sã i se dea voie.
Uneori, când era vreme rea, zãpada acoperea tot satul,
astupând intrarea în peºteri; astfel romii, constructori
îndemânateci, fãcuserã ei treceri de la o peºterã la alta, astfel
cã, în caz de nevoie, puteau avea întotdeauna o ieºire de
salvare.
Nu existau nevolnici printre haiduci. Neamul devenise
puternic pentru cã cei slabi nu rezistau. Vai de cel care
nu–ºi putea agonisi hrana sau care nu putea suporta clima
de la înãlþimea aceea!
Erau, acolo, cam vreo cincizeci de bãrbaþi, tot cam atâtea
femei ºi peste douã sute de copii de toate vârstele.
Unicul conducãtor al acestei ºatre ciudate era un bãrbat
de vreo cincizeci de ani. Îi uitaserã, cu toþii, numele adevãrat
ºi îi ziceau Tover3. Porecla i se potrivea foarte bine cãci
folosea aceastã unealtã ºi la muncã, ºi în luptã.
La porunca lui se formaserã trei grupe de romi, fiecare
formatã din treizeci de bãrbaþi. Primul grup erau rãzboinicii,
conduºi de Rista, preferatul lui ºi viitorul lui ginere. Al
doilea grup lucra pãmântul în afara satului, iar al treilea
3
Secure.
Untitled-1 147 10/6/2005, 1:45 PM

grup era format din cei pe care i–am numi meºteri ºi

meºteºugari.
Tover, ºeful de necontestat al ºatrei, era vestit nu numai
pentru inteligenþa lui, dar ºi pentru forþa lui. Niciodatã nu
îl învinsese vreun bãrbat.
Rista era doar un copil când auzise cã tatãl ºi cei doi fraþi
mai mari ai lui cãzuserã într–o ambuscadã. În aceeaºi bãtãlie
pieriserã ºi cei doi fii ai lui Tover. Cãpitanul îl luase pe
orfan ºi îi insuflase simþul datoriei faþa de ºatrã ºi ura faþã
de duºmani. Tânãrul Rista meritase pe deplin încrederea
care i se arãtase. La douãzeci de ani, fusese numit ajutorul
cãpitanului ºi urmaºul lui Tover.
Cãpitanul haiducilor fusese rãnit de multe ori în
hãrþuielile cu poterele ºi l–a lãsat pe tânãrul Rista sã
porunceascã, pãstrându–ºi, el, privilegiul luãrii deciziilor care
nu erau niciodatã comentate.
Cum Rista era cel mai curajos dintre romi ºi cum Tover
nu avea decât o singurã fiicã, pe Azza, aceasta îi fusese
promisã ºi nunta trebuia sã se facã anul urmãtor.
Azza era o fatã frumoasã, oacheºã, cu un aer întotdeauna
rãzboinic. Avea buze senzuale, gata sã primeascã sãrutãri,
dar nimeni nu putea sã se laude cã o sãrutase, nici chiar
Rista. Avea mersul sprinten ºi oriunde mergea, ºtia sã
înveseleascã lumea. Avea darul de a atrage bãrbaþii, dar
nimeni nu îndrãznea sã o atingã. Gândiþi–vã, doar, era fiica
cãpitanului cel mare ºi viitoarea nevastã a lui Rista! Cine ar
fi îndrãznit sã–i înfrunte?
II
Douã zile mai târziu, spre amiazã, treceau poarta satului,

cu Petri în frunte, cei care rãmãseserã în urmã, cu Isvan.
Untitled-1 148 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 149
Anunþat deja de Rista din ajun, Tover îi aºtepta, înconjurat

de toþi cei care putuserã veni.
Cum era vreme bunã, puseserã covoare la intrare, pânã
la cortul cãpitanului. Acesta îi aºtepta aºezat, cu picioarele
încruciºate, pe un pat de puf. La dreapta lui, aºezat pe un
jilþ de lemn, era uriaºul Rista, demn ºi mândru, fericit cã
îndeplinise porunca. La stânga lui Tover era fiica lui, Azza,
atentã la ce urma sã se întâmple. Ca fiicã iubitã, avea ºi ea
dreptul la un pat moale de puf. Mai gãtitã ca niciodatã, cu
pletele în vânt, frumoasa fãpturã aºtepta cu nerãbdare sã îl
vadã pe rãnitul de care Rista îi povestise atâtea.
Petri se închinã primul în faþa cãpitanului.
– Sunt foarte fericit sã mã gãsesc printre voi. În numele
lui Isvan, tânãrul pe care îl vedeþi rãnit ºi care era mai
marele nostru, în numele celor care îl însoþim, fiul meu,
Ferkini, prietenul nostru, Ioska, fiica mea, Lena, ºi prietena
ei, Raica, ºi, mai ales, din partea mea, vã mulþumim mult
pentru ajutorul pe care ni l–au dat oamenii tãi. Datoritã
omului priceput pe care l–ai trimis înaintea noastrã, prietenul
nostru e în afara oricãrei primejdii ºi nu va trebui sã–i tãiem
piciorul. Nu–mi rãmâne decât sã îþi urãm viaþã lungã ºi
belºug.
– Fiþi bineveniþi printre noi, începu Tover, la rândul lui.
Tot ce avem vã aparþine; aici, nimic nu aparþine cuiva ºi
totul aparþine fiecãruia. Noi trãim aici în dragoste pentru
muncã, egalitate, simpatie ºi curaj, cãci ne trebuie din toate.
Nu am nici o calitate ºi nici un titlu, în afara celui pe celui
pe care mi l–au dat ai mei, acela de cãpitan, iar fiul meu
adoptiv este ajutorul meu. Puteþi sã nu vã supuneþi
poruncilor noastre dacã vreþi; nu sunteþi obligaþi sã primiþi
porunci de la mine, puteþi sã le discutaþi ºi chiar sã le refuzaþi.
Nimeni dintre voi nu se pune sub protecþia mea decât dacã
vrea acest lucru. Acum avem lucruri mai grabnice de fãcut;
mai întâi sã avem grijã de viitorul tãu ginere.
Untitled-1 149 10/6/2005, 1:45 PM

Tover îi fãcu semn lui Petri sã stea lângã el, apoi continuã:
– Rãspunderea vremelnicã pe care þi–a încredinþat–o
Rista, ca mai marele grupului, s–a terminat; între noi nu
pot fi mai mulþi cãpitani; Isvan va fi, deci, ca oricare altul.
Poate fi liniºtit, am avut noi rãniþi ºi mai grav decât el ºi
s–au fãcut bine.
Tover i se adresã lui Rista:
– Fã ce trebuie pentru ca noii noºtri tovarãºi sã abia tot
ce le trebuie. Avem colibe unde sã îi culcam. Hrãniþi–i bine,
culcaþi–i în paturi bune sã se poatã odihni; avem de toate.
Tover îi întinse o pipã lui Petri ºi i–o aprinse el însuºi.
– Þi–o dãruiesc în semn de prietenie.
– Iartã–mã, zise Petri, dar nu am nimic sã–þi dau în
semn de prietenie.
– Mai târziu, când vei putea, îmi vei dãrui ceva.
Rista îl duse pe Isvan într–o colibã mare unde totul era
pregãtit dinainte.
– ªi mai ales sã nu lãsaþi sã intre puºtimea, sunt gãlãgioºi
ºi deranjeazã. Nu suntem arhitecþi. Coliba asta e mai bine
aerisitã decât altele, e singurul ei avantaj. Cum vezi, toate
colibele noastre sunt construite pe coasta muntelui, numai
din butuci, sunt foarte rezistente. Uneori nu le vezi de zãpadã,
dar le gãsim nestricate de îndatã ce vremea se încãlzeºte. Le
întãrim ...
III
– Piciorul tãu e aproape complet dezumflat, îi zise vraciul

lui Isvan. Datoritã spãlãturilor continue, sângele nici mãcar
nu mai are cheaguri. Iatã–te aproape vindecat. În trei–patru
zile, o sã te poþi ridica, dar nu trebuie sã te miºti prea mult,
la început.
Untitled-1 150 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 151
Dupã plecarea vraciului, apãru ºi Azza. Când o vãzurã,

Lena ºi Raica întoarserã capul. Cu toate cã le dãduse din
veºmintele ei, parcã erau deghizate, în comparaþie cu Azza.
Aceasta avea o bluzã împodobitã cu dantele.
– Eºti foarte frumoasã, îi zise Isvan.
– Îþi plac?
– Mult.
– Vrei sã vorbim de altceva? Sã vorbim despre tine. Ce–a zis
vraciul nostru?
– Cã o sã pot merge în trei–patru zile.
– Cu atât mai bine.
IV
Sãptãmâna urmãtoare, Isvan încercã sã îºi revinã cu totul.

Toate nenorocirile prin care trecuse nu mai erau decât o
amintire urâtã. Bine îngrijit, hrãnit, se simþea gata de noi
vitejii. Inactivitatea îl apãsa mult. În fiecare zi, veneau sã–l
vadã Tover ºi Azza ºi, mai ales, Raica. Vorbea mult cu ei
despre tot ce putea sã îl intereseze.
Haiducii îi povesteau cum trãiau ei ca niºte fiare hãituite.
Erau mândri sã spunã cã niciodatã nu cãlcase pe la ei vreun
român. Lui Rista îi plãcea, mai ales, sã povesteascã isprãvile
lui vitejeºti. Aceasta îi plãcea ºi lui Isvan care ar fi vrut ºi el
sã participe la faptele acelea vitejeºti. Ajutorul cãpitanului îi
povestea lui Isvan cum ucisese el mulþi români ºi numeroºi
strãini ºi cum se gândea el sã mai ucidã ºi pe alþii.
– Dorinþa mea e sã omor cât mai mulþi. Într–o lunã cade
zãpada, atunci totul se liniºteºte. Pentru noi e doar un rãgaz.
La primãvarã începem iar.
– Dar pânã atunci – întrebã Isvan, nu mai faceþi nici o
expediþie?
Untitled-1 151 10/6/2005, 1:45 PM

– Ba da, peste câteva zile. Aºtept poruncile lui Tover.

– Cum mi–ar plãcea ºi mie sã merg la marºul ãsta peste
munþi.
– Dacã eºti bine cu piciorul, poþi sã vii cu noi. Dar
pentru asta trebuie sã–l întrebãm pe vraci. Prietenul tãu,
Ioska, a zis cã vrea ºi el sã vinã ºi eu am fost de acord. ªi
eu vreau sã te vãd la treabã ca sã–mi pot da seama de ce eºti
în stare.
Untitled-1 152 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 153
CAPITOLUL XI
I
Câteva zile mai târziu, s–a organizat expediþia. Trebuia sã

fie ultima din acel an.
Abia se fãcuse luminã ºi dupã ce au bãut doar puþin ceai
cald, romii au pornit la drum, cu tot harnaºamentul lor.
Trecuserã douã ore când Rista ºi toþi cei care erau în
spatele lui se oprirã. Isvan ºi Ioska nu le ºtiau obiceiurile ºi
aºteptau cu puºtile în mânã, cu degetul pe trãgaci, gata sã
tragã, în timp ce ajutorul cãpitanului îºi lãsã puºca jos ºi
puse mâinile la gurã ca sã facã precum prepeliþa. Fãrã
îndoialã, era un semnal bine cunoscut.
Sus, pe un pisc, apãru un bãrbat. Era îmbrãcat ciudat. În
picioare avea niºte saci care îi þineau loc de cizme, o hainã
din piele de ceva animal, care nu se ºtia ce este, ºi o cãciulã
de astrahan pe cap. Fãrã îndoialã, nu se rãsese niciodatã;
barba ºi pãrul lui pãreau cã sunt una. Nimeni nu pãrea mai
bine înarmat ca el; la brâu avea o puºcã, alta în mâini, o
sãbie îi atârna de ºoldul drept, iar la brâul hainei lui de
lânã, avea trei sau patru pumnale.
– Cine e? – îl întrebã Isvan pe Rista.
– E paznicul urºilor, rãspunse acesta. E aici din copilãrie.
ªi cei mai mulþi dintre urºi îl considerã unul de–a lor. Noi
credem cã el are un dar, cãci el trãieºte, doarme ºi mãnâncã
printre ei. Nici un animal, fie el cât de sãlbatic ºi violent, nu
i–a fãcut niciodatã vreun rãu. Le vorbeºte ºi urºii par sã îl
Untitled-1 153 10/6/2005, 1:45 PM

înþeleagã. În orice caz, fac ce le spune el sã facã.

– Dar urºii ãºtia sunt liberi? – întrebã Isvan.
– Nu. Dar uneori le face câte un hatâr. Duce câte unul
din ei la vânãtoare cu el ºi animalul îl urmeazã supus.
Bãrbatul coborî de pe creasta muntelui ºi veni sã dea
mâna cu Rista.
– O sã rãmânem o orã cu tine, zise acesta. Avem o ladã
cu praf de puºcã pentru tine ºi fãinã de mãlai, ceai, ºi altele,
de–ale gurii, ce–au pregãtit femeile. Ce mai fac prietenii tãi?
– Bine, zise bãrbatul, dar se plictisesc mult. Ãsta cine mai
e? – întrebã el arãtând spre Isvan.
– E unul nou, de–ai noºtri ºi e un bãrbat viteaz.
Pustnicul îl privi pe tânãrul rom cu admiraþie. Îl mãsurã
ca pe un animal pe care îl vedea pentru prima datã.
– E un erou, zise bãrbatul, ºi eu nu mã înºel. Trãind cu
prietenii mei, am dobândit ºi eu instinctul lor. Eºti viteaz ºi
o sã scapi de toate primejdiile. Dar miroºi a moarte.
Rista îl privi pe Isvan ºi–i zise:
– Poþi sã crezi ce–þi spune. E singurul dintre noi care nu
s–a înºelat niciodatã. Toate vorbele lui sunt profetice.
– Spune–mi, îl întrebã Isvan pe pustnic, urºii ascultã de
glasul tãu, deci, tu poþi sã le porunceºti. Dacã i–am lãsa
liberi, ar putea ei sã–i deosebeascã pe romi de gaje?
– Unii da, alþii nu. Dar din nefericire, de îndatã ce vãd
sânge, pentru ei, neamul nu mai conteazã. Eu îi ºtiu, îi
vrãjesc ºi pot sã fac cu ei tot ce vreau eu. Luaþi separat, nu
sunt mai primejdioºi ca un om. Iatã de ce, nu duc niciodatã
doi cu mine. Dar aºa cum îi vezi, sunt ca niºte copii mari.
Le place sã se joace ºi sã se hârjoneascã. Un om ar fi doborât
dintr–o loviturã.
– Ce interesant, zise Isvan. O sã–mi amintesc de tine ºi
de prietenii tãi. Mi–a venit o idee, dar mã rog lui Dumnezeu
sã nu trebuiascã sã ne folosim de ea.
Untitled-1 154 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 155
II
Douã zile mai târziu, micul grup condus de Rista intra

într–un þinut primejdios care era adesea strãbãtut fie de
potere, fie de armatã.
Înainte de a porunci ce vor face mai departe, Rista se
sfãtui cu oamenii lui.
– O sã ne aºezãm, ca de obicei, în douã locuri diferite,
în aºa fel încât sã putem sã îi vedem pe negustori când vin.
Are cineva ceva de întrebat?
– Da, eu, rãspunse Isvan. Lumea mã crede mort ºi trebuie
sã mã creadã mort. Nu am nici un pic de încredere în
negustori. Mi–ar plãcea sã mã aºez mult mai departe, cu
câþiva oameni, pe drumul pe care vin negustorii de obicei.
– Doar nu ai intenþia sã–i ataci?
– Nu, deloc. Numai cã nu am încredere în ei. În timpul
unei discuþii cu logofãtul Ion, pe vremea când mai eram
încã rob, el mi–a zis cã o sã se trimitã potere împotriva
haiducilor în anul urmãtor. Dupã ce eu am scãpat sau, mai
precis, dupã ce tovarãºii mei au fugit, ºi având în vedere câþi
dintre urmãritorii noºtri au murit, e posibil ca lucrurile sã
fi fost grãbite. Mergem înainte, vedem dacã negustorii sunt
însoþiþi sau nu ºi rãmânem pe loc pânã se întorc ei înapoi.
Dacã ne–au trãdat, atunci vom putea sã le tãiem retragerea
ºi sã luptam cu cei care vin dupã ei.
– Te sacrifici, rãspunse Rista, ºi nu pot sã–þi dau voie sã
faci aºa ceva.
– Un om poate sã îºi dãruiascã viaþa ca sã îi salveze pe
alþii. Nu discut metodele voastre deoarece pânã acum ele
v–au fost de folos. Dar scopul e sã salvez pe câþi mai mulþi
dintre noi ºi sã evit sã fim mãcelãriþi cu toþii. Dacã trebuie,
voi merge singur. Sunt voluntari care sã vrea sã mã însoþeascã?
– Eu, desigur, rãspunse Ioska.
Untitled-1 155 10/6/2005, 1:45 PM

Unul dintre romi se ridicã de pe piatra pe care stãtuse ºi

zise:
– Nu am fost niciodatã un fricos. E prima datã când ies
împreunã cu Isvan ºi vorbele lui se pot adeveri. Dacã el vrea
sã–ºi riºte viata pentru noi, e normal sã îl ajutãm ºi noi. Eu
merg cu el, la fel ºi cei doi fraþi ai mei, în numele cãrora
vorbesc. Rista, noi te iubim ºi nu vrem sã fim nesupuºi. Te
voi ruga sã numeºti tu alþi cinci romi care sã vinã cu noi.
Supãrat de autoritatea pe care o dobândea Isvan, Rista
îºi zise cã o sã–i dea el o lecþie când se vor întoarce în sat,
o sã–l aducã la judecatã în faþa bãtrânilor pentru cã nu îl
ascultase.
– Bine, zise el, rãspunzi de fiecare dintre oamenii pe care
þi–i dau.
Apoi porunci ca alþi cinci romi sã îl însoþeascã.
– De ce merge Ioska cu tine, când, el însuºi a zis cã el
nu ºtie sã se foloseascã de puºcã? Prefer ca el sã rãmânã cu
mine.
– Nu, rãspunse Ioska. E adevãrat cã nu ºtiu sã trag, dar
am învãþat sã încarc o armã ºi, în bãtãlie, Isvan are
întotdeauna nevoie de o altã puºcã gata încãrcatã, alãturi de
el. De altfel, nu m–aº despãrþi de el pentru nimic în lume.
Încã o datã, Rista se supãrã. El, viitorul mare bulibaºã al
ºatrei, nu avusese niciodatã un prieten atât de credincios ca
Ioska pentru Isvan.
Cei zece cercetaºi îºi luarã rãmas bun de la Rista ºi pornirã
la drum. Mergeau fãrã sã se ascundã. Dupã ce traversarã
platoul, intrarã în pãdure. În timp ce majoritatea dintre ei
priveau când la stânga, când la dreapta ºi, chiar, înapoi,
Isvan înaintã fãrã fricã.
– Tu te gândeºti la ceva, îi zise Ioska.
– Dacã e sã fim atacaþi, rãspunse Isvan, mai bine aici ca
sã audã ºi alþii focurile de armã. Uite, totul e calm ºi asta mi
Untitled-1 156 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 157
se pare ciudat. Se pregãteºte ceva. Nu ºtiu ce, dar am impresia

cã ne paºte o primejdie.
În sfârºit, ajunserã în vale ºi bãrbatul îi arãtã locul despre
care îi vorbise. Cam la cincizeci de metri în faþa lor, puteau
vedea apa limpede care curgea.
– Care e locul precis pe unde trebuie sã vinã negustorii?
– Nu e decât un singur drum bun de partea cealaltã. Vezi
tu pâlcul acela de copaci, chiar în faþa stâncilor? Ei trebuie
sã treacã prin mijlocul lui dacã vor sã coboare în vale.
– Bine. Tu o sã treci valea ºi o sã te ascunzi exact printre
stâncile pe care mi le–ai arãtat. Ascunde–te bine sã nu te
vadã nimeni ºi lasã negustorii sã treacã. Dar dacã mai vezi
ºi alþi oameni în spatele lor, aprinde focul sã îl vedem ºi noi
ºi fugi repede spre noi.
Cãlãuza îºi luã puºca ºi plecã.
III
Dupã câteva ore, Isvan trimise alt rom sã îl înlocuiascã

pe cel care pândise de partea cealaltã a vãii cãci nu se
întâmplase nimic îngrijorãtor. În sfârºit, se duse ºi al treilea
... ºi tot nimic.
Ziua se anunþa frumoasã, caldã. Nici cea mai micã suflare
de vânt, abia de se miºcau vârfurile copacilor. Ici ºi colo,
þipetele pãsãrilor sau ale altor animale ºi nimic altceva.
Era aproape de amiazã, când romii îi zãrirã negustorii
care treceau vadul, trãgând dupã ei catârii încãrcaþi. Rista,
care avea vederea agerã ºi care venise lângã tânãrul rom, îi
zise lui Isvan, care era lângã el:
– Sunt cinci ºi îi ºtiu pe toþi. Dar ºtiu cã te–ai priceput
sã ne pãstrezi ageri. Eu însumi mã gândeam, uneori, cã ar
putea sã mai fie ceva. Cu toate astea, nu te învinovãþesc.
Numai cã oamenii mei sunt nervoºi.
Untitled-1 157 10/6/2005, 1:45 PM

– Sã lãsãm sã treacã negustorii, zise Isvan, ºi sã trimitem

un rom sã îi urmãreascã o orã, douã. Dacã nu se întâmplã
nimic, atunci îi putem uºor ajunge din urmã ...
– Nu crezi cã am pierdut deja destul timp?
– Dar ce mai înseamnã o orã în plus sau în minus?
– Cum vrei. Îþi fac acest ultim hatâr.
– Uite! – strigã Ioska, la rândul lui, romul nostru tocmai
a aprins focul de partea cealaltã. Isvan a avut dreptate,
negustorii ne–au trãdat!
Aceºtia urcau încet pe poteca. Rista dãdu repede porunci:
– Ascundeþi–vã ºi loviþi–i cum se apropie!
Fiecare se postã unde îi era mai bine, cu puºca încãrcatã
în mânã, gata sã tragã.
Negustorii, departe de a–ºi închipui ce–i aºteaptã, trãgeau
dupã ei catârii, þinându–i de frâu ºi înjurând.
Când ajunserã în dreptul romilor, la porunca lui Rista,
haiducii se nãpustirã asupra lor ºi în câteva minute erau la
pãmânt, legaþi fedeleº.
Rãmas în picioare, cel care pãrea sã fie ºeful convoiului,
îi zise lui Rista:
– Ce înseamnã asta? De treizeci de ani vã aduc cele de
trebuinþã? De ce ne–aþi lovit? Dacã nu mai aveþi bani sau
mãrfuri cu care sã ne plãtiþi, vã putem învoi pânã data
viitoare.
– Nu e vorba de asta. Spune–mi cine sunt cei care vin
dupã voi.
– De unde putem noi sã ºtim dacã mai vine cineva dupã
noi? Sã facem negoþ cu voi e, deja, împotriva legii ºi se
pedepseºte cu moartea!
– Nu cred o vorbã din ce spui. Tu ºi cei care te însoþesc,
voi ne–aþi vândut. Dacã spui adevãrul, o sã vã lãsãm liberi
ºi o sã vã plãtim marfa pe care ne–aþi adus–o, dupã cum
valoreazã, ºi ca sã ne iertaþi cã am folosit forþa, o sã vã
Untitled-1 158 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 159
plãtim o despãgubire. Dar dacã sunteþi ca Iuda, cum credem,

atunci vom fi fãrã milã ºi o sã vã spânzurãm chiar aici.
Isvan îi spuse lui Rista:
– Îmi dai voie sã vorbesc?
– Vorbeºte, dar repede. Ne grãbim.
– Ceea ce spun eu e crud, poate, dar suntem în rãzboi.
Trebuie sã îl spânzurãm pe acest om.
– De ce? – întrebã Rista. Nu suntem încã prea siguri cã
a trãdat.
– Îmi pare rãu cã nu ascult de tine, dar, cum spui ºi tu,
ne grãbim; ºi eu fac cum cred cã e bine, cã–þi convine, cã
nu–þi convine. Îi dau un minut acestui trãdãtor sã ne spunã
adevãrul.
– Îndurare! – strigã negustorul. Nu sunt decât un biet
om. Am nevastã ºi trei copii acasã. Vã jur pe viaþa lor cã nu
ºtiu nimic.
Fãrã sã–l mai asculte, Isvan strigã:
– Spânzuraþi–l!
Oamenii se uitarã la Rista care nu mai îndrãznea sã scoatã
o vorbã, în timp ce negustorul plângea.
– Cãpitane, tu mã ºtii: mã crezi, tu, pe mine în stare de
trãdare?
– Spânzuraþi–l! – strigã Isvan, scos din fire.
Rista fãcu semn oamenilor lui sã–l asculte pe Isvan.
Negustorul fu luat ºi dus sub un copac. Romii aruncarã o
frânghie în jurul unei crengi. Isvan fãcu el însuºi nodul în
jurul gâtului românului.
– Înainte de a muri, vrei sã spui ceva?
– Nu. Dumnezeu sã se îndure de sufletul meu!
– Spânzuraþi–l! – strigã Isvan.
De cealaltã parte, doi bãrbaþi trãgeau de frânghie.
Negustorul fu ridicat de la pãmânt ºi încetã sã mai miºte în
câteva clipe.
Untitled-1 159 10/6/2005, 1:45 PM

– La ce ne foloseºte asta? – întrebã Rista.

