DEMENŢELE - BOALA ALZHEIMER

CLASIFICARE
 Demenţe presenile
 Demenţa Pick
 Demenţa Alzheimer
 Demenţele neurologice
 Demenţe senile
 Demenţa vasculară (ATS, prin infarcte cerebrale multiple)
 Demenţa senilă, de varsta
 Demenţa mixtă
BOALA ALZHEIMER
În anul 1907, psihiatrul german Alois Alzheimer (1864 – 1915) a publicat un articol intitulat
“O afecţiune gravă caracteristică a cortexului cerebral” care a condus ulterior la sintagma
“boala Alzheimer”, utilizată pentru prima dată de către Emil Kraepelin în Tratatul său de
psihiatrie din 1910.

 Alzheimer descrie cazul pacientei Auguste D., în vârstă de 51 de ani, care prezentase
tulburări cognitive progresive, halucinaţii, idei delirante şi disfuncţionalitate
psihosocială.
Examinările post-mortem evidenţiaseră o serie de modificări necunoscute la vremea
respectivă.
ETIOLOGIE
 Demenţa familială = factorii genetici
 Demenţa non-familială
 nivelul scăzut de educaţie
 statusul socio-economic redus (deci nutriţia necorespunzătoare)
 traumatismele cranio-cerebrale
 dieta bogată în lipide
 înaintarea în vârstă!
CRITERII DE DIAGNOSTIC
 Simptome cognitive
 Tulburări de memorie = imposibilitatea de a învăţa informaţii noi şi de a-şi
reaminti informaţii anterior învăţate
 primele care se pierd sunt evenimentele recente
 Afazie = tulburări de limbaj (nu îsi mai găsesc cuvintele, uită chiar şi cuvinte
simple; pot să înlocuiască cuvinte, astfel încât propozitiile devin practic de
neînţeles)
 Apraxie = incapacitatea de a efectua diferite activităţi motorii deşi funcţia motorie
este intactă (bolnavul nu mai ştie cum să se îmbrace adecvat, cum să îşi pregătească
masa, cum să descuie uşa cu cheia, etc.)
 Agnozie = imposibilitatea de a recunoaşte şi identifica obiectele din jur, deşi funcţiile
senzoriale sunt intacte (ex: pacientului i se arată un stilou sau un alt obiect, pe care îl
vede, dar nu îl poate denumi şi nici nu poate preciza la ce foloseşte)
 Tulburări ale funcţiilor de planificare, organizare a activităţilor, incapacitatea de a lua
decizii, chiar şi în situaţii dintre cele mai simple
 Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, declinul cognitiv fiind
progresiv
  Deficitele cognitive determină tulburări semnificative ocupaţionale sau în viaţa
socială şi se asociază cu modificări iniţial modeste ale dispoziţiei, personalităţii,
comportamentului
 Criteriu obligator = manifestările clinice nu au nici o cauză organică!
SIMPTOME PRECOCE
 Sunt subtile iar pacientul este doar parţial conştient de amploarea problemei
 Pierderea memoriei
 creşterea numărului de liste cu activităţi de rutină: să închidă apa, să stingă
lumina, etc
 uită de programările la MF
 uită numele sau feţele unor persoane cunoscute
 obosesc mult mai usor, se enerveaza mai repede sau devin apatici
SIMPTOME NON-COGNITIVE
 Agitaţia (include anxietatea, iritabilitatea, neliniştea motorie, care determină adesea
comportamente precum plimbatul fără un scop anume, plecatul de acasă şi tendinţa de
a se rătăci, agresivitatea, ţipatul şi tulburările din timpul nopţii)
 Psihoza (halucinaţii, de obicei vizuale, idei delirante, de obicei cu caracter
persecutoriu şi false recunoaşteri ale persoanelor din anturaj sau ale imaginilor din
oglindă sau de la televizor)
 Comportamente neagresive, care pot fi la rândul lor
 fizice (agitaţie generalizată, plimbat continuu fără scop, ascunde lucrurile, se
îmbracă necorespunzator)
 verbale (nemulţumire permanentă, se plânge mereu, solicită atenţia celor din
jur, repetă întruna aceleaşi întrebări sau afirmaţii)
 Comportamente agresive:
 fizice (loveşte, împinge, muşcă alte persoane, distruge diverse obiecte din
cameră)
verbale (ţipă, strigă, înjură, insultă persoanele din jur)
DIAGNOSTIC
 nu există în prezent un test pe baza căruia să se poată stabili cu certitudine
diagnosticul = diagnostic de excludere
 primul pas = medicul de familie
 istoricul medical al pacientului şi familiei acestuia
 examinarea stării mintale a pacientului (MMSE)
 examenul fizic (identificarea unor eventuale cauze organice) care orientează
pacientul către specialist: psihiatru, neurolog, geriatru
ETAPELE DIAGNOSTICULUI
 Testele de laborator
 identificarea unei anemii, diabet, a unor disfuncţii ale glandei tiroide sau
infecţii care ar putea sta la baza simptomelor
 ECG sau ecocardiografia – demenţa vasculară
 investigaţii neuroimagistice ce permit evidenţierea gradului şi localizării
atrofiei cerebrale sau evidenţierea altor leziuni (ex: de natură vasculară)
 EEG
PROBE PARACLINICE
 NU EXISTĂ INVESTIGAŢII CARE SĂ PUNĂ DIAGNOSTICUL DE
CERTITUDINE ÎN BOALA ALZHEIMER!
DIAGNOSTICUL SE PUNE NUMAI NECROPTIC
ETAPELE DIAGNOSTICULUI
 Examenul neurologic ce verifică:
 tonusul şi forţa musculară
 coordonarea
 mişcările oculare
 sensibilitatea
 exclude alte afecţiuni ale sistemului nervos care ar putea explica starea
pacientului
 Examinarea psihiatrică şi psihologică
 pentru identificarea unor afecţiuni precum depresia, care se manifestă destul
de asemănător cu boala Alzheimer dar beneficiază de tratament diferit

Examen necroptic

ETAPELE DIAGNOSTICULUI
 ECHIPĂ
 medicul de familie










 medicul geriatru (vor controla evoluţia bolii şi vor trata eventualele
comorbidităţi)
 medicul psihiatru
 medicul neurolog
 asistentele specializate în nursing geriatric
 asistentul social (care vor asigura asistenţă atât pentru pacient cât şi pentru
familie)