Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoria jungiană
Inconştientul personal îşi are sursa în experienţa personală, fiind deci personal,
în timp ce inconştientul colectiv este înnăscut, fiind universal.
Inconştientul colectiv
are o natură suprapersonală, universală şi, deci, nivelul mai mare de obiectivitate.
Arhetipurile.
Apar în vise şi fantasme sub forma unor persoane care întreprind acţiuni,
sunt bipolare
Principalele arhetipuri care pot apare ca persoane sunt: Trickster, anima, animus,
bătrânul înţelept, marea mamă, copilul divin, Sinele.
1
Sinele
Expresia sa este cel mai adesea mandala, figură alcătuită dintr-un cerc într-un pătrat,
sau invers, un pătrat înscris în cerc.
Trickster
Anima
Existenţa animei este explicată prin prezenţa la bărbat a unei minorităţi de gene
feminine care nu au fost suficiente pentru a determina sexul feminin al individului,
dar care reunite constituie baza pentru un caracter feminin..
Proiecţiile semnificative la nivel cultural sunt Afrodita, Elena din Troia, Maria,
Beatrice. Modul în care acestea au fost enumerate indică şi evoluţia arhetipului
feminităţii la bărbat
Animus
Jung îi dedică mai puţin spaţiu în lucrările sale. La fel ca anima, are origine biologică,
în genele minoritare masculine existente la femeie.
2
În vis apare sub forma unui grup de bărbaţi. Identificarea cu acest arhetip duce la
paralizia sentimentelor. Gândirea specifică animusului este rigidă, lipsită de
capacitatea de a nuanţa, apelând mai degrabă la opiniile comune.
Bătrânul înţelept
arhetipul sensului. Asemeni tuturor arhetipurilor are un aspect negativ şi unul pozitiv.
Marea mamă
Arhetipul mamei stă la baza experienţei de a avea o mamă, fie că ea este cea naturală,
fie alte figuri substitut ale acesteia.
câteva forme mai tipice sub care apare sunt: mama şi bunica proprii, mama vitregă şi
soacra, orice femeie cu care există vreo relaţie, doica, străbuna şi femeia albă, în sens
mai înalt, figurat zeiţa, în special mama lui Dumnezeu, Fecioara; ţelul dorinţei de
mântuire (paradis, imperiu divin, Ierusalimul ceresc);
în sens extins Biserica, Universitatea, oraşul, ţara, cerul, pământul, pădurea, marea şi
apele stătătoare; materia, lumea de dedesubt şi luna, în sens restrâns ca loc al naşterii
şi concepţiei ogorul, grădina, stânca, prăpastia, copacul, izvorul, fântâna adâncă,
cristelniţa, floarea ca vas (trandafir şi lotus); ca cerc magic (mandala ca padma);
în sensul cel mai restrâns uterul, orice formă tubulară (de exemplu filetul); cuptorul,
vasul de gătit; ca animale, vaca, iepurele şi orice animal care ajută.
Copilul
Apare ca Dumnezeu, uriaş, pitic, rotund, cerc sau bilă, sau cuaternitate.
Dinamica psihicului
Principiul echivalenţei
Dinamica complexelor.
3
4