– Nu am terminat. Din contrã!
Tânãrul rom arãtã spre al doilea negustor.
– Spânzuraþi–l ºi pe ãsta! ... Cel puþin sã nu mai vorbeascã ...
Negustorul era mai tânãr decât tovarãºii sãi: abia împlinise
vreo patruzeci de ani. Era calm ºi sigur de sine.
– Dacã vorbesc, îmi cruþaþi viaþa?
– Îþi dau cuvântul meu de onoare, rãspunse Isvan.
– Ei, bine, da, v–am trãdat! Familiile noastre au fost
luate ostatece dacã noi nu respectãm poruncile care le–am
primit. Dupã lege, am fost arestaþi ºi judecaþi de un tribunal
militar. Am fost condamnaþi la moarte pentru contrabandã
cu arme ºi pentru cã am favorizat banditismul. Singurul
meu scop e sã trãiesc cât mai mult. Ca ºi alþii, ºi eu am
acceptat sã le arat drumul celor din armatã ca sã–mi salvez
viaþa. Acum sunt de acord sã vã spun vouã tot ce ºtiu ca sã
îmi salvez mizerabila asta de viaþã.
– Armata e departe?
– În principiu, trebuie sã fie cam la o orã în urma noastrã.
Noi lãsãm în urmã semne ca militarii sã poate veni dupã noi.
– Ei, câþi sunt? – întrebã Isvan.
– Peste cinci sute.
–Asta e tot? Nu cumva mai e încã vreun detaºament pe
undeva?
– De fapt, am auzit vorbindu–se cã un grup de vreo sutã
de oameni or sã vã cadã în spate, surprinzându–vã.
–Tu ºtii locul exact unde–s ei? – întrebã Isvan.
– Nu, rãspunse negustorul, nu ºtiu.
Isvan se întoarse spre Rista:
– Ce porunceºti? Ce sã facem?
– Mai întâi, spânzuraþi–i pe toþi!
– Nu, nu ºi pe el. El o sã vinã cu noi. E de–ai noºtri
acum. Trageþi în el numai dacã vrea sã fugã.
Untitled-1 160 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 161
Bãrbatul care stãtuse de pazã, de cealaltã parte a vãii,

veni în fugã, gâfâind.
– Armata! – strigã el. Sunt mulþi. Vor fi aici cam într–o
jumãtate de orã.
Rista porunci oamenilor:
– Îndepliniþi poruncile! Repede! Voi ceilalþi, încercaþi sã
ascundeþi mãrfurile aduse de aºtia, sã le gãsim data viitoare.
Tu, Isvan, ia patru sau cinci bãrbaþi ºi du catârii în râpã sã
nu îi poatã lua duºmanii noºtri. Eliberaþi prizonierul!
Cuvântul unui rom e cuvânt. Dar la cel mai mic gest suspect,
împuºcaþi–l ca un câine!
Obiºnuiþi sã îndeplineascã poruncile repede, romii îi
spânzurarã pe cei trei negustori. Apoi dispãrurã ºi cam o
jumãtate de orã mai târziu, când au apãrut ºi soldaþii, i–au
gãsit numai pe cei patru spânzuraþi. Un ofiþer cu grad de
cãpitan, zise:
– Unde e al cincelea?
IV
Oriunde mergea armata sã îi caute, romii erau acolo cu

o jumãtate de orã înainte ºi, dupã cum mergeau, distanþa
dintre ei ºi armatã era tot mai mare, mai ales acum cã
românii nu mai aveau cãlãuze.
Pentru prima datã în viaþa lui, Rista înþelese cã exista un
bãrbat mai inteligent ca el, nu numai mai puternic ºi mai
instruit, dar ºi un bun tactician, excelent þintaº, pus pe
sfadã, la nevoie, ºi mai ales, crud. „ªi eu care vroiam sã–l
aduc la sfatul bãtrânilor, când, de fapt, eu aº merita sã fiu
mustrat”.
De cât timp fugeau aºa nebuneºte? Nimeni nu ar fi putut
sã spunã. Poate de douã ore, poate de trei. Romii care
Untitled-1 161 10/6/2005, 1:45 PM

dormiserã rãu în ajun, erau frânþi de obosealã. Rista porunci

un popas.
– Cinci minute de odihnã, nu mai mult, zise el. Îmbucaþi
ceva. Ar trebui sã mergem pânã la noapte. Doar la adãpostul
întunericului, vom putea sã ajungem din nou la muntele
nostru.
Isvan tãie o bucatã de slãninã ºi–i zise lui Rista:
– Prizonierul nostru a fost sincer. Propun sã îi dãm
drumul. Nu ne mai foloseºte la nimic ºi cel care a trãdat de
douã ori, o mai poate face încã o datã.
– Dar ce–o sã se întâmple cu mine? – se vãicãri negustorul.
– Încearcã sã treci în Ungaria unde nu eºti cãutat. Îþi
dãruiesc viaþa, nu cere mai mult ºi roagã–l pe Dumnezeu sã
nu atârni în ºtreang ca tovarãºii tãi. Daþi–i hranã pentru
douã zile ºi sã plece încotro o vedea cu ochii! – zise el
adresându–i–se lui Rista.
Îi dãdurã omului ce trebuia ºi el plecã prin pãdure.
– ªtii sã conduci, zise Rista. Eºti fãcut sã comanzi, dar
cred ca, de data asta, ai greºit. Omul ãsta ºtie unde am
ascuns noi marfa pe care a adus–o.
– M–am gândit eu ºi la asta, rãspunse Isvan, numai cã eu
m–am mai gândit ºi la altceva. Tu te–ai uitat sã vezi ce era
în baloþi?
– Nu, rãspunse Rista.
– Ei bine, eu, pot sã îþi spun sigur ce conþineau baloþii:
paie ºi pietre. Tu crezi ca românii sunt aºa de proºti?! Poate
mã înºel, e doar o presupunere de–a mea. Dar pentru nimic
în lume nu aº risca viaþa unui om ca sã se întoarcã acolo,
nici acum, nici mai târziu. Dacã negustorul vrea sã–ºi ia
marfa, cu ce ar putea el sã o ducã? ªi el riscã sã cadã în
mâinile armatei ºi cum o sã justifice el prezenþa lui acolo?
– Te–ai gândit la toate astea, aºa, dintr–o datã?
– Nu, rãspunse Isvan. M–am gândit de ieri, cãci eu
Untitled-1 162 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 163
gândesc mult, mai ales în mers. Îmi spun: uite, asta o sã se

întâmple. Vãd un pic cu ochii minþii ce o sã se întâmple. ªi
uite aºa acþionez exact cum e mai bine; tu ne conduci pe
noi toþi ºi eu nu uit asta. Dar vezi, tu, eu m–am nãscut rob
ºi m–am învãþat sã nu mai ascult poruncile care mi se dau,
nu rezistând prin forþã, ci doar cu puterea minþii mele. Ieri,
când ne–am despãrþit în douã grupuri, aºa cum mã gândisem
eu, eu înainte ºi tu înapoi, riscam mai puþin, cãci unul îl
putea avertiza pe celãlalt. Cum tu nu aveai încredere în
mine, ai venit la mine ºi asta a fost o mare greºealã din
partea ta, pentru cã, în orice clipã, puteam sã cãdem în
capcanã.
– Sunt convins cã suntem în afara oricãrei primejdii,
rãspunse ajutorul de cãpitan. La adãpostul nopþii, vom putea
fi la muntele nostru cam în douã ore.
– Eu nu aº face aºa.
– Destul! – îi strigã Rista. Pãstreazã–þi sfaturile pentru
tine. Planul tãu a reuºit acum, nu va reuºi întotdeauna. Hai,
sã plecam acum!
Dacã Rista îi poruncise fiului lui Damo sã tacã era pentru
cã acesta câºtiga prea mult prestigiu în faþa oamenilor care
îl ascultau, în timp ce autoritatea lui scãdea rapid.
În ciuda a tot ce se întâmplase, Rista porunci un marº
lent. Uriaºul era un bãrbat care ºtia sã se descurce când era
în încurcãturã. De ce îi micºora autoritatea tânãrul acesta
rom sub pretextul cã era isteþ ºi cã avusese noroc? Doar nu
era vrãjitor sã ghiceascã totul înainte?
Din nefericire pentru Rista ºi pentru toþi cei care erau cu
el, soarta avea sã–i mai dea încã o datã dreptate lui Isvan.
Trecuse o jumãtate de orã de când se opriserã când, deodatã,
din spatele povârniºului, se trase asupra lor; cei trei romi care
erau în faþã au fost doborâþi, rãniþi mortal. Ceilalþi se aruncarã
la pãmânt, în timp ce gloanþele plouau în jurul lor.
Untitled-1 163 10/6/2005, 1:45 PM

– Trebuie sã ajungem la povârniºul ãla! – strigã Isvan în

romanes. La dreapta, o sã fim la adãpost.
O luã înainte, târându–se printre ierburile înalte, ferindu–
se sã nu îl ajungã vreun glonte buclucaº, îndepãrtându–se,
astfel, de trãgãtorii care pândeau la stânga. Erau, acum,
dincolo de bãtaia puºtilor românilor, cel puþin, pentru
moment.
– Câþi mai suntem? – strigã Isvan.
Ioska fãcu repede socoteala.
– Suntem douãzeci ºi ºase ºi eram treizeci ºi unu. Lipsesc
cinci.
– Încãrcaþi–vã puºtile, zise Rista, ºi nu trageþi decât când
sunteþi siguri. O sã vãd acum dacã Isvan e aºa de bun þintaº
cum se spune.
– Desfãºuraþi–vã, porunci Isvan, cu un glas hotãrât. Nu
mai staþi împreunã, dar nici nu vã îndepãrtaþi prea mult
unul de altul. Acum trebuie sã rãmânem pe loc ceva mai
mult timp. Doar noaptea ne poate salva. Tu, Ioska, stai
lângã mine. Ai grijã ca puºca mea sã fie tot timpul încãrcatã.
Nu–þi fie teamã. O sã te acopãr.
Acolo, jos, soldaþii înaintau încet. Ei credeau cã romii se
retrãgeau, dar nu erau siguri, le era teamã. Rista porunci
încet:
– Nu trageþi decât la porunca mea. Lãsaþi–i sã se apropie.
Isvan mângâia þeava armei înainte de a o potrivi. Zâmbea
ºi chipul lui era plin de cruzime. Nu mai era bãrbatul tânãr,
ordonat, bine crescut, ci un bãrbat care ajunsese ucigaº, de
nevoie.
Atacatorii nu erau la mai mult de zece metri, când Rista
porunci foc.
Uimiþi de salva aceasta aproape neaºteptatã, mai mulþi
soldaþi cãzurã, în timp ce alþii se ghemuiau la pãmânt, sau
se ascundeau.
Untitled-1 164 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 165
– Aºteptaþi un minut! – le strigã Rista romilor. Încãrcaþi–

vã puºtile ºi nu trageþi decât dacã sunteþi siguri cã nimeriþi.
De cealaltã parte, soldaþii trãgeau la întâmplare ºi fãrã sã
judece.
– Avem de–a face cu un detaºament, îi spuse Isvan lui
Rista. Nu suntem încã împresuraþi, dar vom fi. Trebuie sã
plecãm de aici, ºi repede, înainte ca grosul soldaþilor sã audã
împuºcãturile. Nu putem sã ne apãrãm bine aici.
Aproape fãrã sã–l asculte, Rista zise:
– Tu vezi ce vãd eu?
Isvan cãscã ochii mari ºi vãzu, la cincizeci de metri de el,
pe negustorul pe care îl eliberase ºi care era, din nou, în
tabãra cealaltã.
– Lasã–mi–l mie, zise Isvan.
ªi imediat trase. Acolo, jos, bãrbatul îºi duse mâna la cap
ºi acesta fu ultimul lui gest înainte de a cãdea.
– A ajuns deja în Ungaria! – glumi Isvan.
– A fost o loviturã grozavã, rãspunse Rista. Sã–l nimereºti
drept în cap, de aici, nu e rãu deloc!
– Asta nu are nimic de–a face cu calitãþile mele de þintaº.
O sã fim atacaþi din nou; ce facem?
– Tu, ce zici?
– Sã ne retragem ºi sã cãutam un adãpost mai bun.
– Pãzea, vor sã atace iar!
Uriaºul întoarse capul spre romii lui:
– Trageþi, nu–i lãsaþi sã se apropie!
Dar românii trãgeau ºi ei. Unii dintre ei cãzurã, dar alþii
continuau sã înainteze. Doi romi furã doborâþi ºi ei.
– Înapoi! – strigã Rista. Cei din stânga mea, înapoi; cei
din dreapta mea, continuaþi sã trageþi sã–i opriþi!
Jumãtate dintre atacatori erau la pãmânt, ceilalþi se oprirã
cam la zece metri; se adãposteau în timp ce continuau sã
tragã.
Untitled-1 165 10/6/2005, 1:45 PM

– Cei din dreapta mea, strigã Rista, la porunca mea ...

Gata? ... Plecaþi!
În acelaºi timp, toþi romii se ridicarã ºi fugirã, alãturându–
se celor care se retrãseserã deja.
– Înaintaþi! ... Înaintaþi! ... strigau Rista ºi Isvan la toþi.
Românii continuau sã–i hãrþuiascã. Isvan vãzu doi romi
uciºi aproape de el. Urla în timp ce fugea:
– Aruncaþi orice vã incomodeazã. Pãstraþi–vã numai
armele ºi muniþia. Nu vã opriþi decât atunci când nu mai
puteþi fugi. Viaþa voastrã depinde de cât de repede fugiþi!
El însuºi simþea cã inima i se sparge în piept. În ciuda
îngrijirilor, rana lui proaspãtã de la picior îl durea.
Mai sprinteni ºi cunoscând mai bine terenul, romii
câºtigau teren. Curând nu mai auzirã nimic în spatele lor.
Românii nu mai trãgeau. Oare pãrãsiserã lupta? Cine ºtie?
Cu toatã oboseala, romii continuau sã meargã, iuþind pasul,
dar fãrã a fugi.
Se lãsase noaptea ºi soldaþii erau tot pe urmele haiducilor.
Detaºamentul era condus de un locotenent. De când
începuse lupta cu romii, trimisese un mesager sã anunþe
grosul trupei cã dãduserã de þigani. Trecuserã douã ore ºi
nici un rãspuns. Atunci a luat hotãrârea sã continue
urmãrirea cu cei ºaizeci de oameni care îi mai rãmãseserã.
Pierduse douãzeci ºi doi de oameni în luptã ºi alþi
cincisprezece erau rãniþi. Îi lãsase în urmã sub supravegherea
a trei bãrbaþi sãnãtoºi.
Locotenentul îi zise celui de lângã el:
– E noapte deja. Trebuie sã dãm de ei pânã nu ajung la
munte, în locurile lor.
Unul dintre soldaþii care erau avangarda se întoarse în
spate, îºi salutã superiorul ºi zise:
– Domnule locotenent, am zãrit un foc de tabãrã. Fãrã
îndoialã, ei sunt.
Untitled-1 166 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 167
– E departe de aici?
– Sã tot fie vreo cincizeci de metri.
– Fiþi cu grijã, poate e o capcanã. Spune tuturor oamenilor
sã nu facã nici un pic de zgomot.
Trupa porni din nou ºi, curând, vãzurã douã focuri
într–un luminiº, dar nici urmã de romi.
– Trebuie cã ne–au vãzut ºi au plecat.
Soldaþii ajunserã în mijlocul luminiºului ºi, la lumina
flãcãrilor, cãutarã urmele romilor. La un moment dat, se
auzi un ecou din spatele stâncilor:
– Foc de voie!
Romii trãgeau din ambele pãrþi. Le era uºor sã–ºi zãreascã
þintele la lumina flãcãrilor, în timp ce românii nici nu ºtiau
de unde veneau împuºcãturile. Unii cãdeau, cãci nu aveau
unde se adãposti ºi, înnebuniþi, încercau sã se fereascã unul
în spatele celuilalt.
– Înapoi, strigã locotenentul. Adãpostiþi–vã în spatele
copacilor!
El însuºi se ascunse. Dar în aceeaºi clipã, îi întâmpinã o
altã salvã, locotenentul fu lovit drept în frunte; o împuºcaturã
a lui Isvan! Ceilalþi încercau sã scape cu fuga, dar oriunde
fugeau, romii îi ucideau, nu numai cu flintele, dar ºi cu
pumnalele. Unora le tãiarã capetele. Detaºamentul nu a fost
numai decimat, fu chiar distrus cu totul.
– Ucideþi rãniþii! – strigã Rista. Nu lãsaþi pe nimeni în
viaþã!
– Luaþi toate armele ºi sacii cu praf de puºcã! – strigã la
rândul lui Isvan. Plecãm!
Aºa cum spusese locotenentul, romii ajunseserã în locurile

lor: la munte. Se gãseau, de acum, în afara primejdiei ºi
românii nu mai puteau sã îi atace.
Untitled-1 167 10/6/2005, 1:45 PM

– Din fericire, îi spuse Rista lui Isvan, care mergea lângã

el, am avut de–a face cu un detaºament ºi nu cu tot
regimentul. Ideea ta a fost foarte bunã. Mãrturisesc cã m–ai
bãtut din toate punctele de vedere. La sfatul bãtrânilor, voi
propune sã fii ºi tu ajutor de cãpitan, ca mine. De mult caut
un bãrbat demn sã–mi stea alãturi. Nu mi–e ruºine chiar sã
spun cã mi–ai luat–o înainte. Din nefericire, expediþia noastrã
a fost un eºec. De fapt, am lãsat în urmã nouã morþi ºi asta
conteazã mult pentru noi care suntem aºa de puþini. Pe de
altã parte, nu avem proviziile de care aveam aºa mare nevoie.
N–o sã suferim de foame, cãci recolta a fost bunã. Dar, nu
e nici o îndoialã cã o sã ne lipseascã muniþia pentru armele
noastre.
– Bine cã am putut lua ceva de la duºmanii noºtri.
Dupã un sfert de orã, romii ajunserã la locul ales de
Rista.
– O sã înnoptam aici, zise uriaºul. Doi oameni vor fi de
ajuns ca sã pãzeascã intrarea. Dar cum suntem frânþi de
obosealã, cu toþii, o sã fie schimbaþi din douã în douã ore.
Tu, Ioska, vezi ce ne–a mai rãmas din provizii ºi încearcã sã
pregãteºti ceva bun de mâncare. Mai avem încã trei–patru
zile grele pânã ajungem la noi ºi ca sã ajungem va trebui ºi
sã mâncãm ceva vânat. Pentru asta, ºtiu cã mã pot baza pe
Isvan.
Deja un rom fãcuse focul în fundul peºterii, cu ramuri ºi
frunze uscate pe care le aprinsese cu iasca.
Untitled-1 168 10/6/2005, 1:45 PM

HAIDUCII 169
CAPITOLUL XII
Întoarcerea þiganilor nu a fost un triumf. Reveneau din

expediþia lor cu mâna goalã ºi cu vreo zece oameni lipsã ºi
câþiva invalizi.
Cei care îi aºteptaserã cu nerãbdare nu avurã nevoie sã
îi întrebe prea multe. Chipurile lor care arãtau obosealã,
foame, nesomn, vorbeau singure.
Scurt ºi precis, Rista povesti ce se întâmplase ºi cum se
purtase Isvan.
– La sosirea lui aici, eu am fost primul care am râs de el.
Acum sunt primul care îmi mãrturisesc greºelile. Oricât
m–ar costa treaba asta, îþi cer cãpitane, ca Isvan, sã fie ºi el
ajutorul tãu, ca ºi mine. O meritã pe deplin.
Tover îi privi pe tovarãºii sãi, pe romii cei bãtrâni care
erau membrii sfatului, alãturi de el, ºi zise:
– Aºa sã fie. Nimeni nu se pricepe mai bine ca tine sã
judece un om. Sã fie adus aici acest tânãr rom.
Isvan, care tocmai vorbea cu Petri, nu auzise propunerea
lui Rista. Veni cu tatãl Lenei.
– Isvan, zise Tover, Rista mã sfãtuieºte sã te pun ºi pe
tine ajutor de cãpitan. Primeºti?
– Bucuros. Dã–mi voie sã folosesc ocazia asta ºi sã–þi cer
ceva ce nu poþi sã nu–mi dai. Îþi cer mina Azzei pentru
prietenul meu, Rista.
– S–a fãcut.
Untitled-1 169 10/6/2005, 1:45 PM

PARTEA A TREIA
PREÞUL LIBERTÃÞII
CAPITOLUL I
I
Mihai se uita pe fereastrã. De câteva zile era neliniºtit.

De douã luni era stãpânul conacului ºi al tuturor moºiilor
pe care i le lãsase moºtenire dupã moartea lui, bãtrânul
voievod Andrei.
Încã înainte ca Andrei sã plece pe lumea cealaltã ºi acest
eveniment se întâmplase mai devreme decât prevãzuse
doctorul, Mihai luase în mâna lui toate problemele conacului,
câte erau ele pe când trãia tatãl sãu. ªtiuse sã se facã îndrãgit
de toþi.
Dar când vocea pãrintelui sãu nu a mai fost acolo ca sã–l
calmeze, el ºi–a dat frâu liber mâniei ºi încã din primele zile,
robii au fost printre primii care au suferit.
Mai întâi, numãrul orelor de muncã a sporit, fãrã vreun
motiv anume, cãci, pânã atunci, munca se desfãºurase dupã
obicei. Mai întâi, romii au crezut cã mãsura aceasta era doar
de moment, dar când au vãzut cã nu se mai schimba, Damo
a vorbit cu Ion. Acesta i–a promis cã–i va spune stãpânului,
dar a doua zi, nu numai cã vechiul program n–a fost restabilit,
dar ºi mâncarea s–a înjumãtãþit!
Untitled-1 170 10/6/2005, 1:45 PM

PREÞUL LIBERTÃÞII 171
De aceea romii s–au hotãrât sã–i trimitã pe câþiva dintre

ei la stãpân. Acesta, furios cã cineva îl deranja, a poruncit
sã fie aruncaþi cu toþii în temniþã.
Când au vãzut cã cei care fuseserã trimiºi sã cearã o
muncã normalã ºi hranã suficientã, nu mai veneau înapoi,
romii care rãmãseserã în ºatrã au venit ºi ei la castel, dar de
data aceasta erau toþi, inclusiv femeile ºi copiii. Mihai tocmai
poruncise ca Ion sã meargã sã vorbeascã cu ei ºi acesta
venea sã–i spunã cum stau lucrurile.
– Deci, întrebã noul stãpân, ce mai vor?
– Vor sã fie eliberaþi imediat cei nouã robi pe care i–ai
aruncat în temniþã.
– Asta–i tot? – întrebã Mihai.
– Nu ... Mai zic ºi cã nu vor munci mai mult ca pe
vremea tatãlui Înãlþimii Voastre ºi cã mâncarea sã fie la fel.
– Cine–s cei care vorbesc în numele þiganilor?
– Doi bãrbaþi pe care–i ºtiu bine: Damo ºi cel mai bãtrân
dintre ei.
– Damo, nu e el pãrintele lui Isvan?
– Ba da, rãspunse Ion.
– Uite unul care bine ar face sã–ºi þinã gura în loc sã þinã
piept cu mine ... Dar las–aºtepte! ªtiu cã Isvan a murit, dar
se vede cã asta nu l–a învãþat minte. ªi ce mai vor?
– Au mai zis ºi cã unul dintre ei, nu mai ºtiu care, o sã
meargã cu jalbã la domn.
– Sunt nebuni! – zise Mihai.
Ion adãugã:
– Robii aºteaptã rãspunsul Înãlþimii Voastre, Stãpâne. Ce
sã le spun?
– Pentru moment, nimic. Ba nu ... Spune–le sã vinã
mâine la rãsãritul soarelui. Atunci vor avea rãspunsul meu.
Ion fãcu ce i se spusese, în timp ce Mihai zâmbea în
sinea lui, gândindu–se la ce le pregãtise.
Untitled-1 171 10/6/2005, 1:45 PM

II
Era aproape ziuã ºi romii se pregãteau sã meargã la castel,

aºa cum le spusese Ion.
Dupã ce fãcuserã cam jumãtate drumul, o sutã de paznici
venirã sã îi întimpine. Igor era în fruntea lor. Acesta îi zise
lui Damo:
– Am poruncã sã vã însoþesc pânã la poarta conacului.
Stãpânul nu vrea nici un fel de agitaþie ºi cere supunere
totalã.
Cuvintele acestea ciudate l–au mirat pe Damo ºi pe toþi
cei care erau cu el. Totuºi, au continuat sã înainteze,
înconjuraþi de paznici.
Înainte cã lumea sã ajungã la castel, alþi paznici apãrurã
în faþa porþii, înarmaþi de parcã ar fi mers la rãzboi. În
tãcere, ei le–au fãcut loc romilor sã treacã. Atunci au vãzut
ei lucrul cel mai groaznic pe care ºi l–ar fi putut imagina.
În timpul nopþii, fuseserã înãlþate în curte nouã
spânzurãtori. De aceste spânzurãtori, atârnau acum cadavrele
romilor care fuseserã prima datã la Mihai. ªi în spatele lor,
pe peronul conacului, era Mihai, zâmbind sardonic, foarte
fericit cã le jucase o festã diabolicã romilor.
– Toþi cu faþa la zid! – strigã el foarte tare – ºi sã vadã ce
fac eu cu cei care îndrãznesc sã mã sfideze!
Romii rãmaserã tãcuþi, ca ºi cum ar fi dovedit vreo însuºire
misterioasã a neamului lor; fãrã sã spunã vreun cuvânt, ei
înaintarã încet spre zid. Nici mãcar femeile nu mai plângeau.
Nenorocirea îi lovise prea tare.
Mihai coborî cele câteva trepte ale peronului. Se apropie
de cadavre ºi le fãcu sã se roteascã cu vârful cravaºei. Apoi,
adresându–se celor pe care grilajul îi despãrþea de el:
– Idioþii ãºtia au crezut cã eu am uitat cã erau cât pe ce
sã mã omoare ... Ia uitaþi–vã la ei, tot ce mai ºtiu sã facã e
sã scoatã limba!
Untitled-1 172 10/6/2005, 1:45 PM

Damo strigã ºi el la rândul lui:

– Trupurile pot fi ucise, dar nu ºi sufletele ... O sã plãteºti
pentru toate astea, într–o zi!
– Cine vorbeºte astfel ºi îndrãzneºte sã mai fie ºi obraznic?
Tu eºti, Damo?
– Da, eu sunt. Mi–ai ucis fiul ºi opt dintre tovarãºii mei,
doar pentru cã le era foame. Omoarã–ne pe toþi, doar nu
suntem decât niºte robi ...
În acelaºi timp, Damo se aplecã, luã o piatra ºi o aruncã
spre el ºi, imediat, toþi romii fãcurã la fel. Voievodul fãcu un
pas înapoi ºi strigã paznicilor:
– Trageþi în ei! ... Sã nu scape nici unul!
Paznicii ezitau, dar, când l–au vãzut pe Mihai cu chipul
însângerat ºi lovit de câteva pietre, au tras în romi, ucigându–i
de foarte aproape. Unul dintre primii rãniþi mortal a fost
Damo.
Masacrul a durat cam vreo zece minute, dupã care douã
treimi dintre romi erau la pãmânt într–o baltã de sânge, în
timp ce alþii – numai Dumnezeu ºtie cum! – au reuºit sã se
salveze.
Mihai, care asista la mãcelul acesta fãrã precedent ºi vedea
cã unii dintre supravieþuitori fugeau, a poruncit sã fie
urmãriþi ºi doborâþi.
De sus, din odaia mare care era a lui Mihai, Ion urmãrise
toatã scena. Cu toate cã nu îi iubea pe romi, refuzase sã ia
parte la aceastã capcanã. Iar când vãzuse cã romii se
rãsculaserã, îi tresãrise inima. Dar dacã murea Mihai? Nu ar
fi el atunci stãpânul conacului. ªi dacã, în acea clipã, ar fi
avut la îndemânã o puºcã, Ion l–ar fi ucis pe fratele lui
vitreg!
Untitled-1 173 10/6/2005, 1:45 PM

III
Se lãsase noaptea ºi în odaia lui, Mihai, aºezat pe pat,

trãgea dintr–o pipã, meditând.
Dupã ce se gândi îndelung, aprinse o lumânare ºi sunã
sã vinã un servitor, sã–i porunceascã lui Ion sã vinã la el.
Acesta nu întârzie sã aparã ºi voievodul îi arãtã un jilþ.
– Spune–mi, atunci când Isvan a fost ridicat în ºtreang
de cei patru, te–ai asigurat cã e mort?
– Ce idee! – rãspunse Ion. Nu m–am ocupat personal de
treaba asta, dar cred cã s–a fãcut o cercetare.
– De cãtre cine? – întrebã Mihai.
– Nu ºtiu ... Poate de Igor ...
– O sã aflãm noi, zise Mihai.
Sunã iar ºi spuse slujitorului sã meargã sã îl caute pe
ºeful paznicilor. Acesta, din fericire, era nu departe de conac
ºi fugi imediat. Dupã ce se certase cu Mihai dimineaþa, era
dornic sã intre iar în graþiile stãpânului.
– Aºeazã–te, Igor, vreau sã–þi vorbesc.
Acesta se aºezã lângã Ion.
– Nu despre treburile moºiei vreau sã vorbim astãzi. Moºia
nu mai e atât de importantã pentru mine, astãzi. Altceva e
mai interesant. Când cu moartea lui Isvan – îþi aminteºti de
el? – era bibliotecarul nostru. I–ai vãzut cadavrul?
– Nu, Stãpâne, rãspunse Igor. Adicã, tatãl Înãlþimii
Voastre, voievodul Andrei, nu a socotit cã e necesar.
– Aºa cã nu existã nici un martor care sã spunã cã l–a
vãzut pe Isvan mort, zise voievodul. Toate astea mie îmi par
a fi o uneltire, nu a paznicilor, ci a unuia mai inteligent.
Spune–mi, Igor, e posibil sã scape cineva din temniþã?
– Isvan a scãpat. Numai dupã aceea a fost doborât.
– Asta e ceea ce i s–a spus pãrintelui meu. Ori, eu am
dovada cã Isvan era bine merci, viu, dupã ce s–a spus cã a
murit. Ia uitaþi–vã aici.
Untitled-1 174 10/6/2005, 1:45 PM

Igor luã scrisoarea pe care Isvan o trimisese din minã

tatãlui sãu, o citi, apoi i–o dãdu ºi lui Ion. Acesta îi rãspunse
lui Mihai:
– Scrisoarea asta nu dovedeºte nimic. Nu are datã ºi nu
ºtim când a fost trimisã, chiar dacã presupunem cã ar fi
existat un paznic binevoitor, atunci când Isvan era în temniþã,
ºi care a fãcut sã ajungã rãvaºul ãsta la Damo.
– Nu înþelegi nimic, rãspunse voievodul. Ia mai citeºte–
o încã o datã.
Ion o citi cu atenþie ºi nu vãzu nimic care sã poatã data
acea scrisoare. Ridicã din umeri.
– Ia sã vedem, zise Mihai, ia amintiþi–vã amândoi. Robii
s–au rãsculat pentru cã tatãl meu dãduse de ºtire cã Isvan
fusese ridicat în ºtreang. Dar, în acel moment, noi nu ºtiam
sigur cã el era mort. ªtiam doar cã scãpase din temniþã.
Atunci am trimis oamenii dupã el. Doar dupã ce ne–am
întors, a fost o încãierare între þigani ºi noi, iar eu era cât
pe–aici sã dau ortul popii. Deci, nu numai cã era viu, dar
era ºi în apropiere.
– Se poate sã fie aºa, zise Igor, dar toate astea nu sunt
decât bãnuieli.
– Nu, sunt lucruri sigure. ªi în toate astea, Isvan a avut
unul sau mai mulþi complici ºi eu îi ºtiu.
Cei doi veri se priveau.
– Ion, continuã Mihai, tu eºti fratele meu vitreg ºi ai vrut
întotdeauna pieirea noastrã. Tu l–ai ajutat pe Isvan sã scape
din temniþã! ... Nu ºtiu cu ce scop, dar tare aº vrea sã ºtiu.
Nu tãgãdui, n–are nici un rost. Am vãzut destule pânã acum!
... Þi–am spus ieri cã guvernul militar îmi cere cincizeci de
oameni ºi un ofiþer. Te numesc locotenent... Vei pleca cu ei:
e ultima favoare pe care þi–o fac. Pieri în luptã, dacã vrei,
dar sã nu mai aud niciodatã de tine! ...
Untitled-1 175 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL II
I
Nu se ºtie prin ce minune Mara ºi cei ºapte tovarãºi ai ei

ajunseserã în munþi.
Singura lor scãpare era, de acum, sã îi gãseascã pe haiduci
înainte sã piarã de foame.
Romii mergeau în ºir indian, unul dupã altul, patru
bãrbaþi în faþã ºi trei în spate, încadrând–o pe Mara care
devenise un soi de mascotã a grupului. Unul dintre tineri,
cu toate cã era frig, îi dãduse vesta lui surorii lui Isvan.
Era târziu. Cu siguranþã, trecuse de miezul nopþii. Un
rom îi spuse tovarãºului lui :
– Cu frigul ãsta ºi dacã rãmânem pe loc, o sã îngheþãm.
Cu toatã obosealã, trebuie sã mergem mai departe. Numai
de nu vrea Mara sã ne oprim ? …
– Nu, rãspunse Mara. Dacã mã vedeþi cã am cãzut de
obosealã, continuaþi fãrã mine. Nimic nu trebuie sã ne facã
sã ne oprim pânã nu ajungem.
Abia îºi isprãvise Mara fraza ºi o voce strigã la ei, în
româneºte, din spatele stâncii :
– Opriþi ! Încã un pas ºi sunteþi morþi !
Romii se oprirã. Nemiºcaþi, cu urechea la pândã, ar fi
vrut sã ºtie ce fel de duºman aveau în faþã. Dar ce mai
puteau ei face, morþi de obosealã ºi fãrã nici un mijloc de
apãrare ? Dupã zece zile de eforturi neobosite ºi de lipsuri,
sã cadã într–o capcanã! ªi chiar dacã cel care le poruncise
sã se opreascã era singur, ce puteau ei face împotriva lui,
dacã avea o puºcã?
Untitled-1 176 10/6/2005, 1:45 PM

– Câþi sunteþi? – strigã vocea.

Unul dintre tinerii romi, cel care–i dãduse haina lui Marei,
rãspunse:
– Opt, dintre care o femeie.
– De unde veniþi ? Unde mergeþi ºi cine sunteþi ? …
Rãspundeþi tare ºi limpede.
– Dar voi cine sunteþi de ne puneþi întrebãri ? – întrebã
tânãrul rom.
– Noi suntem stãpânii muntelui ºi nimeni nu trece pe
aici dacã e duºmanul nostru!
Atunci tânãrul rom înþelese cã dãduserã peste þiganii
haiduci. Rãspunse cu vorbele magice pe care le ºtie orice
þigan:
– Rom san? 1
– Da, rãspunse vocea. ªi voi ?
– ªi noi. Am fugit de pe moºia voievodului Mihai.
De data aceasta, se auzi o altã voce din spatele stâncilor :
– Cum dovediþi cã e adevãrat ce spuneþi ?
Sãrind de bucurie, Mara strigã:
– Isvan ! Sunt eu, sora ta, Mara !
Câteva clipe mai târziu, fratele ºi sora erau unul în braþele
celuilalt ºi amândoi plângeau de bucurie.
II
Când grupul lui Isvan a intrat în peºterile unde romii îºi

petreceau iernile, aceºtia nu s–au mirat deloc, vãzându–i
împreunã cu alte opt persoane, cãci de cealaltã parte vreo
douãzeci de robi reuºiserã, ºi ei, sã ajunge la munte.
Veniserã câte trei, câte patru, câte cinci ; ºi unul reuºise
sã ajungã chiar singur. Toþi se îmbrãþiºarã, mai ales când
1
Eºti rom? (nota traducãtorului).
Untitled-1 177 10/6/2005, 1:45 PM

l–au vãzut pe Isvan, pe Ioska, ºi pe Ferkini, vechii lor tovarãºi.

Rista nu plecase încã, cu grupul lui. Aºteptase sosirea lui
Isvan. Amestecându–se în vorbã:
– Orice rom care vine sã ni se alãture e binevenit. Cu cât
vom fi mai numeroºi, cu atât vom fi mai puternici. Simt cã
o sã se întâmple ceva deosebit. Cred, Isvan, cã momentul de
care te temeai tu o sã vinã. Gaje or sã ne atace. Eu plec
mâine sã cercetez locurile, ca de obicei, cu treizeci de oameni.
O sã lipsesc cel mult opt zile. Foloseºte rãgazul asta ca sã îi
înveþi pe noii veniþi cum sã mânuiascã armele. E în interesul
lor sã prindã repede. Poate cã nu e decât o chestiune de zile.
– ªi eu gândesc ca tine, Rista. Nu vreau sã–þi poruncesc,
dar vrei sã ºtii ce cred eu ?
– Spune, oricum.
– Mai aºteaptã încã douã sau trei zile. O sã facem douã
grupuri ºi o sã mergem împreunã ca sã facem faþã dacã
duºmanii sunt mai mulþi.
– Nu … Deºi sunt de acord cu tine, trebuie sã plec.
Romii care au fugit ºi au reuºit sã ajungã pânã aici, nu au
avut grija sã nu lase urme. Sigur, straja noastrã i–ar fi zãrit
ºi i–ar fi adus aici pe drumurile noastre tainice de care
numai noi ºtim. Robii erau urmãriþi, pentru cã mai mulþi
dintre ei au fost doborâþi pe drum. Totul mã face sã cred cã,
acum, gaje sunt în cunoºtinþã de cauzã despre mai multe
din trecãtorile noastre. ªi dacã e aºa, noi nu mai suntem în
siguranþã. Ar trebui sã cercetãm fiecare loc, noi înºine.
– Vãd cã nu am reuºit sã te conving. Fã cum vrei, dar
grupul meu ºi cu mine vom pleca doar dupã ce ne vom
odihni douã–trei zile.
Untitled-1 178 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL III
I
Trupa, sub comanda unui polcovnic, fãcuse popas la

poalele muntelui.
Ion intrã în încãperea joasã care era biroul polcovnicului.
Pocni din cãlcâie ºi salutã ca un militar, privind la superiorul
lui care, aºezat la masã, se uita la harta þinutului.
– Stai jos, locotenente. Vreau sã–þi vorbesc.
Ion luã un scaun ºi se aºezã.
Polcovnicul se aplecã asupra hãrþii ºi–i zise lui Ion :
– Poþi sã îmi spui unde e trecãtoarea asta ?
– Cam la vreo douã leghe de aici.
– Crezi cã locul e pãzit de haiduci?
– Se poate. Dar noi suntem mult mai numeroºi ca ei.
– Nu trebuie sã þinem cont nici de numãrul lor, zise
polcovnicul, nici de al nostru. Ce vreau eu, e sã avem cât
mai puþine pierderi.
– Pot sã vã dau o idee, Înãlþimea Voastrã? – zise Ion.
– Vorbeºte, te ascult.
– Nu trebuie sã îi subestimãm pe þigani. Eu i–am vãzut
în luptã. Când sunt hotãrâþi sã lupte pentru viaþa lor, cum
e acum cazul, se vor bate cu disperare, pânã la ultima suflare.
Trebuie sã îi respectãm pentru asta. Dar iatã, ideea mea:
fãrã nici o îndoialã, þiganii ºtiu cã suntem aici. Nu vor încerca
sã fugã, nu au unde. Aºa cã ei vor încerca sã ne atace,
oricât de ciudat ar pãrea chestia asta. Lãsaþi–i sã vinã ºi sã
dãm lupta aici, în sfârºit, pe platou, cãci dacã înaintãm,
Untitled-1 179 10/6/2005, 1:45 PM

gândiþi–vã ei cunosc muntele mai bine ca noi. Le va fi uºor

sã ne întindã capcane ºi sã cãdem în ambuscade.
– Cum socoteºti cã îi putem atrage aici? – întrebã
polcovnicul.
– Mi–am permis sã dau niºte porunci, deºi nu aveam
dreptul. Am trimis doi din oamenii mei îmbrãcaþi ca þãrani
sã treacã prin trecãtoarea pe care am descoperit–o, sunt
douã zile de atunci. Îi aºtept sã se întoarcã … Numai de nu
i–or fi ucis!
– Þi–ai luat o mare rãspundere, dar totuºi, bine ai fãcut.
Dacã reuºesc sã se întoarcã, adu–i la mine. Vreau sã vorbesc
cu ei. Asta–i tot, locotenente, poþi sã pleci … Oh! ªi încã o
vorbã … Meseria armelor e ingratã, nu trebuie sã speri vreo
rãsplatã. Dar dacã reuºim sã îi învingem fãrã mari pierderi,
o sã te propun pentru gradul de cãpitan.
II
– Atunci ? – întrebã Rista pe cãlãuza lui.

– Nu e nici o îndoialã, cãpitane, strãinii au descoperit
trecãtoarea. Erau cel puþin doi.
– De partea asta, dar câþi or fi de partea cealaltã ?
Rista îi adunã pe toþi tinerii în jurul lui sã se sfãtuiascã.
– Dacã gaje au descoperit tunelul, înseamnã cã au fost
trimiºi ca avangardã. Se poate ºi sã mã înºel ºi gaje ãºtia care
au fost aici sã nu fie decât niºte vagabonzi. Trebuie sã ºtim
sigur. Cine vrea sã se ofere voluntar?
Unul dintre tineri ridicã mâna.
– Uite ce trebuie sã faci. E greu, dar nu periculos. Vezi tu
vârful ãla? Cât timp crezi cã îþi trebuie ca sã ajungi în vârf?
– Nu ºtiu.
Rista se uita la soare.
Untitled-1 180 10/6/2005, 1:45 PM

– Vom sta aici încã ºase ori opt ceasuri ºi vom trece
muntele prin tunel când va fi miez de noapte. Mâine
dimineaþã, în zori, dacã nu se întâmplã nimic, coboarã aici
ºi aºteaptã–ne. Dacã în acest timp, suntem atacaþi, ori trebuie
sã ne apãrãm în luptã, o sã facem un foc mare sã–l vezi.
Atunci faci ºi tu unul la fel ºi uite aºa, din strajã în strajã,
sã ajungã vestea la Tover. Acum, du–te!
Tânãrul rom dãdu mâna cu prietenii lui ºi îºi îmbrãþiºa
fratele înainte de a pleca.
– Dupã cum zicea Isvan, continuã Rista, dupã plecarea
tânãrului, el trebuie sã ni se alãture peste trei zile. Nu putem
aºtepta pânã atunci. Cum aþi vãzut ºi voi, gaje au descoperit
numai o trecãtoare. Când o sã trecem noi, desearã, voi lãsa
pe unul dintre voi sã pãzeascã tunelul de partea cealaltã cu
poruncã sã–l astupe, dacã nu ne întoarcem în douã zile,
sau, dacã vede, cumva, focul aprins de noi.
În fruntea grupului lui, Rista intrã primul în tunel. Le–ar
fi fost imposibil sã meargã pe întuneric. Pe de altã parte,
uriaºul nu vroia sã piardã nici o viaþã fãrã rost. Aºa cã
aprinse o torþã ºi luând–o înaintea oamenilor lui cu câþiva
paºi, porni prin tunel.
Apoi îºi stinse torþa ºi merse pipãind peretele tunelului,
cãci ºtia doar cã ieºirea nu era departe. Într–adevãr, romii
simþirã o adiere uºoarã care pãtrundea sub pãmânt, apoi
vãzurã luna strãlucind. Fãrã sã spunã o vorbã, înaintarã
încet, evitând sã facã cel mai mic zgomot.
Înainte de a da deoparte ramurile care astupau intrarea
în tunel, Rista încercã sã vadã sau sã audã ceva din afarã.
Dar nici un zgomot nu ajungea pânã la el. Se hotãrî sã
îndepãrteze ramurile ºi sã iasã.
Mai erau încã câteva stânci înaintea lor ºi iatã platoul!
Tunelul era chiar acela prin care mersese Isvan prima datã.
Romii pornirã cu pas egal. Nu se mai temeau de un atac
Untitled-1 181 10/6/2005, 1:45 PM

pe platou, doar cercetaºii trimiºi de Rista în toate direcþiile

nu zãriserã nimic. Aºa cum se înþeleseserã, Rista nu lãsase
înaintea tunelului decât un singur rom cu ordine precise.
Au traversat platoul fãrã nici o primejdie ºi începurã sã
coboare mai în vale, spre pãdure.
Erau la jumãtatea drumului între platou ºi gospodãria
þãrãneascã, când romii auzirã o ºuierãturã ºi în mai puþin de
treizeci de secunde, douã sute de torþe se aprinserã în jurul
lor.
– Suntem încercuiþi! – strigã Rista.
III
Fiecare dintre þigani fusese de multe ori în luptã ºi ºtia

ce trebuie sã facã la greu. Aºa cã fãrã sã mai primeascã
porunca lui Rista, se aruncarã cu toþii la pãmânt, ca ºi
cãpitanul lor, de altfel.
– Nu trageþi pânã nu vã dau eu poruncã!
– Cãpitane de haiduci, dacã mai eºti în viaþã, predã–te !
– striga o voce. ªtim cã sunteþi curajoºi, dar rezistenþa voastrã
nu are nici un rost.
Romii nu–l ascultarã ºi continuarã sã tragã. Lupta
reîncepu ºi mai aprigã. Din nou, românii nu mai trãgeau.
– Vi se terminã praful de puºcã ! – strigã polcovnicul ºi
nimeni dintre noi nu e rãnit, cãci suntem bine adãpostiþi.
Salvaþi–vã oamenii, cât mai puteþi s–o faceþi. Aveþi un minut
sã vã predaþi, dar nici o secundã în plus.
Rista le spuse supravieþuitorilor din grupul lui.
– Cred cã e mai bine sã–l ascultãm.
– Fãrã prizonieri, aºa ai zis, rãspunse un tânãr rom.
– Nu vom fi prizonieri mult timp. Dar vii, încã mai
putem face ceva pentru ºatra noastrã.
Untitled-1 182 10/6/2005, 1:45 PM

– Tu eºti cãpitanul, fã cum vrei.

Atunci Rista le spuse oamenilor lui :
– Dupã mine!
Îºi aruncarã toþi armele la pãmânt ºi se adunarã în jurul
cãpitanului lor. Nu erau decât treisprezece. Cu mâinile
ridicate s–au îndreptat spre locul de unde venea vocea
polcovnicului. Acesta îi aºtepta, înconjurat de ofiþerii lui,
printre care era ºi Ion, luminat de torþele þinute de soldaþi.
– Care–i cãpitanul vostru ? – întrebã polcovnicul.
– Eu sunt, rãspunse Rista.
– Nu ºtiu pe nici unul dintre bãrbaþii ãºtia, zise Ion.
– Deci, ãºtia sunt haiducii ºi nu niºte robi fugiþi de curând.
Duceþi–i pe prizonieri în tabãra noastrã. Pãziþi–i ºi aduceþi la
mine pe cãpitanul lor sã îl cercetez; îngropaþi morþii chiar aici.
Pornirã cu toþii ºi, cam o orã mai târziu, Rista se gãsea
singur în gospodãria þãrãneascã, în faþa polcovnicului ºi a
ofiþerilor lui.
– Noi nu suntem aºa de rãi, cum ne credeþi voi, zise
polcovnicul, voi ne forþaþi sã fim rãi. Noi vrem sã vã ºtim pe
toþi în viaþã.
– ªi sã faceþi din noi niºte robi ? – zise Rista.
– Ai fost rob ? – întrebã polcovnicul.
– Nu, niciodatã… ªi nu voi fi niciodatã !
– N–are nici un rost sã faci pe eroul aici. Am nevoie de
niºte informaþii ºi asta în interesul vostru. Am pornit în
campania asta cu toate cã nu am vrut–o. Ne vom purta
omeneºte. Trebuie sã înþelegeþi cã nu vã vrem rãul.
– Dar robii voievodului Mihai, ce rãu v–au fãcut cã i–aþi
omorât?
– Aºa, deci ºtiþi ? – zise Ion.
– Locotenent Ion, te rog sã nu vorbeºti decât când îþi
poruncesc, zise polcovnicul.
– Ion, zise Rista. Nu cumva eºti vestitul logofãt al
voievodului Mihai ?
Untitled-1 183 10/6/2005, 1:45 PM

– Noi punem întrebãri, zise colonelul. Câþi sunteþi în

munþi ?
– Ce conteazã numãrul, zise Rista. Cu cât veþi omorî mai
mulþi dintre noi, cu atât mai mulþi vor fi cei care vor rãmâne.
– Eºti cam mândru pentru un prizonier. Îþi dau ocazia
sã–þi salvezi viaþa, a ta ºi a tovarãºilor tãi ºi tu îndrãzneºti sã
faci pe grozavul?
– Nu rãspund la nici o întrebare ºi nu spera sã obþii mai
mult nici de la oamenii mei. Noi ºtim ºi sã trãim, ºi sã
murim.
IV
Romii furã închiºi chiar în pivniþa gospodãriei. Aveau

mâinile legate la spate ºi, în locul acela strâmt, abia puteau
sã se miºte. Cum stãteau pe pãmântul umed, le era frig ºi,
din când în când, câte unul se ridica sã facã câþiva paºi, cu
toate cã nu se puteau încãlzi nici aºa. O torþã fixatã în
perete lumina toatã aceastã scenã ciudatã.
– De ce ne–ai poruncit sã ne predãm? – îl întrebã un
bãrbat pe Rista. Spune–ne ºi nouã ce vrei sã faci.
– E limpede. Oricum, nu avem scãpare. Trebuie, oricum,
sã îl prevenim pe Isvan ºi pe ceilalþi. Deci, trebuie sã facem
un foc mare care sã se vadã de pe munte.
– ªi cum facem?
– E destul de greu, rãspunse ajutorul de cãpitan de
haiduci. Mai întâi, aici sunt destul lucruri care ard. Ar trebui
sã rãsturnãm torþa ºi sã dãm foc la tot ce e aici.
– Dar o sã ardem de vii ! – zise bãrbatul.
– Nu cred, rãspunse Rista. Fumul o sã iasã prin crãpãturã,
iar gaje o sã se înece curând în el. Staþi, m–am gândit la
altceva. Trebuie ca moartea noastrã sã fie salvarea celorlalþi.
Untitled-1 184 10/6/2005, 1:45 PM

Voi ºtiþi legea românilor, mai ales privind pe cei osândiþi la

moarte ? Uite ce vom face …
Dupã ce Rista le explicã totul, fiecare se duse în colþul
lui, iar uriaºul începu sã fredoneze un cântec trist pe care îl
reluarã apoi, în cor, toþi romii.
Se deschise trapa ºi o voce le strigã:
– Voi cei de–acolo, de jos, tãceþi !
– Puteþi sã ne împiedicaþi sã facem orice, dar nu ºi sã
cântãm ! – strigã Rista.
Trapa se închise ºi romii cântarã ºi mai tare. ªi totul durã
cam o orã. În sfârºit, se oprirã. Ca ºi cum nu ar fi aºteptat
decât acest semnal, Ion ridicã grilajul ºi coborî în pivniþã
împreunã cu un alt ofiþer.
– Sunteþi prinºii noºtri de o zi. V–am hrãnit, v–am dat
sã mâncaþi ce aþi vrut. Aºa cer legile militare ale þãrii noastre
înainte sã fie îndeplinitã osânda la moarte. Polcovnicul nostru
vã dã voie sã vã alegeþi voi înºivã moartea : de glonþ, în
ºtreang, descãpãþânaþi. Ultima voastrã dorinþa va fi împlinitã!
– Noi nu avem cimitire, zise Rista, nu vrem ca trupurile
noastre sã fie pângãrite de viermi. Noi vrem sã fim arºi de vii.
– O sã–i spun polcovnicului ce vreþi … Cred cã va fi de
acord.
Ion ºi ofiþerul care–l însoþea plecarã sã îl caute pe
polcovnic.
– Ei, întrebã acesta, ce au hotãrât ?
– Cred cã vor sã facã pe Ioana d’Arc! – rãspunse Ion.
– Deci au ales sã fie arºi pe rug? E cumplit, dar e ºi un
act de eroism. Bine, vom face cum vor ei.
– Iar eu trebuie sã fac aºa cum v–aþi gândit, Înãlþimea
Voastrã, polcovnice ?
– Da … ªtiþi ce aveþi de fãcut.
Colonelul veni el însuºi sã vadã împlinirea osândei. Se
îndreptã spre Rista ºi îi zise :
Untitled-1 185 10/6/2005, 1:45 PM

– Încã mai poþi salva viaþa tovarãºilor tãi, dacã îmi spui
ce te–am întrebat.
Rista zâmbi ºi rãspunse :
– V–am spus tot ce puteam sã vã spun. Rãmas bun,
polcovnice! … A fost o plãcere pentru mine, sã fiu înfrânt
de Înãlþimea Voastrã!
Polcovnicul fãcu un semn ºi patru soldaþi îºi aruncarã
torþele pe rugul care luã foc imediat. Bieþii romi, se sufocau,
începurã sã tuºeascã din cauza fumului. Flãcãrile le atingeau
veºmintele. Focul crescu ºi romii dispãrurã într–o perdea de
fum ºi flãcãri.
Rista rãmãsese impasibil. Nici o lacrimã nu îi cursese din
ochi. Apoi când focul se domoli ºi când prietenii lui
dispãrurã, el simþi mirosul greþos de carne arsã. Emoþia fu
prea puternicã ºi nu–ºi putu opri câteva lacrimi care îi
curgeau pe obraji. Lângã el, polcovnicul zise :
– Plângi dupã cei mai buni prieteni ai tãi, când ai fi
putut sã îi salvezi.
– Nu … plâng pentru Iisus Christos. Sunt veacuri de
când ºi el a murit ca un martir, ca ei. El a vrut cã lumea sã
fie egalã, pentru toþi. Plâng, când vãd oameni ca voi ºi tot
ce–aþi fãcut din lumea asta ! …
Untitled-1 186 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL IV
I
Dupã douã zile de mers extenuant, cãci ei ºtiau cã de

evenimentul pe care îl aºteptau depindea viaþa lor, Isvan ºi
oamenii lui fãcurã un mic popas.
Era destul de târziu. Toþi sforãiau când una dintre straje
veni sã–l scoale pe tânãrul rom.
– Ce e ? – întrebã acesta, tresãrind.
– Cãpitane, rãspunse straja, vãd un foc acolo departe.
Isvan se sculã repede în picioare ºi se urcã pe o înãlþime
sã vadã mai bine. Isvan se gândi o clipã ºi apoi îi spuse
strajei :
– Rãmâi acolo ºi pãzeºte bine locurile.
Isvan coborî, împreunã cu cãlãuza ºi îi trezi pe ceilalþi :
– Prieteni, zise el, nu m–am înºelat. Suntem în primejdie.
De fapt, Rista ne–a prevenit. Din pãcate, nu ºtim dacã a fost
sau nu vreo luptã, dacã el ºi oamenii lui mai trãiesc sau au
murit. Între timp, trebuie sã vedem cum stau lucrurile.
Apoi Isvan îi spuse cãlãuzei :
– Poate cã ar trebui sã mergem în altã direcþie. Poþi tu sã
ne duci la cel de–al doilea foc?
– Sigur, e uºor. Fãrã sã mã înºel, pot chiar sã vã spun
unde a fost primul foc, deºi eu însumi nu l–am vãzut.
– Vorbeºte.
– Cred cã nu era departe de tunelul prin care ai intrat
tu prima datã, când ai fost rãnit de gaje.
– Bine, zise Isvan, o sã ne încercãm norocul; numai sã
Untitled-1 187 10/6/2005, 1:45 PM

fim destui. Nu suntem decât treizeci, treizeci ºi unu, cu

mine. Duºmanii noºtri pot fi mult mai numeroºi, dacã Rista
ne–a prevenit. Cu foºtii robi care ni s–au alãturat, trebuie
sã fie în ºatrã cam vreo sutã douãzeci de oameni în stare a
purta arme. Îmi trebuie o sutã din bãrbaþii ãºtia. Ceilalþi
douãzeci vor rãmâne pe loc sã apere femeile, copiii ºi bãtrânii.
În total, vom fi o sutã treizeci sã îi oprim pe duºmani.
Câteva ore mai târziu, Isvan ºi oamenii lui ocoleau un
lac. La câþiva paºi înaintea lor, mergea cãlãuza cu doi cercetaºi.
Noaptea fusese destul de rece ºi unii dintre romi îºi mai
þineau încã pãturile pe umeri.
Spre amiazã, când soarele era sus pe cer, cãlãuza se opri.
Tocmai auzise un strigãt ciudat. Se întoarse spre Isvan ºi îi
spuse:
– E unul de–ai noºtri.
Într–adevãr, cam la o sutã de metri, fugea spre ei un rom
tânãr, þinându–ºi arma în sus. Curând fu lângã ei.
– Eu am aprins cel de–al doilea foc. Am fost pus sã stau
de pazã acolo, sus.
– Vrei sã vii cu noi?
– Nu vãd ce–aº putea face altceva.
Grupul lui Isvan merse toatã ziua, odihnindu–se puþin,
ºi parcurse astfel aproape douã leghe pe un teren prãpãstios
ºi plin de pietre.
Înainte de lãsarea întunericului, grupul lui mai crescu cu
încã doi romi tineri : cel care aprinsese, primul, focul ºi cel
care astupase tunelul. Nici ei nu ºtiau nimic de Rista, ori de
oamenii lui. Nu fãcuserã altceva decât sã îndeplineascã
poruncile primite.
Untitled-1 188 10/6/2005, 1:45 PM

II
Dupã ce s–au odihnit câteva ore ºi chiar au dormit puþin,

Isvan îºi adunã toþi oamenii. Îi vorbi celui care astupase
tunelul :
– Tu eºti ultimul care l–ai vãzut pe Rista. Aminteºte–þi
bine: a zis el în prezenþa ta, cumva, ceva care sã ne ajute
sã–l gãsim?
– Eu doar atâta ºtiu, rãspunse tânãrul rom. Într–adevãr,
a vorbit în faþa mea. A zis cã, fãrã îndoialã, statul major al
gaje va fi la gospodãria bãtrânului pe care îl cunoaºtem cu
toþii.
Isvan se adresã tuturor:
– Cred cã a avut loc o luptã ºi cã toþi ai noºtri au murit.
Cred cã ar fi bine sã mergem sã ne încredinþãm noi înºine.
Pe de altã parte, putem ºi noi cãdea în aceeaºi capcanã ca
ei. Trebuie sã fim cu bãgare de seamã. Am o misiune grea
ºi periculoasã pentru doi dintre voi. Pentru asta, am nevoie
de voluntari.
– Putem merge noi, Ferkini ºi cu mine, zise Ioska.
– Tu, du–te dacã vrei, dar nu ºi Ferkini. Nici unul dintre
voi doi nu cunoaºte þinutul.
– Mã duc eu cu Ioska, zise un tânãr. Ce trebuie sã fac ?
– Îþi spun imediat.
Isvan îi spuse cãlãuzei:
– Nu putem trece prin tunel. Ce altã trecãtoare mai
apropiatã mai existã?
– Ceva mai încolo, este o potecã destul de abruptã, dar
totuºi, doi bãrbaþi curajoºi pot sã o foloseascã. Frinka, care
s–a oferit sã îl însoþeascã pe Ioska, ºtie scurtãtura asta. O sã
le ia cam douã ceasuri. Odatã ajunºi de partea cealaltã, vor
gãsi gospodãria bãtrânului cam la trei leghe. Cum vezi, asta
lungeºte drumul.
Untitled-1 189 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan se întoarse spre Ioska:

– Ai auzit ce–a spus cãlãuza noastrã ? Trebuie sã pleci
acum cu tovarãºul tãu ºi sã ajungeþi la gospodãria bãtrânului
pânã la miezul nopþii ºi sã îmi aduceþi cât mai multe
informaþii fãrã sã fiþi vãzuþi ºi fãrã sã fiþi prinºi.
– Bine, cãpitane. Îþi dau cuvântul meu de om viu cã,
dacã nu voi fi mort, mã întorc.
Isvan îl bãtu pe umãr ºi îi zise :
– Acum du–te cu Frinka. Am încredere în voi amândoi.
Înainte de a pleca, Ioska îl îmbrãþiºã, mai întâi, pe Isvan,
apoi pe Ferkini.
III
Ioska fãcuse un efort mare ca sã rãspundã la chemarea

lui Isvan. Dacã de bucãtar era bun, stofã de rãzboinic nu
prea avea ºi el ºtia lucrul acesta. Dar vroia sã iasã în faþã cu
orice chip, iar Isvan îi ghicise gândul ºi îi împlinise voia.
– De–aici începe primejdia cea mare, îi zise Frinka lui
Ioska. Sarcina noastrã e grea, dar trebuie sã o îndeplinim.
Trebuie sã ne apropiem cât mai mult de gospodãria
bãtrânului, sã vedem câþi duºmani sunt, sã încercãm sã auzim
ce vorbesc ºi toate astea fãrã sã fim vãzuþi. Cum o sã reuºim?
Nu avem decât un singur aliat : întunericul.
Ioska fãcea tot ce fãcea ºi Frinka, fugea când fugea ºi
Frinka, se târa când se târa ºi Frinka, ºi nu scotea o vorbã.
În sfârºit, Frinka se uitã în jur cu grijã ºi Ioska înþelese cã
nu erau departe de gospodãria bãtrânului.
Zece minute mai târziu, cei doi tovarãºi vãzurã o strajã
aºezatã pe o piatrã, cu arma între picioare ºi o pãturã în
spate. Ioska ºi Frinka se apropiarã cât puturã de mult fãrã
sã fie vãzuþi ºi sã poatã auzi cu uºurinþã o conversaþie.
Untitled-1 190 10/6/2005, 1:45 PM

Nu aºteptarã mult. Straja se ridicã, îºi luã flinta ºi strigã:

– Cine–i acolo ?
O voce îi rãspunse:
– Noaptea asta e mai frumoasã ca cea de ieri.
Cei doi tineri romi au înþeles cã aceasta era o parolã. Îºi
þinurã rãsuflarea ca sã audã mai bine. Acum puteau auzi
celor douã strãji ale cãror glasuri le desluºeau destul de
bine.
– E schimbul de gardã? – întrebã primul.
– Nu, rãspunse al doilea. Nu va fi decât peste o orã.
– Atunci de ce þi–ai lãsat postul?
– Nu se întâmplã nimic astã searã. Þiganii nu–s destul de
proºti sã ne atace douã seri la rând. ªi apoi mã simt singur.
Mie nu mi–e fricã de nimeni. Dar când mã gândesc la
nenorociþii ãia care au fost arºi pe rug ieri, mi se pare ca
fantomele lor îmi dau târcoale. Pentru niºte oameni care
sunt consideraþi sãlbatici, nu am vãzut alþii mai curajoºi.
Mai ales cãpitanul lor.
Straja îºi reluã iar rondul. Ioska îl bãtu pe umãr pe Frinka.
Auziserã destul ca sã înþeleagã cum stãteau lucrurile. Din
grupul lui Rista, nu mai era decât un supravieþuitor : el
însuºi! Din motive necunoscute, polcovnicul poruncise
soldaþilor sã se retragã, lãsând în urma lui doar o sutã de
oameni. Cei doi tineri romi au considerat cã ºi–au îndeplinit
misiunea ºi plecarã la cãpitanul lor, la Isvan, sã–i ducã
preþioasele informaþii.
Straja care plecase nu reveni la post, ci, dupã un ocol,
intrã în gospodãria bãtrânului prin spate. Intrã în odaia
mare în care Ion dormea cu capul pe un colþ de masã ºi cu
braþul îndoit sub el. Bãrbatul tuºi, iar Ion se trezi.
– Ei, cum a fost? – zise el.
– Domnule locotenent, totul s–a întâmplat cum am
prevãzut noi. S–au strecurat pânã la noi doi þigani. Aºa cum
Untitled-1 191 10/6/2005, 1:45 PM

ne–am înþeles, i–am lãsat sã treacã ºi dupã ce am vãzut

unde se ascundeau, m–am dus eu însumi sã vorbesc cu
straja. Am rostit propoziþia: „Noaptea asta e mai frumoasã
ca cea de ieri”. Haiducii au crezut, bineînþeles, cã era o
parola ; ei nu–ºi închipuiau cã era o înþelegere între noi sã
anunþam cã ei erau la pândã ºi cã eu eram cãpitanul la
comandã. Dacã vor cãdea în capcana mea – ºi vor cãdea –
ne vor ataca mâine seara, cãci se face ziuã ºi ei n–o sã facã
nimic în timpul zilei. Sã mergem sã ne odihnim, o meritãm
pe deplin …
IV
De îndatã ce Ioska ºi Ferkini se întoarserã la tovarãºii lor,

Isvan îi chestionã. Apoi se duse sã se gândeascã singur un
sfert de orã; dupã care se întoarse lângã tovarãºii lui ºi le
zise:
– Prea aþi trecut uºor. Dacã s–ar fi vorbit direct cu voi,
nu aþi fi ºtiut mai multe! Nu trebuie sã credem nimic, e o
capcanã! Gaje au ºtiut cã îi ascultaþi. Atunci, din douã una:
ori sunt niºte prieteni care au vrut sã vã previnã, ori sunt
duºmani care cred cã veþi cãdea direct în gura lupului.
– ªi atunci, nu îi atacãm? – întrebã Ioska.
– Din contrã, zise Isvan. Vreau sã am conºtiinþa liniºtitã
ºi sã fiu sigur cã Rista e închis în pivniþã. Dupã cum ziceþi
voi, ei sunt cam o sutã. E posibil, dar, în acest caz, restul
regimentului trebuie sã fie în apropiere ºi ei nu aºteaptã
decât semnalul luptei ca sã ne cadã în spate. Nu sunt chiar
aºa de fraier! Vroiau sã ne facã o surprizã? ... Ei, bine! O sã
le fac eu una!
– Mã întreb cum? – zise Frinka.
Fãrã sã–l mai asculte, Isvan îi spuse cãlãuzei:
Untitled-1 192 10/6/2005, 1:45 PM

– N–aveþi voi la fiecare intrare, la trecãtorile de sub munte,

ca aici, de exemplu, provizii de muniþie ºi uniforme?
– Ba da, rãspunse cãlãuza. Nu ne ia mai mult de o
jumãtate de orã sã mergem sã luam toate armele de care
avem nevoie.
– Puteþi sã–mi aduceþi vreo treizeci?
– Pentru asta ar trebuie sã mergem în apropierea tunelului
pe care l–am astupat.
– Cât timp îþi trebuie ca sã ajungeþi acolo?
– În patru ore ne–am ºi întors.
– Bine, zise Isvan. Ia patru sau cinci oameni cu tine ºi
mergeþi. ªi dacã gãseºti, ia ºi o uniformã de ofiþer pentru
mine.
Câteva ore mai târziu, cãlãuza se întoarse cu baloturile
care conþineau uniformele româneºti ºi toþi se îmbrãcarã,
râzând unii de alþii. Cãlãuza gãsise, pentru Isvan, o uniformã
de locotenent, aproape mãsura lui.
– ªi acum la drum! – zise el. Trebuie sã ne grãbim ºi sã
ne întoarcem aici desearã, cel mai târziu. O sã vã explic pe
drum ce trebuie sã facã fiecare. Când dau porunca, fiecare
vã alegeþi omul. Nu vreau nici un supravieþuitor dintre ei
sau dintre noi. Trebuie ca una din cele douã grupe sã o
suprime pe cealaltã.
La gospodãria bãtrânului, totul era calm. Fiecare se
pregãtea cãci toþi aºteptau un atac general înainte de cãderea
nopþii. Soldaþii îºi alegeau locurile. Dar ordinul fusese sã nu
se aºeze la locurile lor decât când se fãcea întuneric.
Ordonanþa intrã, salutã, ºi spuse:
– Domnule cãpitan, un detaºament militar vine spre noi,
fãrã îndoialã, au fost trimiºi de polcovnic. Sunt vreo treizeci
de oameni sub porunca unui locotenent.
– Poate e un mesaj important de la polcovnic, zise
cãpitanul. Aduceþi–l aici pe locotenent, imediat ce ajunge.
Untitled-1 193 10/6/2005, 1:45 PM

Dupã ce ordonanþa plecã, cãpitanul îi spuse lui Ion:

– Vezi, tu, cine e ofiþerul ãsta care vine. Mai bine sã–l
primesc eu.
Cãpitanul deschise uºa. Ion era în spatele lui. Abia îl
vãzu pe locotenent ºi strigã:
– Pãzea, e Isvan!
Acesta îl zãrise ºi el pe Ion ºi porunci imediat:
– Trageþi!
Romii începurã sã tragã imediat în toate direcþiile.
Cãpitanul a fost primul atins mortal. Ion a avut timp sã se
retragã, sã închidã uºa ºi sã se lase jos, pe duºumea.
Romii continuau sã tragã în toate direcþiile, pretutindeni
unde vedeau un soldat român. Jumãtate dintre români zãceau
deja la pãmânt. Toþi erau surprinºi. Ion se ridicã ºi merse în
odaia de culcare a bãtrânului þãran ºi unde vreo zece soldaþi,
care îºi reveniserã din uimire, trãgeau de la ambele ferestre.
– Trageþi cât puteþi! – porunci Ion. Trebuie sã primim
întãriri!
ªi fãrã sã mai aºtepte vreun rãspuns, ieºi prin spate, luã
un cal ºi porni în galop. Romii îl vãzurã prea târziu ºi nu
l–au mai putut ajunge.
În curte, Isvan turba:
– Era singurul pe care–l vroiam viu! Înapoi! – porunci el
oamenilor lui. Adãpostiþi–vã dupã copaci.
Porunca fu îndeplinitã.
– Încã mai sunt soldaþi în casa bãtrânului, îi zise el lui
Ioska. Trebuie, totuºi, sã dam asaltul înainte ca Ion sã vinã
cu întãririle.
– Deci el era! – zise Ioska.
– Da, ºi ne–a scãpat!
În pivniþã, Rista auzise împuºcãturile. De când rãmãsese
singur, nu mai avea mâinile legate ºi putea sã facã câþiva paºi
printre lãzile goale ºi tot felul de alte lucruri care erau în
pivniþa casei.
Untitled-1 194 10/6/2005, 1:45 PM

Înþelesese cã romii, desigur, Isvan ºi grupul lui, îi atacaserã

pe gaje. Pãi atunci, aceºtia nu puteau avea decât un singur
loc unde sã se retragã: chiar în casã. Atunci, fãrã nici o
ezitare, îngrãmãdi mai multe scaune spre scarã ºi le dãdu
foc cu torþa. Apoi izbucni în râs.
– O sã mor ca tovarãºii mei, ars ca ei, dar cel puþin vor
pieri ºi duºmanii noºtri odatã cu mine.
Focul ajunse uºor la trapã, în acest timp, în fundul
pivniþei, Rista, se sufoca, zbãtându–se cu ochii cât cepele.
Casa era construitã aproape numai din lemn. O pradã
uºoarã pentru focul care se înteþea repede. Când soldaþii îl
vãzurã, era prea târziu sã mai stingã focul ºi singurul puþ era
departe.
– O sã murim ca haiducii! – strigã unul dintre ei,
înnebunit.
– Mai bine sã ne predãm! – zise al doilea.
ªi fãrã sã mai aºtepte nimic, sãrirã pe ferestre cãzând sub
împuºcãturile romilor.
– Cred cã nu mai avem nimic de fãcut aici, zise Ioska. Sã
ne întoarcem repede la munte, pânã nu e prea târziu. Ai
noºtri sunt rãzbunaþi ...
Dar cine putea ºti mãreþia sacrificiului lui Rista!
Untitled-1 195 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL V
I
Nimic nu s–a mai întâmplat nici a doua zi dimineaþã,

nici dupã–amiaza, nici noaptea urmãtoare.
Isvan îºi pusese oamenii chiar în faþa trecãtorii ºi îi aºtepta
pe duºmani. Fãrã îndoialã, mai avea el niºte idei, cãci altfel
de ce i–ar fi lãsat el pe gaje sã afle unde era singurul loc
prin care se putea trece pe sub munte?
Isvan poruncise oamenilor lui sã umple cu iarbã
uniformele românilor în aºa fel ca ele sã parã cã–s oameni.
La ce erau bune sperietorile acestea? Spera el sã–i sperie
astfel pe gaje?
În sfârºit, a douã zi, dis–de–dimineaþã, romii vãzurã
armata românã venind din dreapta.
– Puneþi sperietorile, porunci Isvan.
Gaje, în frunte cu comandantul lor, mergeau cu grijã.
ªtiau cã mai sunt ºi alte trecãtori prin munte, de aceea
cercetau cu grijã fiecare stâncã sã descopere intrarea; deodatã,
doi soldaþi din avangardã se întoarserã sã îi spunã ofiþerului
cã vãzuserã niºte soldaþi români ascunºi în spatele stâncilor,
cam la cinci sute de metri mai încolo.
– Fiþi cu grijã, Înãlþimea voastrã, îi spuse Ion
comandantului, cred cã e tot o cursã.
– O sã mergem sã vedem.
Apoi, adresându–se cãpitanului de lângã el:
– Somaþi–i sã se predea.
Cãpitanul fãcu câþiva paºi înainte, singur, ºi strigã:
Untitled-1 196 10/6/2005, 1:45 PM

– Poruncã de la comandant sã vã predaþi, imediat! Fãrã

amânãri! Nu aveþi pe unde fugi ... Pentru voi nu existã decât
supunerea sau moartea! ...
În colþul lui, Isvan le spuse prietenilor lui:
– E cam plin de sine ... Lãsaþi–mi–l mie!
Cum nu primi nici un rãspuns, cãpitanul se întoarse la
locul lui.
– Deci, va trebui sã atacãm, zise comandantul. Porniþi!
Mai întâi trageþi, apoi vom porni asaltul. E ciudat cã nu se
miºcã defel. ªi eu cred cã e o capcanã. Cãpitane, vei ataca
cu grupul tãu; al meu va rãmâne aici, gata sã vã vinã în
ajutor.
Cãpitanul se întoarse spre oamenii lui ºi aºteptã sã
porunceascã foc comandantul. De fapt, începuserã deja sã
tragã.
– Câte gloanþe irosite! – îi zise Ioska lui Isvan – pentru
niºte sperietori nenorocite! Bine cã le–ai ascuns bine. Atenþie,
acum vor porni la asalt!
Soldaþii fugeau spre stânci, urlând ºi trãgând. Dar
stupoarea a fost generalã când au vãzut cã nu aveau în faþã
decât niºte manechine.
Isvan þinti uniforma pe care el însuºi o purtase ºi pe care
o umpluse cu praf de puºcã. Explozia a fost cumplitã, urmatã,
curând, de altele, cãci Isvan continua sã tragã în falºii soldaþi
care fãceau prãpãd printre adevãraþii soldaþi, pânã când el
n–a mai putut vedea nimic din cauza amestecului de fum,
praf ºi pietre sfãrâmate.
Cum se risipi praful, romii îi vãzurã pe soldaþii
supravieþuitori fugind în toate pãrþile, încercând sã se
adãposteascã, înnebuniþi de ce se întâmplase, în timp ce
comandantul ºi cãpitanii, Ion, ºi alþi ofiþeri încercau sã–i
opreascã. În sfârºit, reuºirã sã–i facã sã intre, din nou, în
formaþie.
Untitled-1 197 10/6/2005, 1:45 PM

– Mai ai încã multe idei din astea grozave? – întrebã

Ioska. ªi dacã merge tot aºa, e o plãcere sã lupte omul
alãturi de tine! Priveºte, asta ce–o mai fi?
Acolo, jos, pe câmpie, un ofiþer ridica o pânzã albã în
vârful armei. Înainta împreunã cu doi soldaþi neînarmaþi.
– Vor sã vorbeascã cu noi, zise Isvan. O sã–i primim. Leagã
o pânzã albã de puºca mea. Tu ºi Frinka, veniþi cu mine!
În clipa aceea, Ferkini, îi atinse braþul lui Isvan.
– Uite cine vine, e Ion!
– Îl vãd, zise Isvan. Sã nu tragã nimeni, cât timp are
steagul alb. Mai ales cã–l vreau viu!
II
Cei doi foºti prieteni se gãsirã iarãºi faþã în faþã ºi Ion

începu sã vorbeascã:
– Vin ca mesager al comandantului. Toate vicleniile ºi
ºmecheriile voastre nu folosesc la nimic. Vã spun sã vã predaþi
imediat! Nu aveþi nici o ºansã!
– Priveºte în jurul tãu, domnule locotenente .... cã aºa
trebuie sã–þi spun de acum înainte! Uitã–te la cadavrele
ciopârþite ale oamenilor tãi, care vor putrezi aici. La fel li se
va întâmpla ºi celor care vor sã intre în munte cu forþa.
Întoarceþi–vã în oraºele voastre. Noi vrem pace. Vã dãm
cuvântul nostru cã nu vom mai ataca pe nimeni dacã ne
lãsaþi în pace.
– Supunerea voastrã deplinã o vrem, înainte de a fi prea
târziu. Chiar în acest moment, polcovnicul nostru ºi jumãtate
din regimentul lui sunt în munþi. Poate cã deja i–au ucis ori
i–au fãcut prizonieri pe copii voºtri, pe nevestele voastre! ...
Fãrã a mai rãspunde, Isvan salutã ºi fãcu cale întoarsã.
Dar Ion îi strigã:
Untitled-1 198 10/6/2005, 1:45 PM

– Isvan, încã o vorbã! Vrei sã mã asculþi?

Mai marele þiganilor se întoarse spre el.
– Acum nu–þi vorbeºte ofiþerul, ci prietenul de odinioarã.
Voi vorbi în favoarea ta. Pentru ultimã datã, predaþi–vã!
Isvan se uitã la Ion ca ºi cum ar fi vrut sã îi vadã uniforma
mai bine, apoi, surâzând, îi zise:
– La bãtãlia de la Waterloo, un general francez a rãspuns
deja la propunerea asta!
Ion se întoarse la comandant. Îi spuse cã discuþiile nu
dãduserã nici un rezultat ºi cã romii erau hotãrâþi sã continue
lupta.
III
Soarele era sus pe cer, iar romii, adãpostiþi la umbrã,

priveau de departe ce mai rãmãsese din regimentul care
înainta încet spre ei.
– ªi acum ce facem? – întrebã Frinka, luându–l deoparte
pe Isvan. Lupta nu mai are nici un rost. Iar dacã fugim, tot
n–am ajunge nicãieri.
– Tu, Frinka, vrei sã ne descurajezi? Tu, cel pentru care
am atâta respect?
– Departe de mine, gândul sã ne purtam ca niºte laºi. Nu
numai cã încep sã te îndrãgesc, Isvan, dar te ºi admir, aºa
cum nu am mai admirat pe nimeni. Porunceºte–mi sã mã
duc la moarte ºi voi merge, mulþumindu–þi! Porunceºte–mi
sã cobor ºi sã lupt cu duºmanul ºi noi, toþi, ne vom supune.
– Nu e vorba sã ne jertfim fãrã rost. Timpul fuge ... Mai
avem încã mult praf de puºcã?
– Da, zise cãlãuza. Mai avem încã trei legãturi mari.
– Bine, zise Isvan. Frinka, pune unul la trecãtoare. Noi
vom pleca. Tu vei rãmâne singur, ca un erou, aºa cum vrei!
Untitled-1 199 10/6/2005, 1:45 PM

Când o sã vezi soldaþii la vreo cincizeci de metri de tine,

aprinde fitilul ºi încearcã sã ne ajungi din urmã. Asta o sã–i
întârzie puþin pe gaje, dar ei o sã continue sã se þinã dupã
noi. Ioska a zis cã noi suntem douãzeci de diavoli, ãsta da
iad! ... Nu pentru noi, ci pentru cei care vor sã ne doboare!
– Cel puþin, spune–mi ce plãnuieºti? – zise Frinka.
– Nu am timp. Mai târziu, vei vedea.
Gaje trecuserã deja de jumãtatea platoului; romii pãrãsirã
adãpostul lor, lãsându–l pe Frinka singur.
Dupã câteva clipe, romii auzirã explozia. Merserã mai
încet pentru ca Frinka sã–i ajungã din urmã.
– Acum îmi spui ce vrei sã faci, îl întrebã acesta pe Isvan.
– Eºti cam curios. Mai bine uitã–te pe unde calci, poteca
e tot mai îngustã ºi vezi sã nu cazi în prãpastie.
Într–adevãr, cãrarea era tot mai îngustã ºi mai abruptã;
uneori doi oameni nu puteau trece unul pe lângã altul. La
dreapta, romii nici mãcar nu mai puteau sã zãreascã vârful
muntelui. Cãrarea înconjura muntele care devenise un perete
abrupt; la stânga, prãpastie. Cel care fãcea un pas greºit se
zdrobea de stânci câteva sute de metri mai jos.
Drumul nu era la fel peste tot locul. Uneori devenea mai
larg, acolo nu era defel primejdios, erau locuri netede unde
încãpeau câteva sute de oameni; iar alteori era atât de îngust
încât trebuia sã mergi cu spatele lipit de peretele de stâncã.
Nu trebuia sã te uiþi în jos când treceai printr–un asemenea
loc primejdios; te putea cuprinde ameþeala ºi cãdeai în
prãpastie.
Cãlãuza care–i conducea pe romi se opri ºi spuse bucuros:
– Întãriri! Vin romii noºtri!
Într–adevãr, de–a lungul peretelui muntos, veneau
haiducii în ºir, ca un ºarpe, sã–i ajute pe fraþii lor. Isvan
zâmbi spre Ioska ºi Frinka, dar nu zise o vorbã, cãci bucuria
lui era mare. În sfârºit, o neliniºte mai puþin pentru el. Ai
lui nu fuseserã uciºi, aºa cum se temuse el. Din nefericire,
Untitled-1 200 10/6/2005, 1:45 PM

nu puteau sã le fugã în întâmpinare ºi trebuiau sã mai treacã

încã destule minute pânã sã se întâlneascã; grosul oamenilor
trebuia sã aºtepte sã se întâlneascã cu Isvan ºi cu tovarãºii
lui pe un loc neted. Se îmbrãþiºarã cu toþii ºi fiecare aproape
cã uitase cu totul tragediile care tocmai se întâmplaserã.
Dar Isvan rãmase în urmã, uimit sã vadã trei arãtãri
ciudate. Erau îmbrãcate în haine bãrbãteºti, dacã te uitai la
hainele lor, ai fi zis cã–s clovni în vestele ºi hainele lor, mult
prea largi pentru ele: erau Raica, Lena ºi Azza, care se þineau
deoparte nemiºcate. Vãzându–l cã vine spre ea, Azza îi spuse
simplu, cu lacrimi în ochi:
– ªi Rista?
Isvan plecã capul ºi nu spuse nimic.
– Nu mai e nici o speranþã? – întrebã ea din nou.
– Nici una ... A murit ca un erou, aºa cum a ºi trãit. Tu
trebuie sã fii mândrã cã ai fost femeia unui asemenea bãrbat.
Þiganii pornirã din nou; vreo douãzeci de bãrbaþi ºi trei
de femei hotãrâserã sã vinã cu ei.
Dupã o jumãtate de orã de eforturi, gaje au reuºit sã
scoatã pietrele care cãzuserã dupã trecerea lui Frinka. Nu
puteau sã o ia pe alt drum, cãci nu era decât unul singur,
acela pe care îl luaserã ºi romii.
Dupã un timp, trecurã de platoul pe care haiducii se
întâlniserã cu ai lor. Înaintau cu grijã, cãci ajunseserã într–
unul din acele locuri înguste unde era imposibil ca doi
oameni sã poatã merge alãturi. Deodatã, se auzi ecoul unei
noi bubuituri.
– Haiducii, zise comandantul unuia dintre cãpitanii care
îl urmau. Fãrã îndoialã, au mai blocat încã un tunel. Poate
cã o sã fie greu sã trecem. Dar trebuie sã ajungem, cu orice
preþ!
În clipa aceea, din spatele unei stânci de granit, ajunse la
ei glasul clar ºi limpede a lui Isvan:
– Domnule comandant, mã auziþi?
Untitled-1 201 10/6/2005, 1:45 PM

IV
Comandantul nu mai auzise niciodatã vocea lui Isvan,

dar Ion îi vorbise de tânãrul rom. Atunci îºi dãdu seama cã
acest ordin imperativ nu putea fi veni decât din partea lui.
Ofiþerul ºi oamenii lui se întrebau dacã nu vor putea sã–l
vadã. Atunci, în ciuda lui însuºi, comandantul rãspunse:
– Da, te aud. N–are nici un rost sã te ascunzi, nu veþi
scãpa!
– Ascultaþi–mã bine, domnule comandant! Rolurile s–au
schimbat cu totul! Eu comand ºi voi vã supuneþi! Am câteva
sute de oameni ascunºi în munte. Sunteþi încercuiþi din
toate pãrþile ... În spatele vostru, oamenii mei vã pot tãia
drumul de retragere de îndatã ce dau eu ordin ... În faþa
voastrã sunt eu ºi câþiva din vitejii mei. Iar locotenentul Ion,
care mã ºtie bine, poate sã vã spunã cã sunt un trãgãtor de
elitã. Având în vedere poziþia voastrã, aº putea sã vã dobor
eu singur unul câte unul. Deasupra locului unde vã aflaþi,
mai am zece oameni la praful de puºcã. E de ajuns un
semnal de–al meu ºi veþi fi acoperiþi de pietre ºi stânci.
– ªi dacã toate astea nu–s adevãrate? – strigã comandantul.
– Dacã nu eram siguri de noi, rãspunse Isvan, nu aº fi
aºteptat sã veniþi ca sã vã avertizez. Aveþi cinci minute ca sã
vã retrageþi, Dumneavoastrã ºi oamenii Dumneavoastrã ...
în afarã de unul! ...
Comandantul se uita în jurul lui, întrebându–se la cine
se putea referi Isvan. Dar acesta continuã:
– E vorba de locotenentul Ion. Cruþ vieþile oamenilor
Dumneavoastrã ºi a Dumneavoastrã însuþi, dacã Ion ni se
predã. E singura mea condiþie.
– Refuz un astfel de târg. E totul sau nimic. Sunt de acord
sã mã retrag cu oamenii mei, fãrã nici o excepþie ºi vã dau
cuvântul meu de onoare cã ne vom întoarce la cãminele noastre.
Untitled-1 202 10/6/2005, 1:45 PM

– Inutil sã mai insiºti: îl vreau pe Ion! De altfel, vã jur

cã nu i se va întâmpla nici un rãu. Îl voi pãstra doar ca
ostatec. Domnule comandant, nu mai aveþi decât patru
minute, nu uitaþi!
– Aºteaptã, nu am terminat!
Dar Isvan nu mai rãspunse.
Atât cât îi mai permitea locul, comandantul îºi adunã
oamenii în jurul lui ºi i se adresã, mai cu seamã, lui Ion:
– Aþi auzit ºi voi ce condiþii nemiloase ne sunt impuse.
Nu cred în ameninþarea haiducilor. Din nefericire, trebuie
sã am grijã de oamenii mei. Sunt superiorul vostru ºi am
drept de comandã. Dar având în vedere situaþia dificilã în
care suntem, fiecare dintre voi poate vorbi, ºi, mai ales,
locotenentul Ion.
– Nu putem sã–l sacrificãm pe Ion, zise un cãpitan, chiar
ºi pentru ca sã salvam restul armatei. Demnitatea ºi onoarea
noastrã de militari nu o îngãduie!
– Dar cum putem lupta, zise comandantul, cu un duºman
invizibil ºi care e pretutindeni, în acelaºi timp? Sã vorbeascã
locotenentul Ion!
Acesta îºi privi prietenii ºi superiorii ºi le zise:
– Mulþumesc pentru vorbele voastre frumoase. ªi eu am
demnitatea mea ºi nu pot lãsa trei sute de oameni sã moarã
doar din cauza mea. Isvan, cãci el este, m–a ales ca singur
ostatec ºi a zis cã nu mi se va întâmpla nimic rãu. Nu pot
decât sã–i accept condiþiile ca sã cruþ vieþile vitejilor noºtri.
Plecaþi cât mai e timp! Minutele trec. Duceþi–vã, sã v–ajute
Dumnezeu... Rãmas bun, prieteni! ...
Când comandantul ºi oamenii lui nu se mai vedeau, Ion
se întoarse spre prãpastie ºi zise:
– Isvan, mã auzi?
– Foarte bine. Am auzit ºi ce–aþi vorbit. Eºti singur?
– Da. ªi acum ce vrei sã fac? Sã mã arunc în prãpastie?
Untitled-1 203 10/6/2005, 1:45 PM

– Nu fã pe prostul! Vroiam doar sã–þi salvez viaþa. Vorbim

mai târziu. Acum nu te miºca. Oamenii mei te vor ajuta sã
treci.
Într–adevãr, Ion vãzu o frânghie coborând lângã el, în
timp ce de cealaltã parte, Isvan se arãta din spatele stâncilor.
Cei doi foºti prieteni se gãsirã faþã în faþã.
– Trage frânghia. Cred cã e prinsã bine acum. Înnoadã–
þi–o în jurul mijlocului ºi treci aºa legat pe deasupra
prãpãstiei. Nu te teme, nu vreau sã te vãd murind!
Ion fãcu întocmai cum îi spusese Isvan. Ajunse fãrã
probleme la el, aproape în braþele lui. În clipa aceea auzirã
o bubuiturã în spatele lor.
– Ai promis sã–i laºi în viaþã pe ceilalþi, zise Ion.
– Sunt în viaþã. Oamenii mei au pus explozibil în mai
multe locuri pentru ca a lor tãi sã nu le vinã ideea sã se
întoarcã. Ion, acum eºti militar. Dã–mi cuvântul tãu de
ofiþer cã nu vei încerca sã evadezi ºi nu–þi voi lega mâinile.
– Îþi dau cuvântul meu.
Untitled-1 204 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VI
Dupã ce luarã o masa copioasã, Isvan îi chemã în cortul

lui pe Ion ºi pe Ferkini, care dormea întotdeauna lângã
viitorul lui cumnat.
Fostul bibliotecar îi spuse lui Ion:
– Aminteºte–þi cã mi–ai dat cuvântul tãu de onoare cã
nu vei evada. În propriul tãu interes, te sfãtuiesc sã stai
liniºtit. Oricât de curajos ai fi, nu vei ajunge departe, mai
ales în timpul nopþii.
Isvan ºi Ferkini se întinserã unul lângã altul ºi se învelirã
cu aceeaºi pãturã, iar Ion lua alta.
Dârdâind ºi rebegiþi de frig, membrii grupului ajunserã
la peºtera unde erau ascunse armele romilor.
– Faceþi foc, porunci Isvan. Aici sunteþi la adãpost. Puteþi
mânca dacã sunteþi flãmânzi, puteþi dormi dacã sunteþi
obosiþi. Dar vreau doi voluntari care sã pãzeascã intrarea în
peºterã. Am spus: voluntari pentru cã îi împuºc dacã îºi
pãrãsesc postul!
A douã zi romii au plecat. Începea sã se ridice soarele, iar
ploaia tocmai încetase, aburii se ridicau din pãmântul încã
umed.
Ferkini ºi fiul cãlãuzei au plecat în partea opusã ca sã
îndeplineascã porunca lui Isvan.
Raica ºi Lena îl înconjurarã pe Ion. Fosta ibovnicã a lui
Isvan îi spuse lui Ion:
– Cãpitanul nostru are întotdeauna dreptate. Ne–a spus
Lenei ºi mie sã fim cu tine ºi sã tragem dacã încerci sã fugi.
Untitled-1 205 10/6/2005, 1:45 PM

Îþi spun: ºtiu sã trag cu puºca tot atât de bine ca un bãrbat!

Trei zile mai târziu, grupul lui Isvan sosea la locul întâlnirii.
Erau într–o peºterã, nu departe de cea unde erau urºii.
A doua zi, dupã ce sosiserã ei, una dintre strãji vãzu
patru oameni care veneau spre ei. Era Ferkini, fiul cãlãuzei
ºi alþi doi tineri din sat.
În aºteptarea lor, micul grup se adunã în jurul lui Isvan.
Cei patru tineri nu întârziarã sã aparã lângã ei.
– Ei? – îl întrebã Isvan pe Ferkini.
– Nu am mers pânã în sat. Cu câteva ore înainte sã
ajungem, i–am întâlnit pe cei doi romi, pe care–i vezi, care
fugeau. De altfel, or sã–þi povesteascã ei înºiºi prin ce–au
trecut.
Unul dintre ei, cel mai în vârstã, dar care, cu siguranþã,
nu avea mai mult de ºaisprezece ani, începu sã vorbeascã:
– Uite, începu el. La câteva zile dupã plecarea voastrã,
am zãrit câteva sute de gaje venind spre ºatra noastrã. Tover
fãcuse toate pregãtirile, aºa cum v–aþi înþeles voi doi, tu ºi
cu el. Soldaþii ne–au înconjurat ºi noi ne–am luptat cât am
putut. Lupta a fost lungã ºi grea. A durat cam douã zile ºi
douã nopþi. Atunci, românii, mult mai numeroºi decât noi,
au reuºit sã strãpungã apãrarea noastrã. Cu toate acestea,
noi am continuat sã luptam. Dar ce puteam noi face contra
unui regiment bine înarmat? Nu ºtiu prin ce minune,
tovarãºul meu ºi cu mine am reuºit sã scãpãm. De altfel,
cred cã am fost singurii care am încercat sã ieºim din
încercuire.
– ªi ceilalþi, Tover, Petri? – întrebã Isvan.
– Tover a fost lovit primul. A murit pe loc. Petri a fost ucis
câteva minute mai târziu, dar înainte i–a spus Marei sã te
roage sã nu–i pãrãseºti pe fiica ºi pe fiul lui, sã ai grijã de ei.
Azza ºi Lena începurã sã plângã. Fiecare dintre ele îºi
pierduse pãrintele, dar Raica îndrãzni sã spunã:
Untitled-1 206 10/6/2005, 1:45 PM

– Bine cã sunt orfanã!

Isvan îl mai întrebã pe tânãrul rom:
– ªi sora mea? ... A murit ºi ea?
– Nu cred, pentru cã am spus femeilor ºi copiilor sã intre
în peºterã. Cred cã sunt prizonieri la gaje. Dar nu cred cã
a mai scãpat altcineva dintre romi, în afarã de noi doi.
– Soldaþii v–au vãzut când aþi ieºit din încercuire? – întrebã
Isvan.
– Da, rãspunse tânãrul rom. Au tras în noi. Din fericire,
nu au reuºit sã ne loveascã.
– Au vãzut în ce direcþie v–aþi dus?
– Cu siguranþã.
– V–au urmãrit?
– Un timp, dar noi i–am vãzut ºi, apoi, cunoaºtem
muntele mai bine ca ei.
Tânãrul ºef se scãrpinã în cap. Tover, cãpitanul cel mare,
fiind mort, iatã–l în locul lui mai curând decât îºi imagina.
Cât despre Petri, a ajuns sã trãiascã în libertate ºi a murit
aºa cum a vrut el. În sfârºit, Isvan le spuse prietenilor sãi:
– Odihniþi–vã o orã, vreau sã vã pun sã faceþi ceva.
Bineînþeles, Ion asculta, dar nu înþelegea nimic. Vedea
limpede cã se întâmplase ceva important. Fãrã îndoialã cã
polcovnicul descoperise aºezarea þiganilor. Avea de ce sã se
bucure. Polcovnicul nu va întârzia sã–i vinã în ajutor.
Dar Isvan se întoarse spre el:
– Lucrurile s–au schimbat. Am promis cã–þi cruþ viaþa ºi
nu–mi iau înapoi cuvântul dat. Dar polcovnicul ºi cu ºacalii
lui au descoperit ºi au distrus satul nostru. Printre prizonieri
e ºi sora mea, Mara. Viata ta depinde de a ei. Dacã ea a
murit, te împuºc ºi îmi pun capãt zilelor pentru cã nu mi–am
þinut cuvântul!
– Se poate ca vieþile noastre ale amândurora sã depindã
de o femeie?
Untitled-1 207 10/6/2005, 1:45 PM

– Nu am timp sã–þi rãspund. Cu pãrere de rãu, sunt

obligat sã te leg la ochi ºi sã–þi leg mâinile.
– Þi–am dat cuvântul meu de onoare cã nu voi fugi, zise
Ion.
– Am uitat sã adaug cã–þi punem ºi cãluº în gurã ca sã
nu încerci sã strigi sã te audã tovarãºii tãi din regiment.
– ªi cum o sã mai pot vedea vitejiile voastre dacã mã
legaþi la ochi? – întrebã ironic Ion.
– Cele mai mari bãtãlii sunt cele povestite ºi nu cele
vãzute. Ai un înger pãzitor lângã tine care o sã–þi povesteascã
cum se desfãºoarã bãtãlia. Nu încerca sã faci pe ºmecherul
dacã þii cât de cât la viaþa ta!
Trecuse deja o zi ºi o noapte de când Isvan le încredinþase
tinerilor aceastã noua misiune, poate cea mai importantã
dintre cele pe care le poruncise vreodatã. Acum urma sã se
dea adevãrata bãtãlie.
Untitled-1 208 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VII
I
Soldaþii au coborau valea destul de îngustã, pe alocuri,

când din ambele pãrþi, romii, ascunºi în spatele stâncilor,
începurã sã tragã câteva focuri.
– Sã fie un avertisment? – întrebã polcovnicul pe un
cãpitan de lângã el.
– Nu cred. Vreþi sã trimit câþiva oameni sã cerceteze
locurile?
– Nu. Nu sunt mulþi, altfel ne–ar fi atacat. Sã lãsãm aici
prizonierii sub pazã bunã ºi sã mergem mai departe; o sã
vedem cu cine avem de–a face.
Douãzeci de oameni înarmaþi înconjurau epavele umane
pe care polcovnicul le numise „prizonieri!”. Putea fi mândru
de prada lui, bravul militar! ...
Cu grijã, cercetând, pe cât puteau, ambii versanþi ai vãii,
gaje înaintau, cu arma în mânã, gata sã tragã în eventualii
duºmani. Dar de vãzut, nu vedeau nimic. Fãrã îndoialã,
înspãimântaþi de numãrul mare al soldaþilor, haiducii se
risipiserã!
Dar toate miºcãrile polcovnicului ºi ale trupei sale erau
urmãrite de Isvan ºi de toþi romii, adãpostiþi, ascunºi în
diferite locuri: peºteri, stânci, copaci, ori te miri unde.
Grupurile de soldaþi era la o sutã de metri unul în spatele
celuilalt.
Romii care trãseserã primii erau din grupul lui Frinka.
Untitled-1 209 10/6/2005, 1:45 PM

Primiserã porunci clare de la Isvan. Tânãrul cãpitan îi spusese

ajutorului sãu sã facã întocmai cum îi poruncise el. Îl
trimisese pe el ºi pe oamenii lui în locul cel mai periculos.
Într–un cuvânt, când s–a tras primul foc, era, într–adevãr,
un avertisment, dar unul pentru Isvan!
Cum nu se întâmpla nimic, polcovnicul porunci încetarea
focului ºi îi spuse cãpitanului:
– Vezi, cãpitane, nu e nimic. Porunceºte sã mergem dupã
prizonieri.
La un moment dat, auzirã o bubuiturã grozavã care venea
tocmai din locul pe unde trecuserã. Un nor de praf se înãlþa
la cer.
– Ce mai e ºi asta? Oare a explodat ceva prea târziu? Oare
asta era pentru noi?
– Cred, zise cãpitanul, cã mai degrabã au închis drumul
în spatele nostru. Nu ne mai putem întoarce. Trebuie sã
lãsãm în urmã prizonierii ºi oamenii noºtri care–i pãzesc.
Înãlþimea Voastrã, domnule polcovnic, am cãzut într–o
capcanã! Sã avem grijã ... De data aceasta avem de–a face cu
oameni viteji a cãror bravurã o cunoaºteþi. Amintiþi–vã de
uriaºul acela ºi de haiducii care erau cu el ...
– Dacã retragerea ne e tãiatã, sã înaintam, altceva nu mai
putem face. Din nefericire, nu–i putem ajuta cu nimic pe
cei douãzeci de oameni care au rãmas în urmã.
O parte din munte se prãbuºise din cauza explozibilului
doar la o sutã de metri de prizonieri ºi de cei care–i pãzeau.
Toþi erau îngroziþi. Nu înþelegeau ce se întâmplase. Abia îºi
revenirã ºi soldaþii îºi încãrcarã armele gata sã se apere. Dar,
din nefericire pentru ei, grupul lui Frinka îºi alesese deja
prada ºi înainte ca gaje sã–ºi dea exact seama ce se întâmpla,
romii care se ascunseserã în spatele stâncilor sãrirã pe ei ºi
îi lovirã cu pumnalele sau le tãiarã beregata. Lupta aceasta
scurtã a durat doar câteva minute. Cei douãzeci de gaje ºi
trei tineri romi zãceau în sânge, jos, pe pãmântul muntelui.
Untitled-1 210 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan se uita cu binoclu la lupta dintre gaje ºi grupul lui

Stevano.
Polcovnicul, foarte neîncrezãtor ºi temându–se de o
capcanã, nu trimisese decât un mic detaºament împotriva
ajutorului lui Isvan; doar cincizeci de oameni, în timp ce
grosul trupei rãmase în urmã, gata sã intervinã în caz de
nevoie. Cu toate acestea, romii aveau poziþii bune ºi le era
uºor sã þinã piept soldaþilor.
Gâfâind, Azza fugi la Isvan.
– Sunt gata sã duc oamenii la cãlãuzã.
Isvan o privi. O clipã vru sã renunþe la propriul lui plan,
dar vãzu ochii Azzei care–l implorau.
– ªtii, zise el, cã dacã nu aveam încredere în tine, nu þi–aº
fi dat sã faci aºa ceva. Vieþile mai multor zeci de oameni
depind de tine. Poþi sã renunþi, dacã vrei, încã mai e timp ...
– O sã fac treaba asta grea. Spune–mi ce trebuie sã fac.
– Uite, zise Isvan. Adunã romii noºtri la stânga, cam la
cincizeci de metri de locul ãsta. Treci valea, de altfel, asta
n–o sã fie greu. Cum ajungi în partea cealaltã, porunceºti
oamenilor tãi sã tragã câteva salve în aer ca sã atragi atenþia
polcovnicului ºi mergeþi repede la cãlãuzã ºi la oamenii noºtri,
care–s cu el, sã vã adãpostiþi.
–Or sã ne atace? – întrebã ea.
– Nu ºtiu, rãspunse Isvan glumind, polcovnicul nu mi–a
spus ce planuri tainice are! Dar sper sã trimitã niºte soldaþi
acolo, cãci, deºi nu ºtiu planul polcovnicului, îþi spun care
e planul meu. Trebuie sã trec valea prin dreapta sã ajung la
peºtera unde–s urºii. Cum vezi, îmi va fi greu sã trec. De
aceea mã bazez pe tine ºi pe Stevano sã le atrageþi atenþia,
eu iau cu mine oamenii lui Ioska ºi ei au mai fost în luptã.
Trebuie sã las rãniþii singuri. De aceea nu te mira dacã auzi
multe împuºcãturi, pentru cã ºi dacã polcovnicul trimite
împotriva voastrã tot atâþia oameni cât trimite contra lui
Untitled-1 211 10/6/2005, 1:45 PM

Stevano, tot mai rãmân trei sute de oameni cu el ºi cu ei mã

voi lupta eu. Aºa cum te–ai gândit, mi–am lãsat grosul trupei.
Acum du–te ºi sã te–ajute Dumnezeu!
Aproape cu regret, Azza, care devenise, într–un fel, un
alt ajutor al lui Isvan, plecã, urmatã de oamenii lui Frinka.
Vãzându–o dispãrând în spatele stâncilor, tânãrul cãpitan
nu putu sã nu spunã:
– Am încredinþat unei femei una dintre cele mai
periculoase misiuni ºi, totuºi, nu–mi pare rãu.
Apoi tot atât de repede uitã de Azza ca sã se concentreze
asupra bãtãliei care se desfãºura din faþa lui ºi asupra a ceea
ce trebuia sã facã el. Fãrã sã se întoarcã, îi zise Raicãi pe care
o ºtia lângã el:
– Coboarã în peºtera rãniþilor ºi spune–i lui Ioska sã vinã
aici, la mine, cu oamenii lui. Sã lase doar doi, trei oameni
cu rãniþii.
Raica îndeplini porunca, în timp ce Isvan îi spunea Lenei:
– Iartã–mã, nu am nimic sã–þi poruncesc. Trebuie sã te
mulþumeºti sã ne priveºti.
Isvan se uitã în jur. Avea patru oameni, unul din fiecare
grup, pe care nu–i putuse folosi.
– Ce vreþi, zise el, femeile sunt aºa de convingãtoare
ºi–n astfel de ocazii, e mai bine sã le þii departe, decât sã le
ai prin preajmã.
Jos, continua lupta. Gaje înaintau cu greu. Pierderile lor
erau mari, dar ºi dintre romi cãzuserã mulþi.
Raica, urmatã de Ioska ºi de vreo treizeci de romi, se
întoarse repede.
– Ei, întrebã Ioska, cum e lupta?... Cã eu, din locul meu,
nu pot vedea nimic.
– Totul merge bine. Cu toate cã au pierit ºi dintre ai
noºtri, nu ne putem plânge. Din nefericire, gaje sunt mult
prea numeroºi. Trebuie sã dãm lovitura cea mare, altfel nu
Untitled-1 212 10/6/2005, 1:45 PM

rezistãm pânã la miezul nopþii.

– Ce mai aºteptam sã plecãm? – întrebã Ioska.
– Semnalul Azzei. Poate cã nu ºtii?
De când începuse lupta, tânãrul cãpitan de haiduci era
nervos, pentru cã, dupã el, poruncile nu se îndeplineau
destul de iute. Cu toate acestea, totul se desfãºura, aºa cum
se înþeleseserã: exploziile din vale ºi eliberarea prinºilor,
prãbuºirea muntelui peste gaje ºi Sveno care–i þinea la respect
ºi nu–i lãsa sã treacã.
– Asta e! – strigã Ioska. Aud împuºcãturi în stânga, ea
trebuie sã fie!
– Da, e Azza, într–adevãr. Pregãtiþi–vã, pornim în câteva
minute.
Polcovnicul auzise ºi el aceste noi împuºcãturi. Isvan îl
vedea cu binoclu, discutând cu unul dintre cãpitanii lui.
Apoi acesta plecã cu vreo cincizeci de oameni.
II
Isvan sosise în vale cu oamenii lui. Trebuia sã treacã un

pârâiaº. Dar imediat, sfãrâmãturile de piatrã care sãreau în
jurul lor, îi împiedicarã sã treacã, gaje îi vãzuserã ºi trãgeau
în ei.
– Va trebui sã aºteptam sã se lase noaptea, zise Frinka,
dupã ce oamenii se adãpostirã, întorcându–se de unde
plecaserã.
– Da, zise Isvan, dar Stevano nu va rezista pânã atunci.
Va trebui sã urcam mai sus. Sã ne grãbim pânã nu înainteazã
gaje mai repede.
În mãsura în care le permitea locul, haiducii urcarã în
fugã. Când Isvan socoti cã s–au îndepãrtat suficient, trecurã
pârâul.
Untitled-1 213 10/6/2005, 1:45 PM

Dar deodatã, armele începurã sã rãpãie în jurul lor. Cei

care trecuserã deja, s–au putut adãposti. Din nefericire pentru
romii care rãmãseserã în urmã, cinci dintre ei au fost nimeriþi;
patru au fost uciºi pe loc. Printre ei era ºi Frinka. Viteazul
ajutor de cãpitan îºi aflase moartea. Lena zãcea ºi ea, cu
capul într–o baltã de sânge. Un glonte o lovise drept în
frunte. Isvan abia îl opri pe Ferkini sã nu meargã dupã ea,
atât era de mâhnit el însuºi.
Raica era rãnitã. Un glonte o lovise în umãr, de unde
curgea sânge. Dar ea reuºise sã treacã. Rana îi ardea carnea.
Avu curajul ºi puterea sã nu leºine. ªi când te gândeºti cã
apa era aºa de aproape ºi cã ea nu putea merge sã îºi spele
rana!
– Trebuie sã urcãm, zise Isvan oamenilor lui. Dar nu o
putem lãsa pe Raica aici. Ferkini, încã o datã, fii curajos.
Sora ta e logodnica mea ºi sunt tot atât de îndurerat ca tine.
Ajut–o pe Raica sã urce pe potecã.
Tânãrul rom, de acum înainte singurul supravieþuitor al
familiei, fãcu ce–i poruncise Isvan care–i devenise ca un
frate.
Dupã ce romii ajunserã în vârf, românii nu i–au mai
putut vedea pentru cã oamenii lui Stevano înãlþaserã o
baricadã. Nu dãduserã înapoi un pas ºi înfruntaserã
regimentul colonelului.
– Ferkini, Ioska, zise Isvan, mergeþi repede de partea
cealaltã a peºterii cu urºi ºi aºteptaþi–mã acolo.
Tânãrul cãpitan de haiduci merse la baricada înãlþatã de
Stevano. Unul dintre tinerii romi îl zãri pe cãpitan ºi strigã:
– Isvan, unde sunt întãririle?
– ªtiþi sã fugiþi? – întrebã Isvan fãrã a rãspunde la
întrebare.
– Ca niºte iepuri! – rãspunserã mai multe voci.
– Bine, încetaþi focul ºi veniþi dupã mine!
Untitled-1 214 10/6/2005, 1:45 PM

Romii începurã sã fugã cât de repede puteau.

Polcovnicul ºi soldaþii lui se mirarã cã romii nu mai
trãgeau.
– Sã fi pierit toþi? – se întrebã el.
Un soldat care era undeva mai sus, pe o coastã, strigã:
– Nu, îi vãd fugind ca niºte cãprioare. Nu sunt nici mãcar
o duzinã.
– Treceþi de baricadã, le porunci polcovnicul oamenilor
lui.
Câteva clipe mai târziu, soldaþii aruncarã în vale
trunchiurile de copaci adunate de romi.
– Fiþi atent, Înãlþimea Voastrã, domnule polcovnic, zise
cãpitanul, caraghioºii ãºtia sunt în stare sã ne mai facã vreun
pocinog.
La un semn al colonelului, soldaþii pornirã în marº. Dar
înaintau încet, cu grijã, sã nu cadã în vreo ambuscadã.
Valea fãcea un cot la stânga ºi românii nu puteau vedea
peºtera urºilor.
Deodatã se oprirã cu toþii. Nici unul nu înþelegea nimic.
Era un soi de tam–tam african, dar mult mai neregulat. În
fond, nu era decât gãlãgie. Ai fi zis cã zeci, sute de oameni
bãteau cu uneltele de bucãtãrie, cu beþe, se trãseserã chiar
ºi focuri de armã.
Gaje se uitau unii la alþii. Ce era harmalaia aceasta? Þiganii
credeau cã învinseserã în acest mic rãzboi ºi îºi sãrbãtoreau
victoria în felul lor?
Polcovnicul n–a mai avut timp sã se mai gândeascã, pentru
cã nu se ºtie cum, vãzu mai multe zeci de urºi care veneau
înspre ei. Animalele înfuriate de zgomotul care le urmãrea
se aruncarã cu furie asupra polcovnicului ºi asupra oamenilor
lui.
ªocul a fost groaznic, cumplit. Patrupedele, care vroiau sã
fugã, îi zdrobeau pe toþi cei care se întâmplau sã le iasã în
Untitled-1 215 10/6/2005, 1:45 PM

faþã, doborau sau omorau cu o loviturã de labã soldaþii, le

zdrobeau capetele, le scoteau intestinele. Împietriþi de groazã,
gaje nici mãcar nu mai îndrãzneau sã tragã.
– Înapoi!... Înapoi!... urlã polcovnicul care, printr–o
minune, nu fusese rãnit.
Nu mai era nevoie sã dea aceastã poruncã. Deja, cei care
avuseserã norocul sã fie în coada trupei, fugeau în singura
direcþie care le mai rãmãsese: drumul pe care veniserã, în
timp ce în spatele urºilor, harmalaia creºtea. De fapt, romul
cel ciudat care era paznicul lor îºi întãrâta animalele; ºi, mai
mult, în spatele lui, Isvan îi conducea pe toþi bãrbaþii din
ºatra lui care nu erau rãniþi ºi care loveau în orice putea face
zgomot, obiecte pe care Ioska le adunase cu o zi înainte.
Soldaþii dãdeau o lupta crâncenã cu urºii. Primul moment
de mirare trecuse; reuºiserã sã–ºi revinã ºi fãceau uz de armã.
Dar unele animale, care fuseserã rãnite, se înfuriaserã ºi mai
tare, ºi înainte de a fi doborâte, mai dãdeau iama, pentru
ultima datã, printre gaje.
Soldaþii care reuºiserã sã scape teferi din aceasta ciudatã
bãtãlie, unde animalele goneau oamenii, ºtiau cã, mai
departe, valea era blocatã de explozia muntelui. Nu aveau
decât douã soluþii: sã încerce sã treacã valea sau sã urce
muntele. Cea de–a doua soluþie era preferabilã. Din
nefericire, pentru ei, îi aºteptau cãlãuza ºi tinerii romi, ºi ei
nu erau mai puþin înfuriaþi decât urºii. Nici ei nu–ºi cruþau
duºmanii. Îi omorau chiar ºi pe rãniþi!
Prinºi între fiare ºi omenii, deveniþi fiare, gaje nu mai
aveau cum sã scape cu viaþã. Atunci, dându–ºi seama cã
situaþia era disperatã, polcovnicul formã un pãtrat în jurul
lui. Dar îºi dãdu seama repede cã li se termina praful de
puºcã ºi cã lupta corp la corp cu urºii înfuriaþi nu era
recomandatã.
Isvan îºi dãdu seama cã învinsese. În timp ce înaintau,
Untitled-1 216 10/6/2005, 1:45 PM

oamenii lui ucideau rãniþii, ºi gaje ºi animale, cãci ºi unii ºi

alþii încã mai puteau fi primejdioºi.
Isvan auzea din ce în ce mai slab loviturile armelor
polcovnicului ºi ale oamenilor lui. Nu mai puteau fi mulþi
ºi nu mai puteau sã se apere. Atunci, dorind sã opreascã acest
masacru care–l dezgusta, porunci romilor sã nu mai facã
gãlãgie. Fiecare îºi lua armã ºi, de data aceasta, nu mai traserã
în gaje, ci în animalele care puteau ºi ele sã devinã periculoase
pentru ei; iar romii aveau praf de puºcã pentru cã Isvan se
gândise cã vor avea nevoie de aºa ceva. Planul lui se împlinise
aºa cum îl gândise. Putea fi mândru de victoria lui.
Bieþii urºi, se gãseau, acum, între douã grupuri: al lui
Isvan ºi al cãlãuzei; cu instinctul lor de animale, majoritatea
o luarã înspre vale. Pe aceºtia, Isvan îi lãsã sã scape. Pustnicul
va putea sã–i adune mai târziu.
Dezarmaþi, cu uniformele rupte de ghearelor animalelor,
polcovnicul ºi cei cincizeci de soldaþi care supravieþuiserã, îi
aºteptau pe cei care erau, acum, salvatorii lor.
Dupã ce dãdurã la parte tot ce era în jurul lor, Isvan se
îndreptã singur spre gaje ºi le spuse:
– Polcovnice, Înãlþimea Voastrã ºi soldaþii Dumneavoastrã
sunteþi prizonierii mei.
III
Ironia sorþii! Gaje au fost închiºi în peºtera urºilor. Au

fost legaþi ºi dormeau, aproape toþi, în mirosul acela greu.
Era o priveliºte ciudatã, luminatã de torþe!
Isvan îl trezi pe polcovnic ºi–i zise:
– Domnule polcovnic, ce vreþi sã faceþi?
– Cred cã mai degrabã noi ar trebui sã vã punem
întrebarea asta. Nu suntem noi prinºii voºtri?
Untitled-1 217 10/6/2005, 1:45 PM

– Ba da, rãspunse Isvan. Când Rista – poate cã nu–l ºtiþi

dupã numele ãsta – sã zicem, uriaºul, când a luptat el
împotriva voastrã ºi l–aþi fãcut prizonier, pe el ºi pe oamenii
lui, cum i–aþi omorât?
– Ei înºiºi ºi–au ales osânda. Ardeþi–ne ca pe ei, nici noi
nu o sã fim mai puþin curajoºi. Dar mai devreme sã mai
târziu, va trebui sã rãspundeþi pentru faptele voastre în faþa
guvernului.
– V–aþi gândit, domnule colonel, la oamenii din sat pe
care i–aþi ucis, la femeile noastre ºi la copii noºtri pe care aþi
vrut sã–i duceþi robi? Am luptat noi împotriva voastrã cu
curaj? Da sau ba?
– Aþi trimis împotriva noastrã niºte urºi. Ãsta e curaj?
– Metoda Dumneavoastrã a fost ºi mai cumplitã, zise
Isvan. Aþi ars oameni de vii.
– Hai sã nu ne mai acuzam unul pe altul, zise polcovnicul.
Aþi câºtigat. Eu ºi oamenii mei, câþi mai sunt, suntem în
mâinile voastre. Faceþi ce vreþi cu noi. M–aþi înfrânt, dar
aceºtia sunt numai jumãtate din regimentul meu. Cred cã
cealaltã jumãtate e undeva în munte ... Nu veþi putea lupta
cu ei.
Isvan îi fãcu semn lui Ioska. Acesta ieºi ºi reveni, dupã
câteva clipe, însoþit de Ion. Polcovnicul tresari, vãzându–l.
– Locotenente Ion, ce faci aici? Ce s–a–ntâmplat?
– Locotenentul Ion, zise Isvan, e ºi el prinsul nostru. Sã
ºtiþi, domnule polcovnic, cã jumãtatea de regiment pe care
aþi lãsat–o înapoia voastrã, a fost decimatã de oamenii mei.
Aº fi putut sã–i omor pe toþi. Dar eu nu omor pe nimeni,
dacã nu e necesar. Profitaþi de propunerea mea. Domnule
polcovnic, vã ofer Dumneavoastrã ºi oamenilor
Dumneavoastrã libertatea, cu o singura condiþie: daþi–mi
cuvântul vostru de ofiþer cã nu mai luaþi armele împotriva
noastrã.
Untitled-1 218 10/6/2005, 1:45 PM

Polcovnicul privi oamenii din jurul lui ºi, apoi, îi rãspunse

lui Isvan:
– Demnitatea îmi interzice sã–þi primesc propunerea.
Onoarea mea de militar e în joc. Dar primesc pentru ei.
–Mulþumesc, domnule polcovnic! Nu vã cer mai mult.
Mâine, oamenii mei vã vor duce pe platou ºi veþi fi liberi.
Spuneþi–le celor care vor sã mai vinã sã ne atace cã vor pieri
la fel ca cei pe care i–aþi adus aici. Noi nu vrem rãzboi.
Lãsaþi–ne în pace în locurile noastre ºi nici noi nu vom
merge la câmpie sã facem rãu cuiva.
Untitled-1 219 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL VIII
I
Au trecut anii.
Aproape pretutindeni în Europa, încet, încet robia a fost
desfiinþatã, ca urmare a permanentelor schimbãri de guverne.
Deja, din 1837, cu mult înaintea perioadei când se
petrecea povestea noastrã, Alexandru Ghica hotãrâse sã
îmbunãtãþeascã viaþa acestui neam nefericit.
Statul avea atunci patru mii de familii de robi. Alexandru
Ghica i–a dezrobit ºi, într–un fel, i–a colonizat prin satele
boierilor.
În 31 ianuarie 1844, domnitorul Sturza a prezentat
divanului moldovean un proiect de desfiinþare a robiei, care
privea biserica. Proiectul a fost respins, sau, de fapt, a fost
acceptat doar parþial.
Dupã lupta pe care Isvan a dat–o cu soldaþii, polcovnicul,
odatã întors acasã, a devenit unul dintre cei mai înfocaþi
partizani ai emancipãrii þiganilor.
Opinia publicã s–a agitat, nu împotriva haiducilor, ci
împotriva statului care trimitea trupe împotriva lor ºi Divanul
moldovean ridica, tot timpul, problema robiei.
Dupã atâtea eforturi, tot timpul intensificate, dupã ce a
câºtigat încrederea ºi a unora ºi a altora, domnitorul Grigore
Alexandru Ghica reuºeºte sã aboleascã robia þiganilor pe
întreg teritoriul României, la 11 decembrie 1855.2
2
Datele istorice din acest capitol sunt parþial corecte, a se vedea prefaþã
(nota traducãtorului).
Untitled-1 220 10/6/2005, 1:45 PM

Timp de generaþii, þiganii au binecuvântat numele lui

Alexandru Ghica, domnul Valahiei, al lui Grigore Ghica,
domnul Moldovei, al domnului Sturza, ºi al domnului
Alexandru I. Cuza, care, mai târziu, a fost foarte binevoitor
cu ei.
Þiganii liberi, s–au organizat în sãlaºuri, conduse de vãtafi.
S–au format douã feluri de clanuri: nomazii ºi sedentarii.
Cei din a doua categorie s–au aºezat la marginea marilor
oraºe unde practicau diferite ocupaþii, în funcþie de care se
împãrþeau în mai multe grupe.
Ursarii mergeau cu urºii pe la sate ºi, când nu câºtigau
destul cu aceastã ciudatã meserie, confecþionau piepteni din
corn, frânghii, cârlige.
Cãldãrarii fãceau oale, cazane din cupru, vase, etc. ...
Cei mai numeroºi erau vãtraºii (care prelucrau metalele)
ºi care se aºezaserã peste tot, la oraºe ºi sate.
Spoitorii, dezrobiþi din Turcia, veniserã în România ºi se
ocupau cu cositorirea obiectelor de bucãtãrie.
Rudarii (meºteºugari in lemn) confecþionau adãpãtoare,
furci, furci de tors, fuse, farfurii din lemn, linguri, mãturi.
Gaborii erau potcovari ºi geambaºi.
Covacii (lãcãtuºi) fabricau bare pentru grilaje, reparau
broaºte ºi fãceau chei.
Lãutarii îºi exersau talentele prin cârciumi, crâºme, ori
restaurante, în oraºe ºi sate.
Nomazii bãteau nu numai România în lung ºi–n lat, dar
ºi cea mare parte din þãrile Europei, practicând orice
îndeletnicire li se permitea. În afarã de cei pe care i–am
menþionat mai sus, ei munceau ºi pe câmp, mai ales când
era nevoie de mânã de lucru, ºi primeau orice muncã li se
oferea, iar femeile ghiceau.
În ciuda amnistiei totale pe care le–o acordase statul
român, mulþi þigani erau suspicioºi: cel mai bãnuitor era
Untitled-1 221 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan. Devenit vãtaful sãlaºului sãu, era aproape de

nerecunoscut, îºi lãsase sã–i creascã barba, iar pletele îi cãdeau
pânã pe umeri ºi luceau de unse cu grãsime ce erau.
II
Cea mai mare parte dintre haiducii care fuseserã la munte

cu Isvan, au rãmas cu el ºi îl urmau pretutindeni. Statul îi
amnistiase pe toþi haiducii. Deci, nu mai aveau nici un
motiv sã se teamã. Pe de altã parte, toþi deveniserã cetãþeni
români, cu un nume înscris la starea civilã ºi ales de ei
înºiºi. Pentru Isvan, era uºor sã–ºi schimbe identitatea.
Cum a fost dezrobit, Ioska nu s–a mai gândit decât la un
singur lucru: sã se întoarcã la el în sat ºi sã se însoare, acolo
unde–l aºtepta Tereza. Cu pãrere de rãu, l–a pãrãsit pe
tovarãºul lui, pe Isvan ºi acesta mai primea, uneori, veºti
despre el.
Ferkini, aproape obligat de Isvan, se însurase cu Mara ºi
era deja tatãl unui bãiat.
Isvan nu mai era tânãr. Avea cam treizeci ºi cinci de ani.
Desigur, devenise mare vãtaf, respectat, cinstit de toþi ai lui
ºi temut de alþii. Dar vãtaful, oricine ar fi el, la romi, trebuie
sã aibã nevastã ºi copii; iar fetele ºi vãduvele tinere nu lipseau.
De aceea tânãrul vãtaf adunã, într–o bunã zi, sãlaºul în
jurul lui ºi le spuse:
– Înþeleg bine, zise el, cã nu pot rãmâne la nesfârºit
vãduv. Logodnica mea e moartã de mult timp ºi i–am cinstit
memoria destul de mult timp. Când eram în munþi, eram
hotãrât sã mã–nsor cu Lena. Din pãcate, soarta a vrut altfel.
Prieteni, când un vãtaf e în luptã, el cere rareori pãrerea
celor care luptã sub porunca lui; dar, când vrea sã se însoare,
trebuie ca fiecare din supuºii lui sã fie de acord cu alegerea
lui, adicã, cu cea pe care vãtaful o alege pentru sine. Lucrul
Untitled-1 222 10/6/2005, 1:45 PM

ãsta e normal pentru cã de fiecare datã când unul dintre voi

vrea sã se însoare, îmi cere încuvinþarea. Deci, ºi eu vã cer
încuvinþarea.
Cãlãuza, care era lângã el, îi rãspunse:
– Pe oricine ai ales, Isvan, noi suntem de acord. Te–ai
gândit de ani de zile cu ce femeie sã te însori, deci tu nu iei
uºor aceastã hotãrâre. Dar soþia ta trebuie sã fie demnã de
tine.
– Sper cã este, zise Isvan. A fãcut multe sacrificii pentru
mine, meritã sã o cinstesc; ºi cum e orfanã ºi, deci, nu mai
are pãrinþi, ea este a sãlaºului întreg ºi vouã vã cer mâna ei.
– Cred cã–i vorba despre Raica, zise cãlãuza.
– Chiar de ea.
– A ta sã fie, zise cãlãuza. Bineînþeles ºi dacã nu te superi,
noi porunci de la ea nu vom primi; nu pentru cã–i vorba
de Raica ºi cã am avea ceva cu ea, ci pentru cã e femeie ºi
un rom nu trebuie niciodatã sã se supunã unei romni.
– Mulþumesc, prieteni, zise Isvan; nu vã cer mai mult.
ªtiþi cã nu am putut sã–i mai gãsesc pe copiii fratelui meu
Jancsi. De aceea aº vrea sã fiu ºi eu la casa mea ºi sã am
copii. Bineînþeles, zise el ironic, Raica e de acord sã fie
nevasta mea!
– Când va fi nunta? – întrebã cãlãuza.
– Sã zicem în trei zile: duminicã.
– Fie. Atunci, astãzi, sãrbãtorim logodna. Sã vinã
logodnica, zise cãlãuza. Cum Raica e orfanã, o sã fac eu pe
tatãl ei.
Totul fu numai veselie: cântece, dansuri, muzicã. Vinul
curgea în valuri ºi, normal, cea mai veselã era Raica însãºi.
Nu aºtepta ea clipa asta de opt ani? Ce altã femeie ar fi avut
rãbdarea ei?
Dupã ce s–a terminat cu sãrbãtorirea logodnei, Isvan a
dat de veste pretutindeni sã fie chemaþi la nuntã romii din
alte sãlaºuri. Au început sã vinã musafirii.
Untitled-1 223 10/6/2005, 1:45 PM

Cu o zi înaintea nunþii, Isvan s–a dus sã vorbeascã cu

primarul satului unde se stabilise ºi sã–i facã un cadou regesc,
obþinuse sã–i fie închiriat, pentru câteva zile, un loc mare,
în afara satului. De fapt, gaje veneau de peste tot, din satele
vecine ca sã vadã nunta, de departe, pentru cã romii îºi
legaserã cãruþele în cerc ºi curioºii nu au putut sã intre.
Dupã–amiazã, romii au vãzut venind ºase jandarmi
conduºi de unul mai mare în rang. Isvan le ieºi înainte ºi
zise:
– Înãlþimea Voastrã, sunt vãtaful acestui sãlaº ºi azi e
nunta mea. Fiþi bineveniþi printre noi! Oamenii mei or sã
vã dea de bãut!
– Într–adevãr, zise mai marele jandarmilor, primarul ne–a
anunþat la post cã o sã fie o nuntã aici. Petreceþi! Sper cã nu
va fi nici o tulburare!
Dupã ce vorbi pe un ton oficial, mai marele jandarmilor
zise vesel:
– Putem vedea ºi noi mireasa s–o felicitãm?
– Sigur.
Isvan îl conduse el însuºi pe jandarm la Raica sã o felicite.
Unul dintre jandarmi se aplecã la urechea mai marelui
sãu ºi îi zise câteva vorbe. Acesta deveni, deodatã, serios
ºi–i spuse vãtafului.
– Tu eºti Isvan, fostul bibliotecar al voievodului Andrei.
Jandarmul de aici e un fost paznic al voievodului. Isvan, în
numele legii, te arestez pentru uciderea lui Dimitro, fiul
voievodului Andrei!
III
Dupã patru luni de temniþã, Isvan urma sã fie judecat.

De cum se deschiserã uºile tribunalului, sala de judecatã a
Untitled-1 224 10/6/2005, 1:45 PM

fost invadatã de romi. Gaje se dãdeau la o parte din faþa lor.

Sala era prea micã ºi nu încãpeau toþi. De aceea unii stãteau
în picioare ºi alþii erau chiar ºi pe holurile tribunalului.
Cãlãuza îl luã pe avocat deoparte sã vorbeascã cu el.
Apãrãtorul lui Isvan era un avocat tânãr, cam de vreo treizeci
de ani ºi care–i ºtia pe þigani, deoarece îi apãrase destul de
des. Îi plãcea sã vorbeascã cu ei înainte de audierea
martorilor. Punea întrebãri þiganilor, întrebându–i ce mai
fac foºtii lui clienþi. Romii se simþeau în siguranþã, cu el. De
aceea îi spuse el cãlãuzei:
– Nu vã temeþi. Am destul argumente ca sã obþin achitarea
lui Isvan. Ce vreau eu este sã–l dau în vileag pe adevãratul
vinovat. Nu va fi uºor, dar vã dau cuvântul cã voi reuºi.
Poate nu va fi atât de uºor cum cred eu, ne putem aºtepta
la surprize. La nevoie, am ºi eu surprizele mele.
Apãru preºedintele curþii însoþit de întregul complet de
judecatã. Romii ºi cei câþiva gaje se ridicarã în picioare.
Începea procesul. Toþi erau la locul lor: juraþii, procurorul
ºi martorii, care se gãseau într–o salã alãturatã. Se deschise
o uºã la dreapta ºi în boxa acuzaþilor intrã Isvan între doi
jandarmi. Numai acum îi luarã cãtuºele. În ciuda celor patru
luni de puºcãrie, îºi þinea capul sus, mândru, zâmbea.
Redevenise frumosul Isvan; era proaspãt ras, chiar din
dimineaþa aceea, i se permisese ºi sã facã o baie.
Preºedintele se adresã inculpatului:
– Vã rog sã vã spuneþi numele, prenumele, vârsta ºi
profesia.
– Nu am decât prenume deoarece starea mea civilã e
falsã. Mi se spune Isvan, am treizeci ºi cinci de ani, fost
bibliotecar, fãrã profesie stabilã, în prezent.
Preºedintele spuse grefierului sã citeascã actul de acuzare.
Dupã ce grefierul a terminat de citit, magistratul i s–a adresat,
din nou, lui Isvan:
– Recunoºti faptele pentru care eºti învinuit?
Untitled-1 225 10/6/2005, 1:45 PM

– Nu. Am spus întotdeauna cã sunt nevinovat.

– Vrem sã te credem, spuse preºedintele. Dar totul te
acuzã.
Preºedintele îi spuse unuia dintre paznici, celui care era
în stânga:
– Aprod, cheamã primul martor.
IV
Intrã Ion care luã loc în boxa martorilor, în faþa

preºedintelui. Depuse jurãmântul ºi rãspunse întrebãrilor
preliminare care i le punea magistratul.
Ion avea o superbã uniformã nouã care–i venea de
minune. Cu un an înainte fusese numit cãpitan. Nu arãta
vârsta pe care o avea.
– Domnule cãpitan, spuse preºedintele, spuneþi–ne ce
ºtiþi despre aceastã problemã.
Timp de un sfert de orã, Ion povesti în detaliu propria
lui versiune despre crimã trecând sub tãcere anumite detalii
care–l priveau.
– Deci, sunteþi, poate omul care îl cunoaºte cel mai bine
pe inculpat, zise preºedintele. ªtim ºi rolul Dumneavoastrã
în lupta cu haiducii. Nu vom reveni asupra acestei probleme.
Vorbiþi–ne despre evadarea acuzatului. Cum a scãpat el din
subterana conacului?
– Presupun, domnule preºedinte, cã a avut complici.
– Cum se face, întrebã magistratul, cã Dumneavoastrã
aþi anunþat moartea lui voievodului Andrei?
– Am fost înºelat de patru paznici care au spus cã l–au
împuºcat. Luaserã, nu ºtiu cum, brâul lui Isvan ºi l–au arãtat,
ca dovadã.
– Unde sunt acum aceºti oameni?
– Doi dintre ei, rãspunse Ion, au fost uciºi. Tot þiganii au
Untitled-1 226 10/6/2005, 1:45 PM

fost acuzaþi de aceastã crimã. Ceilalþi doi au plecat în

America.
– Aþi fãcut vreo cercetare sã vedeþi dacã ei spun adevãrul?
– Nu, zise Ion. Stãpânul nu a poruncit aºa ceva.
Apoi preºedintele l–a mai chestionat pe Ion timp de o
jumãtate de orã. Dupã aceea a luat cuvântul procurorul.
– Domnule cãpitan Ion, printre probele care se gãsesc pe
aceasta masã în faþa completului de judecata, se gãseºte ºi
pumnalul, arma crimei ... Îl recunoaºteþi ca aparþinând lui
Isvan?
Ion aruncã o privire spre masã ºi–i spuse procurorului:
– Într–adevãr este arma omorului. Isvan a recunoscut el
însuºi cã i–a aparþinut. Dar ceea ce îmi atrage atenþia,
domnule procuror, este revolverul de lângã pumnal.
– Îl recunoaºteþi?
– Da, e al meu.
– Cum vã explicaþi cã era în cãruþa lui Isvan?
– Toata lumea ºtie, zise Ion, cã în munþi eu am fost
prizonierul lui Isvan ºi cã mi–a luat revolverul ca pradã de
rãzboi.
În momentul acela, Isvan s–a ridicat ºi i s–a adresat
magistratului:
– Domnule preºedinte, nu am vrut ca apãrãtorul meu
sã–mi ºtie toate secretele, îl rog sã mã ierte. Pot sã vorbesc
ºi sã pun câteva întrebãri martorului?
– Desigur ... Cu condiþia sã vã adresaþi completului de
judecatã.
Isvan le spuse juraþilor care se gãseau în faþa lui:
– Domnilor juraþi, preºedintele completului de judecatã
a pus o întrebare martorului. L–a întrebat cum am ieºit eu
din temniþã. Da, am avut complici. Vreþi sã ºtiþi numele lor?
... Iatã–le: cãpitanul Ion, ºeful temnicerilor Igor, ºi alþi patru
temniceri, chiar cei care s–au lãudat, apoi, cã m–au omorât!
O bombã sã fi cãzut în mijlocul tribunalului ºi efectul n–ar
fi fost mai mare. Oamenii murmurau, ºi þiganii ºi românii.
Untitled-1 227 10/6/2005, 1:45 PM

– Toate vorbele lui Isvan nu sunt decât niºte minciuni!

– zise Ion. Nu eram atunci, decât un logofãt, un ciocoi,
adicã un stãpân de robi, iar voievodul Andrei oferise o
rãsplatã de o mie de ducaþi pentru capul lui Isvan. Cred cã
mai degrabã aº fi încercat eu sã iau banii ãºtia decât sã–l fac
scãpat.
Avocatul, care ºtia ºi el mai multe din secretele lui Isvan,
îi spuse preºedintelui completului de judecatã:
– Apãrarea ar vrea sã ºtie dacã exista o legãturã de rudenie
între logofãtul Ion ºi voievodul Andrei?
Preºedintele îl privi pe Ion care se întoarse spre apãrãtorul
lui Isvan:
– Am fost în slujba lui Andrei, apoi în slujba lui Mihai
peste douãzeci de ani. Asta nu înseamnã cã suntem rude.
– Cãpitanul Ion, continuã avocatul lui Isvan, e un ofiþer
al þãrii noastre. Aici e sub prestare de jurãmânt. Voievodul
Mihai e un om de onoare. Aº vrea sã fie chemat sã depunã
mãrturie.
Mihai, care se gãsea în salã, veni ºi se aºezã lângã Ion.
– Apãrarea, spuse preºedintele completului de judecatã,
i–a pus o întrebare cãpitanului Ion, iar rãspunsul nu a fost
suficient de lãmuritor pentru marele nostru avocat. Puteþi
sã ne rãspundeþi? Sunteþi înrudit cu cãpitanul Ion?
Mihai se uitã în jur. Se schimbase la faþã. Apoi spuse:
– E copilul din flori al tatãlui meu.
– Deci, sunteþi fraþi vitregi, spuse avocatul.
– Dacã spuneþi. Dar pentru mine, personal, el nu a fost
niciodatã altceva decât un slujitor.
– Vãd cã sunteþi un om de onoare, zise avocatul. Noi
cãutãm aici sã aflãm vinovatul, pe ucigaºul fratelui D–voastrã,
Dimitro, ºi sunt sigur cã acela nu este Isvan. Aº mai avea
încã o întrebare ºi v–aº ruga sã îmi rãspundeþi cu toatã
sinceritatea. Credeþi cã Isvan a fost fãcut scãpat din temniþã
de cãtre cãpitanul Ion?
– Da, el a fãcut–o ºi am dovada.
Untitled-1 228 10/6/2005, 1:45 PM

– I–aþi cerut explicaþii?

– Sigur.
– ªi el ce–a zis?
– Cã–l credea pe Isvan nevinovat ºi de aceea l–a fãcut
scãpat. Sau cel puþin aºa mi–a spus.
– Mulþumesc, Înãlþimea Voastrã. Depoziþia
Dumneavoastrã vã face cinste.
Apoi apãrãtorul se întoarse spre preºedinte:
– Îmi cer scuze cã a trebuit sã fiu dur. Un om care e
cãpitan în armata noastrã ºi care a jurat sã spunã întregul
adevãrul în faþa completului de judecatã a fost prins cã a
depus mãrturie falsã. Acum nu mai am nici o întrebare
pentru el. Dar cum îl mai putem oare crede? Clientul meu
a spus adevãrul. Da, el i–a luat cãpitanului Ion revolverul,
recunoaºte lucrul acesta. Dar de ce–a fãcut–o? Pentru cã se
temea cã acesta îl va împuºca.
– Domnule avocat, spuse preºedintele, aºteptaþi sã vã
faceþi pledoaria ca sã justificaþi actele clientului
Dumneavoastrã.
– De pe acum, spuse avocatul, sunt sigur cã Isvan va fi
achitat!
Procurorul luã ºi el cuvântul:
– Eu cred cã cãpitanul Ion a fãcut un gest de onoare. El
se îndoia de vinovãþia lui Isvan care, sã nu uitam, era
prietenul lui. A spus el însuºi cã recompensa de douã mii
de ducaþi era ademenitoare. Cine nu ar fi încercat sã o
primeascã? Completul de judecatã va aprecia dacã e cazul
sã–l aducã în faþa justiþiei pe cãpitanul Ion. Procuratura nu
susþine acest demers.
Preºedintele i se adresã lui Mihai:
– Înãlþimea Voastrã, completul de judecatã vã mulþumeºte
pentru mãrturie. Puteþi pleca, la fel ºi cãpitanul Ion, deoarece
apãrarea nu mai are întrebãri.
– ªedinþa se ridicã, spuse preºedintele. Reluãm peste un
sfert de orã.
Untitled-1 229 10/6/2005, 1:45 PM

CAPITOLUL IX
I
La reluarea lucrãrilor, avocatul, care se întreþinuse cu

cãlãuza, luã cuvântul primul.
– Domnule preºedinte, martorii pe care aþi binevoit sã–i
citaþi nu au adus nimic concludent pentru acest proces. De
fapt, voi fi scurt.
Magistratul se uitã când la procuror, când la juraþi ºi
încuviinþã cererea avocatului. A fost chematã sã depunã
mãrturie Raica.
– Domnilor juraþi, zise avocatul, femeia pe care o vedeþi
este logodnica lui Isvan. Omul pe care am onoarea sã–l apãr
astãzi a fost arestat chiar în ziua nunþii sale. Dupã cum
vedeþi, e o treabã tristã, dar nu vreau sã mã înduioºez pentru
soarta lui. Pe domniºoara trebuie sã o ascultãm.
Se opri o clipã ºi se uita þintã la Raica. Tânãrul apãrãtor
al lui Isvan zise:
– Raica, pentru cã aºa vã numiþi, vã cer sã spuneþi sincer
care sunt relaþiile Dumneavoastrã cu cãpitanul Ion.
– Era cel care ne dãdea porunci.
– Nu la asta mã refer, ci la lucruri mult mai serioase. Ia
sã vedem, sã vã împrospãtez memoria ºi sã vã amintesc ce
aþi spus în biroul meu. Logodnicul Dumneavoastrã trebuia
sã se cãsãtoreascã cu o tânãrã pe care o chema Lena. Eraþi
geloasã. Dimitro urma sã se cãsãtoreascã cu veriºoara lui,
Cãtãlina, ºi Ion era gelos. Vreþi sã continui, vã rog ...
Raica, calmã, se adresã preºedintelui ca sã nu se uite spre
Isvan:
Untitled-1 230 10/6/2005, 1:45 PM

– Da, spuse ea, Ion mi–a dat cincizeci de galbeni ºi mi–a

promis libertatea dacã puteam sã pun beþe în roate celor
douã cãsãtorii. ªi cum ºtiam cã lui Dimitro i se aprinseserã
cãlcâiele dupã Lena, m–am dus la tânãrul stãpân ºi i–am
sugerat cum putea sã–ºi împlineascã voia cel mai bine.
– Îmi permit sã întrerup o clipã martora, zise avocatul,
pentru a mã adresa juriului. Cele spuse de Raica dovedesc
cã ºi dacã l–ar fi ucis pe Dimitro, Isvan nu ºi–a premeditat
crima. Din fericire pentru el, nu e cazul nici mãcar de aºa
ceva.
– Existã douãzeci ºi patru de ore din viaþa Dumneavoastrã,
spuse procurorul, despre care nu ºtim nimic; aceasta–i
problema.
– Ei bine, o sã vã lãmurim imediat, zise avocatul.
– Nu! – strigã Isvan, ridicându–se din boxa acuzaþilor.
Vã interzic! Viaþa mea personalã nu–mi aparþine decât mie...
– Prea târziu! Persoana implicatã a vorbit ea însãºi. Aprod,
cheamã pe domniºoara Cãtãlina.
II
Cine era aceastã Cãtãlina, despre care se vorbea atât de

puþin ºi pe care avocatul o pãstrase pentru final, ca atuul
sãu principal?
Nepoata voievodului Andrei era îmbrãcatã în negru cãci
nu mai lãsase doliul de când murise Dimitro, cel puþin aºa
credeau cei apropiaþi ei. De fapt, ea purta ºi în lume ºi în
suflet doliu dupã Isvan. Nimeni din cei care ºtiau cã Isvan
trãieºte nu–i spusese nimic. Nu era ea ruda voievodului
Andrei ºi, în plus, logodnica victimei omorului în procesul
judecat de tribunal?
În salã era o tãcere mormântalã. Atât þiganii, cât ºi românii
erau curioºi s–o vadã la faþã.
Untitled-1 231 10/6/2005, 1:45 PM

Isvan era copleºit. Sigur, avocatul nu era þigan ºi nu putea

înþelege astfel de lucruri. Cum de o gãsise el pe Cãtãlina ºi
cum de aflase el de secretul ei?
Cãtãlina îºi ridicã voalul ºi toþi îi vãzurã chipul frumos.
Avocatul îi zise:
– Domniºoarã, de bunãvoie aþi acceptat sã veniþi sã
depuneþi mãrturie în faþa acestui complet de judecatã. Noi,
toþi cei prezenþi, va respectãm durerea. Fiþi sigurã cã domnul
preºedinte, domnul procuror ºi domnii juraþi, precum ºi cei
din salã sunt foarte uimiþi sã vã vadã ca martor al apãrãrii,
atunci când Dumneavoastrã ar trebui sã fiþi de cealaltã parte
a baricadei, sã fiþi împotriva noastrã ºi sã cereþi dreptate în
numele logodnicului Dumneavoastrã...
– Vã rog, domnule avocat, sã nu ne mai jucam cu vorbele.
Sã trecem la fapte.
Tânãrul avocat se adresã preºedintelui ºi procurorului:
– Aº dori sã vã povestesc o mica istorioarã ºi, dacã
domniºoara e de acord ºi are rãbdarea sã mã asculte câteva
clipe ... Þiganii sunt oameni deosebiþi. Ei au un cod de
onoare pe care nici mãcar nu ni–l putem imagina. Unul
dintre ei, nãscut rob, a putut prin inteligenþa lui sã se ridice
la nivelul oamenilor liberi ... Din nefericire, a pãstrat ºi
unele sentimente tipice neamului sãu. Astfel, pentru a salva
onoarea unei femei, el se lasã acuzat în locul altuia ... Dar
iatã cã acest om trebuie sã–ºi apere viaþa în faþa altora, care
nu sunt din neamul lui ºi care nu–i înþeleg sentimentele ...
Femeia, ea, conºtientã de datoria ei, lasã deoparte
prejudecãþile ºi se duce la avocatul apãrãrii ºi–i spune întregul
adevãr ... Dar, în sfârºit, domnilor, nu ar fi mai bine s–o
lãsãm sã vorbeascã chiar pe aceastã persoanã? ... Domniºoarã,
înainte de a intra în aceastã sala, domnul procuror, vorbind
în numele nostru, al tuturor, ne–a întrebat unde a fost
Isvan în noaptea în care a fost ucis Dimitro ... Doar
Dumneavoastrã singurã puteþi spune acest lucru. Vreþi sã
spuneþi completului tot ce ºtiþi, vã rog.
Untitled-1 232 10/6/2005, 1:45 PM

– Cu o zi înainte ca logodnicul meu sã fie ucis, adicã

dimineaþa, la câteva ore dupã ce el a violat–o pe Lena, am
vrut sã mã duc la Dimitro sã îi cer sã–mi dea explicaþii. Dar,
pe hol, l–am vãzut pe Isvan care era furios. Atunci, eram
convinsã cã, de furie, el ar fi putut face o nebunie. Aºa cã
i–am propus un târg. Am pãstrat acest secret ani de zile ºi
din mai multe motive.
– Mai întâi, domniºoarã, despre ce târg era vorba?
– Da, rãspunse Cãtãlina, ruºinea mea trebuie aflatã de
toþi. Dar ce mai conteazã acum? I–am propus lui Isvan ca el
sã o ia pe logodnica lui Dimitro, aºa cum acesta o luase pe
a lui! ... ªi astfel Isvan a petrecut o zi ºi o noapte în odaia
mea. În acest timp, toþi îl cãutau pretutindeni, în afarã de
odaia mea ...
– Deci, domniºoarã, Isvan era cu Dumneavoastrã în timp
ce era acuzat de crimã? ... V–aþi purtat cam ciudat! ... De ce
n–aþi spus nimic atunci?
– V–am spus, nu am spus nimic din mai multe motive,
domnule preºedinte. Mai întâi, atât eu cât ºi surorile mele
nu suntem decât rude îndepãrtate ale voievodului Andrei.
Isvan era rob ºi ºtiþi, desigur, cã, pe vremea aceea, ar fi fost
spânzurat pentru fapta lui, iar eu am devenit ibovnica lui
pentru cã aºa am vrut. Îmi cer iertare pentru vorbele mele,
dar îmi este imposibil sã folosesc alþi termeni ... ªtiam, deci,
cã el nu putea fi ucigaºul lui Dimitro. Pentru mine, asta
conta. Permanent, mai rãmânea posibilitatea sã–l scap.
Dovada e cã am venit, pentru cã eu îl credeam mort.
– Mai ºtia cineva cã Isvan a fost cu Dumneavoastrã? –
întrebã preºedintele.
– Nu ... Dar mai târziu am înþeles cã viaþa lui Isvan e în
primejdie ºi le–am mãrturisit secretul meu þiganilor; înainte
de aceasta reuºisem ºi sã–l vãd din nou pe Isvan în temniþã,
mituind paznicul, iar Isvan mi–a interzis categoric sã–i spun
ceva lui Andrei, pentru cã asta, oricum, nu schimba nimic.
Untitled-1 233 10/6/2005, 1:45 PM

– În afarã de þigani, întrebã magistratul, mai ºtia cineva,

vreau sã spun, dintre români?
– Logofãtul Ion.
– Cum aºa?
– Eu i–am spus.
– ªi cu toate astea el n–a fãcut nimic?
– Nu, a rãspuns Cãtãlina. Dar eu am încercat totul.
– Acest cãpitan Ion, zise preºedintele, e un om foarte
curios. Domniºoara, de ce aþi tãcut pânã azi?
– Ce puteam sã fac? Dupã moartea lui Dimitro, tatãl lui,
Andrei, nu mai poruncea la conac. Adevãratul stãpân era
Ion, asta pânã s–a vindecat Mihai.
– De ce era bolnav? – întrebã preºedintele.
– Nu era bolnav, era rãnit. Þiganii, care ºtiau cã Isvan e
nevinovat, au venit sã cearã sã fie eliberat. Mihai a pornit în
cãutarea lui Isvan, cãci, în tainã, ni s–a spus cã scãpase din
temniþã. La întoarcere, furios cã nu l–a gãsit, Mihai ºi câþiva
din oamenii lui au tras în þigani. Aceºti înfuriaþi, ºi ei, au
nãvãlit peste ei; unii au fost uciºi, alþii au fost rãniþi. Printre
ei era ºi Mihai. Mai târziu, dupã ce s–a anunþat cã Isvan a
murit, am fost trimisã departe, în celãlalt capãt al României.
Am aflat cã Mihai i–a omorât pe majoritatea þiganilor. Nu
credeþi cã ºi el ar trebui sã fie aici în boxa acuzaþilor pentru
cã a poruncit omorârea mai multor sute de oameni?
– Nu, domniºoarã, rãspunse preºedintele. El era stãpânul
ºi avea drept de viaþã ºi de moarte asupra robilor! ... Noi
nu–l putem judeca pentru aceste lucruri. Astfel de lucruri
nu se mai pot întâmpla astãzi pentru cã þiganii sunt oameni
liberi ºi chiar cetãþeni români. Domniºoarã, nu ne putem
îndoi de mãrturia Dumneavoastrã. Aþi mai putea sã ne daþi
o dovadã cã Isvan a fost cu Dumneavoastrã în timp ce
logodnicul Dumneavoastrã era asasinat?
Cãtãlina aºteptã o clipã, apoi întorcând capul spre stânga,
strigã:
– Aprod, te rog sã o chemi pe servitoarea mea!
Untitled-1 234 10/6/2005, 1:45 PM

Aceasta intrã, þinând de mânã un copilaº de patru–cinci

ani.
– Iatã dovada, domnule preºedinte, iat–o: fiul meu, fiul
lui Isvan!
III
Procesul acesta senzaþional nu încetase sã uimeascã

publicul. Dar cel mai uimit ºi mai surprins dintre toþi era
Isvan ... Copilul lui ºi el sã nu ºtie nimic! În timp ce Cãtãlina
ieºea cu „fiul lui”, Isvan se uita dupã ei, iar avocatul
triumfãtor spuse:
– Domnule preºedinte, domnule procuror, domnilor
juraþi, domnilor, doamnelor ºi domniºoarelor, la un proces
se obiºnuieºte ca avocatul apãrãrii sã vorbeascã ultimul pentru
a–ºi ajuta clientul. Poate cã, pentru prima datã în cariera
mea, renunþ de bunãvoie la pledoarie. Ea este, cred eu,
inutilã. Dar, în acelaºi timp, cred cã e de datoria mea sã
spun câteva cuvinte.
Când un soi de comitet al þiganilor a venit la mine, la
birou sã mã roage sã îl apãr pe numitul Isvan în acest proces
care se va termina astãzi, mãrturisesc cã nu am primit cu
inima uºoarã. Noi ceilalþi, oamenii aºa–zis civilizaþi, care am
fost la ºcoalã ºi care am fãcut liceul ºi universitatea, noi ni–l
reprezentãm pe þigan ca o fiinþã pe jumãtate sãlbaticã,
analfabet, incapabil de o activitate lucrativã, ºi care nu ºtie
sã facã altceva decât sã cânte ... Ei bine, ne înºelãm!
Isvan însuºi dezminte aceste prejudecãþi. În primul rând,
a avut o ocupaþie onorabilã, a fost bibliotecarul unui castel
ºi fiul mai mic al proprietarului i–a devenit cel mai bun
prieten, ajungând chiar sã se joace împreunã jocuri
nevinovate sau violente. Aþi auzit mãrturia voievodului Mihai
care a declarat cã mergeau împreunã la vânãtoare ºi de
Untitled-1 235 10/6/2005, 1:45 PM

animale ºi de mândre!
Ca vânãtor, Isvan era socotit maestru în arta mânuirii
armelor de foc. I–ar fi fost foarte uºor sã ucidã un om. Dar,
Dimitro a fost ucis cu un pumnal.
Acest pumnal este al clientului meu. Dar ºtim din
mãrturia domniºoarei Cãtãlina cã, în noaptea crimei, Isvan
era la ea. Cine avea interes sã ia pumnalul ºi sã–l acuze de
omor? Doar trei persoane puteau intra în camera lui: sora
lui, pe care nu ºtiu cum o cheamã, o femeia care fãcea
curãþenie ºi pe care aþi vãzut–o în boxa acuzaþilor, Raica ...
ºi cãpitanul Ion, care pe vremea aceea, nu era decât logofãtul
conacului.
Dimitro a fost ucis. Bãnuielile cad imediat asupra lui
Isvan pentru cã totul îl acuza: n–o violase Dimitro pe
logodnica lui? Nu dispãruse Isvan? Arma crimei nu era a
lui?
Dar, în temniþã, Isvan era tot atât de periculos precum în
libertate. Mai rãmânea o problema de lãmurit. O singurã
persoanã ºtia cã e nevinovat: Cãtãlina. Atunci ea sã duce la
el în temniþã. Vroia sã mãrturiseascã totul. Isvan nu îi dã
voie, pentru cã vedeþi Dumneavoastrã, legile erau prosteºti
pe vremea aceea: un rob nu putea sã aibã o legãturã cu o
femeie liberã, chiar dacã ea era de acord. Sã mori ca sã
mori, Isvan a preferat sã fie acuzat de o crimã pe care nu a
comis–o decât sã ruºineze femeia pe care o iubea.
Cu toate acestea Cãtãlina vrea sã–l salveze. Ea îl cautã pe
logofãtul Ion sã–l facã scãpat pe Isvan. Logofãtul se preface
cã nu e de acord, dar îl face scãpat pentru cã era în interesul
lui.
Trebuiau nu mai puþin de ºase oameni ca planul sã
reuºeascã, patru dintre ei erau niºte bieþi paznici care au fost
rãsplãtiþi pentru cã au tãcut. Atunci s–a pregãtit o înscenare.
În înþelegere cu mai marele lor, ei au spus cã au împuºcat
evadatul ºi au luat recompensa de douã mii de ducaþi.
Dar oamenii aceºtia începeau sã deranjeze. Nu avuseserã
Untitled-1 236 10/6/2005, 1:45 PM

niciodatã atâþia bani odatã. Au sãrbãtorit pomana cea grozavã

care le cãzuse din cer. Pe când s–au pus pe bãute, doi au fost
omorâþi! ªi crima aceasta a fost pusã tot în cârca þiganilor ...
Ceilalþi doi, înspãimântaþi, au plecat în America; sau, cel
puþin, aºa se spune.
Domnule procuror, mã adresez Dumneavoastrã. Sunt aici
ca sã–l apar pe Isvan, sã demonstrez cã e nevinovat ºi nu
sã–l caut pe ucigaºul lui Dimitro. Mai e nevoie sã demonstrez
uneltirea cãreia
i–a cãzut victima clientul meu pentru cã el se legase cu
jurãmânt de o femeie? ... Nu, o ºtiþi prea bine. Vremurile
robiei au trecut.
Domnule preºedinte, cer completului de judecatã, nu sã
aibã îngãduinþã, ci sã facã dreptate. Nu puteþi condamna un
nevinovat. ªi, în concluzie, cer, pur ºi simplu, achitarea
clientului meu.
Preºedintele i se adresã lui Isvan:
– Aveþi ceva de adãugat înainte ca juraþii sã se retragã
pentru deliberãri?
– Nu, domnule preºedinte, dar am o rugãminte ... Ucigaºii
lui Dimitro: cãpitanul Ion ºi complicele lui, Igor, ºeful
temnicerilor, sã fie arestaþi ºi judecaþi pentru aceastã
nelegiuire!
În clipa aceea, Igor care era în salã sãri în picioare ºi
strigã:
– Eu n–am fãcut nimic! Ion a fãcut! El l–a ucis pe
Dimitro, l–am vãzut cu ochii mei ºi sunt gata sã depun
mãrturie!
La un semn al procurorului, doi paznici au pus mâna pe
Igor ºi l–au scos din salã, ducându–l direct la puºcãrie.
Dupã câteva minute de deliberare, juraþii s–au întors ºi
au pronunþat achitarea lui Isvan. Preºedintele completului
de judecatã adãugã:
– Isvan, eºti liber ...
Untitled-1 237 10/6/2005, 1:45 PM

– Da... Am plãtit scump aceastã libertate.

– Adevãratul vinovat va plãti, fii sigur, spuse procurorul.
În clipa aceea, parcã împinsã, se deschise uºa ºi dãdu
buzna înãuntru Raica, aproape desfiguratã. Dând la o parte
pe cei care–i stãteau în cale, se duse drept în boxa martorilor.
– Domnule preºedinte, spuse ea, cer completului de
judecatã sã mã aresteze! ... Acum câteva clipe doar l–am ucis
pe logofãtul Ion!
Untitled-1 238 10/6/2005, 1:45 PM

239
EPILOG
Ion se zãvorâse în cãruþa lui, uºa ºi ferestrele erau închise.

Afarã era o vreme minunatã ºi într–o tãcere aproape
religioasã, aproape o mie de romi ºi romnia3, ºi copiii lor
aºteptau poruncile marelui vãtaf.
În sfârºit, se deschise uºa ºi Isvan se aºezã pe prag, þinând
biciul în mânã.
– Prieteni, zise el, este timp pentru toate. Nu cred cã
vreunul dintre voi are ceva sã îmi bage de vinã. Împrejurãrile
m–au fãcut sã devin crud, dar eu nu doream decât pace ºi
liniºte. Am acum treizeci ºi cinci de ani ... De aceea am luat
hotãrârea de neclintit sã nu mai fiu vãtaful vostru ... Mâine,
în zori, voi pleca la drum, singur, cu calul meu ºi în vurdon–
ul meu4. Voi pleca sã uit coºmarul prin care am trecut ...
Drumurile noastre se vor încruciºa din nou ... Haideþi,
gândiþi–vã cã sunt un rom ca oricare altul... Nu merit nici
mai multe laude, nici mai multe învinuiri ... Înainte de a
pleca, vreau sã le mulþumesc tuturor celor care au crezut în
mine ... Orice s–ar întâmpla, nu voi uita clipele bune ºi rele
pe care le–am petrecut împreunã. Rãmas bun, prieteni, ºi
Dumnezeu sã v–ajute pe toþi! ...
Aproape toþi romii plângeau. Aºa i–a vãzut Isvan pe romii
din sãlaºul lui pentru ultima datã, pentru cã el s–a ridicat
ºi a închis uºa dupã el.
3
Femei rome (nota traducãtorului).
4
Cãruþã, în limba romanes (nota traducatorului).
Untitled-1 239 10/6/2005, 1:45 PM

A douã zi, în zori, pe când tot sãlaºul dormea, discret

fãrã sã facã zgomot, îºi înhãmã calul la vurdon ºi dus a fost.
Nu vroia sã treacã prin oraºul unde fusese judecat. O luã
pe singurul drum care–i stãtea înainte. Dupã o orã, calul
mergea la pas. Undeva mai sus, o femeie ºi un copil aºteptau
la marginea povârniºului. Iar Isvan se gândi:
„Sã fie oare Cãtãlina ºi fiul nostru?”
Untitled-1 240 10/6/2005, 1:45 PM

Mateo Maximoff Pretul Libertatii Cluj Na PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mateo Maximoff Pretul Libertatii Cluj Na PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Matéo Maximoff – Preþul libertãþii

Untitled-1 1 10/6/2005, 1:45 PM

Fotografia de pe copertã: Rareº Beuran

Copy right: Editions Wallâda, 1996

Traducere din limba francezã: Mihaela Mudure, conferenþiar,

Copy right: Centrul de Resurse pentru Comunitãþile de Romi, 2005,

Tipãrit la: Editura AMM, Cluj-Napoca

Untitled-1 2 10/6/2005, 1:45 PM

Traducere din limba francezã,

Untitled-1 3 10/6/2005, 1:45 PM

Untitled-1 4 10/6/2005, 1:45 PM

Existenþa unei bogate literaturi orale de limbã romani, poezii,

Untitled-1 5 10/6/2005, 1:45 PM

decisã la judecata tradiþionalã a romilor, Krisul. Dar justiþia statelor

Untitled-1 6 10/6/2005, 1:45 PM

reîntâlneºte cu avocatul Isorni care îl ºi ajutã sã-ºi publice primele

Untitled-1 7 10/6/2005, 1:45 PM

prima datã în limba romani, una dintre Evangheliile Noului

Untitled-1 8 10/6/2005, 1:45 PM

nu o cunoaºte ºi nici nu e interesat a o cunoºte. Romanul lui

Untitled-1 9 10/6/2005, 1:45 PM

ar fi fãcut parte din imaginarul colectiv al robilor din Principatele

Untitled-1 10 10/6/2005, 1:45 PM

aici ºi influenþa stilului narativ tradiþional, aºa cum s-a pãstrat el

Untitled-1 11 10/6/2005, 1:45 PM

ºi fundamentala lege a tatãlui. Ezitând între bine ºi rãu, incert,

Untitled-1 12 10/6/2005, 1:45 PM

unui viol boieresc. Moartea ei eroicã în timpul luptelor din munþi

Traducãtoarea romanului a fost pe deplin conºtientã de

Untitled-1 13 10/6/2005, 1:45 PM

încercându-se doar pe alocuri sã se introducã o discretã nuanþã

Untitled-1 14 10/6/2005, 1:45 PM

Câmpia românã era neînchipuit de frumoasã primãvara.

Untitled-1 15 10/6/2005, 1:45 PM

târgul de primãvarã de mai bine de patruzeci de ani: bine

Untitled-1 16 10/6/2005, 1:45 PM

Târgul de robi era în plinã activitate. Neguþãtorul cu cap

Untitled-1 17 10/6/2005, 1:45 PM

are dreptul sã plângã soarta nefericitã a unui frate de aceeaºi

Untitled-1 18 10/6/2005, 1:45 PM

La cãderea nopþii, voievodul ºi suita sa ajunserã la castel.

Untitled-1 19 10/6/2005, 1:45 PM

Untitled-1 20 10/6/2005, 1:45 PM

– Într–un cuvânt, nu o duceþi prea rãu pe aici?

Robii mai vechi îi aºteptau pe noii lor tovarãºi întru

Untitled-1 21 10/6/2005, 1:45 PM

– Care lege? întrebã Petri. Nu existã lege care sã împiedice

De îndatã ce intrã, mai mulþi dintre ei îºi plecarã capetele;

Untitled-1 22 10/6/2005, 1:45 PM

ºi strânse cordial mâna fratelui sãu înainte de a–l strânge la

Untitled-1 23 10/6/2005, 1:45 PM

– Ei bine, pot sã v–o spun, cãci iatã merg cu stãpânul la

De când se ºtiau ei, romii, niciodatã nu venise Ion, sau

Untitled-1 24 10/6/2005, 1:45 PM

ªi dacã Ion era urât de romi, aceasta o ºtia ºi el. Dar sã

Untitled-1 25 10/6/2005, 1:45 PM

– Dar nu ar fi mai bine sã îi vezi mâine? S–a fãcut deja

Untitled-1 26 10/6/2005, 1:45 PM

Untitled-1 27 10/6/2005, 1:45 PM

– ªi crezi cã ne va asculta? Pe mine, un rob nou? Chiar

Untitled-1 28 10/6/2005, 1:45 PM

a deveni bãrbatul un fete de ºaptesprezece ani. El nu avea